107 matches
-
rămân tăcută, fără de cuvânt, castana ... se zbârcește, în țărână; se dezghioacă, Doamne, anii mei și eu, ca și castana, mă zbârcesc, iar când mai trec pe tristele alei, ca și-n trecut, la tine mă gândesc... Citește mai mult se dezghioacă pe alei castanași melcii, iar, își caută culcușși iar îmi sângerează, Doamne, ranafăcută de-o vioară și-un arcuș;se dezghioacă pe alei castanași cade pe, uscate, frunze reci,am s-o culeg și am s-o pun pe ranaaleilor
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dora_pascu/canal [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
iar când mai trec pe tristele alei, ca și-n trecut, la tine mă gândesc... Citește mai mult se dezghioacă pe alei castanași melcii, iar, își caută culcușși iar îmi sângerează, Doamne, ranafăcută de-o vioară și-un arcuș;se dezghioacă pe alei castanași cade pe, uscate, frunze reci,am s-o culeg și am s-o pun pe ranaaleilor pustii, pe care nu mai treci;și melcii se-ascund pe sub pământși-așteaptă iarna ce o fi să vină,rămân tăcută, fără de
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dora_pascu/canal [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
reci,am s-o culeg și am s-o pun pe ranaaleilor pustii, pe care nu mai treci;și melcii se-ascund pe sub pământși-așteaptă iarna ce o fi să vină,rămân tăcută, fără de cuvânt,castana ... se zbârcește, în țărână;se dezghioacă, Doamne, anii meiși eu, ca și castana, mă zbârcesc,iar când mai trec pe tristele alei,ca și-n trecut, la tine mă gândesc...... XI. M-AI TRIMIS SĂ ÎNVĂȚ CARTE..., de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2097 din
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dora_pascu/canal [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
și uzi,/ Fetișcane/ ( Cozi plăvane )/ Înfășate-n lungi zăvelci,/ O porneau în turmă bleagă,/ Să culeagă/ ierburi noi, crăițe, melci “ ... Tonul simulat de legendă care este introdus prin motivul melcului descântat de copilul curios să vadă sugerează metamorfoza:”Cum se dezghioacă,/ Pui molatec, din ghioacă “ ... În tratarea temei copilăriei și a copilului, Ion Barbu aduce o notă originală, care face diferența dintre el și ceilalți poeți contemporani. Nota originală a stilului său o constituie particularitatea balcanismului său, care este o asimilare
TREI OGLINZI PARALELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Trei_oglinzi_paralele.html [Corola-blog/BlogPost/356797_a_358126]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > SE DEZGHIOACĂ PE ĂLEI Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului se dezghioacă pe ălei castana și melcii, iar, își caută culcuș și iar îmi sângerează, Doamne, rană făcută de-o vioară și-un
SE DEZGHIOACĂ PE ALEI de DORA PASCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1475326878.html [Corola-blog/BlogPost/380927_a_382256]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > SE DEZGHIOACĂ PE ĂLEI Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului se dezghioacă pe ălei castana și melcii, iar, își caută culcuș și iar îmi sângerează, Doamne, rană făcută de-o vioară și-un arcuș; se dezghioacă pe ălei castana și cade pe, uscate, frunze reci, am s-o culeg și am s-
SE DEZGHIOACĂ PE ALEI de DORA PASCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1475326878.html [Corola-blog/BlogPost/380927_a_382256]
-
Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului se dezghioacă pe ălei castana și melcii, iar, își caută culcuș și iar îmi sângerează, Doamne, rană făcută de-o vioară și-un arcuș; se dezghioacă pe ălei castana și cade pe, uscate, frunze reci, am s-o culeg și am s-o pun pe rană aleilor puștii, pe care nu mai treci; și melcii se-ascund pe sub pământ și-așteaptă iarnă ce o fi să
SE DEZGHIOACĂ PE ALEI de DORA PASCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1475326878.html [Corola-blog/BlogPost/380927_a_382256]
-
o culeg și am s-o pun pe rană aleilor puștii, pe care nu mai treci; și melcii se-ascund pe sub pământ și-așteaptă iarnă ce o fi să vină, rămân tăcută, fără de cuvânt, castana ... se zbârcește, în țărâna; se dezghioacă, Doamne, anii mei și eu, ca și castana, mă zbârcesc, iar când mai trec pe tristele ălei, ca și-n trecut, la tine mă gândesc... Referință Bibliografica: SE DEZGHIOACĂ PE ĂLEI / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101
SE DEZGHIOACĂ PE ALEI de DORA PASCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1475326878.html [Corola-blog/BlogPost/380927_a_382256]
-
vină, rămân tăcută, fără de cuvânt, castana ... se zbârcește, în țărâna; se dezghioacă, Doamne, anii mei și eu, ca și castana, mă zbârcesc, iar când mai trec pe tristele ălei, ca și-n trecut, la tine mă gândesc... Referință Bibliografica: SE DEZGHIOACĂ PE ĂLEI / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dora Păscu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SE DEZGHIOACĂ PE ALEI de DORA PASCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1475326878.html [Corola-blog/BlogPost/380927_a_382256]
