109 matches
-
numărul victimelor comunismului a fost mai mare decât cel al victimelor fascismelor. Se argumentează acestă ierarhizare a celor două totalitarisme astfel: în regimurile fasciste, individul era considerat vinovat pentru simpla apartenență la o etnie, pe când în comunism individul avea posibilitatea dezicerii ideologice. Adică, cine voia cu adevărat să se salveze avea posibilitatea să o facă; cine nu se dezicea, asta e!, trebuia să-și asume consecințele acestui gest, inclusiv moartea. Adică, și victima comuniștilor ar avea o parte de vină pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
zilelor câștigătoare în căciulă...” (Triumful alegoric). O atare linie tematică este amplificată în Singurătatea colectivă (1996; Premiul Academiei Române, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Premiul ASPRO) și în Ruinele poemului (1997; Marele Premiu ASPRO). Efectul dramatic provine acum dintr-o continuă dezicere de sine. Alternând enunțurile asertive cu cele interogative, poetul își potențează sarcasmul: „Azi, parcă mai senin ca ieri, cu/ mantaua de pământ trasă pe după umeri pe jumătate, acceptând/ indiferența/ obiectelor din jur: cuprins deodată de încurajare. Încurajare? Cât/ să apuce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
un glas lăuntric care oprește comiterea răului; el nu acceptă zeii tradiționali. În 399 î.e.n. Socrate e dat în judecată sub acuzația de opozant al cetății, de corupere a minților tineretului atenian care îl urma cu pasiune și dăruire, de dezicere de zeii protectori ai Atenei și de introducere de zeități noi, fiind prezentat poporului ca un individ nefast, primejdios pentru tineret și pentru stat. Declarat vinovat, a fost condamnat la moarte. Moartea lui Socrate (Jacques Louis David 1787) Când prietenul
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
acestor opoziții interioare vine tot din exterior, definitoriu nu este de unde pornesc, ci unde sfârșesc. Astfel, dialectica conștiinței îl poartă pe Djilas de la comunism ca soluție la problema râului, la diversitatea căilor în comunism și, în cele din urmă, la dezicerea de comunism. Având în vedere că soluțiile exhaustive, dar concurente la problema râului nu pot fi decât două (comunismul și creștinismul), restul fiind doar ameliorări, este important de accentuat, tot cu titlu ipotetic, faptul că ieșirea pe care o produce
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
vulnerabile", Motto). Se descrie un univers terifiant, pe care moartea a pus stăpânire (coșciuge atârnă în pomi, femeia capătă paloarea morții, surâsul este unul de autopsie). Sașa Pană publică, imediat după 23 august 1944, o profesiune de credință antisuprarealistă, o dezicere de tot ceea ce scrisese în ultimii douăzeci de ani și o orientare spre poezia faptei ("Zvârl la gunoi cuvintele mătăsoase/ Parfumurile și moliciunile cotidiene/ în care m-am bălăcit douăzeci de ani/ și dezghioc verbul zgrunțuros precum faptele"). Tot acum
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
estetica marxistă. Dar aici este vorba despre un Lukács care încă nu era convertit la marxism. Cu ocazia diverselor reeditări, inclusiv în 1962, Georg Lukács - "domesticit" după înfrângerea revoluției maghiare din 1956 - și-a făcut autocritica (de altfel, retractările și dezicerile de opere din trecut sunt caracteristice pentru filosoful maghiar de limbă germană 70); însă Paul Cornea este foarte rezervat față de aceste revizuiri ale lui Lukács, pe care le asimilează unei autocritici "cu totul excesive", având "un caracter conjuctural"71. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
niciodată; ea doar Își schimbă imaginea. Dar voi persevera... Aș mai apropia ceva: Înviatul Hristos, „tizul“ de astăzi al Naturii, n’a manifestat nici un resentiment față de suferințele Îndurate de la oameni, chiar de la cei apropiați lui: Petru, de pildă, acela cu dezicerea... A vrut ca toate acestea să rămână În urmă, laolaltă cu vechea lume, În care murise; În noua lume, aceea În care Înviase, totul se voia luat de la capăt. Așa și Natura, care uită acum tot ce a suferit anul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de lemn sub picioarele sale, pe care o scuipă de trei ori și tot de atâtea ori o răspinse cu piciorul” <endnote id="(384, p. 52)"/>. Călcarea În picioare a crucii sau a icoanei era, În estul Europei, gestul de dezicere de Dumnezeu și de inițiere În tainele vrăjitoriei <endnote id="(579, p. 178)"/>. Icoana Înjunghiată În partea ortodoxă a continentului a luat naștere și s-a răspândit legenda profanării de către evrei a icoanei Înfățișându-l pe Isus sau a celei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
