93 matches
-
mele puteam să fiu înghițită de gurile hulpave ale unui balaur cu șapte capete. Capetele aveau chipurile unor persoane pe care le cunoșteam. Mă priveau fix ca și cum voiau să mă hipnotizeze și să mă atragă în capcana lor, să fiu devorată. Mi-am schimbat imediat privirea. M-am uitat mai departe, dincolo de monstru. Era o priveliște feerică: pomi înfloriți, fluturi zburând din floare în floare și oameni care se plimbau de mâini, îmbrăcați frumos, ca de sărbătoare. Parcă era Raiul, așa
UN VIS CU ZÂMBÂC de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366145_a_367474]
-
Nu se știuse atât de transparent. Nu spusese niciodată nici un cuvânt deplasat, nu povestise nimănui despre ceea ce se întâmplă în căsnicia lui... dar avea acea stranie impresie că EA știe tot. La naiba! Îi devoră trupul și ea se lasă devorata cu o plăcere infinită, gemând ușor... Îi primea fiecare încercare a trupului lui de a o supune cu gemete și arcuiri. ȘTIA că este vis și se ruga să nu se mai termine. Îi simțea pielea fierbinte și trupul fremătând
...DIN CAND IN CAND... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346666_a_347995]
-
toți, Mai ales de noii hoți! Normalitatea zilei Părea o treabă obscură, Dar era o “lucrătură” Demnă de învestitură... Pe postul...unde se fură... Vigilența Stă la pandă pe”răzor” Păzită de procuror, De căței fiind “marcată” Și de dulăi devorată... Referință Bibliografică: COTIDIANUL CARE DISTRUGE / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1736, Anul V, 02 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Constantin Enescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
COTIDIANUL CARE DISTRUGE de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368106_a_369435]
-
degeaba. Ei toți,“stăpâni” ai acelor minuni, Nu erau decât niște fete palide, străvezii Ce se zbăteau într-o cumplită mocirla Și se mâncau între ei. Urmăm eu în “meniu”, ca fel de mâncare, Să mă las “gustata” și-apoi devorata de fiare La o oră “fixată” a serii Într-o Lume acerbă, cu minuni pierdute La “Masă Tăceri”. Liz Referință Bibliografica: ANCESTRALA / Lăură Isabelle Nicolae : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2069, Anul VI, 30 august 2016. Drepturi de Autor
ANCESTRALA de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/354256_a_355585]
-
condițiile pentru această singură bogăție inepuizabilă a omenirii. Pentru că, vorbind despre bunul comun ajungem să includem pe un loc important meritele în acțiune a fiecărui membru al societății care se bucură de acest bun comun. Bogățiile solului și subsolului, mereu devorate, se vor epuiza, factorul termic se poate modifica periculos, hrana pe care o producem astăzi s-ar putea să nu ne mai ajungă, industria să nu mai aibă materiile prime de la care a pornit. O asemenea perspectivă nu poate fi
(2) DE-ALE SCRISULUI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358138_a_359467]
-
a mizeriei comune din Europa. Dacă nu cumva întreaga UE se scufundă de 20 de ani într-o uriașă Grotă electromagnetică, asemenea grecilor din văgăuna Ciclopului, așteptându-și fiecare rândul să fie mâncați - în cazul nostru, tescuiți, măcinați, mâncați și devorați unii pe alții prin incompatibilitatea noastră cu noul Codex Alimentarius, cu alimentele și medicamentele modificate genetic, prin OMG - Monsanto! Ne pervertim singuri copiii, de dragul “emancipării” și patimii, nu de “a fi în rândul lumii civilizate”, ci de “a avea și
AGONIA UNIUNII EUROPENE. O SUTĂ DE ANI DE RĂZBOI MONDIAL SUB SABIA PSIHOTRONICĂ. VOLUMUL I (1) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360380_a_361709]
-
mereu insomniace/ Dorului tău să îi mai aflu pulsul ”(Pun întrebări mereu insomniace). Uneori se aude chemarea ce se stinge pustie, stingheră, înăbușită în imperiul tăcerii și oferită ca ofrandă zădărniciei (Poate ca nu o să avem zăpadă). Au fost iubiri devorate rapid, apuse brusc, care lasă mereu în urmă ceva nerostit și neîmplinit, ca o Apocalipsă metaforică, în care fiecare trebuie să-și asume condamnarea (Prin trecătoare, curge iasomie). Poetul surprinde diverse ipostaze ale iubitei: femeia - ispită, devenită delirul minții: „Tu
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
te deschizi, să dăruiești oamenilor mireasma sufletului tău, conștient că în trecerea ta fulgurantă aceasta este singura compensație a veștejirii. Aforismul 121 aduce viziunea din ”Moartea, un fluture alb”, de fapt o „recăutare a tonului”: „moartea, o zbatere de fluture devorat / de dangătul straniu / al unui clopot” (p. 40). De fapt, dincolo de mai multe definiții date unor concepte: moartea, iubirea, ura, invidia, durerea, suferința etc., autorul se află permanent în căutarea semnului (cuvântului) care să redea imprecizia unor stări. Cum ai
GEORGE PAŞA DESPRE CARTEA;VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381086_a_382415]
-
