106 matches
-
judec în tihnă sfârșitul... Recunoaștere vărului meu Gheorghiță Vlaicu Îți amintești de varnița lui nea Vică? Deasupra ei, pe coastă, era un nuc Mare și umbros, cu frunzele afumate De la focul de varniță - altfel roditor Era pe timpul când nucile se dezghioacă Eram mai mulți copii atunci, nu mi-i mai Amintesc pe toți, aruncam cu bolovani Și reteveie de lemn de nuc și măr și Salcie uscate, în nucul din grădina lui Moise a lu'Niță a lu'Nae, tatăl Mioarei
ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI (1948-2006) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366808_a_368137]
-
cu totul diferită de toate existențele câte au fost. O diferențiază studiul, nu contemplarea pentru că la un superrealist nu există concomitent admirația și studierea, ci doar una dintre ele însă mai puternic excitația nervoasă. Sunt momente în care personajul se dezghioacă, se animă, tânjește și urlă precum leul în junglă, când își atinge punctul de satisfacție. Personajul superrealist are limitele pe care el însuși și le consideră diriguitoare față de un fiind, în rest, expresia je m`en fiche este cu totul
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
și uzi,/ Fetișcane/ ( Cozi plăvane )/ Înfășate-n lungi zăvelci,/ O porneau în turmă bleagă,/ Să culeagă/ ierburi noi, crăițe, melci “ ... Tonul simulat de legendă care este introdus prin motivul melcului descântat de copilul curios să vadă sugerează metamorfoza:”Cum se dezghioacă,/ Pui molatec, din ghioacă “ ... În tratarea temei copilăriei și a copilului, Ion Barbu aduce o notă originală, care face diferența dintre el și ceilalți poeți contemporani. Nota originală a stilului său o constituie particularitatea balcanismului său, care este o asimilare
TREI OGLINZI PARALELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356797_a_358126]
-
de la spate, du-te, mă, și adu' și tu crengi de foc, dacă vrei să-ți mai gătesc azi ceva, dimpotrivă, povestea venea dinspre focul ce se veselea în sobă, uite, fă, că ți-l și aprinsei, ca să nu te dezghioci suflînd în el și tu tot n-ai de gînd să mai pui oala aia pe plită?! Dar asta se întîmpla mai rar, mai la nervi, mai spre asfințit, cînd picau toți de oboseală și parcă nici nu mai aveau
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
dorul.... “ Mă mistuie gândul și dorul pribeag, / Sub tâmple se zbate dorința nătângă”/.... Natura ocupă un loc important, fiind mediul unde poeta se încarcă “energetic” , se purifică... trăirile împrospătate deschizându-se asemenea mugurilor încărcați de sevă. “ În suflet / muguri se dezghioacă / și se înalță spre lumină, / cu raza soarelui / în joacă, / de ramuri proaspete se-anină./ Îmi șopotesc izoare-n minte,/ îmi lăcrimează / roua-n sânge,/ doar primăvara azi, / cuminte / în mine verdele își strânge.” ( Muguri se dezghioacă) Stăpână pe mijloacele stilistice
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
În suflet / muguri se dezghioacă / și se înalță spre lumină, / cu raza soarelui / în joacă, / de ramuri proaspete se-anină./ Îmi șopotesc izoare-n minte,/ îmi lăcrimează / roua-n sânge,/ doar primăvara azi, / cuminte / în mine verdele își strânge.” ( Muguri se dezghioacă) Stăpână pe mijloacele stilistice, poeta va antrena în scrierea sa întregul arsenal simbolistic, căutând orice cale, orice posibilitate de a ajunge la esență. În mintea poetei se întinde o “broderie fină” de gânduri cusute cu “stropi de azur” și “fire
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
Constiinta > ÎNTRE MINE ȘI MINE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Nu mai sunt cel pe care-l caut înlăuntru, în mine sălășluiește femeia cu părul de vânt, cu ochii dezghioacă zăpezile de miez și nu se plânge când se uită pe sine la tâmplele copacului ce-mi ține umbra pe loc. Privește cum noaptea se ține de încheieturi, trece prin întunericul încărunțit devreme asemenea pietrelor grăbite pe drumuri, de pleoapele
ÎNTRE MINE ŞI MINE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369979_a_371308]
-
o recoltăm. Între timp, au mai sosit pe câmp și alți școlari și profesori. Cu ochi albaștri și în picioarele goale Agronomul, un om cu experiență în ale câmpului de arahide americane, ne-a explicat cum să procedăm pentru a dezghioca din pământ prețioasele roade ce urmau să plece la export peste mări și țări. Instructajul fiind gata, nu mai rămânea decât să trecem la treabă. În acel moment, în rândul elevilor, obișnuiți cu ritualul practicii agricole din anii trecuți, s-
DANIELA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358738_a_360067]
-
