KorAP: Find »[drukola/base=devon & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...9 >

202 matches

Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660

cu alb pe care i-au făcut-o cadou părinții lui Luke, cînd ne-au vizitat de Crăciun. Au fost extrem de drăguți. Mi-au adus un coș plin cu brioșe și ne-au invitat să stăm la ei (doar că Devon-ul e un pic cam departe) și au zis că Minnie e cel mai frumos copilaș pe care l-au văzut vreodată. Ceea ce nu face decît să demonstreze clar că sînt oameni cu gust. Spre deosebire de Elinor, care nu a venit

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646

față de ea. Singurul lucru de bun-simț pe care putea să-l facă era să se țină departe. Dar când Richard a ajuns acasă în acea seară, s-a auzit spunându-i că vechea ei colegă de școală Caitlin venise din Devon și că stabiliseră să se vadă. Simțea că trebuia să se întâlnească cu Connolly; trebuia să-i explice, personal, de ce prietenia lor nu putea continua. Cititorii să judece singuri cât de credibilă e această judecată. Mie mi s-a părut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

cu întâlnirea aceea de duminică și, ulterior, rar s-a mai întâmplat să treacă o zi fără să dau peste ea la bancă, la poștă sau pe vreo străduță din vecinătate. În cele din urmă, le-am fost prezentat copiilor (Devon și Sam); mamei, Joyce; și artistului de sunet, soțului Jim, lui James Joyce care nu era James Joyce. Dintr-o persoană total străină, M.F.P. a devenit rapid una din permanențele existenței mele. Chiar dacă e menționată doar rareori în paginile acestei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
aflat despre derapajele din trecut ale lui Jimmy și i-am văzut mariajul cu Nancy făcându-se țăndări. Scamatoriile începuseră pe când încă nici nu exista o M.F.P. - cu șase ani buni în urmă, când Nancy era gravidă cu primul copil, Devon. Când a aflat despre relația lui cu o barmaniță din Tribeca, l-a dat afară din casă o vreme, dar, după nașterea copilului, nu a mai rezistat promisiunilor lui înlăcrimate că așa ceva nu se va mai întâmpla niciodată. Dar, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
dar, cum el abia învăța să vorbească, influența sa asupra operațiunii era strict limitată. Altfel, nu erau decât fete, trei generații de fete, cu Joyce la vârf, Nancy și Aurora la mijloc și Lucy, în vârstă de zece ani, și Devon, de cinci, la nivelul de jos. Interiorul casei de cărămidă era un muzeu viu de artefacte femeiești, cu galerii dedicate expozițiilor de sutiene și chiloței, uscătoare de păr și tampoane, cutii de fard și tuburi de ruj, păpuși și corzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

am cunoscut pe părinții lui. Dar nu e chiar adevărat. Am vorbit o dată scurt cu tatăl și cu mama lui vitregă, într‑un restaurant, chiar dacă ăla nu a fost cel mai strălucitor moment al meu. Și, oricum ei stau în Devon, iar mama adevărată stă în New York. Așa că nu mi‑ar fi venit prea ușor, nu? Cu toate astea, ne‑am împăcat, și cel puțin el face efortul să vină în mini‑vacanța asta. De fapt, Mel a fost cea care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

