652 matches
-
ți-l torn pe gît,/ Vîscos era, deasupra buzelor rămînea,/ Îl dezlipeam încet și-l aruncam/ Și cu altă cană de sînge veneam" (Sînge de urs). Moartea se extinde pretutindeni. Ea formează fondul lucrurilor, doar temporar mascată de aparența lor, dezgolindu-se nu o dată sub înfățișarea simbolului său obișnuit, osteologic. Însăși marea, leagănul consacrat al vieții, capătă un aspect mortuar, trosnind de oase: "Vin ploile prin stîncile roase,/ Ca printr-un puternic schelet,/ Și se vede din depărtare/ Cum își desfac
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
că știe tot despre lumea mondenă, va arăta ce fac vedetele iar publicul va descoperi lucruri mai puțin știute despre personajele mondene și viețile lor. Emisiunea își invită telespectatorii la un adevărat maraton de noapte unde personalitățile momentului vor fi dezgolite de secrete. "Din 31 august, de la 22.30, vă aștept la Cancan TV, show-ul care va rescrie "istoria mondenă" a României. Secretele celebrităților vor fi de acum încolo doar legende. Paparazzii și reporterii Cancan TV vor fi peste tot
Cancan TV începe din 31 august, la Kanal D () [Corola-journal/Journalistic/25370_a_26695]
-
letargie, măcinat de spaimă, versurile lui Miron Kiropol realizează adesea o polifonie a contrariilor, o armonie a dizarmoniei: "Mă uit la resemnare, în mijlocul rotund/ Prin care zăvorîre mă scufund,/ Și iată, începutul ca un munte/ Explodează în cosmosul împlinit./ Mă dezgolesc, mi-e carnea vid/ Și plină de somnul unde/ în letargia punte peste punte/ Povara e mai grea de sine, dar înaripată,/ întoarsă către fîntînă./ Acolo pacea ca război (o, spaima tremurînd pe mînă!),/ Pace, război și spaimă, una într-
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
au asumat, dacă se cunosc pe ei înșiși. Albert, soțul legitim, este iritat de revenirile lui Werther, de modificările emoționale ale platinatei soții. Charlotte îl gonește, din nou, și îl cheamă de Crăciun. Actul al treilea. Iarnă. Pomul grandios este dezgolit. Frunzele au căzut. Este înfricoșător acum, ca un fel de animal preistoric. Dramatismul crește, se intensifică, se cristalizează. Ca și relațiile. Un copac bătrîn, cu noduri groase, cu crengile aplecate, contorsionate, istovit parcă de neputințele ce i se plimbă pe la
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
sticloase, dar pline de un sânge viu care le irigă în interior. Rareori o scriitură mai exactă metaforic a transcris o mai puternică tensiune lăuntrică. Tot așa cum o aparentă detașare ascunde cel mai radical pesimism. În ultimele poeme, versul se dezgolește de coaja metaforelor biblice sau shakespeariene și poetul rămâne singur pe scenă, cuprins de friguri, tremurând ca varga în fața neantului care se cască la picioarele lui. Încă un poet pe nedrept uitat, unul dintre cei mai puternici și originali din
„Călare pe un iepure șchiop” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2792_a_4117]
-
Stan Aurica ,, Eu vara asta nu învăț!", încerca să destindă atmosfera un puști care butona un telefon. O fată cu un tricou roz care-i dezgolea umărul drept, era preocupată mai mult de Like-urile de pe Facebook decât de examen. ,,Fată, tu de ce nu mi-ai dat Like la poza aia?”, și-a întrebat o altă colegă. Alți trei elevi s-au destresat cu o țigară înainte de
REPORTAJ - Evaluarea națională pe ritm de Conect-R: ,,Eu vara asta nu învăţ!” by Stan Aurica () [Corola-journal/Journalistic/22633_a_23958]
-
Un amestec de caragiale și urmuz, varianta dark. Hei, iată o idee de melting-pot pur & global: ce-ar fi să facem, fraților, un HALLO WEEN la Săpînța? Printre cruci, lumînările pot arde sublim în tigva dovlecilor, mai ales în cei “dezgoliți”, prin care șuieră vîntul, ca prin găvanele morților... Ce poate fi mai gothic decît atît? Mă gîndesc la o excursie de un weekend, firește de HALLOU -WEEN :)!, în Maramures, acolo unde se agață harta în cui. Nu-i așa că ar
Hello-ween!? [Corola-blog/BlogPost/96950_a_98242]
-
definiție a tuturor fraudelor - materiale și morale - de la noi. Evoluția pe care a avut-o rapul și hip-hopul m-a făcut să îmi chestionez poetica. Am înțeles că greu pot concura cu oamenii ăștia care scandează, în versuri lungi și dezgolite de melodie, mesaje cît vor ei de complexe; în timp ce eu sînt constrîns la versuri scurte, ciuntite, gîndite predominant melodic. Și atunci am început să negociez cu Sarmalele: hai să facem și cîntece cu versuri mai lungi... hai să ne avîntăm
"Haos.ro", interviu cu Florin Dumitrescu [Corola-blog/BlogPost/97439_a_98731]
-