-
învăț. Pornit abia din sfânta vatră, Alint primesc din ei de piatră, Sau mângâierile de maluri, Nisipuri, rădăcini sub valuri. Sărut de salcie mă pătrunde Și adieri de vânt pe unde. Mă strânge gheața, mă sufocă, Din ger căldura mă dezghiocă. În vaduri grele apa-mi scapă, Viețuitoarele adapă. Ud câmpuri, lanuri și grădini, Dar și ciulinii plini de spini, Iar în bulboanele curate Înoată pești pe săturate, Sau puști din sate când se scaldă, Ca broaștele în apă caldă. Noaptea
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1416551830.html [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
dorul.... “ Mă mistuie gândul și dorul pribeag, / Sub tâmple se zbate dorința nătângă”/.... Natura ocupă un loc important, fiind mediul unde poeta se încarcă “energetic” , se purifică... trăirile împrospătate deschizându-se asemenea mugurilor încărcați de sevă. “ În suflet / muguri se dezghioacă / și se înalță spre lumină, / cu raza soarelui / în joacă, / de ramuri proaspete se-anină./ Îmi șopotesc izoare-n minte,/ îmi lăcrimează / roua-n sânge,/ doar primăvara azi, / cuminte / în mine verdele își strânge.” ( Muguri se dezghioacă) Stăpână pe mijloacele stilistice
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 by http://confluente.ro/Note_de_lectorvolumul_de_poezie_broder_valentina_becart_1344799167.html [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
În suflet / muguri se dezghioacă / și se înalță spre lumină, / cu raza soarelui / în joacă, / de ramuri proaspete se-anină./ Îmi șopotesc izoare-n minte,/ îmi lăcrimează / roua-n sânge,/ doar primăvara azi, / cuminte / în mine verdele își strânge.” ( Muguri se dezghioacă) Stăpână pe mijloacele stilistice, poeta va antrena în scrierea sa întregul arsenal simbolistic, căutând orice cale, orice posibilitate de a ajunge la esență. În mintea poetei se întinde o “broderie fină” de gânduri cusute cu “stropi de azur” și “fire
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 by http://confluente.ro/Note_de_lectorvolumul_de_poezie_broder_valentina_becart_1344799167.html [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017. În inima mea înflorește speranța, O taină se zbate în tâmpla fierbinte, Iar rugu-și întinde durerea spre stele Și-o lasă acolo, s-adoarmă cuminte. Arzânde mirări se dezghioacă în suflet Și caută vise, să-nece necazul În marea iubirii ce tremură-n unde, Atunci când urgia-i înalță talazul. Mă-ntorc înspre mine, să-mi văd îndoiala Născută din spuma ascunsă în valuri, Sirene mă cheamă spre tainice-adâncuri Dar
CURELCIUC BOMBONICA by http://confluente.ro/articole/curelciuc_bombonica/canal [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
sihastru Dorim învierea în stropi de albastru. Pseudonim literar - Bonnie Mihali ... Citește mai mult În inima mea înflorește speranța,O taină se zbate în tâmpla fierbinte,Iar rugu-și întinde durerea spre steleși-o lasă acolo, s-adoarmă cuminte.Arzânde mirări se dezghioacă în sufletși caută vise, să-nece necazulîn marea iubirii ce tremură-n unde,Atunci când urgia-i înalță talazul.Mă-ntorc înspre mine, să-mi văd îndoialaNăscută din spuma ascunsă în valuri,Sirene mă cheamă spre tainice-adâncuriDar trupul refuză, sedus de-
CURELCIUC BOMBONICA by http://confluente.ro/articole/curelciuc_bombonica/canal [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
din 24 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului E atâta dorință de viață-n semințe încât forma sărutului aflată-nlăuntru se deschide germinând spre înalt cu lacrimi surâzătoare la soare. Ca un bob de grâu ce respiră bucuria, așteaptă clipa când se dezghioacă pe sine și îmbracă tăcerea cu sânii ei cosmici gata să înfrunzească pământul. Propria noastră trăire într-un delir captivat de spațiul concav prin care trecem duce un râu spre propria mare de lumină. Niciun vânt nu ne caută în
NICI MUNŢII, NICI VĂILE LOR de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 633 din 24 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Nici_muntii_nici_vaile_lor_llelu_nicolae_valareanu_1348507467.html [Corola-blog/BlogPost/343848_a_345177]
-
privi cu același nesaț o oră, o zi, o noapte. Ninge diluvian. Nu e cer, nu mai e pământ, nu mai sunt repere. Lumea e o păstaie uriașă, albă, din care tâșnesc coregrafic fulgi, basme limpezi și obraji de copilărie, dezghiocați din amintiri. D. spune că ar trebui să ieșim, să respirăm aerul rece al iernii și să vedem pădurea, munții, câmpul, nu din cuibul călduț al dormitorului, ci din miezul strălucitor al ninsorii. Plonjați în tundra aceea rece și pufoasă
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/carmen_laiu_1483903926.html [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
