130 matches
-
se spune în cartea menționată despre coeziune, compunere și posibilitate sau imposibilitate de decupare a unei astfel de unități precum și despre posibilitățile de transferare a lor într-o limbă țintă constituie un suport teoretic solid pentru analiză noastră. Considerațiile despre dezambiguizare, determinista (rezolvabila prin analiza microcontextului) sau probabilista (rezolvabila prin apel la macrocontext sau la date statistice), precum și ideea necesității de a retransmite unele ambiguități ca atare în limba țintă caracterizează multe cazuri concrete de care ne ocupăm. Procedeele de traducere
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a sublinia mai bine legătură cu Ap 3,14, unde Hristos este numit ho amQn, ho mártys ho pistós kaì alQthinós („Amin, Martorul credincios și adevărat”). „Dumnezeule adevărat” este prea vag. Textul din Apocalips ar putea oferi o soluție de dezambiguizare. Propunem deci traducerea lui ’ElohQy ’"mQn cu „Dumnezeule credincios și adevărat”. Semnificații de bază ale celor trei nume sinonime: divinitate sigură, neschimbătoare, fidelă. 3.1.12.2. ’Ql ne’em"n: „Dumnezeu credincios” (toate traducerile românești); theòs pistós (LXX); „Deus
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ce le dă răsplată”, „un Dumnezeu care răsplătește.” 5.3.5. În sfârșit, traducătorii s-au străduit uneori să păstreze ambiguitatea de fond a unor nume, de teama de a nu le distruge aură misterioasă, iar alteori au ales soluția dezambiguizării. Un astfel de nume este al-Ð"hir, al-B"”în: el a fost tradus prin „Cel din afara și cel dinlăuntru”, expresie la fel de misterioasă, și prin „Cel situat deasupra tuturor și Cel ascuns” - parafrază ce dezambiguizează - precum și printr-o transpunere, tot dezambiguizantă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la ceea ce Edgar Papu avea să numească pansemantism. Lectura superficială, care își neglijează obiectul declanșează resortul polemic necruțător al lui M.. Pentru revelarea pansemantismului, el propune trei tipuri de lectură, conjuncte și complementare: textuală („la nivelul epidermei textului”), contextuală (în vederea dezambiguizării) și subtextuală (pentru identificarea funcției aluzive și a „arheologiei” cuvintelor). Istoricul literar disociază între o biografie exterioară și una interioară, aceasta din urmă urmărind felul în care aleatoriul vieții (al biografiei exterioare) este „redimensionat [...] după cerințele creației”. Deși marcat de
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA Carmen Buzea Motivația. Teorii și practici INSTITUTUL EUROPEAN 2010 Cuprins Introducere / 9 Capitolul I. Cercetarea motivației în muncă cadru general / 11 1.1. Perspective evaluative privind studiului motivației în muncă / 11 1.2. Dezambiguizări terminologice și delimitări conceptuale / 16 1.3. Motivația, satisfacția și performanța în muncă / 21 1.4. Stadii de evoluție în cercetarea motivației / 25 1.5. Clasificarea teoriilor despre motivație / 27 Capitolul II. Contribuții la studiul motivației / 31 2.1. Managementul
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
abordarea eclectică asupra motivației, care nu consideră că diferențele dintre teorii sunt greșeli sau paradoxuri, ci dimpotrivă resurse pentru a înțelege multiplele fațete ale motivației, poate conduce la mai buna înțelegere a domeniului și la dezvoltarea pragmaticii motivării. 1.2. Dezambiguizări terminologice și delimitări conceptuale Având în vedere că studiul motivației este subscris spațiului cultural american, cea mai mare parte a literaturii de specialitate este publicată în limba engleză. Lucrările autorilor clasici nu au fost traduse în limba română, iar acest
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
șede, cum stau brațele, gambele, labele picioarelor, cum sunt controlate expresiile feței). Adam este, deocamdată, pasiv. Starea de spirit în comunicare se realizează astăzi în mesajele electronice, precum în liniile mâinii, cu ajutorul mimicii din emoticon. Aici se discută despre o dezambiguizare. Plânsul și ochii umezi creează o stare sentimentală, în relație cu mâinile: nasul poate fi atins în situații conflictuale, pentru a evita stresul. Gura este activă, expresivă, și colțurile ei arată fericire, dispreț; râsul poate să fie o manifestare a
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
o cale mai degrabă decât alta. Răspunsul pe care îmi permit să-l ofer este acesta: după cum am precizat și în Introducere, pentru mai buna înțelegere a subiectului, mi se pare imperativ să suplimentez interpretarea cu o secțiune axată asupra dezambiguizării unor concepte deseori uzitate, dar arareori clarificate. 1.1. O radiografie conceptuală Distincția dintre "teroare" și "groază" Semanticienii vor fi, o dată în plus, mirați de neglijența semasiologică a majorității, care se grăbește să echivaleze teroarea cu groaza (astfel se poate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este de a eradica răul, prin demascare, discreditare, desființare etc., folosindu-se de forța intrinsecă a cuvintelor, de grotescul asocierilor, de discrepanța dintre reprezenarea reală și cea caricaturală. În acest caz, publicul este mai degrabă persuadat, adică atras în jocul dezambiguizării mesajului metaforizat și sedus prin mijloace emoționale. Inițial, funcția socială a pamfletului a prevalat asupra celei estetice, apoi raportul de forțe s-a inversat, grație întâlnirii dintre literatură și presă, înclinând balanța în favoarea celei din urmă. Pamfletul rămâne, astăzi, din