strecor în gândurile tale nedormite și cu seninătatea lor încet să îți desfac fâșii necunoscute din iubirea ce promite o primenire-a viselor ce-adânc, în tine, zac. Mi-ai dat o altă inimă și-o primăvară nouă, să ne dezghioace muguri verzi pe ramurile seci, să-ți spele irișii cu-albastru și cu bob de rouă... păstaia sufletului să-și deschidă albe teci. Referință Bibliografică: Mi-ai dat o primăvară nouă / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 861
MI-AI DAT O PRIMĂVARĂ NOUĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344732_a_346061]
-
privi cu același nesaț o oră, o zi, o noapte. Ninge diluvian. Nu e cer, nu mai e pământ, nu mai sunt repere. Lumea e o păstaie uriașă, albă, din care tâșnesc coregrafic fulgi, basme limpezi și obraji de copilărie, dezghiocați din amintiri. D. spune că ar trebui să ieșim, să respirăm aerul rece al iernii și să vedem pădurea, munții, câmpul, nu din cuibul călduț al dormitorului, ci din miezul strălucitor al ninsorii. Plonjați în tundra aceea rece și pufoasă
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
privi cu același nesaț o oră, o zi, o noapte. Ninge diluvian. Nu e cer, nu mai e pământ, nu mai sunt repere. Lumea e o păstaie uriașă, albă, din care țâșnesc coregrafic fulgi, basme limpezi și obraji de copilărie, dezghiocați din amintiri. D. spune că ar trebui să ieșim, să respirăm aerul rece al iernii și să vedem pădurea, munții, câmpul, nu din cuibul călduț al dormitorului, ci din miezul strălucitor al ninsorii. Citește mai mult De dimineață, dezgolisem fereastră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
privi cu același nesaț o oră, o zi, o noapte.Ninge diluvian. Nu e cer, nu mai e pământ, nu mai sunt repere. Lumea e o păstaie uriașă, albă, din care țâșnesc coregrafic fulgi, basme limpezi și obraji de copilărie, dezghiocați din amintiri. D. spune că ar trebui să ieșim, să respirăm aerul rece al iernii și să vedem pădurea, munții, câmpul, nu din cuibul călduț al dormitorului, ci din miezul strălucitor al ninsorii.... IV. SLALOM PRINTRE DECLARAȚII DE DRAGOSTE, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
cultura europeană. Piesa de față este o capodoperă, indiscutabil, de lucrul acesta îți dai seama cu cât te apleci mai mult asupra operei dramatice. Ca mai toată opera lui Dumitrescu, și această piesă nu poate fi înțeleasă, decât după ce este dezghiocată de primul, sau de primele straturi semantice. Dacă la prima lectură îți atrag atenția pitorescul și ineditul situației dramatice, virtuțile de compozitor ale dramaturgului, arta suculentă a textului, îți dai seama la a doua lectură, că dincolo de comedia amar-tragică a
ŞTEFAN DUMITRESCU: „CARAGIALE SE PUPĂ CU STALIN” de TEOFIL MIREANU în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359199_a_360528]
-
Emilia Dănescu, „Zestrea toamnei”, ed. Singur, Târgoviște, 2011 de Constantin P. Popescu Întâmplător (sau nu?), volumul Emiliei Dănescu, „Zestrea toamnei” (ed. Singur, 2011), s-a deschis singur la pag.76, unde citesc poezia Nu mai slujesc cuvintele: dezghioc cuvintele și / le agăț în copacul fără frunze // când privesc spre ele / cu umilința pietrelor călcate în picioare / fiecare celulă îmi cere să țip. Curios, am citit cartea de debut a autoarei de la început, descoperind o adevărată poezie a toamnei
Emilia Dănescu: Zestrea toamnei () [Corola-blog/BlogPost/339622_a_340951]
-
cântă, Moartea este deasă:/ din scutecele milei Poetul vrea să iasă ... Pornind de la experiența christică, poemul propune o metaforă unică a existenței, nu de la viață la moarte, ci din moarte la înviere: „Temeți-vă de El, de cartea sa,/ Poetul dezghioacă primăvara, / căderea Babilonului e ca/ securea ce-și croiește-n somn cărarea ... Dați slavă sevei limbii ce vă naște,/ oracolele mint de bună seamă,/ fără de lacrimi cronicarii zac,/ sub tirania bozilor dau vamă ... / Paftaua cade, tropicul suspină,/ orientalul prinț e
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
am să scriu, Evidențiindu-mi gândul profetic. Marilor mari, metafora nu-mi străjuiți. Cine ar vrea să-și preschimbe creierii săi În cununi de lauri, blânzi și arcuiți - Cu ai mei?! Îmi admir dușmanii când mă omoară fin ... Și liniștit dezghioacă alune între dinți. Pe rugul nemuririi am să ard deplin, Cum carnea lor n-a ars în suferinți. Anotimp sufletesc în memoria mamei Ana Așa senină ploaie am văzut o singură dată: Ascunsă de copii, plângea în sine mama... Și
CUVINTELE MELE de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341891_a_343220]
-
