101 matches
-
despre Faust. Și mai departe. În fiecare desen mural al lui Helmut Sturmer, în fiecare fragment de infern desprins parcă din bîntuielile lui Bosch și înfățișat pe zidurile halei, în fiecare apariție stranie costumată și machiată de Lia Manțoc - ființe devitalizate multiplicate la infinit - în sunetele ce ar putea să vestească oricînd apocalipsa sau în muzicile-rugăciune aduse de Vasile Șirli în urechi și în suflete. O poveste-spectacol a lui Silviu Purcărete și a echipei lui de mari creatori despre felul în
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
pretutindeni, camera este un loc aproape mort în care Faust își tîrșîie, moșnegește, pașii bătrîneții premature încercînd să mai formeze discipoli întru filosofie, medicină, teologie, drept. Viața stă ghemuită, probabil, prin cotloane. La vedere, doar forme palide de supraviețuire, învățăcei devitalizați strecurați prin bănci, manechine ce mă duc cu gîndul la "Clasa moartă" a lui Kantor. Aici, începe să-și facă loc Mefisto. Demonul se multiplică, își anunță apariția prin tot felul de alte chipuri și voci, duhuri care neagă, gnom
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
Mefisto. Al decorului lui Helmut Sturmer, tulburător, baroc, care poartă destinul lui Faust de la austeritate, pe fîșia îngustă, vie și verde, paradisiacă spre tărîmul infernului plăcerii, unde totul mai este posibil o dată. Și pentru ultima dată. Din lumea cenușie și devitalizată a bibliotecii lui Faust, uniformizată cromatic, scenografa Lia Manțoc aduce o culoare clară, negrul din fracul lui Mefisto, și, apoi, contrastul cromatic, movul intens, care țipă păcatul prin respirația taftalelor. Impresionant. "O, lună plină, de-ai vedea Azi ultima durere
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
despre Faust. Și mai departe. În fiecare desen mural al lui Helmut Sturmer, în fiecare fragment de infern desprins parcă din bîntuielile lui Bosch și înfățișat pe zidurile halei, în fiecare apariție stranie costumată și machiată de Lia Manțoc - ființe devitalizate multiplicate la infinit - în sunetele ce ar putea să vestească oricînd apocalipsa sau în muzicile-rugăciune aduse de Vasile Șirli în urechi și în suflete. O poveste-spectacol a lui Silviu Purcărete și a echipei lui de mari creatori despre felul în
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
pretutindeni, camera este un loc aproape mort în care Faust își tîrșîie, moșnegește, pașii bătrîneții premature încercînd să mai formeze discipoli întru filosofie, medicină, teologie, drept. Viața stă ghemuită, probabil, prin cotloane. La vedere, doar forme palide de supraviețuire, învățăcei devitalizați strecurați prin bănci, manechine ce mă duc cu gîndul la "Clasa moartă" a lui Kantor. Aici, începe să-și facă loc Mefisto. Demonul se multiplică, își anunță apariția prin tot felul de alte chipuri și voci, duhuri care neagă, gnom
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
Mefisto. Al decorului lui Helmut Sturmer, tulburător, baroc, care poartă destinul lui Faust de la austeritate, pe fîșia îngustă, vie și verde, paradisiacă spre tărîmul infernului plăcerii, unde totul mai este posibil o dată. Și pentru ultima dată. Din lumea cenușie și devitalizată a bibliotecii lui Faust, uniformizată cromatic, scenografa Lia Manțoc aduce o culoare clară, negrul din fracul lui Mefisto, și, apoi, contrastul cromatic, movul intens, care țipă păcatul prin respirația taftalelor. Impresionant. "O, lună plină, de-ai vedea Azi ultima durere
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
