651 matches
-
un lac de baraj natural. Farmecul deosebit al acestuia este amplificat de mulțimea trunchiurilor goale ale brazilor de odinioară, care ies din apă străpungând imaginea munților reflectați în luciul apei. Numele de Lacul Roșu provine de la gresia roșie terțiară, ușor dezagreabilă, transportată de Pârâul Roșu și care a vopsit împrejurimile până la lac. Din păcate, lacul este periclitat de marea cantitate de aluviuni transportată de pârâurile afluente. Ana-Maria Grad Sezon estival bogat l Conform studiului realizat de A.N.A.T. Dna Lucia Morariu
Agenda2004-26-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282593_a_283922]
-
stare, cauze repetate - fără nici un efect - până la plictis. Rândurile acestea vor doar să le amintească scriitorilor înșiși că faptut că nu mai sunt capabili de un dialog între ei "cu cărțile pe masa" alimentează frustrările, falsele probleme și un spectacol dezagreabil în fața cititorilor. Nu trag pe nimeni de urechi, nici măcar pe criticii profesioniști, tot mai "specializați" în comentariile lor. Nu trag pe nimeni de urechi pentru că nici eu nu mă pot lăuda cu o disponibilitate mai largă spre dialog. Singur, artistul
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
iremediabila lipsa de iluzii. În același timp, însă, este vorba de o vitalitate ieșită din comun, pentru că numai cineva cu o asemenea vitalitate se ocupă de observarea avida a lumii, așa cum face tânără scriitoare. Imagini ale decrepitudinii, sunete dizarmonice, mirosuri dezagreabile - nimic nu-i scăpa acestei martore incomode. Mirosurile, în special, îi rămân cu o precizie dureroasă în memorie: "Primul meu contact cu orașul fusese marcat de mirosul de clor, necunoscut mie până la venirea la liceu. Când am intrat prima oara
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
carte nu poate scăpa neatinsă de microbul așteptărilor cititorilor ei. Primele pagini ale memoriilor Principesei Ileana nu au izbutit să îmi spulbere neîncrederea: un ton parcă prea senin, prea prietenos, mici naivități de adolescență, un sentimentalism, ce-i drept, nu dezagreabil, un patriotism răspicat, dar parcă excesiv și de aceea neconvingător - toate acestea m-au descurajat, la început, mai mult chiar decît prejudecată legată de contextul apariției cărții. La capătul celor aproape patru sute de pagini ale memoriilor Domniței Ileana, pe care
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
în orice limbă de mijloace expresive variate, care depășesc cu mult limitele formelor gramaticalizate. Pentru limba română au fost de mult semnalate și descrise mijloace precum lungirile de sunete, repetiția, folosirea unor construcții cu elemente lexicale expresive (uneori cu sens "dezagreabil" - groaznic de frumoasă), cu substantive adverbializate (frumoasă foc), cu propoziții consecutive tipice (frumoasă de pică) etc.; o prezentare sintetică a acestor procedee se poate găsi la Mioara Avram, în Gramatică pentru toți, ediția a II-a (București, Humanitas, 1998, p.
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
în bună măsură mișcarea lirică și recoltînd aprecieri măgulitoare (e de ajuns să menționăm că pentru Titu Maiorescu, în 1872, Samson Bodnărescu era: "Al treilea poet șdupă Alecsandri și Eminescuț care credem că merită să ocupe atenția publică", criticul exprimîndu-și dezagreabila surpriză că producțiile literare ale lui Bodnărescu "par a fi trecute fără aprețiare dreaptă, poate fără nici o aprețiare"). E vorba, prin urmare, de un etaj, odinioară impozant, al veiții literare, ai cărui locatari scăpătați au trecut, între timp, la subsol
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
de proza Caragiale din 1998, în sumar, la capitolul Addenda. Scrisorile marelui dramaturg (cu deosebire cele din perioada berlineza) sînt compuse într-adevăr că adevărate opere de artă, rămînînd nemuritoare, că întreaga să opera. Studiul despre Duiliu Zamfirescu (mie personaj dezagreabil, ceea ce nu înseamnă că depreciez opera literară) e, negreșit, plin de substanță. Mărturisesc că nu m-a convins deloc argumentația istoricului literar că articolul împotriva lui Eminescu din Literatorul (1880) semnat Rienzi nu e al lui Zamfirescu. E drept, a
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
Zamfirescu. Și asta nu e deloc puțin. Restul (inclusiv poezia emfatica) sînt eșecuri sau semiesecuri. Și cît de neplăcut superior își aprecia prozatorul românele sale, considerîndu-le superioare nu numai operei lui Slavici dar și celei a lui Tolstoi! Într-adevăr, dezagreabila figură de snob a fost Duiliu Zamfirescu, autorul, totuși, al unei expresive corespondențe adresate lui Titu Maiorescu, pînă în 1909, cînd criticul, nemaisuportîndu-i grandomania, i-a aplicat știuta corecție în răspunsul la discursul academic de recepție. Dens în substanță e
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
