567 matches
-
vieții mele Și voi țese lumină din gânduri noi, rebele, Cu inima le voi simți vii și nu fantezii Sub a mea visare, eu voi fi Ferită de-al lumii gând rău, el nu mă va găsi! Referință Bibliografică: Suflet dezgolit / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1982, Anul VI, 04 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SUFLET DEZGOLIT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_docuta_1465033638.html [Corola-blog/BlogPost/378161_a_379490]
-
ți-o întunece”. Poetul își refabrică imaginea din real în metaforic, ajungând la introspecția dorită: „Când sunt singur/ Ca malul mării noaptea// Scrisorile de iubire/ Se plimbă pe masă/ Precum pescărușii// Când sunt singur -/ Bust al orașului în întuneric// Calea dezgolită/ Se înfundă în tăcere/ În camera mea singurătatea/ Hoinărește ca un mormânt deschis/ Care așteaptă mortul său” (Când sunt singur). Cinetica existențialului propriu în simbioză cu ambientul, trece dincolo de elementar și explicabil, printr-o fericire a harului adus cu eul
DANIEL MARIAN DESPRE MUHARREM KURTI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1481203096.html [Corola-blog/BlogPost/372925_a_374254]
-
Acasă > Strofe > Simpatie > MELANCOLIE DE IARNĂ Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Își golește natură trupul Să-și pună mantie de stele- Pulbere de diamante, Vis de noapte albă. Dezgolita de timp, se zbate spasmotic. Suspina, strigă: Să cadă zăpadă! Să potopească ger! Să înghețe apele! Să urle lupii-n păduri! Dar Iarnă nu vine afară Să purifice brazii, și munții, si apele, si cerul. Își țipă puterea în suflete
MELANCOLIE DE IARNA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1433179877.html [Corola-blog/BlogPost/373254_a_374583]
-
chirurgicale. Dintr-o sticluță turnă în pahar un lichid albicios. - Bea, puișorule!, îmi zise el chicotind. Avea o mânuță de copil ce se străduia să-mi ajungă până la bărbie. Țineam gura încleștată. Mă uitam de-a lungul trupului meu, așa dezgolit, și nu-mi puteam da seama de intențiile piticului. Citeam pe fața celorlalți înflorind curiozitatea, alături de-o inexplicabilă surescitare. - Mai bea!, mă îndemnau ei. N-aveam chef de așa ceva. Continuam să-mi țin gura încleștată,bucurându-mă în sinea
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Am sărit de cealaltă parte a patului. Eram încordat ca un arc gata să plesnească. - Ha, ha, ha!, izbucni ea în râs de sub cearceaful ce-i mai acoperea coapsele! Mi-am tras pantalonii și am țâșnit în picioare cu bustul dezgolit, repezindu-mă ca turbat asupra individului. - Ușurel, băiatule!, mai apucă el să rostească, înainte de a-i închide gura cu dosul mâinii. A căzut. Din colțul gurii o pată sângerie se lățea tot mai mult. Refuză să se ridice. - Nenorocitule, crezi
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
o fustiță de două degete doar, din material identic. Îl salutase respectuos, cu un sărut mâna rostit clar, zâmbind discret din colțul buzelor. Câștiga binișor, își cumpărase Matiz, din care văzând-o descinzând într-o zi, cu picioarele aproape complet dezgolite, Laichici spusese: mă, ce-aș mai ...-o pe asta, la care fata, auzindu-l, replicase veselă: n-ai tu banii ăia să mă ... pe mine, tataie! Lui Andrei Azuga îi fusese rușine atunci de cele întâmplate, dar fata continuase să
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 by http://confluente.ro/A_opta_treapta.html [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
boare de vânt" Mai ucidem și azi căprioare în gând Ne mai dor chiar și-acum ochii umezi și goi Și mai plângem săraci, plini de griji și nevoi. Mai pândim la apus inc'-un cerb de ucis Mai trăim dezgoliți când pe ceruri e nins. Mai strigam încă beți de-al durerii coșmar Când copiii flămânzi ne zâmbesc dulce-amar. Ne mai doare și-acum necuprinsul cuprins Când pe zarea-nroșită ochii caprei s-au stins. Cand izvorul din deal naște apă
