35 matches
-
culese din universul cartierului său. El se exprimă în legătură cu acele peisaje, moarte de-a binelea, decrepite, dacă nu cumva și depresive, așa cum trebuiau să o facă predecesorii săi, ironic totuși, pentru că personajele care le privesc par copleșite. Lumea se dizolvă, devitalizată de orice elan, monocromă, ca și când niciodată nu ar fi circulat sângele prin ea și imaginația a refuzat să o ajute; dar pe aceasta ați luat-o în primire demult.
Nicolae Comănescu din Berceni by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5387_a_6712]
-
Samson: " Ce am făcut eu, tu mi-ai dat ideea să fac. înainte de a te trăda, te trădaseși singur." Morala acestei mărturii este legea Existenței, de gen feminin, mai totdeauna, asemeni iubitei eroului tuns de orice vigoare... Slăbiciunile personale te devitalizează. Fie că ești romancier sau jucător de fotbal. Cu alte cuvinte: orice ai face, orice ți s-ar întâmpla, orice înfrângere ai suferi, rezistă ispitei de a da vina pe altceva sau pe altcineva, decât pe tine însuți, pe propria
Despre roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10411_a_11736]
-
ajunge romanul când scria, în 1919, despre inutilitatea intrigii, iubirii, catastrofei? Consecința schimbării moderniste este că prezentul și-a pierdut vitalitatea. Pe vremuri, prezentul povestirii era urmărit cu sufletul la gură. În mileniul trei, urmând unui trecut hiperactiv, prezentul e devitalizat. Romanul a supraviețuit paradoxului Joycean (verbalizarea pre-verbalului), iar acum se luptă cu un viitor distopic, care anihilează prezentul și lasă lectorului doar scheletul trecut a ce ar fi putu să fie dar nu va fi niciodată continuat. Amintirea viitorului E
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
perspectiva critică deja fixată. Apărut în cîmpul de interes al unei generații contestatare prin tradiție și conjunctură, "omul virgil" își pune vehemența cotidiană între parantezele boemei literare, pentru a face loc, în rare și fragile plachete de versuri, unei grafii devitalizate din talpa ortografică a literei pînă în creștetul voit umil, niciodată moțat al poemelor: "ca și cînd am putea să admitem/ pelerinajul înzăpezit al vrăbiilor/ între fereastra noastră și lacrima noastră". Dar tocmai în lipsa mijloacelor pare a fi fost atins
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
viziunea nu mai poate convinge pe nimeni, din ea nu vor rămîne decît urmele discursive ale unei credințe pe care cercetătorii de astăzi, oameni moderni avînd o cu totul altă viziune despre lume, nu o mai pot sesiza. Și atunci, devitalizînd credința prin trombele de subtilități fine iscate în jurul distincțiilor terminologice, cărțile de cercetare doctă pe care astăzi istoricii religiilor le scriu pe marginea unei doctrine religioase au numai menirea de a cultiva teoretic mintea cititorului, dar nu și pe aceea
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
expansiune a volumului și masei și suportând într-un mod legitim procesul de dezagregare sub greutatea propriilor acumulări și, implicit, o explicabila „calcinare” în virtutea unor temperaturi de ardere deziderativa mult prea avansate. Postmodernitatea apare că o ultimă „exhalare” sau „expir” devitalizat al ultimei avangarde, o stare „reziduala” a acesteia, prezentându-se ca atare și legitimându-se că descriere detaliată a acestei imagini. O altă analogie, una aproape identică în termeni o prezintă contextul nașterii armoniei din răcirea "magmei" contrapunctice în segmentele
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
confirmă această certitudine: de la o idee vastă la o acțiune concretă, de la intelectul unui individ la mișcarea unei mase, calea cea mai scurtă trece prin vise. Cînd iluziile se sting ori sînt absente, colectivitățile și credințele lor decad, ele sînt devitalizate și golite de substanță ca un trup din care sîngele s-a scurs. Oamenii nu mai știu pe cine să urmeze, cui să se supună, cui să se devoteze. Nimic și nimeni nu le mai poate impune disciplina necesară operelor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
exsudat stagnant datorită blocării drenajului limfatic dar, cu toate acestea, o parte din el trece în țesuturile înconjurătoare. Exsudatul abcesului crește ca urmare a migrației leucocitare. În consecință, presiunea hidrostatică din cavitate se ridică. Multiplicarea bacteriană și eliberarea de toxine devitalizează țesuturile din jur rezultând extensia abcesului. Dacă se aplică un tratament corect în această fază, abcesul nu se mai mărește. Extensia abcesului este însoțită clinic de semnele generale ale infecției: frison, febră, cefalee etc. Anatomia patologică. Abcesul are un perete
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
în eseuri lirice precum Floarea roșie. În violența coloristică suprapusă glacialității de fond se simte, parcă, ceva din arta icoanei pe sticlă, stilizarea, rigoarea formală fiind o formă de a filtra emoția. În anii din urmă, lirica lui B. se devitalizează; supraviețuiesc numai virtuozitatea, reveria pictorică. SCRIERI: Febre cerești, București, 1941; Febre cerești, pref. Aurel Dragoș Munteanu, București, 1970. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, Ion Bălan, „Febre cerești”, VRA, 1941, 607; Octav Șuluțiu, Ion Bălan, „Febre cerești”, G, 1941, 9; Perpessicius, Opere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
ajunge romanul când scria, în 1919, despre inutilitatea intrigii, iubirii, catastrofei? Consecința schimbării moderniste este că prezentul și-a pierdut vitalitatea. Pe vremuri prezentul povestirii era urmărit cu sufletul la gură. În mileniul trei, urmând unui trecut hiperactiv, prezentul e devitalizat. Romanul a supraviețuit paradoxului Joycean (verbalizarea pre-verbalului), iar acum se luptă cu un viitor distopic, care anihilează prezentul și lasă lectorului doar scheletul trecut a ce ar fi putu să fie dar nu va fi niciodată continuat. Amintirea viitorului. E
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]