95 matches
-
și ea cu neînfrînată voracitate/ distant iubitoare hornul prăpăstios de stofă/cărămizie din care el însuși s-a decupat și respiră/încă nu liber fără a ști că e calea inexistenței./ nu am fost eu cel care și-a dorit devorarea în trepte ci/doar inaparentul portar teobald care fără să vrea/păzește grotele întrezărite pe drumu-n spirală/în peisajul uitat la fereastra picturii el însuși/lupă la poalele stîncii albastre: o liniște/fără trecut și viitor încremenit-n ghereta/portarului
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
a prevenit dezastrul. De fiecare dată, ca în Versetele satanice, povestea era acolo, scrisă, perfect articulată. Dar încă nu existau ochii pregătiți s-o citească. Cazul Rushdie șochează prin elementul de noutate: catastrofa istorică s-a manifestat mai întâi prin devorarea celui care, simbolic, îi descrisese contururile.
Final amânat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4030_a_5355]
-
trăiește ca să muncească. Un mare filosof și totodată economist Karl Marx[2] a descris în Manifestul Comunist[3] prezentat public în 1848 realități ale sălbăticiei tranziții spre industrializare a manufacturii. Condițiile de viață ale muncitorimii, clasă socială recent apărută prin „devorarea” la propriu a țărănimii de către oi, au generat revoluția comunistă petrecută cu o jumătate de secol mai târziu. Condițiile inumane de muncă descrise de Marx au fost vremelnice, iar ameliorarea lor, asociată și cu vandalismul Stalinist care a preluat de la
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
ta somnolentă. Păreai mereu absentă, nici nu știu dacă În vis măcar te-ai cutremurat vreodată de violurile mele repetate. O legătură ciudată și periculoasă ne ține laolaltă, semințiile vechi ar putea povesti mult mai multe despre infinitele chipuri ale devorării și ale plăcerii. Acolo Înăuntru nu e niciodată liniște absolută, niciodată destul calm. Carnea vrea mereu să se rotunjească și creierul să afle mereu alte măști pentru trufie și viciu. CÎți stîlpi am bătut În sexul tău răbdător, cîte orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
venit în minte întrebarea ce se desprinde retoric, din studiul lui Denis de Rougemont, IUBIREA ȘI OCCIDENTUL - „ce s-ar face literatura fără iubire?” Poetul îi lasă cititorului șansa de a-și alege, după dorință, iubirea -provocare, iubirea - pasiune, iubirea - devorare, iubirea - senzualitate, iubirea - platonică (sugerată), iubirea - iluzie etc. Ca o invitație la lectură vă citez, cu bucurie, versurile din poemul MICA MOARTE: „Pacea serilor de mai/ mă înfășoară în lacrimi călduțe,/ zeul țap cântă din nai prelung ... Fetele se ascund
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]
-
împăratul“ și „împărata“, devenite constante „epopeice“; „Cățărarea pe o rază“ (încercare imposibilă, specifică eposului fantastic); „Doi soldați de după luptă“ (eveniment episodic, antieroic); „Tablou cu orbi“ (în loc de dezlegarea enigmelor); „Orație de nuntă“ (vezi nunta finală din basme, devenită aici ospăț al devorării eroului) ș. a. m. d.» (MNS, 64 sq.). Cu privire la «această impresionantă Epica magna», criticul literar Mircea Tomuș remarca «un nucleu de legi fundamentale [...] de duritatea diamantului», unde «paradoxurile naive răsună de ecouri profunde, (unde) relația dintre propoziții [...] se face tulburător de
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
deplină unitate, ci totdeauna în dedublare”; 20. „ de ce această plictiseală, acest dezgust la Bacovia? Înțelegem ciudata rană a sufletului său: este vorba mereu de eul său imens care-l macină, tortura de-a se apleca asupra lui însuși în teribila devorare de sine. Această combustie interioară sporește puterea golului care apare și-i ia conștiința prizonieră; or golul este exact corespondentul spațial al plictisului”; 21. „pentru Bacovia zăpada este iarnă, moartea existenței. În ciclul determinismului cosmic ea este o regresie unde
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
acest pământ. Îl reprezentăm pe Dumnezeu, Cel care este Lumina, dragoste, pace și fericire, în mijlocul unei lumi pline de întunerec, ura și război. Război cu noi înșine, cu cei din familie (Salvador Dali are un tablou interesant pe acest subiect: "Devorare reciprocă"), război cu cei de la servici, cu cei din opoziție sau de la putere, sau chiar război cu acest intreresant și invizibil Osama bin Laden - apropo, oare chiar există acest personaj sau l-au inventat așa că pe Moș Crăciun? În fine
CETATEAN AL CERULUI de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356602_a_357931]
-
Acasa > Strofe > Comic > DEVORARE Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2165 din 04 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Eu te-am chemat cu o cafea fierbinte devreme-n dimineața nimfomană. Tu n-ai venit, sperai să-ți crească-un dinte sau o măsea
DEVORARE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352643_a_353972]
-