DURERE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/maria_balacianu_1452014694.html [Corola-blog/BlogPost/368161_a_369490]
-
în adormire, Dezlegând, astfel, misterul Umbrelor fără simțire. Sub o pătură făcută Dintr-un rece întuneric, El trezește-o rază mută Din abisul ei feeric. O trimite drept iscoadă Peste lumea amorțită Ca în noapte să o vadă De lumină dezgolită. O, ce divă se arată Și ce scenă are-n cer! Tot în juru-i se îmbată Cu lucirea din eter. Zorii sună deșteptarea, Ochiul roșu se deschide Și cuprinde toată zarea. Noaptea-n ceruri se închide. Referință Bibliografică: Răsărit / Daniela
RĂSĂRIT de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/daniela_dumitrescu_1416141887.html [Corola-blog/BlogPost/358531_a_359860]
-
lin, Spre satul mic cu case joase. Se adumbresc sub coviltir Prunci sănătoși cu pielea bruna, Un bulibașa, barbă-n brâu, Argonaut clădit din huma. E noapte... Focuri se aprind, Lângă fântână părăsita, Țiganii cântă și petrec, O dansatoare-i dezgolita. Sub versantila Luna vin, Mici spiriduși cu barbă sura, Țiganii beau rachiu din ploști, Fără regrete sau măsură... Nu au nici țară, nici trecut, Monarhi sau dinaștii celebre, Din vântul stepelor, prodig, Au adunat mii de vertebre. Sunt fiii buni
ŞATRA ( TREC ŢIGANII ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1458070613.html [Corola-blog/BlogPost/348522_a_349851]
-
supraviețuirii, interacțiunii și armoniei dintre ființele raționale. Animalele nu au liber arbitru și nici moral, pentru că diversitatea biologică este o consecință a luptei pentru supraviețuire (selecția naturală), si nu o consecință a alegerii prin rațiune și voință. Natura umana trebuie dezgolita de aparente și descătușata din lanțurile percepțiilor senzoriale, iar prin intermediul rațiunii putem cunoaște că suntem „marionetele” simțurilor, dorințelor și determinismului genetic, biologic, psihologic, cultural, religios și social, si ca liberul arbitru chiar dacă creează voința la rândul lui este limitat. La
METAFIZICA (4) – „NATURA UMANĂ” 100X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 by http://confluente.ro/Constantin_popa_metafizica_4_constantin_popa_1342752866.html [Corola-blog/BlogPost/355051_a_356380]
-
a început să-și piardă calitățile din cauze încă neelucidate. Mergeam în zilele de vară la plaja deschisă de pe malul Dunării, căci în acea vreme barajul hidrocentralei Porțile de Fier încă nu era terminat și astfel celebra stâncă Babacaia era dezgolita de lipsa apei, astfel se vedea în totalitate în verile secetoase. Drumul de la Pescari la Moldova Veche era străjuit de imenși duzi pe ambele părți ale drumului care pe câțiva kilometri buni era în linie dreaptă. Când am venit la
CLISURA DUNĂRII ACTUALĂ ŞI VECHE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Clisura_dunarii_actuala_si_veche_mihai_leonte_1351749858.html [Corola-blog/BlogPost/369940_a_371269]
-
pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în seri lungi de toamnă, acompaniată vântul nostalgic care suflă peste câmpurile dezgolite anunțând: Frunzuliță de-avrămeasă, dragi haiduci, iarna se lasă..., e timpul, mergeți pe-acasă! Noi am merge, drag ne este de copii și de neveste, de părinți, surori și frați, dar ne-așteaptă înarmați, liftele păgânilor, dușmanii românilor”. Ascultând și
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1406786231.html [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
oameni, însă facă-se voia Ta. Îi smulg barba, îl tiranizează. Puterile lui se sleiesc. Unul, cu o bucată de fier, îl lovește în cap cu turbare, în partea stângă, lângă sprânceană. Veșmintele sale sunt zdrențuite, trupul îi este aproape dezgolit, rănile fără de număr. Dar ei încă nu sunt sătui de sânge. Ar vrea să-l mai chinuiască. Atunci, unul din cei care îl martirizează ia o bucată de lemn aprins și i-l înfundă cu putere în pântece (în buric