jur. Da, dar "interpretarea" asta l-a așezat definitiv într-o prestigioasă istorie a picturii. În capitolul în care anevoie se poate face demarcație netă între profesionalismul indubitabil și amatorismul (la fel de indubitabil). Mai aproape, mult mai aproape, ieșeanul Victor Mihăilescu-Craiu, devoratul de peisaj, era omul uliței lui. De cîte ori nu m-a condus, distrat, dincolo de poartă, departe, pe trotuar, în papuci de odaie, ca și cum totul ar fi fost, de altfel, o mare odaie. Chiar dacă prin ea trecea trotuarul. Odată, l-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Nicole Kidman, Renée Zellweger. Roman nedeschis (din motive de preferință narativă). Aflu însă din emisiune ce nu reținusem la vremea respectivă: că același Minghella făcuse, acum cîțiva ani, și Pacientul englez, fascinantul film după romanul lui Michael Ondaatje. Deschis și devorat atunci, înaintea filmului văzut imediat, pe Lăpușneanu, într-o seară miraculoasă. Prin revelația convertirii magnificei proze în la fel de magnifica peliculă. Final. Întrebat de gazdă dacă invitatul său, acest înțelept stăpîn al lumii (filmului), ar fi tentat cumva să-și investească
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prolifice, sau dispar din raza de acțiune a devoratorilor, apropiindu-se de extincție, datorită excesului de devorare la care sînt supuși de către devoratori. Atunci aceștia din urmă rămîn aproape singuri: Devoratorii devin acum, aflîndu-se doar printre alți Devoratori, ei înșiși Devorați. Astfel, acum ei intra în declin, îndreptîndu-se spre extincție. În acest fel, Prolificii au șansa de a se regenera, dialectica Prolific-Devorator reluîndu-și cursul natural. Acest proces se poate observa în evoluția sistemicii cuplurilor opresor-oprimat, stăpîn-sclav, dominator-dominat, tiran-supus, etc. Discontinuitatea în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
gradul devorării", ajunge la un nivel insuportabil, de epuizare a prolificului care este amenințat cu extincția fizică, psihică-intelectuală sau istorică. Atunci prolificul refuză să mai fie "hrană" pentru devorator, se revoltă, devine rebel, si vectorii evoluției se inversează, devoratorul devine devorat sau pur și simplu piere datorită absenței prolificului care se refugiază departe de devorator. O dialectica interfinitistă asemănătoare este indicată de Blake în teoria celor patru Zoa (la unul dintre nivelurile posibile de interpretare, acestea sînt forțe arhetipale psiho-fizice, materio-spirituale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
video se observă că sunt impregnate de o înțelepciune neîntâlnită la toți adulții. În imaginile următoare, Syner și Syna comunică. Una dintre cele două poziții ilustrate este nocivă, cealaltă liniștitoare. O recunoașteți pe cea liniștitoare? În prima imagine, energia este „devorată” de persoana care intră în spațiul personal al celeilalte. Această poziție este considerată întotdeauna agresivă. Înainte de circa doi ani și jumătate, copiii înțeleg inconștient că, în poziția față în față, silim interlocutorul să comunice. În a doua situație, spațiul de
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
din Etiopia. Oricum, undeva departe, la capătul lumii, unde va avea de luptat cu fiarele sălbatice. Ca și cum s-ar în toarce de acolo cu decorații, ca lumea să se minuneze de cu rajul lui! Ce naivitate cretină! Să te lași devorat în timp ce prinzi un vânat pe care-l va mânca altul. Pe Hercules! Nu sunt mai bune produsele crescute de noi și mai apte să ne satisfacă poftele? Și ce are de gând să facă cu imaginile de satiri din grădină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Doctorul micuț grăsuț își ștergea ochelarii, ținându-se cu greu de pașii nervoși ai hahalerei. Leul în mijloc: prezentul feroce, dominator. În dreapta, câinele slugarnic: rânjetul ipocrit al viitorului, care vrea să fie pe placul tuturor, benevolente, benedictinus. În stânga, lupul: trecutul devorat, devorator. Monstrul tricefal, domnule!, cum l-au propus egiptenii pustiului și ai Nilului. Renașterea, da, renaștererea europeană, europeană, domnule, renașterea noastră europeană a introdus șarpele. Șarpele, spirala timp. Corpus serpentinum... monstrul tricefal capătă trupde șarpe. Nu mai este oroarea făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de pod un râu își grăbește și el pasul. Cu pieptul pierdut între maluri sfâșie tot ce întâlnește. Orice nesocotit cuibărit riveran fără voia sa va da socoteală astăzi la ultima judecată a naturii. Coroana de arbuști fusese cu silnicie devorată. Povara sufletului său simte azi o eliberare. Chiote și bufnituri înfundate vestesc execuția finală. S-a dat un verdict. Totul clipește în zgomote asurzitoare, în lumini orbitoare. Se sfarmă imaculat netrebnicia oamenilor loviți de durerea divină, căci suntem după chipul
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