rezumau la a-ți stigmatiza scurt inamicii și a proslăvi de-a-mboulea valorile eterne ale nației. Alternativa la Bolcaș a ajuns expiratul Funar, transformat într-un ajutor de băgător de seamă și obligat să mănânce și altceva decât unguri pe pâine. Devitalizat, edentat, cu un aer de iremediabilă deprimare întipărit pe chip, Funar nu mai e nici măcar fantoma care se imagina candidat la președinția țării, a cărui alchimie politică se rezuma la sorbirea apei chioare din paharele tricolore de plastic. Condamnarea la
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
au făcut prima operație, care a avut scopul de a repoziționa oasele fracturate. Iată cum arată Grivița după două zile de la operație: Medicul Liviu Găiță a explicat că intervenția ”a avut obiective limitate: remedierea fracturii deschise de mandibulă, îndepărtarea țesuturilor devitalizate, închiderea câtorva plăgi (comisurile buzelor) și poziționarea țesuturilor moi (piele, mucoase) cât mai favorabil pentru re-epitelizarea planurilor osoase decopertate. În continuare rămâne sub baraj de antibiotice, iar următoarea intervenție chirurgicală va avea obiectivele determinate de sensul în care evoluează vindecarea
Vezi cum arată cățelușa mutilată după operație- FOTO by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/68477_a_69802]
-
subiectul filmului The Lives of Others (2006), pe care, într-un eseu, Andrei Codrescu îl invocă. După știința mea, un echivalent românesc al acestei perspective pătrunzătoare asupra raporturilor cu serviciile de informații comuniste nu există. Evident, dacă lăsăm deoparte marioneta, devitalizată și neconcludentă, a securistului cu față umană. Discursul puternic ideologizat malformează însă discutarea problemei în termeni, autentici, de conștiință. Singurele tentative curățate de partizanat le reprezintă, astăzi, addenda jurnalului lui Livius Ciocârlie, care conține fragmente din dosarul de urmărire al
Cadavrul din debara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7678_a_9003]
-
Die Macht der Gewohnheit”. Grotescul și cabotinul merg pe sfoară. Echilibru fragil. Ca în viață. Ca în artă. Sîntem pe scenă. Actori și spectatori. Spațiul este aproape gol. Ușa metalică, pereții și podeaua își arată, vag, strălucirea rece. Cîțiva copaci, devitalizați. Sub semnul acesta apăsător, metalic, gricenuș iu, selenar, regizorul își așază întreaga construcție. Extraordinară această idee de spațiu minimalist, de decor pe care Goga și-l imaginează! Strînge demonstrația, face ca tensiunea spectacolului să ajungă foarte repede și deloc diluată
Mecanisme și mecanica lor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5744_a_7069]
-
și pseudo-valoarea, la fel. Dureros manifest. Și Jonglerul - Virginia Itta Marcu, și Dresorul - Mihai Bica, și Nepoata - Maria Gârbovan, și Clovnul - Gabriel Costea par năluci, spectre ce agonizează pe drumul artei închipuite de Caribaldi. Pașii lor, corpurile lor, șoaptele, privirile - devitalizate ca și arborii de pe scenă. Rătăcesc. Ambiguitatea sentimentelor, a discursurilor lui Caribaldi, a lentorii cu care se mișcă fiecare pe scenă, mai puțin marele dictator, face ca replicile să devină mai acute în amestecul de adevăr și de non-sens. De
Mecanisme și mecanica lor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5744_a_7069]
-
povești(horror), din „Hansel și Gretel". Tot așa par protagoniștii și proprietarii, Paul și Luise. Într-o locuință fără sursă directă de lumină, întunericul se joacă cum dorește cu chipul celor doi, cu tenebrele. La început, ai sentimentul unui lăcaș devitalizat, împietrit, rămas pe loc. Ca și cum ai vizita la Muzeul Antipa o grotă preistorică. Ochii se plimbă și descoperă halucinațiile: copaci care coboară din tavan, rădăcinile lor ramificate pe peretele de deasupra capetelor noastre, furculițele din dotare înfipte ici și colo
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