unor păsări mai mari cu aripile înmuiate parcă într-o baie de aur și flăcări. Platanii, gorunii,pinii, arțarii magnolii, toți bătrânii străjeri ai parcului, ca și plopii și sălciile de pe malul râului își ascundeau umilința plecându-și dureros crengile dezgolite cu brutalitate. Nemilosul și prea zănaticul venetic, ce se dezlănțuise în vârtejuri amețitoare, pornit tocmai din lăcașul lui ascuns în apele mării printre colțurile stâncilor de la Trieste, le smulgea, fără milă podoabele și demnitățile, în ciuda încrâncenării ramurilor zbuciumate de cruzimea
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
în plimbare. Eu aveam liber până la cinci și era abia patru însă frigul mă cam răzbise și pe mine, așa că am ascultat rugămintea lui mută și am plecat de pe pod către casă printre copaci, pe aleile cu tufe de trandafiri dezgolite pe jumătate de frunze și petalele florilor, care-și plecau capetele umilite de goliciunea lor, la trecerea noastră. Le-am mângâiat o clipă cu privirea umilința, asigurându-le că totul trece, chiar și acest vânt nemilos. Ele au prins curaj
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
al singurătății oamenilor contemporani, Ťcântatť de dansatoarea și coregrafa Vava Ștefănescu și de actrița Irina Wintze, fără muzică, pe ritmurile create de propriile lor mișcări sau ale obiectelor manevrate de ele. Cedând tentației, tot mai des întâlnite, de a-și dezgoli trupul, demers fără de care se socotește adesea, atât în dans cât și în teatru, că nu ești suficient de contemporan, interpretele și-au pus, de fapt, în valoare ideea prin dramatismul intens al interpretării și prin demonstrarea imposibilității comunicării dintre
Ce se mai întâmplă la Centrul Național al Dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8561_a_9886]
-
răzbind prin gustul amărui de fum care i-a rămas în gură; scoate din buzunarul bulbucat al cămășii pachetul de țigări și, din mers, îl aruncă în lada de gunoi, deschisă, a cuiva. Mândria îi răsfrânge buza de sus, îi dezgolește dinții. Pantofii lui mari, din antilopă, răscoliseră și împrăștiaseră gunoaiele amestecate prin pietrișul aleii. Aleargă. La capătul șirului de case care mărginesc aleea, cotește pe o stradă, anume Wilbur Street din Mt. Judge, o suburbie a orașului Brewer, al cincilea
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
părea o fetiță, îi mai lipsea o păpușă sau un ursuleț din catifea... Deasupra patului, dintr-o oglindă imensă de cristal, un bărbat matur, încărunțit, puhav la față, dar și la corp, privea fix, cu ochii bulbucați, acel trup tânăr, dezgolit pe jumătate, care cerșea parcă să fie îmbrățișat. Se apropie încet și o sărută pe frunte, mângâindu-i părul lung și blond. Dă-mi pace să dorm, Geo... sunt frântă... Gheorghe se opri pentru câteva clipe, apoi își ridică blând
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dezarmată care-ți surâde ca un înger și de-a cărei lovitură totuși știi că vei cădea nimicit? Cine seamănă vânt, culege furtună. Bătrâna semăna lumină și pace și, totuși, sub lumina și pacea aceea se simțea ca un vierme dezgolit în țărână. Nu se lăsa convertită de bunele ei intenții exprimate și nici de naivitatea și dezinteresul arătat. Știa că forța ei e uriașă pentru că avea mai multă răbdare, și-n starea aceea care-i răvășea sângele, nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zice: merge și așa! Trebuie să scăpăm de acest „merge și așa“; că „merge și așa“ înseamnă că merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricând și nu orice. La pușcărie am demonstrat vreme de două ore că istoria românilor dezgolită de crucile de pe scuturile voievozilor e egală cu zero. Că doar voievozii nu s-au bătut pentru ridicarea nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica. Prima condiție a unui român este să creadă că poporul român este așa cum sunt
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
foarte curate. Caloriferele vechi, ca niște relicve, tocul ușii, puțin scorojit, biroul care era modern acum cinci ani, buze scofâlcite, buze cu crețuri pe margini și colțuri lăsate, buze strânse ca niște sprâncene încruntate, buze deschise într-un zâmbet care dezgolește dinți galbeni, buze care sorb din cafeaua captivă într-un pahar de plastic, de jos, de la noi, de la automat... Zgomotul liftului, care se aude prin ușă. Cal cu latoarele care-și fac ritualul reumatic sonor de pocnete și icnete și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vadă și să-i ajute. Erau atît de aproape! Dar, cînd se așteptau mai puțin, aerul se umplu de glasuri dușmănoase. Vîntul își schimbase brusc direcția. Fuseseră deconspirați; lupi furioși, priponiți la gura unui adăpost uriaș, strigau la ei amenințător, dezgolindu-și dinții, amenințînd să-i sfîșie, repezindu-se să-i