330 matches
-
de absconsități fabricate ori de felurite tendențiozități, moralizatoare, etniciste, politice etc. "Omul concret" bacovian, aparent amorf în conul de umbră în care zace, se arată capabil a se substitui rafinamentului ostenit al omului alterat prin exces analitic. Cu aerul său dezarmat, dezadaptat, "învins", el captează un mister al lucrurilor în primă instanță. Banalitatea se înzestrează cu o energie ce îi dă posibilitatea de-a deveni producătoare de fantastic: "ploaia a spălat nămolul/ dezvelind pietrișul originar// soare pauză coups în geamul sălii
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
Este o lume care ar exista parcă, dar care poartă în organismul ei o programatică moarte care îi definește adevărata natură”. Dintotdeauna moartea programatică produce dezastre implacabile în poezie. S-a mai petrecut unul în aceste zile. Amor 1944 Despuiați dezarmați buze pe buze cu ochii larg deschiși ascultând am plutit prin marea de lacrimi și sânge Suprauman Ceea ce făurești e scos din întuneric De ce nu dorești Să te scalzi în lumină Războiul deschide în mine pleoapa milioanelor de fețe căzute
Despărțirea de Rózewicz by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2566_a_3891]
-
cu creme, cremuțe și cremulițe (de zi, de noapte, de față, de ochi, de unghii, de păr, de dinți etc. - mai e un pic și-o să ne dăm cu creme și pe rinichi, pancreas, amigdale sau retină), pe atât de dezarmați sunt bărbații în fața unui nas ars de soare, care li se cojește, sau a unui obraz puțin uscat, de la bărbierit. Umblă așa, cu ochii goi, triști și fără speranță, de zici că gata, de la asta o să li se tragă. Nici
Hidratare pentru sexul tare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20869_a_22194]
-
dea seama/ o să fie atît de tîrziu. umbli ani/ de zile cu așa o armă la tine,/ tinerețea ta, dar suferi ca un cîine/ și aștepți ca un prost viitorul. cînd trec/ pe lîngă ei și-i văd atît de dezarmați/ fantasmez că dacă m-aș putea întoarce/ aș fi rapace. aș lua tot ce-mi place./ dar știu că n-aș face decît să stau pe scări/ umede de bloc cu gluga trasă pe ochi” (p. 27). Cele două vârste
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
scurt să coboare s-o conducă. Limpezimea și calmul bătrânei o descumpăniră. Cum poți să-i cauți pricină unei ființe care plutește în seninătate și nu vrea ceartă? Cum să scoți ghioaga și să dai într-o ființă plăpândă și dezarmată care-ți surâde ca un înger și de-a cărei lovitură totuși știi că vei cădea nimicit? Cine seamănă vânt, culege furtună. Bătrâna semăna lumină și pace și, totuși, sub lumina și pacea aceea se simțea ca un vierme dezgolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de nisip fără minutare și fără nume. * * * În fața artei noi, nu am complexe; de ce mă mai întreb? Răspunsurile le port în minte de multă vreme... Nu mă emoționez în fața faptelor, pentru că ele nu sunt. Bătrânul domn solitar, cu multe tabieturi, dezarmat și de rea credință este o idee el nu trăiește drame. Câte trimiteri, Doamne,câte inserții din tot ce s-a scris în zile ce-au fost și cele de acum! Poate așa înțelegi ce vrea să ne spună. Oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
privindu-l cu tot disprețul posibil, să nu mă mai faci "găinușă", că... Că ce? Căă... Și Ilinca nu mai putu continua. Simți deodată că o părăsesc toate forțele, că nu mai găsește nici cuvinte, că... în sfîrșit, se văzu dezarmată total și izbucni în plîns. Plînge Ilinca! șopti mai mult pentru el Tomiță. Da' ce-i, bre, cu voi? se auzi întrebarea autoritară a lui Vlad. Virgil nu observase încă nimic pînă atunci. Auzindu-l însă pe Vlad vorbind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să fii gata să combați cu sorți de isbândă și în orice moment, cele mai mici obiecții care pot surveni. Să le elucidezi sau să treci peste ele este ușor, desigur, dar este ușor ca și fuga în toiul bătăliei." Dezarmat, Hunfalvy a renunțat să-și citească lunga monografie mai departe. La fel a procedat profesorul S. Papageorgios din Atena, care ar fi trebuit să vorbească Ueber die Kutzowallachen, adică despre macedoromâni. Astfel că Hasdeu era îndreptățit să creadă în izbânda
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