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
deci, prin impunere. 3. Sharf recunoaște unicitatea experienței in situ, dar încearcă, totuși, să găsească o formulă coerentă, astfel încât termenul „experiență“ să poată fi utilizat în maniera unui concept sau a unei categorii, prin epurare metodologică și utilizare univocă. Această dezambiguizare artificială, chiar dacă necesară în anumite situații, presupune uciderea termenului prin anularea ori suspendarea semnificațiilor lui vii, dinamice, înnoitoare și imprevizibile prin nuanțele și reflexiile oferite de așezarea termenului în contexte diferite. 4. Locul comun: imposibilitatea traducerii perfecte atunci când se au
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
accent frastic pe ultima silabă accentuată a conectorului sau pe semiadverbul chiar), coroborată cu forma verbală (indicativ); accentul frastic pe ultima silabă accentuată a subordonatei, coroborat (opțional) cu condiționalul ori cu prezumtivul, conduce mai curând la o interpretare nonfactivă. O dezambiguizare univocă este însă posibilă doar contextual. În ambele lecțiuni, chiar dacă sugerează în plus probalitatea scăzută ca faptul evocat în condițională să aibă loc. 10 Cf. Gheorghe (2004: 157−158). 11 Nu trebuie confundate aceste construcții cu cele, aparent identice, în
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
la frontieră ("Ziua", 2007). Mai ales, titlurile articolelor de ziar sau de pe internet preiau formula prescurtată: Aviara umană a trecut Bosforul; Aviara a la Flutur; Adio, aviara!; Aviara în București; Aviara sub lacăt; Aviara dă târcoale României etc21. Gradul de dezambiguizare al unor astfel de structuri este destul de greu de precizat; rămân permanent actuale cele care nu sunt foarte dependente de un context la un moment dat, deci cele cu adevărat lexicalizate. 6.3. În numeroase contexte, absența numelui la care
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
participat la menținerea ordinii publice Comunitarii se pot transfera la cluburile din România fără limitare. Același echivoc apare și în cazul unui alt adjectiv substantivizat: gratuitele. Numai contextul lingvistic extins permite decodarea acestei forme. Compensatele reprezintă un prim criteriu de dezambiguizare pentru gratuite, contextul mai larg, acela al medicamentelor prescrise, fiind necesar pentru recuperarea completă a informației: Gratuitele și compensatele au devenit din nou marfă rară prin farmacii Vicepreședintele Colegiului Farmaciștilor, C. P., spune că "sub presiunea cetățenilor, a crizelor repetate
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
precizat doar că își menține data de 4 septembrie pentru lansarea propriului gratuit de seară. Lawson Muncaster, cofondator al gratuitului financiar distribuit în City și Canary Wharf, face deosebirea dintre un gratuit de dimineață și unul de seară (Internet, 2007). Dezambiguizarea unor termeni se poate face și prin apariția lor în perechi antonimice sau complementare: (examen) scris/oral, (concediu) prenatal/postnatal, (drept) penal/civil, (bunuri) active/pasive, (teren) intravilan/extravilan etc.: Cum transferi un teren din extravilan în intravilan? ("Ziarul", 2007
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
În primul meci de simplu, V.H. a rezistat mai puțin de un set. (EZ, 2007). Un alt adjectiv, directa, se înregistrează în limbajul sportiv cu mai multe accepții: lovitură directă aplicată cu pumnul sau lovitură la poartă executată cu piciorul. Dezambiguizarea se face numai în context: Boxerul a câștigat cu o directă de stânga Sevcenko a uimit cu o directă de la 25 de metri. Migrarea termenilor între limbajul obișnuit și cel specializat este un fenomen lexical frecvent în terminologii în general
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
numi acest tip de context se folosește atât termenul de context cât și cel de cotext. Abordările pe această direcție sunt interesante În măsura În care ele explică/descriu procesul de identificare a lumii referențiale la care trimite enunțul (prin atribuirea referenților, prin dezambiguizarea cuvintelor polisemantice ș.a.) și, implicit, la configurarea semnificației literale a acestuia, pe care o vom folosi ca bază de ancorare a unor conexiuni ce ne vor duce dincolo de ea, spre/la scopul În care enunțul a fost produs. 2.1
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
că ești/te consideri o persoană urâtă (opusă lui frumoasă), fie simți/crezi că te urăște (cineva). Dacă enunțul lui A ar fi fost doar V-ați simțit urât? contextul propozițional al lui urât nu ar fi fost suficient pentru dezambiguizarea acestuia. Lui B i-ar fi fost necesară contribuția semantică a altor elemente contextuale, enunțurile imediat anterioare sau posterioare celui supus interpretării. Dezambiguizarea enunțului produs de A este asigurată, parțial, de expresia ce urmează lui urât: pentru ce ați scris