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi by http://confluente.ro/stelian_gombos_1469424990.html [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
cununiei religioase, iar eu i-am respectat dorința. Totul a fost la amândoi un efect al educației austere primite de la părinți. Acum un mai aveam nicio reținere: puteam să-i mângâi corpul pe sub rochița ușoară de casă, să-i văd dezgolite picioarele subțiri, catifelate și pulpele ei frumoase, pline de nerv. Mă năpădea un fel de furie că nu pot poseda imediat această făptură, care, din clipa când am cunoscut-o, mi-a schimbat întregul curs al vieții. Ni se părea
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444909424.html [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
le mângâie, parcă vroia să ne transmită invidia celor care ne-au pregătit patul pe frumusețea și tinerețea noastră. Dar cine ținea cont de asta? Cu îmbrățișări tandre, i-am cuprins corpul subțire, trăgându-l spre mine, sărutându-i umerii dezgoliți, urcând cu grabă spre gura ei parfumată ce îmi transmitea tremurul buzelor sale fierbinți și pătimașe. Merișoarele de pe piept erau tari ca două rodii în pârgă și înălțau mugurii micuți, precum își ridică primăvara melcii cornițele, când cade dimineața roua
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444909424.html [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > URLĂ VÂNTU-N ROMÂNIA Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vânt de toamnă apleacă ramuri dezgolite... Le alintă de ceva vreme și le-a smuls cam mult podoaba, câte-un pic în rece noapte și chiar ziua, cu amenințări deșarte de ploi reci, timidă brumă ori ninsoare timpurie pe alocuri. A vuit pe ici-pe colo, întețindu
URLĂ VÂNTU-N ROMÂNIA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1446838186.html [Corola-blog/BlogPost/373108_a_374437]
-
cum înfloresc în ochii tăi, Nu te sfii să mă răsfeți cu ele Obrazul meu aprins e de văpăi. Atinge-mă cu petala iubirii Nu te-ntreba dacă îmi ești ursit, Cosește-mă din iarba fericirii Atinge-mi tandru sânul dezgolit. Atinge-mi buzele în sărutări aprinse Atinge-mi gura, trupul rumenit, Revarsă-mă-n refrene de iubire Chiar de îți par un biblic fruct oprit... Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Atinge-mă! / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1048
ATINGE-MĂ! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Atinge_ma_cornelia_viju_1384349217.html [Corola-blog/BlogPost/363166_a_364495]
-
Publicat în: Ediția nr. 1496 din 04 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Lacrima tăcerii a zidit altare Sfinții rugători mai ard pentru noi Peste munți de gheață, poduri de iertare Mergi spre bucurie nu da înapoi! Când tarziul lasă umeri dezgoliți Și rana-i expusă parcă în vitrine Toarnă mir din slovă Sfinților Părinți, Harul și iubirea se întorc la tine. Fruntea obosită pune-o la icoană, Îngerii din ceruri ți-o vor mângâia Când pe drumul tău este numai sare
LACRIMA TĂCERII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1423038626.html [Corola-blog/BlogPost/376059_a_377388]
-
din slovă Sfinților Părinți, Harul și iubirea se întorc la tine. Fruntea obosită pune-o la icoană, Îngerii din ceruri ți-o vor mângâia Când pe drumul tău este numai sare, Cu toiagul rugii ai să treci prin ea. Ramul dezgolit tace și îndură Dar în primăvară are muguri noi Jertfa de iubire a zidit altare, Sfinții rugători mai ard pentru noi. 31 ianuarie 2015 foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Lacrima tăcerii / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
LACRIMA TĂCERII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1423038626.html [Corola-blog/BlogPost/376059_a_377388]
-
