79 matches
-
o fertilă creativitate religioasă populară, alimentată de fervoarea unor persoane carismatice dornice de reînnoirea exigenței de a adera la radicalitatea și puritatea mesajului evanghelic. Astfel, credincioșii, reuniți în confraternități și agregațiuni, au dat frâu liber propriului sentiment religios prin practicile devoționale extra sau paraliturgice, precum procesiunile, pelerinajele, via crucis etc. Pe lângă cântecele care animau aceste pioase devoțiuni, s-a născut și un bogat repertoriu de cântece în limba populară, de o profundă bogăție spirituală, repertoriu care a rămas, însă, exclus din
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și da, chiar și picturi ale unor artiști faimoși. Artiști pe care nu reușise nicicînd să-i convingă să-i dea vreo pictură, cum ar fi Maestrul Teodoricus, un călugăr din Bohemia atît de Îngrozit că vreuna din lucrările sale devoționale ar fi putut ajunge În colecțiile Satanei că s-a crucificat singur. Nesăbuitule, fornăie Belzebut amintindu-și de Teodoricus, credeai că pictezi pentru Dumnezeu, inspirat de Îngeri, dar aveai să faci parte din cea mai mare galerie a lumii. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fiind mult mai susceptibila de a fi contribuit la formarea procedurilor, tradițiilor și sentimentelor care au fost implicate în acest episod. Un subiect pe care nu l-am abordat în mod explicit este relația controversată dintre pietatea religioasă și imaginile devoționale în Reforma Protestanta. Iconoclasmul protestant a făcut obiectul unui însemnat număr de studii în ultimele decenii. Oamenii de știință care scriu despre secolele XV-XVII continuă să exploreze întrebarea dacă atacurile protestante asupra imaginilor religioase și creșterea numărului de devoțiuni centrate
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
fost fiul unui pictor, s-a înrolat în Compania Sfanțului Luca în 1460, si a murit în 151938. Pare posibil ca Dolciati să fi fost unul dintre numeroșii pictori de meserie din Florența numiți madonnieri, a căror specializare erau imaginile devoționale. Este probabil ca el să fi avut o legatura familială cu parohia S. Maria degli Alberighi, din moment ce Dolciati deținea una dintre casele ce au fost distruse pentru a face loc oratoriului 39, si pentru că registrele de la Madonna de' Ricci menționează
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
a fost îndepărtată de episcop, iar înainte de lăsarea serii erau atârnate acolo multe livre de ceară, iar în câteva zile multe ex votos. Pe când devoțiunea continuă, în anul 1508 a fost întemeiata biserică unde în prezent se află numită imagine devoționala, biserica în care Doamna Lucrezia Salviati Medici a fondat în 1530 două capele. Documentul VII O înregistrare dintr-un priorista ce a aparținut lui Matteo Segaloni în 1630. [PTP, Reg. Dom., 505, S.M.R. 15, "Documenti relativi a S. Maria de' Ricci
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
referitoare la credința diasporei iudaice, descoperim trăsăturile fundamentale ale fariseismului. Anterior anului 70 p.Chr. (distrugerea Ierusalimului și a templului), fariseii, fiind recunoscuți ca maeștrii spirituali ai poporului ales, apar ca elementul cel mai activ al iudaismului. Credințele și practicile devoționale ale fariseilor se răspândesc în timp ce influența lor biruie asupra saducheilor pragmatici, susținuți de aristocrația iudaică, a căror influență rămâne încercuită în zona templului și dispare odată cu distrugerea acestuia. După această dată, fariseismul și iudaismul devin practic sinonimi. Influența exclusivă a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a sentimentelor religioase" (p. 73). Un alt domeniu în care influența comunităților virtuale religioase se poate manifesta într-un mod ambivalent este cel organizațional. Temerile liderilor religioși exprimate critic din punct de vedere etic se referă la faptul că experiența devoțională în cadrul comunităților virtuale religioase este adesea "postmodernistă și anti-instituțională" (Kluver & Chen, 2008), ceea ce implică respingerea autorității religioase în favoarea împuternicirii controlului individual asupra deciziilor, credințelor, activităților și investițiilor religioase. În ceea ce privește autoritatea și formele sale de manifestare online, comunitățile virtule religioase conțin
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
pentru tineri abordează mai multe teme cu specific social, sunt mai orientate spre intercunoaștere și mai puțin focalizate. Comunitățile care sunt extensia online a unei biserici locale conțin mai multe discuții organizatorice, cu privire la evenimente și proiecte comune. De asemenea, activitățile devoționale și de rugăciune în spațiul virtual, menite să le continue pe cele din spațiul real, sunt frecvente pentru astfel de comunități. Există teme de discuție neagreate în cadrul comunităților virtuale religioase. Acestea se referă în principal la critici ale credințelor și
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
