74 matches
-
năvala sângelui", "se abătu într-o parte; după aceea înainte; și căzu cu fața în jos, lovind cu fruntea lespezile". O iubire scurtă și nefericită se sfârși sub ochii încremeniți ai miresei. Acest personaj corespunde canoanelor esteticii romantice, prin pasiunea devorantă a unei mari iubiri, amenințat în fiecare clipă de primejdia morții. Ambițios și cult, "Ruset e un om fin, cu știință de limbi străine, capabil de a medita asupra realității etnice și cu patimă gastronomică" (G. Călinescu). El își iubește
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dumnezeiesc al Sfintei Scripturi, rostite de Sfântul Ioan Gură de Aur și rămase pentru eternitate creștinătății, constituie adevărate comori de lumină ale Ortodoxiei. Hrisostom are tot ceea ce îi trebuie pentru a reuși în slujirea sa: o credință profundă, un zel devorant, o elocință în același timp caldă și familiară, îmbogățită cu cele mai frumoase flori ale retoricii și cu cea mai exactă cunoaștere a sufletelor<footnote G. Bardy, Littérature grecque chretienne, Libraierie Bloud & Gay, 1927, pp. 112-113. footnote>. În ceea ce privește elocința, el
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
dumnezeiesc al Sfintei Scripturi, rostite de Sfântul Ioan Gură de Aur și rămase pentru eternitate creștinătății, constituie adevărate comori de lumină ale Ortodoxiei. Hrisostom are tot ceea ce îi trebuie pentru a reuși în slujirea sa: o credință profundă, un zel devorant, o elocință în același timp caldă și familiară, îmbogățită cu cele mai frumoase flori ale retoricii și cu cea mai exactă cunoaștere a sufletelor<footnote G. Bardy, Littérature grecque chretienne, Libraierie Bloud & Gay, 1927, pp. 112-113. footnote>. În ceea ce privește elocința, el
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
luncii de Siret, garnitura de călători încuiată, se expediază după reparații de la "Remar" Pașcani, stațiile de domiciliu Ploiești, Tîrgu Mureș, trenul de revizie pe linia a cincea, urmele vagoanelor plecate să nu fie lovite! mișcarea în aparență a deschis orașul, devorant în funcțional, rama etajată Adjud Pașcani, diagonala genții roșii din spinare, omul complet al cavernelor feroviare, firesc de la personaj-persona la eradicarea lui întru adevăr, o arată teatrul de cînd se știe, controlorul se bănuiește personaj, curba liniei ferate totdeauna în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și unuia și celuilalt" (Gorovei, 1930, p. 95). Dimitrie Anghel Neculai Beldiceanu Ion Creangă Alexandru C. Cuza Eduard Gruber Izabela Sadoveanu Arthur Gorovei Arthur Stavri A.D. Xenopol Figuri marcante ale Cercului Literar din Iași devine pentru Gruber o preocupare științifică devorantă. Beldiceanu va deveni cunoscut la Congresele mondiale de la Paris și Londra ca fiind cel mai complet subiect al audiției colorate. Urmare directă a acestui eveniment din cadrul Cercului Literar, este prietenia deosebită, a cărei intimitate excludea prezența multora dintre cei ce
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
fi lămurită în mod satisfăcător 6. Dar nu ne aflăm în fața unor fantome sau abstracțiuni; dimpotrivă, ceea ce desemnează ele ne inundă viața de zi cu zi, ni se fixează obsedant în conștiință, ba chiar ne invadează și somnul cu vise devorante și coșmaruri cvasirealizabile. De aceea, neinspiratele concepte sunt decriptate de analiști prin raportare la ceea ce ele caută să contrazică: realitatea obiectivă și gândirea modernă riguroasă a veacurilor care s-au scurs de la Iluminism încoace 7. Ce a determinat această schimbare
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în masă, vehiculată intens și interesat la jumătatea anilor 1980. Frica și dublura sa, nevoia de securitate alimentară, sunt diferit percepute de la un individ la altul, dar în cadrul marilor pelerinaje teama alimentară individuală poate deveni foarte rapid o spaimă colectivă, devorantă. (Ferrières, 2002 : 8). Semnificația distribuției de alimente. În primul rând, hrana leagă, ordonează, „domesticește” : „Hrănind pe cineva, îl domesticești, îl îmbunezi, îl faci al tău. Îl hrănești pe străin, pe sărac, iar reflexul mesei dăruite vizibil se află în lumea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Tomis (Toμή) vine chiar de la verbul a tăia (τέμνειν). În locul ăsta, așadar, s-a consumat un sacrificiu înfiorător: până și țărâna pe care calc pare să conțină stropi din sângele acela, un sânge fără vină vărsat ca să acopere o patimă devorantă. Cunoșteam dinainte această poveste tulburătoare, când m-am hotărât să vin la Tomis. Am crezut că, poate numai aici, aș fi putut înțelege forța unui sentiment ce a împins o fată încrezătoare să se întineze de blestemul unei crime cumplite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu se oprește aici. Cercul se mărește, cărțile etalate în lumina vitrinelor se înmulțesc. Încerc și eu o replică tot cu rimă: "De la Solomon la Sapho, de la Homer și genialul Will/ La cartea vieții de cultură omul în răsfăț subtil/ Devorantă pasiune, colecții, ediții princeps, în marea artă/ A luxului de rarități, biblioteca lumii se arată/ Bibliofilia, magică ispită precum florile iubirii/ În vademecum, manuscrise și codexuri ale nemuririi". Între timp au ajuns și românii noștri din Voivodina. Moment fast, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