aproape orice ar fi fost așa. Avusesem o săptămână groaznică (sincer vorbind, mă simțeam ca o cârpă de șters pe jos) și Îmi doream pur și simplu să ies din casă. Derek a aranjat cu o prietenă să stea cu Devon, iar pe mine m-a scos la masă În oraș. A fost exact ce Îmi trebuia. — Eu sunt Sam, m-am recomandat. Sam Jones. — Janice King. Ne-am zâmbit reciproc. În curând, gura mea avea să crape de atâta veselie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
mea avea să crape de atâta veselie și bunăvoință. — Ți-am mai auzit numele, am zis, arătând spre băiețelul de pe scaun, care-și bălăngănea picioarele din toate puterile. El trebuie să fie al lui Derek, nu? Îi seamănă foarte mult. — Devon Îl cheamă. Da, e a lui Derek. Seamănă deja cu tatăl lui. Janice Întinse mâna ca să-l potolească, dar Devon, plin de avânt, o ignoră. Unghiile ei erau lungi și date cu lac de unghii transparent și ușor rozaliu. — Atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
scaun, care-și bălăngănea picioarele din toate puterile. El trebuie să fie al lui Derek, nu? Îi seamănă foarte mult. — Devon Îl cheamă. Da, e a lui Derek. Seamănă deja cu tatăl lui. Janice Întinse mâna ca să-l potolească, dar Devon, plin de avânt, o ignoră. Unghiile ei erau lungi și date cu lac de unghii transparent și ușor rozaliu. — Atunci, sunt sigură că ai auzit de cele petrecute la sală, am spus. Anume, că Linda a fost ucisă. — Mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Întrebă ea privindu-mă. — Nici vorbă, i-am răspuns ferm, profitând de ocazie ca să creez o legătură Între noi. N-o puteam suferi. Două femei ni se alăturaseră pe refugiu, dintre care una târa după ea un băiețel pe care Devon l-a recunoscut. Sări În picioare, alergă spre el și-l bătu cu palma pe umăr, strigând: În regulă, Tariq? Janice se uită În direcția lor. — Bună, Sue, o salută ea pe mamă. Scoți monstrul la plimbare? — Mda, Îl mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
duc să ia aer din când În când. Se pare că-i priește. Sue se sprijini de adăpostul de pe refugiu și a scos un pachet de țigări, oferindu-i una celeilalte femei, după care și le aprinseră amândouă. Tariq și Devon și-au lipit fețele de geamul din spatele ei, scoțând sunete ca de pârțuri. Un autobuz se opri În dreptul nostru, dar Janice nu a făcut nici o mișcare ca să se ridice, așa că am rămas și eu la locul meu. Mi-a amărât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
mai mult În tema pe care o lansasem. Mă refer la Linda. Dacă n-ar fi fost omorâtă, aș fi demisionat, pentru că nu mai suportam. — Nu ești singura. Janice Își Întinse picioarele Înainte și aruncă o privire peste umăr, dar Devon era dincolo de geam, așa că nu ne auzea. — Am știut Întotdeauna că Derek mă Înșela cu cine apuca. Asta făcea parte din peisaj. Nu mă Încânta din cale afară, dar... (Vocea i se pierdu o clipă.) Și știam de ceva vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
am spus că majoritatea oamenilor au aventuri, dar măcar eu știam de asta de la bun Început. Mă gândeam că, dacă Îi las suficientă libertate, va sta mereu cu mine. Chiar m-a iubit. Și Încă mă mai iubește, iar pe Devon Îl adoră. N-a fost nevoie să zic nimic. Am lăsat-o doar să-și spună povestea. Pentru ea, rana provocată de plecarea lui Derek era, În mod evindent, Încă proaspătă și probabil că epuizase deja de mult subiectul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
e foarte slab. Ar face orice ca să nu-și complice viața. Lou m-a sfătuit să lupt pentru el și s-o alung pe Linda. Dar n-am putut. Slujba mea e foarte stresantă, trebuia să am grijă și de Devon, care se agită din zori până-n seară. Sunt convinsă că Lou era bine intenționată, dar eu nu aveam energia sau Înclinația naturală ca să pornesc un război Împotriva Lindei. Am decis să-l las pe Derek să hotărască ce vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
greșeala asta, acum. Un autobuz C2 trase În stație, ușile lunecând În lături chiar până să oprească de tot. ăsta trebuia să fie cel așteptat de Janice, pentru că doar două numere aveau stație aici. Ne-am ridicat amândouă În picioare. Devon și Tariq se urcară grămadă pe scări, În fața adulților, și alergară urlând către capătul mașinii, unde se azvârliră pe scaune. Picioarele li se bălăngăneau foarte drăgălaș peste margine, fără să atingă podeaua. — Până unde mergi? mă Întrebă Janice, arătându-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
