94 matches
-
este previziunea propriei Moșteniri, atunci când remarcăm că propria Apucare a lui Sine însuși nu ajută. Devine periculos și eu râd. Plin de ură se anunță leșul fiecărei clipe, și Ura Leșului este identică cu propria mea istorie proprie. O clipă devorată trebuie să fie ceva, dacă nu te privește, și pe mine la fel ca: Hei-tu-de-colo-cum-îți-merge-măi-Omule? EA (EA bate din palme, EL-VEHICUL intră șontâc-șontâc. EA îl sărută violent, îi dă un picior, el se chircește dezorientat): Împins mai încolo, știți d-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
suntem proiectați în discontinuitate și ruptură; sau există o proliferare de mediatori care nu sunt decât pseudo-mediatori și care nu mediază nimic), această lipsă de spațiu tranzițional fac ca orice identificare (și integrare) să fie concepută în modalitatea ființei înghițite, devorate, digerate: integrarea ca nimicire de sine. Klamm, dacă urmăm onomastica, înseamnă și a se crampona. Ca zeu al căsătoriei, el este cel al legăturilor și are legătură cu această cramponare (sich-an- die-Mutter-klammen-ul despre care vorbea Bowlby)578. Deleuze și Guattari
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și față de ceilalți. Omul riscă astfel să se piardă printre oameni și lucruri, să-și piardă eul autentic. înstrăinat de sine însuși, el este înstrăinat și de fundamentul său. De acea, el nu stăpânește fundurile pornind de la profunzimile Ființei, ci, devorat și aservit de ele, este lipsit de propria și libera sa desfășurare. Acoperit de către fiinduri, fondul Ființei îi rămâne obscur și abstract. încă mai mult este omul aservit și devorat de ceilalți. Fiecare persoană (der Einzelne) este atât de prinsă
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
urmele lui Flaubert, Zola caută explicarea comportamentului uman în instincte, subconștient și particularitățile temperamentului. Interesul manifestat față de subconștientul personajelor îi ajută să perceapă elementul irațional, care explică dezvoltarea spontană a pasiunilor și mișcarea necondiționată a gândurilor. 81 Femeia franceză este devorata între două reprezentări mitice și sublime ale persoanei sale: Femeia și Franța. În reprezentarea colectivă a francezilor, femeia mitică a fost întotdeauna figură emblematica a Franței. Grațioasa și războinica totodată, Franța eternă a fost reprezentată întotdeauna în forma unei statui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
l-am intitulat Premoniția Războiului Civil. În această lucrare am înfățișat un corp uman vast rupându-se în excrescențe monstruoase de brațe și picioare trăgând unele de altele într-un delir al auto-strangulării. Drept fundal al acestei arhitecturi de carne devorată frenetic de un cataclism narcisiac și biologic, am pictat un peisaj geologic, care fusese inutil revoluționat timp de mii de ani, congelat în "cursul lui normal"". Am înfrumusețat structura moale a acelei mase uriașe de carne cu câteva boabe de
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
să știi. Eu îl înțeleg pe omul ăsta și înțeleg cât de mult mă poate urî. Tu ai fost încântat să-ți vezi un tovarăș de arme. Ceea ce văd eu în el este un ucigaș abil și un bărbat absolut devorat, înnebunit de gelozie amară, din care a copt o întreagă poveste. Or, eu știu ce înseamnă gelozia amară. Tocmai de asta mi-e teamă, zise James. De gelozia ta. Pe ce să-ți jur ca să te fac să mă crezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
atrage atenția. În ceea ce privește structura pasivă, ea este un mijloc de a tematiza sau rematiza diferite grupuri semantico-sintactice, modificînd focus-ul și ierarhizînd importanța actanților (agent, pacient, acțiune). Titlurile faptelor diverse T7a și T7b folosesc construcția pasivă în mod diferit: T7a BEBELUȘI DEVORAȚI În România, un copilaș de 2 ani este mîncat de porci. În Iran, un copil de 6 luni cade victimă lupilor. Un băiețel de 2 ani a fost devorat de porcii pe care părinții lui îi creșteau într-o comună
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
reprezentative. Pe fundalul unui asemenea portret în acvaforte, să rămînă oare, pentru unii exegeți, tot o nedumerire rațiunea pentru care Mircea Vulcănescu a optat, la un moment dat, pentru administrativ, preocupare cu caracter dominant și acaparator-agresiv a unui autor parcă devorat de arcanele posibilului?! Orice s-ar spune însă, Mircea Vulcănescu rămîne chiar și atunci cînd pare atins de aripa zădărniciei Ecleziastului sau de precaritatea care poate încerca forța unui popor un spirit robust, mereu profund și coerent cu sine, încrezător
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