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
fost doar V-ați simțit urât? contextul propozițional al lui urât nu ar fi fost suficient pentru dezambiguizarea acestuia. Lui B i-ar fi fost necesară contribuția semantică a altor elemente contextuale, enunțurile imediat anterioare sau posterioare celui supus interpretării. Dezambiguizarea enunțului produs de A este asigurată, parțial, de expresia ce urmează lui urât: pentru ce ați scris. Ea elimină posibilitatea ca urât să Însemne urâțenie fizică, deoarece introduce o cauză, accidentală, a stării de a fi urât ce intră În
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
adjectiv predicativ cu semnificația de urâțenie morală/interioară, ca un sentiment temporar, generat printr-o reacție de feed back la ceea ce B a scris, cât și ca verb cu semnificația V-ați simțit urât de cineva pentru ceea ce ați scris? Dezambiguizarea completă este asigurată de existența În memoria lui A a semnificației următorului enunț produs de B cu câteva momente mai Înainte, care permite interpretarea cuvântului urât doar ca verb ... a lucrurilor bune pe care am reușit s'le fac. Și
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ar fi referința definită și anaforică, elipsa, presupoziția, comentariile eliptice, pronominalizarea ș.a., cercetătorii au fost nevoiți să depășească granițele propoziției. Așa cum am văzut Într-unul din exemplele mai sus menționate, contextul la nivelul propoziției poate să nu conțină informațiile necesare dezambiguizării semnificației unui cuvânt sau expresii. În aceste 40 condiții, trebuie căutate legăturile semantice existente Între acestea și cuvinte sau expresii conținute În propozițiile/enunțurile anterioare propoziției/enunțului supus interpretării, adică În Întreg textul/discursul care-l conține. Imposibilitatea așa-numitelor
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
clară cu un element lingvistic anterior, Victor Îi cere lui Moromete să furnizeze informații lingvistice suplimentare pentru identificarea referentului la care asta trimite Ce anume, nea Ilie? Vom vedea, În subcapitolul dedicat teoriei pertinenței, că absența informației lingvistice suficiente necesare dezambiguizării unor cuvinte sau expresii poate fi compensată, parțial, printrun efort sporit al interpretului, care va fi obligat să parcurgă un proces inferențial complex, fiind nevoit să caute conexiuni pertinente În contextul extern și, mai ales, În cel psihologic.. 2.1
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
este elocventă. Moromete se posomorî dintr-o dată. (Moromeții, p.6) 4.3. Interpretarea unui enunț Sperber și Wilson propun următoarele etape fundamentale ale procesului de interpretare: 1) reconstituirea/construirea ipotezei care să corespundă conținutului explicit al enunțului (explicitarea) - prin decodare, dezambiguizare, atribuirea referenților etc. 2) reconstituirea/ construirea premiselor implicitate 3) derivarea/ construirea concluziilor implicitate <ref id=”134”>Wilson și Sperber 2003, p. 13 referință </ref> Înțelegerea acestui proces necesită o prezentare mai detaliată concomitent cu elucidarea semnificației anumitor termeni. În acest
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
permanență indicatorul nivelului de combustibil de la bordul avionului pentru a ști În orice moment ce cantitate de combustibil mai ai În rezervoare. Această explicatură fiind optim pertinentă pentru 326, procesul de completare a formei logice, de atribuire de referenți și dezambiguizare se oprește aici. Să presupunem că enunțul Ochii pe gaz! este produs de către cumpărătorul C, din exemplul de mai sus, iar vânzătorul ajunge la concluzia că Îi este adresat lui. Cei doi nu se cunosc. Care ar fi explicatura pe
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
articol nehotărât Cineva Întreabă dacă cineva omoară pe aici. Cineva Întreabă dacă există o moară pe aici. Pentru a descifra semnificația lingvistică a enunțului, B trebuie să contextualizeze cele două forme logice pentru a o selecta pe cea mai pertinentă. Dezambiguizarea se realizează simultan cu atribuirea referenților. Să ne imaginăm situația În care ipoteza că, În mediul fizic extins comun actanților, se află un criminal În serie face parte din contextul pe care cei doi Îl Împărtășesc. În lipsa altor ipoteze construite
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
În vedere de către emițător. În plus, având În vedere prezența efectivă a referentului, enunțul este constituit din semne privilegiate (ca niște etichete lipite pe obiectele desemnate). Ca o concluzie a acestui subcapitol, putem reține două caracteristici esențiale ale etapei de dezambiguizare și identificare a stării de lucruri la care se referă emițătorul 1) procesul de explicitare nu este un simplu proces de decodare; el implică, În mod necesar, procesele inferențiale; construirea unor ipoteze și procesarea lor, alegerea/selectarea formei propoziționale complete
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]