Și nu numai iarba. Arbuștii, copacii, întreaga vegetație părea cuprinsă de un fel de delir, de o demență feroce. Flori carnivore apăruseră prin curți, dar și fluturi și șobolani care fugeau de ele. Numai furnicile nu scăpau; erau prinse și devorate. Copacii vuiau acum ca o mare, frunzișurile lor deveniseră imense, formau valuri și umpleau întreg orașul de o muzică amenințătoare și, totodată, funebră. Iarba devora sub ochii mei pietrele. Trunchiul unui arbust care crescuse lipit și, pe alocuri, chiar înfășurat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Eram mulțumit de discursul meu și puneam pe seama emoției tăcerea Bătrânului. Obișnuindu-mă însă cu întunericul, am descoperit uimit că mă aflam într-o cameră folosită pentru creșterea viermilor de mătase. Se auzea din toate părțile foșnetul frunzelor de dud devorate. Bătrânul s-a ridicat, sprijinindu-se pe piciorul sănătos și, o clipă, i-am întîlnit prin întuneric privirea rece. "Anume te-am chemat aici și nu în sala cu oglinzi, domnule sculptor. Ca să înțelegi cum își fac opera viermii de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Și nu numai iarba. Arbuștii, copacii, întreaga vegetație părea cuprinsă de un fel de delir, de o demență feroce. Flori carnivore apăruseră prin curți, dar și fluturi și șobolani care fugeau de ele. Numai furnicile nu scăpau; erau prinse și devorate. Copacii vuiau acum ca o mare, frunzișurile lor deveniseră imense, formau valuri și umpleau întreg orașul de o muzică amenințătoare și, totodată, funebră. Iarba devora sub ochii mei pietrele. Trunchiul unui arbust care crescuse lipit și, pe alocuri, chiar înfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Eram mulțumit de discursul meu și puneam pe seama emoției tăcerea Bătrânului. Obișnuindu-mă însă cu întunericul, am descoperit uimit că mă aflam într-o cameră folosită pentru creșterea viermilor de mătase. Se auzea din toate părțile foșnetul frunzelor de dud devorate. Bătrânul s-a ridicat, sprijinindu-se pe piciorul sănătos și, o clipă, i-am întâlnit prin întuneric privirea rece. „Anume te-am chemat aici și nu în sala cu oglinzi, domnule sculptor. Ca să înțelegi cum își fac opera viermii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
peste camping sub formă de zdrențe unsuroase. Ce se schimbase, În fond, din adolescența lui? Avea aceleași dorințe, cu conștiința că probabil nu le va putea Împlini. Într-o lume care nu prețuiește decât tinerețea, oamenii sunt puțin câte puțin devorați. La prânz, remarcă o catolică. Nu era greu, purta la gât o cruce mare de fier; În plus, pleoapele Îi erau umflate pe dedesubt, dând profunzime privirii - semn după care poți adesea recunoaște femeia catolică sau chiar mistică (iar uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
animăluț, nici colț pe care furnicile să nu-l fi curățat. Soarta lui era să se sfârșească de o febră paludică, victimă a unuia dintre cei o mie de milioane de țânțari anofeli care zburătăceau prin Amazonia, ca să fie apoi devorat de jaguari și de furnici și să treacă astfel să facă parte din selvă; o selvă care era o mașinărie neobosită de creație și distrugere și unde nimeni nu era la adăpost de predatorul său. Aveau dreptate yubani-i să reducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Parcă nimic nu era mai presus decît actul sexual; dacă nu ar fi existat mijloace care să evite sarcinile nedorite și s-ar fi interzis avorturile, planeta ar fi fost ocupată numai de oameni, animalele ar fi fost de mult devorate, chiar și leii, elefanții, hienele, doar prin oceane la mari adîncimi ar mai fi existat niște vietăți, dar nu pentru prea multă vreme. Iar oamenii ar fi fost mici, tot mai mici, ca pigmeii, chiar și mai scunzi, din pricina hranei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
natură comună ce-o sufocă pe-a lor, li se impune o voință colectivă ce reduce la tăcere vrerea fiecăruia dintre ei. Un astfel de val reprezintă o amenințare reală și mulți oameni au sentimentul că sînt pur și simplu devorați. Văzînd acest animal social materializat, mișcător, grohăitor, unii indivizi schițează o mișcare de recul înainte de a i se abandona cu totul, iar alții resimt o adevărată fobie. Toate aceste reacții atestă puterea mulțimii, rezonanțele ei psihice și prin ele, efectele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
tăcerii, să poată fi mânate pe trasee discrete către coala de hârtie și să explodeze, eliberator, acolo. Am primit, în două rânduri, scrisori de la el. Rareori am întîlnit o asemenea patimă a scrisului, un asemenea mod de a te lăsa devorat prin cuvânt. Scrisorile, șerpuind pe zeci de pagini, ascundeau prost regretul că trebuie să se termine, constrânse fiind de nefericita convenție a epistolei. Pentru că păreau să avanseze în ritmul de respirație al autorului lor, erau dincolo de stil. Senzația pe care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]