plutiri peste hărți amintiri, balansate sub greutatea iubirii. A ducerii acesteia departe, pe tărâmul trăiniciei, de tornade. Miezul perechii urcate e răsucit, plimbat și dansat, lăsat cuibului pregătit pentru el, printre astre. Vorbesc mătăsurile iatacurilor de veștminte picate, de lujer dezgolit, arătat, de splendoarea adevărului relevat, de revelația cercului cu două arce îmbinate, de bunătate și de fiori, flori desfăcute din pori de femeie, de bărbat, geamăt-oftat, dorință izbucnită de sub cenușa mocnită și de contopire, alipire într-o singură floare-ființă, cu
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/adina_dumitrescu_1476972056.html [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
La soare cu drag și cu dor s-a uitat. Acum ea se simte pe gânduri căzută În brațele toamnei duios azi clipește Și zboară în vânt cântând nevăzută De doruri, speranțe, întruna vorbește. Sărută cu lacrimi ramuri stinghere Ce dezgolite stau într-o rugă spre cer Să le fie redată frunza cea verde Și două anotimpuri asta o cer. Stropii de ploaie înscrie-n ungherele Timpului nostru ce se scurge-n trecut Încă o toamnă de mână cu soarele Ce
IUBIREA CA DESTIN de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1443781669.html [Corola-blog/BlogPost/368131_a_369460]
-
pe vârful picioarelor, îngândurată. Împinse cu mare grijă ușa dormitorului de alături și deschise ochii mari să admire priveliștea din fața ei. Pe pat, în curmeziș, cu brațele și picioarele desfăcute larg, de parcă se așezase pe nisip la plajă, Daniela dormea dezgolită. Cearșaful era împins la marginea patului, aproape făcut sul, mototolit, ca de obicei. În partea opusă a camerei, ghemuită pe un fotoliu, confortabil de altfel, dormea adânc doamna Lucreția, cu cearceaful tras până sub bărbie. Laura îi zâmbi în trecere
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1431016914.html [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
se naște trupul unei femei șezânde, ai cărei sâni alungiți ca perele, de culoarea crudă a piersicii, se odihnește sau așteaptă să fie invitată la o nouă acțiune a vieții. Tinerețea acesteia este sugerată de artist tocmai prin prezentarea sânilor dezgoliți, dar și prin jumătatea bustului gol, cu o dermă creolă, impecabilă de fină. Culorile pipăie simțurile, senzualitatea picturii dilată volumul contemplatorului pierdut într-o lume căreia nu îi aparține, iar imaginația lui succedă altor culori și linii ale tabloului. Sunt
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Picasso_si_intimitatea_lumii_pudice_stefan_lucian_muresanu_1331059950.html [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
ogorul însămânțat nins e de lună Ochi de mlaștină - potirul unui nufăr tinde spre soare Noapte adâncă- lanul de grîu doarme macii veghează Berze la lucru - Camuflaj pentru broscuțe Umede trestii Plimbare în doi - în lumin- amurgului o libelulă Copaci dezgoliți - prin crengile-ncâlcite tremură stele Din nori stoarce vântul săgeți de ploaie - burlanul cântă În livadă sunete prudente - cad fructele Tăcute păduri sfidând întunericul - stele prin arbori Ospăț de vrăbii-n vița de streșini prinsă- motan la pândă Bătrânul nuc
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU,MARGARETA –ILDIKO (MARIKO) JUVERDEANU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Autori_romani_de_haiku_margareta_ildiko_mariko_juverdeanu.html [Corola-blog/BlogPost/348266_a_349595]
-
Acasa > Versuri > Iubire > APRILIE Autor: Daniel Dobrică Publicat în: Ediția nr. 2284 din 02 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Aprilie, cu raze pârguite Și cu copaci devreme înfloriți, Pe-ai primăverii umeri dezgoliți, Așează șal de vițe-nmugurite. Aprilie își prinde-n blonde plete, Stropi limpezi sărutați sfios de vânt Din roua coborâtă pe pământ, Cununi de păpădii și margarete. Aprilie, iubito-asemeni ție, Atât de verde și de viață plin, Îmi lasă cerul inimii
APRILIE de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 by http://confluente.ro/daniel_dobrica_1491124650.html [Corola-blog/BlogPost/362184_a_363513]