ritmul și tensiunea dramatică a meditației sunt intacte), Rugăciunea unui dac, Scrisorile, tabloul vivant al Weltanschauung-ului eminescian, agrementat cu fosforescenta ironie și satiră romantică, bine susținut de traducător în articulațiile sale filosofice, cosmogonice, plastice ș.a.m.d., Rugăciune, prozodie devoțională prodigios conservată. Practic, acolo unde Sauro Albisani s-a identificat prin succesive variante cu veșmântul conotativ original, cu tensiunile imaginației și transparențele vizionare, cu prozodia imperativă, copleșitoare a poemelor, traducerea "sună" bine, are claritatea, dramatismul și farmecul adevărului poetic. Dar
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
am băut o jumătate de pahar de apă și am remarcat fără să vreau că sticla era plină până la dopul de cristal". La capătul unui nou vis teribil, naratorul descoperă că recipientul nu mai are apă, întocmai ca în scenariile devoționale hinduse, când divinitatea acceptă ofranda credinciosului, făcând-o să dispară fizic: "mi s-a făcut iar sete; am aprins o lumânare și m-am dus la masa pe care se găsea sticla. Am ridicat-o și am aplecat-o deasupra
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
situații, am ales o dublă ipostaziere a fenomenului, atât din perspectiva literară, cât și din perspectivă pictural-arhitectonică, ca fațete ale aceluiași fenomen prin care locuinței estetului-artist i se conferă o întrebuințare simbolică care decurge din amenajarea spațiului profan într-unul devoțional, sacru, destinat artei. Ultimul capitol este consacrat pictorilor vieții moderne, și în acest caz a fost necesară o selecție printre graficieni și pictori de bas-étage. Decadentismul este diseminat ca fapt monden, un demonism minor al frivolităților de café-concert, al vieții
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
grup. O altă femeie se află în stânga, îngenuncheată pentru a culege flori și gestul acestei femei din anturaj pare să o indice pe mireasă, deși relația nu se stabilește la nivelul privirii. Asemeni miresei, acest personaj feminin are o atitudine devoțională condensată în gestul emblematic. Coregrafia ceremonială face posibilă această deplasare către centrul de semnificație a sensurilor acumulate la periferie. Pictura se desface la rândul ei în trei, asemeni unui triptic, două volete laterale și partea centrală. Lectura se organizează fie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întruchipată adesea de Magdalena apare mai mult decât ca o expresie a prototipului curtezanei penitente (meretrix paenitens), (e.g. Thaïs a lui Parmigianino, personaj revalorizat de estetica decadentă în seria de femmes fatales), ea face trecerea "de la ambianța ermetică la cea devoțională"559. Atât în Magdalena Terff, cât și în Magdalena Wrightsman, Magdalena se află în fața unei oglinzi lângă care arde o lumânare și ține în poală un craniu, ultimul element fiind singurul păstrat de Kimon Loghi. Așa cum remarcă Victor Ieronim Stoichiță
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rezervându-Și, în mod exclusiv, "realizarea propriilor imagini"281. Nici religia islamică nu manifestă o toleranță mai mare față de reprezentările vizuale ale sacrului. Fără a interzice în mod explicit imaginea prin Coran, islamul se opune oricărei reprezentări vizuale, cultice sau devoționale a lui Allah, una din sursele acestei atitudini regăsindu-se în aceleași porunci ale Decalogului, de care aminteam mai sus. Ca și în cazul anterior, interzicerea imaginii cultice avea, și aici, rolul prevenirii idolatriei, în islam, activitatea artistică a omului
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
istoria umanității, Enciclopedia Rao, București, 2004, p. 208). 413 William Fleming, Arte și idei, vol. I, Editura Meridiane, București, 1983, p. 370. 414 L. Grünberg, op. cit., p. 5. 415 Este vorba de acuzațiile de "idolatrie", negoț cu indulgențe și practici devoționale medievale de câștigare a mântuirii prin fapte caritabile, care îi erau imputate Bisericii Catolice de la acea dată. (Cf. Iole Carlettini, Controversa asupra imaginilor în timpul Reformei și Contrareformei, în vol. Ghid de artă creștină, coord. Michelle P. Brown, Editura Casa Cărții
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
îl poate îndemna pe creștin să apuce pe calea virtuții, cu condiția să se "conjuge cu elocvența predicatorului". Încep să se distingă bunele uzuri ale imaginii (pe care doctrinele scolastice le vor sistematiza în Evul Mediu în: didactic, memorativ și devoțional). Pentru a avea un control asupra celor simpli și creduli. Pentru a-i face pe credincioși să participe la liturghie. Apare tema făcută celebră în anul 600 de Grigore cel Mare, în scrisoarea către episcopul iconoclast al Marsiliei, Biblia idiotarum
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
tinerii fiind cu forța angrenați într-o bătălie neîntreruptă pentru anihilarea inamicului interior, într-un imaginar războinic și o raționalitate strategică: tânărul trebuie să fie, cu necesitate, "un atlet al performanței absolute, al visului sublim, al autodepășirii, al totalei dăruiri devoționale", păcatul suprem fiind individualismul, asociat simțului proprietății private, combătut prin "exercițiul modestiei, ca formă laică a smereniei", ca imunizare la individualism; mai mult, copiii nu mai aparțin în primul rând părinților naturali, ci comunității, partidul fiind principalul educator al poporului