strugur versatil. Pe bluza mea cu-nsângeratul mac, O buburuză-nainta facil, Spre adâncimea coapselor târzii, Unde polenu-a zămislit ispite. Te mai aștept cu -n ceai, te-aștept să vii, Să mă devori cu cel din urmă dinte. Referință Bibliografică: DEVORARE / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2165, Anul VI, 04 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DEVORARE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352643_a_353972]
-
-și înfigă dinții de poftă ... Dar teama ei inconștientă față de gîndăcii de bucătărie nu dispăruse, pentru că, deși scăpase de toate angoasele legate de sex, care i se păreau simple mecanisme de producere a plăcerii, în nici o formă mai indecente decît devorarea unor copane de pui, cu lăcomie, în public, urmările primei ei experiențe sexuale nu puteau fi înlăturate așa de ușor, motiv pentru care se și ferea să se lase atrasă în apartamentele de la bloc ale amatorilor de sex cu trupul
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
un joc vicios al jusțiarilor de fațadă, al hoților care strigă primii „Hoții!”,o manevră eficace a spulberării adversarilor în ȚaraT ... I..., o armă „cool” a politicienilor hulpavi, avizi de manevrarea pârghiilor și butoanelor puterii, protectori ai camarilei dezlănțuite în devorarea privilegiilor sub fluturarea “interesului național”, un sinistru joc, soldat cu milioane de victime colaterale, privitoare ca la circ din spațiul sufocant al nevoilor zilnice - dar ce mai contează aceste detalii! - un joc cu deliciu asumat, în cercul vicios al nesătulei
ŢARA TUTUROR IMPOSIBILITĂŢILOR – NU MAI E NIMIC DE COMPROMIS ? BA DA, DOCTORATUL ! de MARIA SAMAUNT în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357617_a_358946]
-
vie cu care Valentina Bercart își scrie opera. Poeta caută înțelesuri, limpeziri, într-un tărâm al antinomiilor. Umbra de ieri și regăsirea cuvintelor de azi, neîmplinirea și împlinirea, dizarmoniile și armoniile , indecizia și hotărârea se întâlnesc în edificiul liric al devorării ființei, și al înălțării acesteia. Timpul “revolut”, al îndoielii, al obsesiei deșertului e suferință, damnare, răstignire ( “Eu stau undeva în mijlocul cerului / cu trupul înrădăcinat în pământ / și brațele împietrite în aer...”) , fiind și penitență, decantare, un fel de nouă naștere
CRONICĂ REALIZATĂ VOL. OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358733_a_360062]
-
însăși de tensiunea apoteotică la care s-a ajuns, în principal din cauza scopului utilitarist al activităților. Bucurii mărunte, ca băutul ceaiului, devin ocazie bună de a rediscuta peisajul monahal al zonei. Se vorbește despre mănăstiri și biserici. La Marcel Proust, devorarea prăjiturii e prilejul de a redescoperi stări asemănătoare celor din propria-i adolescență. „S” este mai mult ca un roman. Familiile sunt prezentate în perspectiva pasiunilor exercitate de membrii lor. Sunt aduse în atenție, activitățile unor personalități politice, precum I.
Dan Ionescu: Literatura feminină de astăzi. Cronică la romanul „S”, de Elena Buznă () [Corola-blog/BlogPost/339305_a_340634]
-
pe care ne-am îmbrățișat; am dat numai de umbra ei. Starea de iubire pe care am trăit-o în peisajul real, am regăsit-o ca pradă în pliscul unei păsări numită Uitare. Am tras de umbră, spre salvarea de la devorare a luminilor care au creat-o: în porțiunea ei tăcută se concentraseră paletele sonore ale acelei întâlniri” (p.12). Avem un personaj care nu se poate adapta la lumea înconjurătoare, neputând să o înțeleagă, neputând să trăiască în ea, un
Dan Ionescu: Imposibilul extaz. Cronică, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339478_a_340807]
-
e enormă: „Tu mă țineai de mână ca și cum/ Îmi dăruiseși primul rol de scrum/ Și te temeai să nu încerc să-l joc/ În luminișuri fără de noroc” (Dragostea de-a fi). Poeta trăiește tragic singurătăți cosmice și-și etalează dureros devorarea pe rugul cuvântul ce exprimă adevărul care a prins-o cu cu voluptate în mistuirea-i neiertătoare: „Pe talpă sângerândă stau drumurile mele,/ Cu lacrima uscată m-am rătăcit pe ele,/ Aveam o sete mare dar nu-ncăpea-n pahar
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
în persoana Prolificului, constituind matricea din care acesta creează formele "prolifice". 2. hrănirea continuă a "Devoratorilor" cu ceea ce produc "Prolificii". Modelul oscilant implică însă și o discontinuitate care face posibilă oscilația, inversarea vectorilor dinamici ai evoluției sistemice: oprirea procesului de devorare și de creare a formelor prolifice, pentru evitarea epuizării/extincției Prolificilor și pentru evitarea hipertrofierii Devoratorilor. Acest proces se manifestă prin crearea unei bariere naturale: Prolificii își epuizează formele prolifice, sau dispar din raza de acțiune a devoratorilor, apropiindu-se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prolifice, pentru evitarea epuizării/extincției Prolificilor și pentru evitarea hipertrofierii Devoratorilor. Acest proces se manifestă prin crearea unei bariere