ajungă. O, cîtă furie se afla în privirile lor pătimașe! Erau descumpăniți. În primul rînd, înțelegeau greu strigătele captivilor. Arar, cîte un "plecați!" sau "omorîm!" păreau să se distingă. Iar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ai făcut de nu mă mai recunosc?” Mâna lui îi răsfiră părul lung, mătăsos, mirosind a flori de câmp. Degetul arătător coborî pe linia gâtului, apoi pe umăr înlăturând cu o atingere delicată bluza care se împotrivea înaintării lui. Îl dezgoli. Buze fierbinți se opriră pentru o clipă pe umărul gol, în timp ce o mână fermă, dar blândă, o trase aproape, lipind-o de pieptul lui. Atingerea aceea o făcu să tremure ușor, în timp ce pielea obrajilor se încinse, arzând-o. Femeia din
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
brusc, de nicăieri, în fața ei, neînțelegând la ce se referă. Bărbatul își coborî privirea pe corpul ei fără să spună nimic. Prinse un colț al prosopului care ieșise de la locul în care îl prinsese destul de bine Karina. Trase de el dezgolind trupul alb și plăpând. Karina duse instinctiv ambele mâini la piept încercând să oprească prosopul care aluneca pe lângă corp. Acesta era la locul lui, nu și bărbatul. „- Oh, Doamne! Am ieșit afară înfășurată în prosop.” Karina era șocată de ipostaza
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ia. „- Ești departe. Nu-mi poți fi aproape când am nevoie de tine. Tu vrei să mă înveți să învăț să mă descurc singură. Iar eu, eu am nevoie de tine.” Rămase cu mâna întinsă spre cuvintele lui, cu pieptul dezgolit în partea stângă pe gresia rece și întunecată. Timpul se scurgea nemilos de încet și totuși razele blânde ale lunii o găsiră în aceeași poziție. Se ridică cu greu, fiecare mișcare fiind un adevărat supliciu pentru mușchii amorțiți și trupul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
oamenii, avem o reacție instinctivă în cazul dorinței sexuale și, oricâte facultăți ai avea, oricât de mult ai încerca să te educi, până la urmă tot vei ajunge să te gândești la sex. Sexul vinde tot, de la ziarele cu femei parțial dezgolite pe prima pagină și la secțiunea de meteo, la reclamele de mochetă, gresie și alte materiale de construcții, alimente, băuturi, țigări, cosmetice și haine. Și să nu uităm de Dedeman, reclamă ce a incitat inclusiv Biserica română. > Motivul 2 dragostea
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
Tu nu-i placi. Nu știe, nu nțelege. Te plătim pentru o pasă, nu dublu, dar nu facem nimic. Uite. Și ridicându-și tricoul i-a arătat pieptul. Cealaltă, sulemenită hieratic, și-a scos la rândul ei, lent, înțelegător, sutienul, dezgolind sâni mai somptuoși. Au făcut un pas una spre alta și și-au atins sfârcurile. Au rămas așa mai întâi, nemișcate, ochii închiși. Apoi, piele pe piele, s-au pupat ușor, cast, ținându-se de mâini, respirând din ce în ce mai greu. Sărutată
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
nimic cel puțin sub aspectul imaginii. În mod paradoxal fusta scurtă poate trimite la căutarea personalității: între atâtea fuste scurte, între atâtea intimități arătate, nu-ți rămâne a căuta decât deosebitul și intimitatea personalității. Nu fac exces de moralitate; coapsele dezgolite atrag atenția, plac chiar, cu toate că este greu de distins între plăcerea estetică și pofta sexuală. Nici nu știu dacă această distincție este nimerită în cazul relațiilor dintre cele două sexe. Totuși, e parcă un pic prea mult, deși nu întoarcem
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
intenții declarative e vorba în primul rând de a da culoare penajului având ca scop dorința de a atrage. Plecând de la utilizarea hainelor pentru protecție s-a ajuns la folosirea lor pentru impresie. Ba chiar hainele ajung uneorimai mult să dezgolească decât să îmbrace. Îmi place! Îmi displace că îmi place! Dar tot îmi place! Și tot îmi displace! Dar... Să fie dezgolirea un semn al diminuării atracției față de misterele feminine? Se întrec reprezentantele sexului frumos în a-și țipa nurii
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
atracției față de misterele feminine? Se întrec reprezentantele sexului frumos în a-și țipa nurii din lipsa a ceva mai profund ori din cauza unor bărbați din ce mai reticenți? Este semnul unui veac dominat de superficialitate, în care aparențele primează? Coapsele dezgolite în public sunt compatibile cu profunzimea sau cu frumusețea sufletească? Când concursurile de Miss și manechinele ajung idealuri feminine este semn că femeile înclină să se trateze ele însele drept obiecte frumoase și nu drept existențe. Aceste atitudini se situează
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]