mai depinde de el și grabă cu care trece peste anumite semnificații majore ni-l face și mai curios. Milos este un poet a cărui curiozitate nu se sperie de moarte și, daca punerea unei asemenea probleme este în esență dezagreabila, el găsește elegantă de a trece peste ea, de a o părăsi într-o umbră a textului, în favoarea unei bucurii noi. Dinamic, poetul își construiește propriul traseu imaginar și trăiește cu credința lumilor paralele, limbajul literaturii science-fiction îl ajută mult
Descrieri by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17516_a_18841]
-
foarte deosebite între dînsele". Se ocupă, apoi, de crearea limbii literare românești. Se simțea nevoia unei poezii la noi. Și, evident, trimite o săgeată împotriva literaturii contemporane: "Toată literatura această curentă de astăzi, jocul de rîme dificile, încercarea de ritmuri dezagreabile, întrebuințarea de cuvinte științifice culese din dicționare, sărăcia această literară de astăzi, plină de atîtea pretenții, poate să servească în acest domeniu de învățătură, literatura aceasta nu o cetește nimeni, căci își fac o iluzie poeții cari cred că-i
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
individ. Acele experimente nu mai existau decât în amintirea vârstnicilor, a celor ce și-au trăit tinerețea sub semnul „roboților de fier“. În memoria tuturor dăinuie acum imaginea unei școli românești temeinice, avansate, de înaltă ținută pedagogică și științifică. Un dezagreabil defect al regimului instaurat în România după război de URSS a fost infatuarea apologetică, pretenția de a fi apreciat nu numai pentru lucruri bune, ci și pentru orice treabă minoră, ba și pentru ceea ce evidența contrazicea flagrant. Inițial a fost
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
numit „la voia întâmplării“. Suntem un popor liber, dar în totală derivă. În scaunele confortabile din forurile puterii s-au instalat afaceriști crapuloși, care după ce au supt economia de stat, continuă să stoarcă bugetul statului, adunând averi colosale. Un viciu dezagreabil al comunismului (pe toate meridianele) a fost și refuzul de a-și recunoaște erorile. Ideologia nu pornise așa din start, fondatorii nu au avut absurda vanitate de a pretinde că nu pot greși, își corectau judecățile, ca toți oamenii de
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
nejustificate, atât ca suprafață socială, cât și ca specificitate a acțiunii, au recoltat constant o puternică aversiune nu numai din partea minorității aflate în vizor, ci a majorității poporului, lezat în demnitatea sa de aroganța și atotputernicia paznicilor. Echitate, dar fără dezagreabile conexe După cum se știe, ca să continui firul ideilor din Scurt interludiu sub tensiune, hotarul despărțitor între cele două etape ale istoriei comunismului românesc, marcând trecerea de la statutul de subordonare totală față de Moscova, imitare servilă a modelului stalinist, la cel de
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
duhovnic să fie pe plac/ limbajul e mai mult decît un legămînt cu diavolul” (Exercițiu de exorcizare I). Nimic serios se pare că n-ar putea schimba încrederea bardului în energia organică de care dispune. Aptă a amortiza paradoxal stările dezagreabile prin simpla lor adiționare. Izbăvitor, suferința, cîtă este, se exorcizează prin sine: „Aici se pune punct provizoriu/ dar cum să încapă într-un punct/ atîtea limite atîta inconștiență atîta lehamite/ atîta nedreptate atîta dezgust/ nu mă bucură nimic nu mă
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
dispus să decredibilizeze mituri . Astfel mitul nevinovăției copilărești este dinamitat de „antiliricul“ Caragiale, mereu sufocat de prezența copiilor „repugnanți“ : „Pentru a epuiza acest topos al copilăriei care poate ascunde un complex oedipian rău lichidat, un alt episod este relevant, impresia dezagreabilă pe care i-o produce privirea insistentă a unui copil și în cele din urmă atingerea acestuia. Copilăria în ce are ea repugnant dezagreabil apare în persoana unui copil, ca o accentuare a deprecierii unui topos literar“. Copiluldiavol apare aici
Subiecte deschise by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2384_a_3709]
-
al copilăriei care poate ascunde un complex oedipian rău lichidat, un alt episod este relevant, impresia dezagreabilă pe care i-o produce privirea insistentă a unui copil și în cele din urmă atingerea acestuia. Copilăria în ce are ea repugnant dezagreabil apare în persoana unui copil, ca o accentuare a deprecierii unui topos literar“. Copiluldiavol apare aici, apare în Vizita, apare în Dl. Goe, completând dimensiunea monstruosului cu o componentă a ceea ce Mitchievici numește teratologia lui Caragiale, mai bogată în exponenți
Subiecte deschise by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2384_a_3709]
-