balanța acestui echilibru fragil între știință și arta a înclinat talgerul către limbajul liniilor și al culorilor. Capitolul epistolar este de mare interes monografic, desprinzându-se câteva aspecte esențiale despre profilul spiritual al pictorului în tinerețe: atragerea/vocația ineluctabila, aproape devoranta către artă plastică, o emoționantă dragoste filiala, semnele unei boli chinuitoare și dorul de locurile natale. Scrisorile în sine cuprind pagini dramatice despre o sfâșiere lăuntrica a artistului grijuliu, prins între două viituri: pe o cale să nu și amărască
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cheia estetică” a acestei poezii: un „conținut” înconjurat de-o amplă, alambicată, savant construită armură de sensuri și imagini. Anotimpurile bogate, accentele vitaliste și comunicarea emoțională sunt petrecute, aproape fără excepție, prin filtrul propriei lor negații: pustiirea naturii, moartea, singurătatea devorantă. Ceea ce este se revelă ca umbră a neființei, deci ca dovadă a (înseși) firii acesteia. Dovadă pieritoare, la rându-i: norii, pasărea, copacul, sevele, melcii, fluturii ș.a.m.d. sunt/ devin „cuvinte”, adică umbre ale făpturilor, oglinzi oglindite ale rostirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
sfîrșitul există împreună că un foc etern, luminos, creator, expansiv. Pe de altă parte, Enion, ca Prakriti, simte abisurile ce se deschid în ea cînd o părăsesc potențialitățile ei transformate în acte prin Purusha (spiritul). Abisurile din ea devin aviditate devoranta 274 (Spectre-Devoratori), morți veșnice, în care și zeii luminoși (Prolificii) pot fi înghițiți. Enion este Vîrstă de aur a Creației: Lovinescu: Vîrstă de aur este o lume în care toate elementele sînt resorbite într-un trăsnet devenit piatră, un trăsnet
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
evitînd excesul de sordid jurnalistic. în tema jurnalistică se poate recunoaște fascinația suprarealiștilor pentru obiectul efemer și cam vulgar, dar și rezultatul unei experiențe directe și larg împărtășite: ultimul deceniu fiind, la noi, unul de renaștere rapidă și de dezvoltare devorantă a gazetăriei. De altfel, Șerban Foarță e și autorul unui ingenios și subtil eseu despre jurnalism - Dublul regim (diurn/nocturn) al presei (1997) - și se plasează cu bună știință în plin paradox: un poet aflat sub semnul esteticului, al ludicului
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
anume Mary Slade. Adulterul, crima, pasiunea adoptă acest limbaj al trupului în descompunere, trup pe care îndrăgostiții își scriu mesaje de dragoste, din care rup fîșii pentru a-și face măști, în timp ce naratoarea articulează într-o engleză educată trista și devoranta istorie a unei iubiri fatale. Nu lipsește, dincolo de macabrul solemn, o fină orchestrație ironică, iar grotescul devine poezie la Robin Fuller. Jon Griggs în Deviation (Deviație, SUA, 2006) intră în jocul unui computer game, genul cel mai cunoscut, cu trupa
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
se pare a fi unul din elementele care o structurează. În lungul răstimp de când suntem colegi, au fost nenumărate ocaziile de a mă convinge că spiritul critic al Adrianei Bittel funcționează impecabil și în materie de judecăți literare. Cititoare pătimașă, devorantă, a literaturii la zi (mă tem că îi place chiar mai mult să citească decât să scrie, dar mai cunoaștem astfel de cazuri), Adriana Bittel "controlează" piața editorială dintr-un punct de perspectivă valorizator. Execută iuți expertize estetice și ne
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
lovit și familia Reich, astfel că pentru a asigura educația băiatului, l-au trimis la niște rude din Berlin, mai bine situate. Înscris acolo la școală, odată cu bucuria de a-și continua lecturile în limba germană - de pe atunci o pasiune devorantă - descoperă duritatea educației germane. "Trebuie să existe ordine și disciplină", era lozinca. Atunci a început experiența acelui amestec de "fericire a contactului cu muzica și literatura germană" dar și "frica de nuiaua germană, de lagărul german de concentrare, pe scurt
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
evitînd excesul de sordid jurnalistic. în tema jurnalistică se poate recunoaște fascinația suprarealiștilor pentru obiectul efemer și cam vulgar, dar și rezultatul unei experiențe directe și larg împărtășite: ultimul deceniu fiind, la noi, unul de renaștere rapidă și de dezvoltare devorantă a gazetăriei. De altfel, Șerban Foarță e și autorul unui ingenios și subtil eseu despre jurnalism - Dublul regim (diurn/ nocturn) al presei (1997) - și se plasează cu bună știință în plin paradox: un poet aflat sub semnul esteticului, al ludicului