din 24 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului E atâta dorință de viață-n semințe încât forma sărutului aflată-nlăuntru se deschide germinând spre înalt cu lacrimi surâzătoare la soare. Ca un bob de grâu ce respiră bucuria, așteaptă clipa când se dezghioacă pe sine și îmbracă tăcerea cu sânii ei cosmici gata să înfrunzească pământul. Propria noastră trăire într-un delir captivat de spațiul concav prin care trecem duce un râu spre propria mare de lumină. Niciun vânt nu ne caută în
NICI MUNŢII, NICI VĂILE LOR de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 633 din 24 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343848_a_345177]
-
Publicat în: Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului În inima mea înflorește speranța, O taină se zbate în tâmpla fierbinte, Iar rugu-și întinde durerea spre stele Și-o lasă acolo, s-adoarmă cuminte. Arzânde mirări se dezghioacă în suflet Și caută vise, să-nece necazul În marea iubirii ce tremură-n unde, Atunci când urgia-i înalță talazul. Mă-ntorc înspre mine, să-mi văd îndoiala Născută din spuma ascunsă în valuri, Sirene mă cheamă spre tainice-adâncuri Dar
ÎNVIEREA SPERANȚEI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379607_a_380936]
-
trup decrepit,să pună lăcate, să-și urle tăcereacu gura închisă, în hău tăinuitsă rămână acolo până când înserareas-o-ndura de părinte, s-o-ndura de bătrân,se închide-un capitol, se înfundă cărareași doar timpul rămâne peste toate stăpân... X. SE DEZGHIOACĂ PE ALEI, de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016. se dezghioacă pe alei castana și melcii, iar, își caută culcuș și iar îmi sângerează, Doamne, rana făcută de-o vioară și-un arcuș; se dezghioacă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
până când înserareas-o-ndura de părinte, s-o-ndura de bătrân,se închide-un capitol, se înfundă cărareași doar timpul rămâne peste toate stăpân... X. SE DEZGHIOACĂ PE ALEI, de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016. se dezghioacă pe alei castana și melcii, iar, își caută culcuș și iar îmi sângerează, Doamne, rana făcută de-o vioară și-un arcuș; se dezghioacă pe alei castana și cade pe, uscate, frunze reci, am s-o culeg și am s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
DEZGHIOACĂ PE ALEI, de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016. se dezghioacă pe alei castana și melcii, iar, își caută culcuș și iar îmi sângerează, Doamne, rana făcută de-o vioară și-un arcuș; se dezghioacă pe alei castana și cade pe, uscate, frunze reci, am s-o culeg și am s-o pun pe rana aleilor pustii, pe care nu mai treci; și melcii se-ascund pe sub pământ și-așteaptă iarna ce o fi să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
o culeg și am s-o pun pe rana aleilor pustii, pe care nu mai treci; și melcii se-ascund pe sub pământ și-așteaptă iarna ce o fi să vină, rămân tăcută, fără de cuvânt, castana ... se zbârcește, în țărână; se dezghioacă, Doamne, anii mei și eu, ca și castana, mă zbârcesc, iar când mai trec pe tristele alei, ca și-n trecut, la tine mă gândesc... Citește mai mult se dezghioacă pe alei castanași melcii, iar, își caută culcușși iar îmi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
rămân tăcută, fără de cuvânt, castana ... se zbârcește, în țărână; se dezghioacă, Doamne, anii mei și eu, ca și castana, mă zbârcesc, iar când mai trec pe tristele alei, ca și-n trecut, la tine mă gândesc... Citește mai mult se dezghioacă pe alei castanași melcii, iar, își caută culcușși iar îmi sângerează, Doamne, ranafăcută de-o vioară și-un arcuș;se dezghioacă pe alei castanași cade pe, uscate, frunze reci,am s-o culeg și am s-o pun pe ranaaleilor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
iar când mai trec pe tristele alei, ca și-n trecut, la tine mă gândesc... Citește mai mult se dezghioacă pe alei castanași melcii, iar, își caută culcușși iar îmi sângerează, Doamne, ranafăcută de-o vioară și-un arcuș;se dezghioacă pe alei castanași cade pe, uscate, frunze reci,am s-o culeg și am s-o pun pe ranaaleilor pustii, pe care nu mai treci;și melcii se-ascund pe sub pământși-așteaptă iarna ce o fi să vină,rămân tăcută, fără de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
reci,am s-o culeg și am s-o pun pe ranaaleilor pustii, pe care nu mai treci;și melcii se-ascund pe sub pământși-așteaptă iarna ce o fi să vină,rămân tăcută, fără de cuvânt,castana ... se zbârcește, în țărână;se dezghioacă, Doamne, anii meiși eu, ca și castana, mă zbârcesc,iar când mai trec pe tristele alei,ca și-n trecut, la tine mă gândesc...... XI. M-AI TRIMIS SĂ ÎNVĂȚ CARTE..., de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2097 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]