scări, În fața adulților, și alergară urlând către capătul mașinii, unde se azvârliră pe scaune. Picioarele li se bălăngăneau foarte drăgălaș peste margine, fără să atingă podeaua. — Până unde mergi? mă Întrebă Janice, arătându-i șoferului permisul ei și al lui Devon. — Până În Regent Street, am zis, rostind numele ultimei opriri de pe traseu. — Chiar așa? Și eu. Îl duc pe Devon la noul film Disney și-apoi la Planet Hollywood. Fac cinste În toată regula, de asta e așa de agitat. Janice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
drăgălaș peste margine, fără să atingă podeaua. — Până unde mergi? mă Întrebă Janice, arătându-i șoferului permisul ei și al lui Devon. — Până În Regent Street, am zis, rostind numele ultimei opriri de pe traseu. — Chiar așa? Și eu. Îl duc pe Devon la noul film Disney și-apoi la Planet Hollywood. Fac cinste În toată regula, de asta e așa de agitat. Janice părea a nu se Îndoi de faptul că vom sta una lângă alta În autobuz, alegând un scaun În fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
noul film Disney și-apoi la Planet Hollywood. Fac cinste În toată regula, de asta e așa de agitat. Janice părea a nu se Îndoi de faptul că vom sta una lângă alta În autobuz, alegând un scaun În fața lui Devon și Tariq. — Mai Încet cu gălăgia, zise ea, peste umăr. — Mami, se miorlăi Tariq, Dev se duce la Planet Hollywood. Noi de ce nu putem să mergem? Pentru că nu se poate, OK? răspunse Sue cu fermitate și se Întoarse la conversația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
sală e foarte tensionată zilele astea, i-a spus lui Janice, reluând discuția de dinainte. Probabil că Derek ți-a povestit deja. — Mi-a zis că poliția Îl cam hărțuiește, a zis, cu buzele strânse și coborându-și vocea pentru ca Devon să nu o audă. Autobuzul frână și opri cu o smucitură În stația Kentish Town. Era unul din acele modele micuțe și roșii, cam de dimensiunile unei dubițe, ale căror șoferi erau de obicei mai puțin gravi decât cei care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
O, da. Glasul i se Îndulci, iar când m-am uitat la ea, am văzut că zâmbea, dar nu către mine, ci la imaginea lui Derek pe care o avea În gând. Încă ne mai iubim. Și mai e și Devon. Derek vine foarte des pe la noi, ca să-l vadă. Bineînțeles că Lindei nu-i prea plăcea asta, zise ea, Înăsprind tonul, dar ce putea să facă? N-ai cum să Împiedici un om să-și vadă copilul. Iar când sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
surprinsă. — Nu, sigur că nu! exclamă ea, ca și când ăsta ar fi fost cel mai evident lucru din lume. Acum intram pe Great Portland Street, semn că aproape ajunsesem. Sue și Tariq s-au dat jos la stația Camden Town, iar Devon s-a ghemuit pe scaunul din spate, uitându-se lung pe fereastră. Maică-sa Îi aruncă o privire fugară. — Ne Întâlnim cu o prietenă, la cinema, Îmi explică ea. Are o fetiță cam de vârsta lui Devon. — Mami! spuse Devon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Camden Town, iar Devon s-a ghemuit pe scaunul din spate, uitându-se lung pe fereastră. Maică-sa Îi aruncă o privire fugară. — Ne Întâlnim cu o prietenă, la cinema, Îmi explică ea. Are o fetiță cam de vârsta lui Devon. — Mami! spuse Devon indignat. Julie are patru ani și eu am aproape șase! Cinci și jumătate, Îmi zise ea, iar băiețelul se uită urât la noi. Autobuzul trecea pe lângă clădirea BBC-ului, la capătul străzii Upper Regent. Janice spuse dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Devon s-a ghemuit pe scaunul din spate, uitându-se lung pe fereastră. Maică-sa Îi aruncă o privire fugară. — Ne Întâlnim cu o prietenă, la cinema, Îmi explică ea. Are o fetiță cam de vârsta lui Devon. — Mami! spuse Devon indignat. Julie are patru ani și eu am aproape șase! Cinci și jumătate, Îmi zise ea, iar băiețelul se uită urât la noi. Autobuzul trecea pe lângă clădirea BBC-ului, la capătul străzii Upper Regent. Janice spuse dintr-o dată: — Doamne, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
ușile era deja deschise. M-am bucurat să scap. Îmi plăcea Janice și nu doream ca prietenia noastră să Înceapă cu o minciună. Luând-o În jos, pe trotuar, am privit În urmă, spre autobuz, și l-am văzut pe Devon cu fața lipită de geam. Janice Îmi făcea cu mâna și m-am simțit vinovată. Fusese atât de drăguță. Eu o momisem să vorbească, iar ea și-a cerut scuze din cauza asta. Îmi doream să fi găsit o cale s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
să aibă o Întâlnire cu cineva, zise Lesley, iar ochii albaștri i se Îngustară. Ca reacție, ai lui Janice se lărgiră brusc. Păi, de ce ar face asta? spuse cu un glas dulce. Asta e problema lui personală, nu? Hai, vino, Devon. Trebuie că era prima dată când Lesley apuca să-l privească mai atent pe băiețelul care o ținea pe Janice de mână, pentru că Închise gura atât de strâns, de parcă i-o lipise cineva cu super glue. Nu aveai cum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]