cântă, Moartea este deasă:/ din scutecele milei Poetul vrea să iasă ... Pornind de la experiența christică, poemul propune o metaforă unică a existenței, nu de la viață la moarte, ci din moarte la înviere: „Temeți-vă de El, de cartea sa,/ Poetul dezghioacă primăvara, / căderea Babilonului e ca/ securea ce-și croiește-n somn cărarea ... Dați slavă sevei limbii ce vă naște,/ oracolele mint de bună seamă,/ fără de lacrimi cronicarii zac,/ sub tirania bozilor dau vamă ... / Paftaua cade, tropicul suspină,/ orientalul prinț e
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 by http://confluente.ro/Apocalipsa_dupa_theodor_rapan_sau_vocati_nicoleta_milea_1341852615.html [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
perfect un stop-cadru dintr-un continuum natural, ca apoi să-l cizeleze cu pensula dincolo de capacitatea ochiului de a mai vedea/scruta natura, acolo unde e. Pictează cu plăcerea sfioasă a zugravului care face icoane și cu ostentația sculptorului ce dezghioacă motivul dorit din blocul de piatră sau din buturugă. Vadim suprinde frumosul, sublimul și firescul în orice ram, lan sau pajiște cu flori, în pitorescul norilor care se perindă iute pe cer, în tihna vacilor care pasc de când e lumea
Artiști vizuali pe simeze românești și internaționale by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104311_a_105603]
-
parabolă: "Înainte de '89, lucram la cooperativa de consum din Cristinești. Era acolo un președinte cu care m-am înțeles. Eu eram tapițer, aveam gestiune. Dar am prins firul unei alte afaceri, cu miez de nucă. Cooperativa cumpăra nuci, oamenii le dezghiocau, iar miezul era trimis la Focșani. I-am cerut și eu președintelui niște cantități și m-am dus cu miezul de nucă tocmai la Timișoara. Am făcut bani buni! M-am întors de la Timișoara, m-am dus la președinte, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în lagăre de exterminare. Suferind de plămîni, Sandu Zub a făcut parte un timp din brigada de inapți. Bolnavii nu ieșeau la dig, însă de muncă nu erau scutiți. Cărau toată ziua cu spinarea lemne și cărămizi de la debarcader sau dezghiocau semințe de sorg, o treabă mai nesuferită ca toate. Lucrau ceasuri în șir în frig, stînd în picioare, și frecau măturile acelea antipatice pînă le sîngerau palmele. Vindecarea unor maladii grave prin chinuirea trupului nu era un concept nou, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
trecere prin uși translucide de sticlă, te conduc acolo unde Maxim Dumitraș redescoperă lumina dintâi a lumii, resturile ei calcinate, culori primordiale. Imaginați-vă că ați tăia un perete de cretă într-un munte uriaș și din el s-ar dezghioca cochiliile unor animale nemaivăzute, că ați rătăci pe un țărm alb, unde valurile au zdrobit milioane de cochilii și că tocmai aici poți regăsi cu uimire ceea ce nici tu nu știi că există în celula ancestrală pe care până acum
Inutilele obiecte ale imaginației by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5991_a_7316]
-
nobila răscumpărare pe care i-o face o delicată privire de poet. Nu de gospodar, ca de atîtea ori la Arghezi, surprins de diapazoanele grădinii, ci chiar de poet care tulbură, cu toată precauția, o vrajă. A vieții care se dezghioacă din veșmîntul cel mai veșted. Ceea ce nu înseamnă că speranța e cuvîntul acestei cărticele. Doar o reținere calmă, patina discretă a celor pe care viața i-a pus la încercare, și pe care îi încîntă, răscumpărare a marilor dezamăgiri, micile
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
la examene, un fel de robot, n-am reușit niciodată să-l înțeleg în numele cărei finalități se purta astfel -, am muncit mult, silabisind în cărți străine ai să rîzi, dar am studiat chiar și un articol în japoneză pînă am dezghiocat cursul. Iar astenia căpătată am tratat-o alături, în partea centrală a Universității, în sala de lectură, cu opere capitale ale literaturii, la operă, la teatru, cum mă învățase în anul întîi o... doamnă surîde Mihai amar, nemulțumit că și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
focului care ridica spre cerul fără nori frunze aprinse de trestie. Când se apucă să frământe, se auziră huruituri Îndepărtate de furtună sălbatică. Cerul porni să se miște și să-și schimbe culoarea. Pe măsură ce Tușa Își Întețea truda, toate se dezghiocară din locurile lor, Învârtite ca aluatul din căpistere. Pământul se văluri, Își Încrâncenă scoarța, repezi copacii cu vârfurile În jos și, În rădăcinile din care curgea țărâna, aruncă spice de grâu și buruieni la un loc. Apa Dunării se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sau admirației. în însăși iubirea noastră pentru copil, instinctul maternității, al paternității, al frăției, se luminează și se lărgește de un sens mai înalt, de un sens metafizic al vieții. În leagănul unde doarme sau gângurește un nou venit, se dezghioacă sub ochii noștri, din adâncimi pe care nu le stăpânim, un miracol de puritate și candoare din altă lume. Filosoful american Emerson, în minunata-i corespondență cu Carlyle, vestindu-i acestuia nașterea unui copil, îl numește cu o bucurie aproape
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]