nu este una de mijloace, regizorii rămân în cadrul acelorași convenții ale lumii explorate, ci una de umoare. Cele două filme au pierdut ritmul alert, cu mici excepții în cazul aventurii celor doi Bonnie și Clyde autohtoni, pentru un slow motion devitalizat, plutind în ternul atmosferei de epocă ceaușistă. Există diferite viteze ale cotidianului, unul alert, atunci când este pus în slujba Partidului și a secretarului său general, Nicolae Ceaușescu, de la vizitele de lucru ale acestuia sau apariția unui cotidian cu prelucrarea emblematică
De dragoste epocală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6742_a_8067]
-
saga Twilight, pe această filieră apar vampirii adolescentini, metrosexuali, chiar emo, precum Edward Cullen (Robert Pattison). Tânărul devine reprezentativ pentru această ipostază a vampirului care-l apropie și de tradiționalul Sburător din folclorul românesc, când balaur, când un tânăr palid, devitalizat, cu un apetit sexual ieșit din comun, doar că nota folclorică a fost obnubilată de latura dandy, fashionable a unui alt secol. Cei palizi, familia Cullen, sau mai precis clanul Cullen, se diferențiază de alt trib, al vârcolacilor, nativii, indieni
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
amărăciunea perceperii finalului, senzația insuportabila a înfrângerii sunt notele dominante ale cântecului Anyhow. Piesă poate fi înțeleasă atât în notă particulară a tensiunilor din interiorul unui cuplu amoros, cât și sub spectrul mai larg al unei drame existențiale. Monotona, stinsa, devitalizata, partea instrumentala îngăduie vocii - la rândul ei, retractila, șoptita, înfrânta - să-și expună întreaga dramă și amărăciune a resentimentului adunat în cuvinte: „It’s a shame and it’s a pity/ The way you treat me now/ I know you
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
reprezintă dota soției sale, placida Suzanne Pujol (Catherine Deneuve), căreia în revine un rol decorativ. De aici și titlul filmului, Potiche, nu tocmai simplu de tradus, de femeie-trofeu. Sastisit cu superioritate, Laurent Pujol (Jérémie Renier) studiază științele politice, agitând sloganurile devitalizate ale stângii și afinitatea față de pictura lui Kandinski, pe care-l alătură lui Che Guevara în spiritul frondei șaizecioptiste. Joëll (Judith Godreche), fiica familiei, este de dreapta, are doi copii și un soț vagant ale cărui tot mai lungi absențe
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
a spectacolului, în actul al patrulea. De la maturitatea și fragilitatea acestui Treplev care așteaptă în vîrful picioarelor și aplecat ca o salcie, singur în fața destinului ca fiecare dintre noi, ca Nina să spună că îl iubește. Și că se întoarce. Devitalizat - așa cum este copacul din actul al doilea și viața acestor personaje, secat de suferință și de așteptare, Treplev al lui Alexandru Pavel moare, se scurge cu fiecare cuvînt dezlănțuit, rostit din furie și din revoltă de Nina. Stă și îndură
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
în momentul în care scriu aceste rânduri ascult piesa A Thousand Kisses Deep și îmi dau seama că îmi place foarte mult fără a fi în stare să motivez de ce. Linia melodică este simplă și repetitivă până aproape de monotonie. Vocea devitalizată, de bas obosit, a lui Cohen întărește impresia de monotonie, dar sugerează și o nuanță de mister. Ea sună ca o incantație, ca un mesaj pentru inițiați, ca ceva ce trebuie înțeles dincolo de cântecul propriu-zis. Versurile, fără a fi geniale
Paradoxul Leonard Cohen by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10979_a_12304]
-
din culise este acum la vedere, că ține ritmul bătăilor în gong, al saltului din realitate în vis și invers, că bietul copac a rămas suspendat printre ștăngi, cu rădăcinile în gol, și că, de aceea, s-a uscat și devitalizat, că, totuși, în această nebunie mai face o frunză, sus de tot, în vîrf. Neverosimilă ca tot. Sîntem ca la căminul cultural din comuna X. Cortina este trasă la vedere de un domn în halat, pașnic, absent. Mecanismele sînt din