întreb, cu o subită îngrijorare, dacă omul ăsta nu e nebun". Sau: "Camil îmi spunea azi-dimineața pe Calea Victoriei: Nici Reinhard, nici Stanislavski, nimeni, nici un regizor n-au putut face descoperirile mele în teatru. Sînt cel mai mare regizorť (...) îl ascult dezarmat. Tot ce pot face e să surîd - un surîs puțin mirat, dar care nu protestează". Sau: "Zeci, sute de asemenea enormități le ascult și le las să treacă. (Dragă, sînt cel mai mare actor pe care l-a avut lumea
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
prea moale, melancolic și resemnat într-o epocă optimistă și rigidă. Anticarul Brummer îi explică foarte limpede nepotrivirea de caracter dintre Chiril și epocă: "un ins care nu era cinic, sau pur și simplu redus, ar fi fost cel mai dezarmat, cel mai lovit, tocmai fiindcă avea imaginație, și prin urmare și conștiință!" (p. 141). Observația lui Brummer pune degetul pe rană: Chiril e vulnerabil pentru că are imaginație și conștiință. De cealaltă parte, prin contrast parțial, se situează prietenul său Cavadia
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
tot filosof ar fi fost". George Banu scrie despre "limba brutală", în teatru, cu o concluzie, sprijinită pe marile, autenticele revolte d'antan, la care nu se poate să nu subscrii: "Omul redus la înjurături nu este decât un revoltat dezarmat." Gelu Ionescu discută Despre idei & blocaje, volumul lui H. R. Patapievici, deschizînd paranteze istoric-culturale în care încap și Noica (și Sorin Lavric, comentîndu-l), și Marino, și Andrei Cornea. Identitate națională, specific, dezbateri fără sfîrșit, uitarea ca formă de... cultură. Și
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
de credit? Paranghelion 2009 La cumpăna dintre ani, cum se spune, cu o formulă poetică, televiziunile noastre ne-au delectat cu niște programe de Revelion menite să facă recorduri de rating. Cronicarul a asistat (mai întîi siderat, iar apoi, oarecum dezarmat) la cîteva secvențe din programul de pe Antena 1. Opțiunea sa a fost cea corectă: s-a dovedit mai apoi că Revelionul Antenei 1 a avut, dintre toate, audiența cea mai mare. Adrian Copilul Minune, costumat în pionier, și mozolind-o
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
mai rezistă nedreptății care i se făcea și izbucni în plâns. Printre sughițuri și lacrimi îi aruncă un ultim reproș: "Și mai ziceai că io sunt ochii tăi!..." Când o văzu plângând, Relu se blocă din nou, simțindu-se brusc dezarmat. Nu mai știa ce să creadă. Dacă Monica nu era amestecată în treaba asta, și așa simțea el că ar fi, înduioșat și apăsat întrucâtva de remușcări, atunci cine era oare capul răutăților? Până acum își edificase o ipoteză de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
când i-am replicat grănicerului că la comanda garnizoanei este lt. col. Rizea și nu dumnealui. Mi-a răspuns că dezarmase câteva posturi de poliție de pe valea Prutului. Am transmis ordine telefonice semnate de mine către primăriile ale căror polițiști fusese dezarmați și reținuți pentru ca aceștia să reintre imediat în atribuțiuni. L-am informat pe mr. Sîrghe că acțiunea unității pe care o comanda față de posturile de poliție a fost anulată prin ordinile telefonice ale comandantului comenduirii garnizoanei Huși în persoana subsemnatului
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
se pare. Eu zic să supunem la vot, aude vocea lui Monte Cristo, cine e pentru ca ei să fie eliminați din grupul nostru să ridice mîna, propune. Uite-așa au fost asmuțiți întotdeauna românii unii împotriva altora, se simte Roja dezarmat. Dacă tot te întrebai ce o să se întîmple cu țara asta în următorii ani, n-ai decît să gîndești logic, dintr-o extremă nu se poate ajunge decît în alta. Santinelă, Croitorașul și Bulgarul așteaptă cu ochi de lup deznodămîntul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
te cu ideea că încă n-am scăpat de ei. Nu înțelegi că de acolo vin? — Deci erau și ei acolo? întrebă Sena începînd să se resemneze, luptîndu-se să găsească o explicație logică a evenimentelor. — Dracu’ mai știe, zise Dendé dezarmat. Uite cum a stat treaba în cîteva cuvinte. Cît să fi trecut de cînd te-am lăsat la mașină? Două, maxim trei ore. Asta ți-o spun doar că să-ți dai seama cît de repede s-au mișcat căzăturile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cheamă... — Hei, cu armele nu se glumește! fac eu și întind o mână, dar ea îndreaptă arma spre mine. — De ce? spune ea. Femeile nu, iar voi da? Adevărata revoluție va fi când femeile vor avea armele. Iar