genere), etalon de moralitate sau polytropos capabil să surprindă diversitatea condiției umane. De altfel, în Călătoria de ucenic (Premiul Asociației Scriitorilor din Arad), personajul lui Homer dă titlul unui întreg ciclu (Odiseu își cere calul înapoi), gestul său semnificând o dezicere de condiția sa mitică, devenită improprie într-o lume a simulacrelor și a disimulării: „Să-ți dai foc în piața orașului / Ca să poți striga de durere // Dar să privești ușurat / Gălețile cu apă / În care o mână spală / Pe alta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
sufletul omenesc“1. Șestov își dezvoltă pe larg ideea, dar aceasta se bazează numai pe presupuneri ce n‑au nici o legătură cu vastul supertext dostoievskian. De pildă, nu credem că se susține în vreun fel afirmația că Însemnările sînt o dezicere publică, deși nu pe față, a lui Dostoievski de propriul trecut, mai ales că Șestov își permite să inventeze „nucleul“, niciodată rostit, de la care ar fi purces scriitorul la această dezicere : „«Nu pot, nu mă mai pot preface, nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
susține în vreun fel afirmația că Însemnările sînt o dezicere publică, deși nu pe față, a lui Dostoievski de propriul trecut, mai ales că Șestov își permite să inventeze „nucleul“, niciodată rostit, de la care ar fi purces scriitorul la această dezicere : „«Nu pot, nu mă mai pot preface, nu mai pot trăi în minciuna acestei idei, iar alt adevăr nu mai am ; fie ce‑o fi» - iată ce ne spun aceste însemnări, oricît s‑a lepădat Dostoievski de ele în nota
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
ca acestea să fie studiate și folosite în școli. Toate încercările sale au rămas însă fără rezultat, căci el nu a obținut nici aprobarea iezuiților și nici pe cea a doctorilor Sorbonei. În ceea ce privește poziția de neimplicare și chiar dezangajare și dezicere pe care Descartes a luat-o față de lupta pentru afirmarea noilor idei astronomice și fizice, se poate concluziona că a fost evident una duplicitară și contradictorie, prin care și-a servit exclusiv interesul personal. Istoricul modului în care și-a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Scân teii. Contraatacat, criticul se replia, cum făcea de fiecare dată în astfel de cazuri, ba uneori, pentru a i se face uitată vreo vină, se autoblama, sărind mult peste calul autocriticii. Un scandal încă mai mare, urmat de o dezicere de sine încă mai vehementă, l-a iscat apariția faimosului număr 4, din 1958, al Vieții ro mânești, consacrat criticii literare. Cu totul neortodox, față de criteriile de atunci, acest număr al revistei al cărei redactor-șef era l-a dus
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
poate da sens vieții. Desigur, are și o dimensiune tragică. Asemenea haiducilor care nu și-au găsit locul în comunitate și au preferat să ia drumul codrului, un astfel de fapt de viață mai poate însemna și că există o dezicere față de ceilalți, mai ales față de cei care, în conformitate cu așteptările comune, ar fi trebuit să-și exercite rolurile de persoane semnificative. Maternitatea haiducească este rareori un proiect intenționat. De cele mai multe ori este o rezultantă, care are în spate nereușite, limitări. În cadrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
văgăuna istoriei în care am fost deversați și să ne așeze pe o linie de plutire suportabilă moral și material. Aflat în plin proces de recuperare a popularității și credibilității, atât guvernul, cât, îndeosebi, președintele, care oscilează între ziceri și deziceri, se întrunesc într-o reuniune de familie la Cotroceni, ca să pună țara la cale. Opoziția nu participă, și are dreptate, fiindcă nu s-a ținut niciodată seama de ce-a spus, așa că va rămâne ca femeile să iasă la pensie
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de Kremlin, Pierre Daix și-a întors conștiința ca pe o mănușă, recunoscând ceea ce tăgăduise altădată. Dar cu aceeași aroganță. Din nou, fără frământare. Fără scuze și fără explicații” (p. 92). Autoarea își manifestă disponibilitatea de a înțelege și accepta dezicerile sincere ale tuturor celor care, înșelându-se, au recunoscut mai târziu minciuna în care crezuseră și care, atunci când și-au dat seama, au avut un șoc și-au știut să tragă consecințele, dar nu iartă aroganța și lipsa de pocăință
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și progres adevărat”, reprezentant al noului conservatorism care, susținea În continuare Boerescu, unifica „dreapta” și „centrul” . Era vorba despre aceeași aneantizare simbolică a adversarului ca și În discursurile Împotriva lui I. C. Brătianu și a coaliției de la Mazar-pașa. Chiar În momentul dezicerii formale de Lascăr Catargiu, intervenită la foarte scurt timp (25 februarie/8 martie 1876), Boerescu a continuat să se revendice de la „partidul conservator” ; argumentele sale evitau Însă aspectul doctrinar, concentrându-se asupra unei componente strict politice: spre deosebire de grupările liberale, conservatorii