Alege, deci, din doi, nu-l mai preocupă într-adevăr, fără ea, cum am putea oprește la ceremonia primirii lui acel adevăr care „se constituie de la noi, diplomații să fim atât de Mircea Eliade în Academia Regală trei în sus”. dezagreabili într-un mod atât de Belgiană de Limbă și Literatură M o d a l i t a t e a d e m i ș c a r e agreabil?” 11
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
chimie, se va îndrepta, totuși către studiile umanistice, bine instalat în capitala Franței și urmărind cu asiduitate spectacolele teatrale, nu fără o undă de nostalgie: "Regretam zăpadă din țară, aici e mereu ceață, umed și soarele nu se zărește, e dezagreabil." Scrisori în care figurează și prima poezie din corespondență, În catedrală, cu impresii de la Notre Dame de Chartres. Așa cum copilul drumetise de-a lungul și de-a lațul țării, la fel, în Franța călătorește. Se integrează precoce în atmosferă culturală
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
favorabilă pe care Șerban Cioculescu a făcut-o, la apariție, Românului lui Eminescu și să medităm, în genere, la situația unui scriitor cu poziții extrem de variabile la bursă valorilor literare... Una din propozițiile lui Sergiu Pavel Dan ne surprinde însă dezagreabil: e vorba de blamarea lui... Bacovia, socotit nu doar un poet supralicitat ca importanță, ci și un "celebrator" al... stalinismului în baza unică a versurilor din Cogito ("Mi-am realizat/ Toate profețiile/ Politice"), totuși, produs minimal al unor ani tîrzii
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
Gheorghe Grigurcu Marea surpriză a jurnalului de care ne ocupăm aci o constituie însă partea sa dedicată vieții literare. Aci se poate pune chestiunea conștiinței reale a poetului-critic, care și-a înăbușit în textele publicate în timpul vieții reacțiile dezagreabile. E bine, e rău? Oricum e bine că, pînă la urmă, au ieșit la iveală și aspectele negative ale analizei. Cauza principală a inhibiției a fost nu atît oportunismul, aproape absent la Victor Felea, cît tiranica presiune a pozei de
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
corp sănătos (chiar dacă urît), violînd astfel inevitabil jurămîntul lui Hipocrate de a nu face rău și de a interveni doar pentru a încerca să aline suferința? Aliindu-se cu psihiatria, chirurgia estetică își demonstrează legitimitatea: căci dacă o înfățișare fizică dezagreabilă e semnul (sau fie și doar cauza) unui disconfort psihic, intervenția e justificată. Însă și în zilele noastre există tabere distincte în rîndurile chirurgilor plastici: cei care înfrumusețează nu sînt totdeauna aceiași cu aceia care repară. Mai mult decît atît
Frumusețea și fericirea by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16901_a_18226]
-
că vorbitul în ipostaza de viermuială și trăncăneală devine pentru insul caragialian o adevărată ocupație a fost remarcată întîi de V. Fanache..." Nu importă atît faptul că se poate replica citînd din Comediile d-lui Caragiale, cît mai ales impresia dezagreabilă pe care o produce permanenta gratulație între ucenic și maestru, între notele lucrării și postfața lui V. Fanache. O lectură simbolică a operei lui Caragiale, așa cum propune Ștefan Gencărău, urmărește să arate "modul în care se realizează în opera dramaturgului
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
Mărturisesc că nu mi-au plăcut intervențiile dumneavoastră din presă, apărute în momentul scandalului. Pe un mare artist ți-l imaginezi în alte sfere, îl proiectezi în alte zone ale gîndului și ale trăirii și e o senzație teribil de dezagreabilă să-l vezi coborînd pe pămînt și explicîndu-se! Într-o nuvelă SF, n-ați simți o strîngere de inimă văzînd un Cehov, un Brâncuși, un Fellini, prezentîndu-se, justificîndu-se și analizîndu-și activitatea? Asemenea lucruri se pot întîmpla numai într-un mediu
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]
-
la Brașov. Lumea lui Kovacevic colcăie de tare, de obsesii ridicole, de miza mică a unei societăți închise, captivă a unei gîndiri dirijate ideologic. Mulți contemporani sînt de părere, astăzi, că trecutul nu mai trebuie răscolit pentru că mirosurile putregaiurilor sînt dezagreabile. Trecutul trebuie asumat numai cunoscîndu-i fața adevărată. Nici contorsionată, nici cosmetizată. De aceea, mi se pare lăudabilă strădania lui Goga de a face asta, contra curentului. Cei tineri, de seama lui, habar n-au și nici nu-i interesează ce
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
Rodica Zafiu Metaforele clișeizate ale cantității mari sunt destul de numeroase: unele provin din sfera forțelor naturii și utilizează cu scop expresiv conotațiile negative ale dezlănțuirilor ("dezagreabilul ca mod de întărire"): puhoi, torent, val. Sînt de obicei pozitive cele care indică și diversitatea - paletă, evantai, gamă (cam ieșite din uz) - sau asocierea - buchet, mănunchi. Seriei i se mai poate adăuga poeticul și nedefinitul noian, devenit ridicol în
Salba de rime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15628_a_16953]