115 matches
-
jos. Deocamdată, să spun că această prudență are și un efect „tare”: grație ei, Tania Radu oferă o posibilă pistă (foarte coerentă, foarte omogenă) de înțelegere a literaturii române de după 1990. Lipsită de preconcepții tematice (mai ales în ceea ce privește deseori clamata „dezabuzare a limbajului” din proza tinerilor) și de marotele trecutului (care încă îi mai bântuie pe cronicarii de azi), sceptică atât față de apetitul teoretizant al unora, cât și față de dimensiunea doctă cu care defilează alții, Tania Radu face o articlerie de
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
interesant, acest Figaro dîmbovițean care e nea Gică este adus în mediul boemei optzeciste. Mod de a indica atît relativitatea simplității, a reducției "omului comun", ale cărui ecouri lăuntrice sînt imprevizibile, cît și - din partea opusă - bufoneria junelui școlit, stigmatizat de dezabuzare, convenție, plictis, adică de un complex neoromantic. Visul ajunge în climatul cel mai anost, acordîndu-i note de feerie și totodată confirmîndu-l discret în dezolarea sa fără leac: "Nea Gică ascultă Ella Fitzgerald, It's only a papermoon, și taie cu
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
mai păstrează nici una dintre mărcile retoricii feminine, dar rămîne feminină ca substanță, datorită problematicii celui de-al doilea sex. Un scepticism sumbru răsucește gîtul retoricii sentimentale, transformînd-o din "călcâi vulnerabil" al feminității în mască agresivă. Textualizarea agresivă exhibă frustrările și dezabuzarea sensibilității femeii rănite de dogmele/ convențiile unei societăț Electorale Campania electorală începută în urmă cu două săptămîni a continuat și în Săptămîna Mare. PDSR-ul, care promisese că se va abține, impunîndu-și un fel de post electoral, a lansat luni
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
a se răzbuna pe lume ca și pe sine, printr-un discurs sado-masochist. Golul ontologic pare a fi ținta sa urmărită prin intermediul unui gol poetic ce se realizează prin practicile antipoetice ale prozaismului, anecdotei, descrierii neutrale, ironiei, sarcasmului. E o dezabuzare cvasigenerală, o "cădere" într-o zonă în care creația se măsoară, paradoxal, prin factorii care o limitează, o reduc, o compromit. Dar versurile Irinei Mavrodin își îngăduie a urma un traseu contrar. D-sa își asumă golul doar ca un
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
pantere/ O văd, o, Doamne, cum adastă/ Cu cotul labei pe fereastră/ Zvîrlindu-i o ochiadă castă/ Oooo! patrupeda mea nefastă" (Despre caracterul infect al panterelor). Ori își îngăduie - probă de virtuozitate - a relua cadența lui Octavian Goga, pusă în slujba dezabuzării, umplută cu fantasme grotești, blasfematorii: "Stăpîne nu mai pune moarte/ La hanuri decăzut albastre/ Nu pune moarte în himere/ Și-n mîțele iconoclaste/ În spații goale care cîntă/ În colivii, în hornuri frînte/ Nu pune moartea hoț de coarde/ În
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
ai fost. Băiatul acela palid, înalt, curat, tremurînd de sensibilitate...". Dezamăgit că singura revoluție care i-a mai rămas bărbatului modern ar fi aceea de a-și lovi femeia, Rogulski nu e mai puțin încîntat de măreția stării sale de dezabuzare. Cocktail-ul nu ar fi complet dacă nu am adăuga și alte "fire roșii" ale gîndirii acestui Don Juan, cum ar fi convingerea că femeia nu poate fi "educată" decît prin suferință (și că ea asta și vrea), aceea că
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
politice și electorale, ci doar de oameni cu o autoritate întemeiată pe prestigiul profesional și moral, beneficiind totodată de un scut legislativ care să-i apere de săpăturile imbecililor și lichelelor cu statutul primejduit. Recitind acum gândurile doamnei Yourcenar, parcă dezabuzarea pe care mi-o mărturiseam la începutul acestor însemnări exasperate, m-a mai părăsit. Poate, îmi zic, nu e totul pierdut. Poate merită totuși să mai scriem despre. Poate se va deștepta realmente românul și va găsi calea de a
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]
-
își încîlcește părul și brațele în crengile arborilor, morții țin pămîntul în brațe ca pe-o femeie iubită, moartea trece prin ființă ca un pieptene prin părul unei prințese etc. Senzualitatea toridă, orbitoare, nu izbutește nici ea a suprima torpoarea dezabuzării (Oaspeții unui arbore). Pe solul aspru al neîmplinirii, imaginea paradiziacă răsare ca un contrast frapant (Flori sălbatice). Scriind astfel, Ion Cristofor face impresia unui copil rătăcit într-o pădure întunecoasă, un copil care se agită și strigă spre a-și