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
câteva articole În ziarul lui C. A. Rosetti, Pruncul român . Această scurtă incursiune radicală a rămas Însă fără urmări serioase În formarea sa doctrinară; ea poate fi lesne catalogată ca o „criză juvenilă” fără nici un fel de consecințe practice, deși dezicerea expresă de „ideile avansate” ale tinereții a fost, În cazul său, una tardivă . Dar dacă așa au stat lucrurile În ceea ce privea aspectul teoretic, În practică Însă „trezirea” a avut loc cu mult Înainte. Încă de la Începutul experienței pariziene, tânărul
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
în sala de mese dând brațul dnei B. În locul unei mese servite, nu descoperă pe masă decât un arsenal complet de instrumente de pedeapsă și pe cei doi soți înconjurați de valeți robuști. Fuga era imposibilă; nefericitului i se cer dezicerile cele mai înjositoare; e despuiat de haine; victima e întinsă pe covor; soții se înarmează cu bastoane; soțiile, cu nuiele; și nefericitului i se dă o corecție atât de severă, încât rămâne întins pe parchet fără să dea semne de
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
puțin timp și nici nu e pe cale de a fi obținută. Sperăm că va fi"229. Discuția continuă, cuplul Lovinescu Ierunca argumentând utilitatea exilului în definirea a ceea ce a fost. Confuzia generală de după revoluție, noile dispute pentru putere și funcții, dezicerile și reorientările etice care acoperă dezbaterile sincere, sunt vechi obiceiuri. Războiul nu se încheie, așadar, aici, cu precizarea că de data asta el pare fără sens. Înainte, milita împotriva dictaturii pentru români. Acum trebuie să militeze împotriva românilor pentru români
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
primit în casă, au vorbit în pragul apartamentului în șoaptă și, numai după lungi ezitări și rețineri, a acceptat să-i citească manuscrisul". În rest, rămîne un gen de aliniere tristă la cerințele puterii, în care nu rezonează decît o dezicere de trecut, o învinovățire de sine placidă, de om aflat la capătul puterii de rezistență. Un alt fragment din "Autobiografia" amintită sună astfel: "Am scris, în septembrie 1940, cîteva articole în ziarul Buna Vestire, în favoarea legionarilor. Deși articolele mele nu
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
Ghiocuri sparte pe masa de lucru/ teamă de a voi să scriu poezie/ într-o lume în care-au biruit cascadorii" - Meditație) se apără - de cînd lumea - prin ironie. Adică prin acea irealizare ușoară, la îndemînă, prin acea alegra, fin-cinică dezicere de sine, care pune în cumpănă lutoasa apăsare a realului. Cele mici dau seama, fără a avea aerul, de cele mari: "acum la început de septembrie/ marea trebuie să fie un semn/ într-o scoică.// O să treacă fluviul printre urechile
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
puse inițial în scenă nu fără ostentație, poetul își confecționează un chip strigător impudic, dizolvîndu-și estetismul într-un antiestetism șocant. Împrejurarea că cele două aspecte ale viziunii d-sale se bat cap în cap n-ar putea releva decît o dezicere de sine accentuată prin incongruența registrelor poetice. Idila e întoarsă pe reversul său lubric: "Mi-e-o scîrbă delicioasă de Tamara. / Beată-mi adoarme-n pat cu pula-n gură. / Nici picurată pe lindic cu ceară / Să nu se fută-n cur
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
de la Presses Universitaires de France, dl. Iorgulescu semnalează primejdia transformării criticii în proces politic și a judecării întregii opere științifice a autorului Tratatului de istoria religiilor prin prisma "virusării" ei de către ideologia legionară. Dl. Iorgulescu citează un instructiv exemplu din dezicerea tîrzie a lui Culianu de profesorul său și anume cînd, reamintind că Eliade s-a născut în 1907, îl face pe C. Stere "extremist", "însărcinat să tragă în popor", în timpul mandatului său de prefect în poliție din același an. Or
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
miroase L-am uns pe Cel sfînt Și-apoi, credincioase, L-am pus în mormînt; În giulgiuri modeste L-am înfășurat, Aici, ah, noi peste Christos n-am mai dat. Corul Îngerilor Christos a-nviat! Iubitorul, fericele, Care-a trecut făr^ dezicere Prin încercări, cîte-s spicele, Mîntuitul bărbat. Corul discipolilor Din pacea mormîntului, La cer stă-nălțatul Deasupra pămîntului, Sublim înviatul; Cu el bucuriile Creației stăruie; Ah, chinuri cu miile Pămîntul ne dăruie. În urmă, țărîne, Ne lași în mîhnire, Ah, plîngem, Stăpîne
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]