bărbații vor rămâne dezarmați? Ți se pare just, tovarășă? Femeile înarmate pentru ce? — Pentru a vă lua locul. Noi deasupra și voi dedesubt. Ca să simțiți și voi ce simți când ești femeie. La o parte, mișcă-te, du-te de partea cealaltă, du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se liniști pe dată și preferară să se Îndepărteze, șontîc-șontîc, pe plajă. O primă analiză nepătimașă a situației sale Îl Încredință pe Iguana Oberlus că nu putea Înfrunta lumea și nici nu avea cum să năzuiască la a o Înfrînge dezarmat și singur, părăsit În mijlocul unei insule vulnerabile, Înconjurat de o cohortă de păsări marine, a căror unică abilitate autentică părea să fie capacitatea de a i se găinăța În cap ori de cîte ori trecea, neatent, prin zonele pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la prim-ofițer. — Cum adică nu-i? Întrebă el neîncrezător. Ce vrei să spui prin asta, „nu-i”? Eu l-am văzut... Dumneata l-ai văzut... Tot echipajul l-a văzut și a văzut și cum omora un biet bărbat dezarmat, Împușcîndu-l În spate! Oare ne-am pierdut cu toții mințile? — Nu, domnule, bîigui sărmanul ofițer Înghițind În sec. Nu ne-am pierdut mințile, dar nu e nicăieri... Atunci caută-l, pe toți dracii! urlă Lazemby. N-am să permit ca cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să aibă timp să-și revină după lovitura ratată și să încerce din nou. Se priviră la lumina stelelor. Era, desigur, cea mai inegala confruntare la care asistaseră acestea, întrucat agresorul avea toate șansele de a învinge în fața unui adversar dezarmat și mult mai slab. Tapú observa și el acest lucru și, deși o groaza de nestăpânit făcea să-i tremure genunchii și îl împiedică să respire, isi păstra suficientă luciditate cât să rămână ghemuit, în așteptarea unui nou atac, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
uriașe și cei aproape o sută de ocupanți ai lor se apropiau tot mai mult, iar cei aflați pe insulița erau perfect conștienți că, în orele care aveau să urmeze, se vor afla la mâna lor, căci, cu Peștele Zburător dezarmat și semiîngropat în nisip, n-ar mai fi putut nici măcar să încerce o fugă disperată. Dacă „baracudele“ îi descopereau, în scurt timp aveau să fie morți. Morți și probabil devorați. Luna trimise un ultim salut galeș, pentru a dispărea apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și nici nu mai conta, tot ce-și dorea era un copil. Sesizând indiferența ei, bărbatul își pierdu elanul. Se duse la fereastră și își afundă privirile în zarea neagră. Femeia spuse, dezamăgită: Tu nu vrei copii... Ștefan o privi dezarmat și dureros impresionat de frumusețea ei. Nu-mi doresc nimic mai mult decât un copil cu tine. Dar aș vrea să-l concepem cu pasiunea și exaltarea de odinioară. Știu că n-au mers toate între noi așa cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana înțepeni locului, ca trăsnită. Noia privi spre ea să-și ceară scuze și-i văzu ochii uluiți, în care diamante mici, licăre de durere, jucau haotic, gata să se rostogolească pe obrazul de jăratec. Buzele ei l-au găsit dezarmat, sufocat de cenușa convingerilor adunate cu atâta sârg ani și ani, fericit și nenorocit de extazul atingerii de care n-avusese, încă, parte. Ea îi dezgoli trupul tânăr, îl acoperi cu sărutări, se cufundă adânc în ochii lui neștiutori, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ridice, celălalt ostenit, speriat, vorbind într-una, fără rost. Nu știa ce-ar mai putea spune, ce anume i-ar mai trezi pofta de viață. La început, fusese convins că numele Anielei ar fi sculat-o și din morți. Acum, dezarmat, sufocat de spaimă, epuizat după o săptămână de eforturi și speranțe deșarte, nu-și mai găsea cuvintele. Îi vedea venele străvezii pe brațele albe, slăbite, străpunse de ace dușmănoase, legate de perfuzii impersonale și reci în menirea lor de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui, incapabilă să mai lupte, incapabilă să fugă. Îi era imposibil s-o mai ia din nou de la capăt. În mintea ei se așezase pîcla, nu se concentra, nimic clar, nimic precis, nu avea de ce să se agațe. Se știa dezarmată, nu avea forță, nu avea dovezi, cum să poți lupta așa, cu mîinile goale? La ea nu era decît înverșunare, înverșunare oarbă și atît". În legătură cu portretele impecabile, proza Doinei Popa trimite la o temă foarte actuală: în "Ca frunza-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]