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
regizorul Mateo Blanco alias Harry Cane (Lluís Homar), o femeie întreținută cu veleități de actriță, Lena (Penélope Cruz) și cel care o întreține, magnatul Ernesto Martel (José Luis Goméz), pe de altă parte, același cuplu, Mateo-Lena, consumat de o pasiune devorantă și o iubită din tinerețe care îndeplinește rolul de regizor tehnic, Judit Garcia (Blanca Portillo). În prima poveste ca alternativă la amantul gelos intervine și fiul lui Ernesto, concurând de pe o poziție considerabil dezavantajată atât la "mâna" frumoasei vedete, cât
Cinema, mon amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6892_a_8217]
-
și al povestitorului, al povestașului ș.a.m.d. Familia lexicală, adică, în întregul ei. Naratorul, Teodor Moldovan, revine în țară după douăzeci de ani de sufocantă și bănoasă carieră elvețiană, căutând o veche iubire - Valeria - și o la fel de veche pasiune devorantă - legendele. Ca adolescent, înregistra pe casete sute de întâmplări de necrezut istorisite de ciobani bătrâni sau de bețivi șarmanți pe care îi momea adeseori cu țuică. Devenit matur și irosit în industria semipublicitară negocierilor pentru uși dotate cu detectoare de
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
Cernat, ca și la Ioan Stanomir) e un ultim refugiu, un spațiu intim-ocrotitor tot mai expus excavatoarelor sistematizării urbane; și totodată, o fereastră către o altă lume, o belle epoque dispărută, care în curând va fi și ea oblonită. Lectura devorantă a cărților de călătorii (Jules Verne e un reper obligatoriu pentru toți), a benzilor desenate din Pif (de asemenea, un punct magic în care se intersectează toate cele patru istorii), jocurile ,apolitice" ale copilăriei, desfășurate în afara prețioaselor indicații oficiale și
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
gangsterești Ca-n filme de Cipi Nikolin UNATC, ori Ring spiel de Ioan Cristea UNATC, altele pretențioase precum Hot-hours de Alexandru Puia, Dejunul pe iarbă de Alexandru Ionescu, Conserve de familie de Ion Puican împotmolite în derizoriul grotesc al "senzualității devorante" sau a "horror-ului butaforic". Butaforia e folosită deliberat și în istoria unui îngeraș-copil dorit doar de un cuplu gay ce suportă ostilități fel de fel: Bebi al lui Bogdan Popescu. Un student la regie UNATC care are perspicacitatea de
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
care ar încerca să-l portretizeze, rînduit, securizant și statornic. Nu-i pasă de circumstanțieri abile, înaintează deschis, vulnerabil, în viul unui aprig corp-la-corp cu absolutul: nu se voiește sub protecția unor categorii muzeale, de care să-și agațe zbuciumul devorant, ca și cum ar îmbrățișa un palladiu salvator. Și, totuși, cine ca el a privit cu atîta concentrată recunoștință, nostalgic rivală, culmile perfecțiunii neîntrecute - bunăoară, atinse de artiștii antichității în bronzurile de la Riacce? N-a rămas la un suspin de neputincioasă beatitudine
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
între curgere, heracliteana curgere, niciodată la fel, și rarefiere? Două feluri de pierdere, de abandonare a ființei cu granițe, cu consistențe, cu oase contopite în oceanul pe care pornește, brav navigator al somnului și al iubirii, Vasco da Gama. " Imaginile devorante ale lucrurilor viitoare/ steaua aprinsă a unui incendiu/ ceea ce am iubit ceea ce am sperat/ ceea ce rămâne de cunoscut" (Persistența flăcărilor), acestea sînt bagaje de pus deoparte. Ușoare, de bună seamă, apăsînd doar amintirea, nu brațele. Ca tot ce se întîmplă
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
uscate și aride și nu făceau decît să-mi mărească chinul cu un fel de amețeală logică în plus, un fel de delir plin de raționamente și de argumente medicale, peste care se cernea mărunt cenușa fadă a setei mele devorante." (p. 21). Un om cu judecata întreagă și ființa debilă visează la răsfățul cu apă chioară, apa care-l otrăvește, în vreme ce infirmiera lui visează la spectacolul cu Marlčne Dietrich. Două măști ale aceluiași ridicol. Ridicolul acțiunii, care te face, luîndu-te
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
trecu o singură clipă prin mintea lui Cioarec, în schimb îi încolți gândul de a izbi plantonul cu ceva contondent, cu vasul de apă de pildă. Frica producîndu-i consumație de energie, nu sentimentul propriu-zis de mâhnire, prizonierul avea o foame devorantă, se plângea că i se dă mâncare puțină și bea apă pe nerăsuflate. Ai fi zis că voia să-și păstreze toate forțele spre a da o luptă violentă în ultimul moment. Nu avea o noțiune precisă asupra datei când
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]