naturale: Prolificii își epuizează formele prolifice, sau dispar din raza de acțiune a devoratorilor, apropiindu-se de extincție, datorită excesului de devorare la care sînt supuși de către devoratori. Atunci aceștia din urmă rămîn aproape singuri: Devoratorii devin acum, aflîndu-se doar printre alți Devoratori, ei înșiși Devorați. Astfel, acum ei intra în declin, îndreptîndu-se spre extincție. În acest fel, Prolificii au șansa de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Prolific-Devorator reluîndu-și cursul natural. Acest proces se poate observa în evoluția sistemicii cuplurilor opresor-oprimat, stăpîn-sclav, dominator-dominat, tiran-supus, etc. Discontinuitatea în dinamică acestei relații duale are loc în clipa în care "gradul" de opresiune, sclavie, dominare, etc., într-un cuvînt "gradul devorării", ajunge la un nivel insuportabil, de epuizare a prolificului care este amenințat cu extincția fizică, psihică-intelectuală sau istorică. Atunci prolificul refuză să mai fie "hrană" pentru devorator, se revoltă, devine rebel, si vectorii evoluției se inversează, devoratorul devine devorat sau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
transformă, prin cădere spirituală, din nou în sistem represiv, atunci o nouă revoluție urmează prin activarea "tensorilor" libertății. Tiparul oscilant opresiune-revoluție este implicit în sistemică blakeană Devorator-Prolific, descrisă anterior ca fiind guvernată de dinamică de tip intercuplat periodic: opresiunea corespunde devorării, iar revoluția corespunde expansiunii prolificității. Din această perspectivă rezultă că în actul creativ și al vieții la orice nivel cosmic/istoric/psihic este nevoie atît de libertate, cît și de limitare: altfel spus, viața se construiește pe paradoxalul ansamblu ordine-haos
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să descrie dramaticele procese "biochimice" și "psihochimice" care au loc în interiorul tărîmurilor profunde ale formelor vii, în care există un "dans" neîncetat al legii și libertății, armoniei și sălbaticiei, determinării și nedeterminării, certitudinii și incertitudinii, vieții și morții, prolificității și devorării, ordinii și haosului, într-o infinită țesătura de relații, corelații și corespondențe ce poate fi numită o "țesătura a Secțiunii de Aur", de vreme ce, așa cum a subliniat Friedrich Cramer pe bună dreptate, Secțiunea de Aur este un element matematic fundamental ce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la un ansamblu articulat de practici, cunoscute sub numele de sabat. După C. Ginzburg (1996, p. 77), schema sa canonică cuprinde următoarele acte rituale și constructe mitologice: „omagiul adus diavolului, abjurarea lui Hristos și a credinței, profanarea crucii, unguentul magic, devorarea copiilor ș...ț, metamorfozele, zborul magic, adunările nocturne cu alaiul lor de banchete și orgii sexuale”. Interpretarea acestui ansamblu ceremonial s-a concentrat asupra identificării rădăcinilor sale „arhetipale”. Pentru unii autorii este vorba despre o formă de religie arhaică, premodernă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Dacă veți călători în aceste provincii cu un farmec discret, în care secolul al XIX-lea încă supraviețuiește, veți observa cultul pentru carte, idolatria populară pentru scriitori (starurile rusești sînt romancieri și poeți, nu vedete ale muzicii și ecranului), omniprezenta devorare a jurnalului. Atrofie a imaginii și a sunetului, tipografie a scrisului, a cărui cenzură îi înalță aura. Partidele-state iau în această privință în serios puterea cuvintelor, pe care o înregimentează și o supraveghează, gen de represiune care nu o diminuează
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
la el, la suflet) înaintea trupului. Faptul că o asemenea relație este în defavoarea băiatului marchează pe cel pasiv în activitatea sexuală (adică tocmai pe băiat) pentru că, substituindu-se femeii, masculul își refuză calitatea de cetățean. Socrate este împotriva unei asemenea „devorări”, iar cuplul pederast nu e respectat și nici iubit dacă scopul cuplului e unilateral din perspectiva satisfacerii plăcerii (pentru că bilateral nu poate fi!); diferența delirantă (sau mania): „acest soi de nebunie le este dat celor doi de către zei spre fericirea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
prim amorez într-o nuvelă ,,cu muzicuță internă”, interzice fumatul, avertizând asupra substanței ,,inflamabile” a romanului, lansează numeroase alte avertismente, dă indicații, amestecă timpurile. Bufoneria și veselia nepăsătoare alternează în roman cu secvențe ale comicului. M. insistă cu cruzime asupra ,,devorării” copulatorii, în cvasiexpresioniste ilustrații pentru o viziune a omului ,,în pielea goală” (,,gol și secătuit între formele sale”), plonjează în coșmaresc (e memorabilă scena în care autorul, asaltat de gloata furibundă a cititorilor, se vede înghițit de o enormă gură
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]