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
de scurgere ale adevărului În numele gloriei și al puterii. Ce paradox! Cum se insinuează În sfera cea mai sacră a sacrificiului de sine demonismul practic. Și atunci să preferi trasul obloanelor, retragerea, lașitatea? Teoria magică, lansată paradoxal de spiritele rafinate, devitalizate, după care nerostirea numelui tiranului este echivalentă cu anularea lui ca și cînd dacă nu țipi, nu te mai doare? Iată o Întrebare fără răspuns. Una din multele, din infinitele forme de maculare ale tentațiilor nobile care ne asaltează spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cădere, cea aruncată de Creator în istorie, o lume complicată și, în esența ei, tristă, prezentă, pe de o parte, într-un fel de paradis remanent, tânjitor, nostalgic, stăpânit de evaziune, reverie, visare, de o părelnică armonie, un pseudo-paradis, palpitând, devitalizat, amnezic, în ciclul Seratelor, sau în Boemă, de pildă, cu soliste ce aduc a sirene marine, cu unduiri de albastru și verde, precum cele din Pești sau Compoziție; aceeași lume de după cădere e de găsit, iarăși, și într-un soi
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
percepute la nivelul unei "lucidități reci" (Novalis) a unui intelect în situația de martor ecran, ca un aparat de fotografiat care scoate la infinit, fără nici o triere, imaginile din fața lui. Lipsește exuberanța evenimentului unic, palpitul vital. În peisajul eminescian, golit, devitalizat se simte însă o presiune a timpului exterior asupra timpului interior, ca o scurgere a vaselor comunicante, care se influențează reciproc ca o "totalitate care se cuprinde pe sine". Astfel, ruina de afară produce o ruinare a lumii dinăuntru: "Stăpân
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
fost chemate și confruntate, dezbrăcate și reîmbrăcate, dar dăinuie, după căderea cortinei, un sentiment tulbure, căruia i-am și găsit nume: implicarea spectatorului. În realitate, deși emoția ansamblului are acuitatea scontată, artele care au colaborat ne apar, fiecare în parte, devitalizate. Cele mai puține șanse de întîlnire rămîn picturii cu literatura. Sînt naturi atît de diferite, încît nici cel mai eficient comper nu va nutri speranța unei adevărate logodne. Dacă ar fi să ne oprim, ușor amuzați, la fraza lui Ortega
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
războiul (și-i mai și salvase pe ruși), oferind civilizației postbelice șansa revigorării. Cum însă America dirijînd acum hegemonic lumea spre orizonturile ei visate are statura impunătoare a liderului, i-a oferit din nou cu generozitate seniorială satisfacție unei Rusii devitalizate, dar mereu periculoase prin înseși carențele ei democratice. Și mai ales, oho, prin butonul atomic. Așa că Bush a fost într-adevăr în Piața (Roșie), dar... dar... păstrîndu-și intact aplombul, s-a dus imediat în orgolioasa Georgie, trimițîndu-i și de acolo
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cum ar fi funcția artei într-un regim dictatorial sau libertatea interioară și libertatea politică. Romanul Zilele și jocul (1977) prezintă personaje cu apariții episodice, care reapar în scenă sub alte măști, păstrându-și însă fișa de bază, ca ființe devitalizate, animate de pulsiuni carnale, cu un proiect jucat în falsa alternativă moralitate slabă - imoralitate mediocră. Volumul Anii de ucenicie ai lui August Prostul (1979; Premiul Asociației Scriitorilor din București) e constituit din două secțiuni, prima cuprinzând eseuri sau recenzii empatice
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]