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată are rolul unui contrapunct al resignării, menit de fapt a o potența. Senzualitatea toridă, orbitoare ajunge în cumpănă cu torpoarea dezabuzării: „În fiecare noapte te îmbrățișa frumoasa necunoscută/ inima ei era un cuibar de porumbei// O, șoaptele ei ce mă transpuneau în al nouălea cer/ și mugurii sînilor ce luau foc/ în palmele mele” (Oaspeții unui arbore). De la o prestație voit
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
anumită carență care ține de Ťprofesiať mea, nu simt în fapt că am pierdut ceva. Pasiunea pură care mă purta către Ťa știť un autor sau altul s-a stins de mult". Și ca să nu persiste nici un dubiu, își exhibă dezabuzarea precum o pierdere a apetitului pentru hrană: "Dezabuzarea. De fapt, e ca și cum îți pierzi pofta de mîncare culturală: nici un fel nu te mai atrage, nici o carte nu-ți provoacă apetit cerebral". Să fie aceasta o stare generală, vagă, o angoasă
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
simt în fapt că am pierdut ceva. Pasiunea pură care mă purta către Ťa știť un autor sau altul s-a stins de mult". Și ca să nu persiste nici un dubiu, își exhibă dezabuzarea precum o pierdere a apetitului pentru hrană: "Dezabuzarea. De fapt, e ca și cum îți pierzi pofta de mîncare culturală: nici un fel nu te mai atrage, nici o carte nu-ți provoacă apetit cerebral". Să fie aceasta o stare generală, vagă, o angoasă plutind într-un văzduh al indeterminării? Câtuși de
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
dar cu riduri adânci pe figura spiritului creator, cu o suferință care-i macină pe dinăuntru, mergând până la fibra intimă a imaginarului. Și pe care ei o acoperă, într-o disimulare nu întotdeauna convingătoare, cu diverse poze și afișe ale dezabuzării, cinismului, ale provocării ostentative. Poeții generației '60, în frunte cu Nichita Stănescu, descopereau lumea cu un ochi solar, trăgând-o în registrul transparenței. Tinerii poeți de azi o văd, de multe ori, într-un spectru terifiant, înregistrând cu un ochi
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
de amprenta înfrîngerii: el nu abandona teatrul dar nu se putea disocia de gustul amar al dezintegrării partidelor de stînga. Niciodată nu s-a vorbit mai puțin de politică decît acum, dar niciodată consecințele ei n-au fost mai prezente. Dezabuzare de înfrînți ce se consolează prin artă! Cum să nu interpretezi astfel emoția produsă de marele gest comemorativ care reunea în curtea Palatului papilor două vechi glorii ale festivalului din epoca lui Jean Vilar: Jeanne Moreau și Sami Frey. Ei
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
celorlalți zei romani. Ovidiu era deci un subversiv ce trebuia izolat, pentru că influența lui, atât ca pitagoreic, cât și ca artist libertin al amorului, devenea periculoasă pentru liniștea Romei și pentru puterea împăratului. Poetul latin Ovidiu, trăind la Roma în dezabuzare erotică și într-un regim politic autoritar, preocupat de extinderea fără limite a cuceririlor, descoperă tocmai la marginea imperiului, la Tomis, în Estul barbar al Daciei, soluția creștină a iubirii de oameni, capacitatea de regenerare a suferinței și speranța în
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
specificul prozei lui Radu Aldulescu, au folosit sintagma de "realism dur", cu nuanțe naturaliste sau expresioniste. Ioana Pârvulescu punea accentul, într-o cronică din 1994, pe viziunea sumbră dezvăluind "viața ca un dulce coșmar". Tania Radu, în 1995, releva "romantismul dezabuzării". Dan C. Mihăilescu, în 1998, desemna nota caracteristică prin sintagma: "proza de "urât și mizerie". Mai recent, Paul Cernat, referindu-se chiar la Proorocii Ierusalimului, remarca epicul pur și senzația copleșitoare de viață, arătând că narațiunea "are ceva din ampla
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
zațul meu de săptămâni // Prin himen trece libelula / ca o lilia ca un tutun / e semn! La cuibul dumitale / vin în genunchi să mă depun" (Domnișoară). Această existență necontrariată, galeș-adaptabilă, începe însă cu timpul a se combina cu notele unei dezabuzări, ale unui spleen ce provine din însăși saturația ei, din monotonia propriei sale luminozități. Idilismul face loc unor impulsuri sarcastice, unei demoniace taxări a preaplinului său. Intonației "cântecelor naive" li se alătură și nu o dată li se substituie dispoziții disociative
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
că, obișnuiți cu practici publicitare mai degrabă idilice, ceilalți comentatori și-au luat imediat măsuri de precauție. Între ei, Dan C. Mihăilescu reprezintă, poate, cazul cel mai curios. I-a comentat consecvent pe toți acești tineri, reproșându-le tendințele de dezabuzare sexuală, dar citând, oridecâte ori se ivea ocazia, în chip de anecdotă, scenele cele mai picante. De fapt, proiectul criticului era mai subtil decât lăsa să se vadă o astfel de atitudine bipolară. Fără s-o afirme explicit, Dan C.