-I consuma în chip ritualic. Dar nici această explicație nu a fost acceptată în mod unanim 7. 6 J. Maringer, The Gods of Prehistoric Mân, pp. 18 sq. 7 Lcroi-Gourhan nu este convins că omul ar 11 fost ucis și devorat (Leș religions de Ia prehistoire, p. 44). J. Maringer, care a refuzat să recunoască antropofagia la Ciu-Ku-tien (op. Cil., p. 20), respinge, de asemenea, explicația lui A. C. Blanc (/>"/., pp. 31 sq.). Vezi lotușii Muller-Karpe, Allsteinzeit, pp. 230 sq., 240; M.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din lumea morților. Conform unui imn orfic (n. LIII), se crede că atunci când Dionysos e absent el se află lângă Persephona. În fine, mitul lui Zagreus-Dionysos - care ne va reține mai jos - povestește moartea violentă a Zeului, ucis, sfâșiat și devorat de către Titani. Aceste aspecte multiple, dar complementare, ale lui Dionysos, sunt încă perceptibile în ritualurile sale publice, în ciuda inevitabilelor lor "purificări" și reinterpretări. 123. Arhaismul câtorva sărbători publice începând de la Pisistrate, se celebrau la Atena patru sărbători în cinstea lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
una din lecțiile piesei Bacchantele era aceasta: să nu fie refuzat cultul unui zeu numai pentru că era considerat "nou". Dionysos sau beatitudinile regăsite sfârtecare (sparagmos} și mâncatul de carne crudă (omophagya) se realizează comuniunea cu zeul. Căci animalele sfâșiate ori devorate sunt epifanii sau încarnări ale lui Dionysos. Toate celelalte experiențe - forța fizică excepțională, invulnerabilitatea la foc și la arme, "minunile" (apa, vinul, laptele, țâșnitul din pământ), "familiaritatea" cu șerpii și micile animale sălbatice - Devin posibile prin enthousiasmos, prin identificarea cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de la apariția ei și cererea ei continuă, de când a fost epuizată a patra ediție, ne-au determinat să o publicăm pe cea de a cincea. „Carte de bătălie“, așa a fost numită pentru perioada în care era pur și simplu devorată - imediat după război - și pentru starea de urgență ce o pătrundea; și așa cum bătăliile sunt aproape mereu improvizate, și această carte suferea datorită grabei cu care a fost redactată și tipărită. Veneratul nostru fondator, nu era preocupat de forme literare
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
o coală albă de hârtie și începeau să-și scrie povestea lor de viață. Încercau să-și spună absolut tot ce mai era de aflat despre fiecare. Ambii erau visători, ambii radiau de fericire. Împotrivirea ei fusese într-o clipă devorată. Toate concepțiile ei de până atunci dispăruseră, iar orgoliul de femeie căzuse într-o nepăsare totală. Era ca o păpușă din pluș în mâna unui copil, lăsându-se manipulată în întregime. Atitudinea ei răspundea afirmativ sentimentelor. - Mă iubești? Hai, spune
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Noua Anglie (extrem de asemănător celui din Camden, ceea ce numeam o facultate ficțională) în plină eră Reagan a anilor ‛80. Îi putem urmări cum colindă dintr-o orgie în alta, dintr-un pat străin într-altul, iar textul cataloghează toate drogurile devorate, toate categoriile de alcool îngurgitate, cât de ușor alunecă ei în avorturi și chiuleală și crasă apatie, aparent un fel de condamnare a, o Doamne, mai nimic, dar în acel moment al carierei mele le-aș fi putut oferi editorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
așteptării zero, a lui „ce vreau, când vreau și unde vreau”, turbo-consumatorul pretinzând să obțină totul, imediat, în orice zi, în orice moment. În vreme ce ofertele și cererile în timp real proliferează, homo consumans devine alergic la cea mai mică întârziere, devorat cum este de timpul comprimat, de instantaneitate și de urgență 30. Înverșunarea în a comprima timpul a fost interpretată ca unul dintre semnele instaurării unei noi condiții temporale a omului, marcată de sacralizarea prezentului, de un „prezent absolut”, autosuficient, din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
prolifice, sau dispar din raza de acțiune a devoratorilor, apropiindu-se de extincție, datorită excesului de devorare la care sînt supuși de către devoratori. Atunci aceștia din urmă rămîn aproape singuri: Devoratorii devin acum, aflîndu-se doar printre alți Devoratori, ei înșiși Devorați. Astfel, acum ei intra în declin, îndreptîndu-se spre extincție. În acest fel, Prolificii au șansa de a se regenera, dialectica Prolific-Devorator reluîndu-și cursul natural. Acest proces se poate observa în evoluția sistemicii cuplurilor opresor-oprimat, stăpîn-sclav, dominator-dominat, tiran-supus, etc. Discontinuitatea în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
