33 matches
-
lui, în energia expresiei, în echivocul și comicul ei" (p. 42). Ajung la provocarea intelectuală a acestei cărți. Verdictele cioraniene par, de multe ori, toxice, prin deposedarea subiectului care le asumă de orice speranță. La un astfel de campion al deziluzionării vin, ca la Mecca, parcă toți ratații, cloșarzii, informii și neisprăviții Parisului. Dar Cioran e de fapt un autor comic, un voios al umorii negre, un prăpăstios stenic, cum spune Livius Ciocârlie, care "îți dă și bucuria artei, și ocazia
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
bizoni./ Regimul Constantinescu/ este scăldat de hipopotami./ Rinocerii sînt,/ de obicei,/ criminali./ Bizonii sînt, de cîte ori pot,/ bandiți./ Hipopotamii sînt,/ de cele mai multe ori,/ escroci" (Cele patru animale care i-au condus și care îi vor conduce pe minori). Totala deziluzionare a poetului rezultă din similitudinea ce crede de cuviință a o propune între supunerea noastră față de puterea sovietică și cea față de Occident: "După 50 de ani/ de rusificare forțată,/ în următorii 50 de ani/ România trebuie/ cocacolizată./ Regimul impus/ de
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
i frică de acțiune, pentru că nu poate reacționa, atunci realitatea nu-l mai interesează. Atunci vine incuriozitatea (oboseala nervoasă, neurastenia, a fost definită și ca o rarefiere a stărilor sufletești). Incuriozitatea este vestitul "urît" (ennui) al lui Baudelaire. 20. ... oboseala, deziluzionarea, inacțiunea, slăbind instinctul vieții, slăbește și instinctul moral. Și, la sufletele de elită, locul instinctului moral îl ia întotdeauna simțul estetic. Un "pervers" rafinat se abține de la o faptă rea, numai dacă, pe lângă rea, e și inestetică. 21. Legea vieții
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
stare să Înțeleagă toate prostiile astea, și pozitive și negative, ce Înconjoară de obicei lucrurile de genul ăsta. Pa. Irvine Welsh „Cel mai bine am face să ne gândim la viață ca la un desengano, ca la un proces de deziluzionare: căci tot ce ni se Întâmplă este, aproape evident, programat să producă tocmai așa ceva.“ Arthur Schopenhauer „Când te-ai trezit azi de dimineață dispăruse tot ce aveai până acum. La zece și jumătate Îți făcea capul ding-dang. Zdrăngăneai ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
notează că nu te duci, În prăvălia aceea singur și fără naș, ca orice tânăr ce Încearcă pe la zece editori până să găsească unul care să-i Întindă măcar un scaun să șeadă.” Lousteau Își continuă, astfel, netulburat, efortul de deziluzionare a prietenului său, sfătuindu-l ca Înainte de a-i pune În brațe unuia dintre cei mai importanți editori din Paris, Dauriat, manuscrisul Margaretele, să-și ia măsuri pentru a verifica dacă acesta l-a deschis măcar, nu neapărat să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
1983, p. 50. 89 Jacques Le Goff, La Naissance du Purgatoire, Gallimard ("Folio histoire"), 1981. 90 Max Weber, L'Ethique protestante et l'esprit du capitalisme, Plon ("Presse pocket"), 1967. 91 Preluăm, în maniera noastră, teza lui Max Weber privind deziluzionarea lumii. Vezi în special: Pierre Bouretz, Les Promesses du monde. La philosophie de Max Weber, Gallimard ("Essais"), 1996. 92 Georges Baudot și Tzvetan Todorov, Récits aztèques de la conquête, éditions du Seuil, 1983, p. 61. 93 Bernard Diaz del Castillo, La
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
observa această ambiguitate a autobiograficului cioranian pe două paliere (impropriu/academic vorbind): ontologico filosofic și lingvistic. Toată „problematica filosofică” a lui Cioran este propria existență „transformată în întrebare” (S.B.), o confesiune spirituală, dar și un act de căință, ce vizează deziluzionarea sa și a celorlalți, un imbold pentru a trăi autentic. Radicalismul (uneori, demi-sofistic) scriiturii cioraniene, reprezintă „întotdeauna, o problemă de viață și de moarte” (J.D.), în altă ordine de idei, privat denker-ul romăn scrie pornind de la două limite: Dumnezeu și
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
în ideea de apartenență și de voluntariat în sine în perioada postcomunistă; persistența rețelelor informale (de prietenie, rudenie) în perioada comunistă, care continuă să fie și astăzi puternice, astfel că nevoia de apartenență a oamenilor este parțial satisfăcută; dezamăgirii și deziluzionării produse de transformările tranziției; și nu în ultimul rând, precarității resurselor, deoarece voluntariatul și apartenența în organizații și asociații este intim legată de resursele personale ale individului educație, religie, rețele sociale, venit și vârstă (Voicu, 2003, Howard, 2002). Totuși, comunismul
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]