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]
-
sine: „la 17 ani poezia te înspăimîntă / la 20 de ani o iubești ca un adolescent / la 25 ai vrea doar s-o posezi / la 30 îți face scîrbă - ce amantă vulgară” (la început). Parcă dintr-un plictis, dintr-o dezabuzare pe care și le asumă precum aspecte ale dramatismului ființei, poetul recuză complexitățile formale, le înlătură cu o mișcare a mîinii, măturînd de pe masa de scris fărîmiturile lor de prisos în favoarea simplității. A unei simplități enigmatice, precum în picturile lui
O viziune gravă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5368_a_6693]
-
mimetismului marxist, au trecut la existențialismul plat de inspirație sartriană, au explodat în etosul revoluționar al anului ‘68 și apoi s-au stins într-o critică acerbă a societății contemporane. Critica lor e de fapt o reacție hrănită de o dezabuzare tardivă: nu e ușor să recunoști la bătrînețe că toate insurecțiile la care te-ai dedat în anii tinereții nu au folosit la nimic bun. Baudrillard nu e un gînditor radical, așa cum se declară în postfața cărții, ci un relativist
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
așa cum excepția confirmă regula. Un gol împărtășit ar înscrie o depășire a stihiei materiale, o transcendență care aici lipsește. Drept care autoarea se dedă unor exerciții pe trama palpabilului, a realității proxime, consemnate cu o frenezie rece, cu paradoxalul elan al dezabuzării: „deci să începem /prin zăpada care nu se-așază / printre resturi de petarde ambalaje / cioburi de sticlă și frînturi din ceilalți ani / greu de izgonit apa din bocanci / încotro încotro / mă uit din cînd în cînd la ceasul din turn
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
face figura unui istoric fără aderențe, fără preferințe și fără apartenențe. Un spirit imponderabil, fără identitate recognoscibilă, care privește trecutul de pe poziția ochiului lui Dumnezeu, netulburat de ranchiuni și nefrămîntat de părtiniri. Optica aceasta distantă îți dă un gust de dezabuzare, căci consecința ei imediată nu e atît relativismul, evident pentru oricine s-a obișnuit să vadă în istorie sursa unor repere pentru viitor, cît scepticismul istoric: o mefiență statornică față de relevanța evenimentelor trecute și o rezervă apriorică față de natura umană
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
au fost ascultate. Eforturile lor, zădărnicite. Speranțele, strivite. Occidentul liber și democrat avea alte interese decât implicarea în demascarea comunismului. Jocurile fuseseră făcute. Paradoxal, iubirea pe care nu reușise să o învingă teroarea comunistă este stinsă încetul cu încetul de dezabuzarea din lumea liberă. Când au înțeles spre ce au evadat, spre indiferență și neputință, Mihai Fărcășanu și Pia Pillat s-au despărțit. Era prea dureros ca, văzându-se zilnic, să-și amintească de ceea ce nu putuseră să împlinească. Inevitabil, gândul
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
as conduce niciodată un Stat cu programe, manifeste și legi și n-aș lasă nici un cetățean să mai doarmă liniștit, pana cand neliniștea lui nu l-ar asimilă formei de viața socială în care trebuie să trăiască. Blazarea, îndoială și dezabuzarea sunt cancerul ființei noastre naționale... Aspirațiile universaliste sunt justificate doar atunci când ești o forță, dar un universalism ce rezultă dintr-o lipsa de axa interioară este mai mult decât o rușine. Deplâng în România lipsa de orgoliu, de marcă istorică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
român poate observa ușor că, în literatura română la fel ca în cea franceză, generația optzecistă este de fapt cea care face puntea între secole. Numai că, dacă literatura anilor 1980 în Franța și în România împărtășește cîte ceva din dezabuzarea unui ev în care, de fapt, nu se întîmplă nimic, în care încrederea în discurs s-a evaporat, anii 1990 schimbă radical datele raportului. Foarte simplu spus, în Franța lucrurile rămîn, cel puțin încă două decenii, la fel: cel puțin
Viețile paralele ale literaturilor contemporane () [Corola-journal/Journalistic/4125_a_5450]
-
martor clipei”, se retrage în spațiul reveriei elegiace. Farmecul poeziei Martor la porțile Orientului vine din acest amestec inanalizabil între gravitate și spirit ludic, între frenezie vitalistă și scepticism, între mirajul lumii balcanice, desenate în culori și linii exaltate și dezabuzarea unui prezent ce sancționează și exclude orice recul în spațiul reveriei ori al depărtării mitizante. Înfiorarea de taină și vis a lumii reculese în trecutul său irevocabil și imaginea prezentului confiscat de materialitate și prozaism sunt, de fapt, polii ce
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]