gradul devorării", ajunge la un nivel insuportabil, de epuizare a prolificului care este amenințat cu extincția fizică, psihică-intelectuală sau istorică. Atunci prolificul refuză să mai fie "hrană" pentru devorator, se revoltă, devine rebel, si vectorii evoluției se inversează, devoratorul devine devorat sau pur și simplu piere datorită absenței prolificului care se refugiază departe de devorator. O dialectica interfinitistă asemănătoare este indicată de Blake în teoria celor patru Zoa (la unul dintre nivelurile posibile de interpretare, acestea sînt forțe arhetipale psiho-fizice, materio-spirituale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
video se observă că sunt impregnate de o înțelepciune neîntâlnită la toți adulții. În imaginile următoare, Syner și Syna comunică. Una dintre cele două poziții ilustrate este nocivă, cealaltă liniștitoare. O recunoașteți pe cea liniștitoare? În prima imagine, energia este „devorată” de persoana care intră în spațiul personal al celeilalte. Această poziție este considerată întotdeauna agresivă. Înainte de circa doi ani și jumătate, copiii înțeleg inconștient că, în poziția față în față, silim interlocutorul să comunice. În a doua situație, spațiul de
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
era, venise din citanie. Eram victima cărților, precum Don Quijote, personajul romanului omonim primit drept premiu în clasa a cincea. Devenisem ceea ce se cheamă „o figură", fiindcă citeam mai mult decât alții și mă lăsam inspirat, mă inventam în spiritul cărților devorate și pe care tata era mereu gata să le arunce pe foc. Livresc eram doar în punctul de pornire, în principiu; altminteri, copilăria petrecută la țară îți oferă larg șansa originalității. L-am purtat pe Creangă în traista mea de
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
obsesiv câteva trăsături ale pasiunii devoratoare: "Adorm cu privirile ei în cuget, cu privirile ei adânci și negre, care deodată se aprind de pâlpâiri fosforice și se înconjoară de un șirag de dinți albi ca de lup (...) și mă las devorat, cu o voluptate care mă înfioară, la acest ospăț al făpturei cu infinit de multiple, de frumoase, de nestatornice fețe, cu râs nemaistăpânit și sigur de norocul lui" (p. 137). Ragaiac este victima fericită a femeii sale din vis, o
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
nestatornice fețe, cu râs nemaistăpânit și sigur de norocul lui" (p. 137). Ragaiac este victima fericită a femeii sale din vis, o ființă devoratoare și - ceea ce e cel mai important - cu capacitate transformatoare. Ragaiac cel nedemn și meschin se lasă devorat pentru a se trezi renăscut într-un regim al nobleții morale. Ragaiac se autovictimizează masochist, însă fără a se culpabiliza. Regenerarea sa morală nu se poate produce cu adevărat pentru că procesul său interior de conștiință nu e dus până la capăt
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
și mizerabilei lui vieți omorîse și mîncase personal, în cel mai mare secret (s.n.) șaizeci de călugări și cîțiva copilași laici, vreo șase în total, nu mai mult (s.n.), cu alte cuvinte un număr neînsemnat în comparație cu numărul de fețe bisericești devorate.” L-a citit oare Lebedev pe Swift? Se pare că da! Ca să nu mai vorbesc de eterna Nastasia Filippovna Barașkova! Pe unde și cu ce se mai pudrează dînsa? Cui îi mai face “scene”? Pentru că n-a murit, nu putea
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
și pe bărbatul meu, cu atâta aiureala. Cum începuse să se crăpe de dimineață, în cele din urmă am rostit povestea mea preferată, adică am borisvianizat despre dragostea Chloei și a lui Colin. Pe Chloe am lăsat-o să piară, devorata de un baobab care îi creștea din piept, iar pe Colin l-am preschimbat în șoricelul, din finalul românului, care se sinucide, râvnind să fie decapitat de gură unei pisici călcate pe coadă de fetițele oarbe. Dar, în același timp
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
înrudită cu tripla ipostază a vârstelor unui bărbat într-un tablou de Tizian, Alegoria prudenței: "leul în mijloc: prezentul feroce, dominator. În dreapta, câinele slugarnic: rânjetul ipocrit al viitorului, care vrea să fie pe placul tuturor, benevolente, benedictus. În stânga, lupul: trecutul devorat, devorator" (p. 352). Se concentrează aici simbolismul cultural al romanului, organizat în jurul memoriei. Tatăl s-a sinucis atunci sau a fost ucis, lucrurile au rămas neclare. Vinovatul pare să fie un anume Octavian Cușa, devenit între timp ziarist fotograf, pe
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
ficțiunii, oralitatea). Ce anume și cum citește făuritorul universului macondian? Mai întîi, ca elev în Cartagena de Indias, cărți precum Contele de Monte Cristo, Comoara din insulă sau O mie și una de nopți. Lectura este „fericitul drog”, cărțile sunt „devorate literă cu literă”. Apoi, ca student la Bogotá, într-o ambianță generală de foame de lectură, cărțile se citesc în lanț „ca pâinea caldă, proaspăt traduse și tipărite în Buenos Aires”, după care în grupul de prieteni literați se încing dezbateri
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]