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
au fost probabil gândite inițial ca deschi da parto. Tot proiectate pentru uz mobil au fost și tondourile cu Madone, ca și bine cunoscutele reliefuri florentine în terra-cotta realizate de membrii familiei della Robia și alți numeroși artiști drept imagini devoționale destinate unor case particulare. Ca un argument în plus în favoarea caracterului portabil al obiectelor de artă, delimitările circulare au subliniat detașarea subiectului de ceea ce-l înconjoară. Când imaginile religioase au ca scop accentuarea transcendenței lor, ele pot face acest lucru
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
tot așa gândeau și la începutul anilor 1990, când noțiunea oficială instituționalizată de „pelerinaj” încă nu fusese impusă de către Biserică și mass-media în spațiul public ? La fel ca și la Iași, se observă tendința celor prezenți de a clădi altare devoționale ad-hoc. Lumânările aprinse nu sunt luate înapoi acasă, ci rămân grupate în triunghi sau în cerc pe marginea de piatră a bisericii, la poalele arborilor seculari din parc, aproape că mi-e teamă că va lua foc covorul de ace
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în care este expusă racla așezată pe un baldachin impozant, de veșmintele sale, coroana de aur și pietre prețioase de pe cap. Arhetipal, „corpurile luminoase” sunt simboluri ale cunoașterii, ale aspectelor spirituale ale omului” (Neumann, 1991 : 57). Ca observație empirică, cultura devoțională a corpului pelerin în fața raclei Sfintei Parascheva (poziții în rugăciune, atingerea directă sau a diverse obiecte de îmbrăcăminte, icoane etc.) mi s-a părut a fi mult mai intensă la Iași decât la Suceava sau București, locuri unde se găsesc
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
unei persoane în locuri diferite), fenomene „energetice” (lumini, căldură raportate în jurul mormântului), teme picturale necanonice, dimensiunea „psihologizantă” a scrierilor sale. Există și se manifestă cu putere dorința fierbinte a pelerinilor de a crede, de a se atașa de un „regim devoțional” mai intens, mai plin de emoție, de figura unei personalități pe care o pot înțelege. Ea intră în coliziune cu „ortodoxia” Bisericii, care acceptă charisma, dar numai după ce ea este supusă unei gramatici interne de funcționare. De unde și necesitatea unei
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de emoție, de figura unei personalități pe care o pot înțelege. Ea intră în coliziune cu „ortodoxia” Bisericii, care acceptă charisma, dar numai după ce ea este supusă unei gramatici interne de funcționare. De unde și necesitatea unei sociologii critice a pelerinajelor devoționale și a impactului schimbării sociale asupra autorității Bisericii. La fel ca și la Mešugorje, apariția unor politici autonome de „autorecunoaștere” a miracolelor, de promovare cu orice preț a sfințeniei în afara cadrului Bisericii va continua să ridice mari probleme pe viitor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
este extrem de codificată, pentru a nu spune de-a dreptul reticentă în anumite cazuri, față de utilizarea charismatică a aparițiilor, vindecărilor miraculoase, relicvelor etc. Nu întâmplător Elisabeth Claverie aduce în discuție faptul că Mešugorje constituie un moment critic pentru sociologia pelerinajelor devoționale, arătând impactul schimbării sociale asu pra autorității Bisericii în astfel de cazuri, unde ia naștere o „politică de autorecunoaștere” a miracolelor (Claverie, 2003 : 380). Comisia oficială de la Vatican care și-a început lucrările de evaluare și studiu al fenomenului Mešugorje
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lui Dumnezeu, Sapientia, 2008. 768 Dei Verbum, constituția dogmatică despre revelația divină. Sigur că tradiția este Cuvântul Domnului încredințat apostolilor de Cristos, iar Sfânta Scriptură este scrisă sub inspirația Duhului Sfânt. Tradiții mai sunt și cele teologice, disciplinare, liturgice sau devoționale ale bisericilor locale. 769 Frithjof Schuon, The Transcendent Unity of Religions. 770 Liviu Pendefunda, Poezie și Vid, Poezia, XIV, 1(47), 2009. 771 Liviu Pendefunda, Ucigașul de gânduri 3, Vrăjitorii Marelui Vid, Magicians of the Emptiness, Moonfall Press, 1996. 772
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Fulgerului". Acolo ei întâlnesc o "persoană spirituală" (purusa mănasah, adică "născută din spirit"), și aceasta îi conduce până la lumile lui Brahman, unde vor trăi îndelung și nu se vor mai reîntoarce. Modificată, această teorie va fi reluată de diferitele școli devoționale. Dar după alte interpretări, unirea după moartea lui ătman cu Ființa universală (Brahman) constituie întrucâtva o "nemurire impersonală"; Șinele" se contopește cu sursa sa originară, Brahman. Este important să precizăm că meditațiile asupra identității ătman-Brahman constituie un "exercițiu spiritual", și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]