121 matches
-
vorbit prin gura cronicarilor de acea figură bărbătească din istoria țărei noastre, deosebită cu totului tot de umbrele efemere ale fanarioților care l-au preces și l-au urmat. Alături cu rapacitatea predecesorilor săi vedem pe acest bărbat plin de dezinteresare închinînd viața sa binelui public, simplu în obiceiuri, isteț la minte, cumpănit la vorbă, energic în fapte, acest bărbat care, domnind sub alte împrejurări decât acelea de slăbiciune a patriei sale, ar fi devenit o podoabă a veacurilor, nu un
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cât și organele lor comunale vor contribui bucuros când este vorba de onoarea sau de siguranța României nu ne-am îndoit nici un moment. Credem chiar că sub rubrica ofertelor spre acest scop nu vom avea de înregistrat decât fapte de dezinteresare și de virtute cetățenească. Între cele dendîi pomenim oferta de 20. 000 ocă pîne făcută armatei de cătră comuna Iași. Cititorii de voiesc a cunoaște modul discutării și votării acestui credit estraordinar sunt rugați a urmări discuțiile respective ale consiliului
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
uneori până la obsesie și mitomanie. Donquijotismul acesta l-a expus, firește, de atâtea ori ironiei ieftine și ostilității perfide a filistinismului de diferite nuanțe, care nu știa ori nu voia să vadă decât naivitate sau impostură tocmai în luciditatea și dezinteresarea lui."122 Invocând studiul De l'amour al lui Sthendal, eseistul pomenește de existența a patru tipuri de iubire, între care amorul-pasiune și amorul-vanitate i se par operante pentru conflictul de idei din Suflete tari. La suprafață, textul piesei se
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Dar cu ale noastre, nici atât. Din păcate, nu puțini sunt - chiar astăzi la noi! - cei care când se enunță un precept al umanismului și al democrației se simt cu musca pe căciulă; care în fața unei trebi făcute cu pasiune și dezinteresare numai în scopul unui spor de valoare, de calitate, sunt bănuitori, chiar jigniți. S-au întâlnit cazuri. — Și mă tem că se vor mai întâlni. Vorba e: descurajările noastre firești să rămână doar momentane! Hegel spunea că istoria nu e
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
generală, putem spera că țăranul viitor va ști să-și caute de interese mult mai bine decât cel de azi”. „Starea țăranului român” (Timpul din 15 februarie 1880) e preocuparea lui statornică. Chiar dacă s-a creat o instituție (singura) „cu dezinteresare” pentru binele „clasei pozitive”, aceasta e tratată cu neglijență, ca „tot aparatul greoi al statului nostru” care „nu-i făcut pentru binele țăranului nostru”. Semnele acestei lipse de interes pentru școală a avut adesea prilejul să le constate în inspecțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
sociale, înrâurirea ei asupra maselor este una din cele mai fericite și mai repezi” (Ghiulea, 1927, p. 8). Fraza următoare ar putea figura în orice lucrare de pedagogie contemporană: „Educația simțului social, al iubirii de aproape, al ajutorului reciproc, al dezinteresării și jertfei pentru binele comun, în primul rând, și mai apoi dorința unei bune stări generale, sunt astăzi elementele cele mai prețioase pe care se poate întemeia o cultură solidă și o civilizație capabilă de progres”. Care sunt „ideile sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
spus Aristotel, posibil), sau este în același timp adevărat și fals: el este dincolo sau dincoace de adevărat și de fals, iar contractul paradoxal de iresponsabilitate reciprocă pe care îl face cu receptorul său este o desăvârșită problemă a faimoasei dezinteresări estetice"44. În textul polemic, fenomenul "fictivizării" apare, cel mai adesea, sub forma enunțului ironic, ca modalitate fundamentală a ocurenței ludicului într-un gen considerat, ab initio, non-ficțional. Asupra acestui aspect vom reveni însă cu detalii concrete, dată fiind complexitatea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dimpotrivă, o covârșitoare preponderență a intelectului asupra voinței, care, aceasta din urmă, e caracteristica omului comun. Voința, după filosoful german, e sâmburele egoismului individual, e puterea ce ține pe om în lume. Lipsa voinței în personalitatea genială e totuna cu dezinteresarea față de lucrurile lumii, sau lipsa de egoism. Aceasta face din geniu un inadaptabil și un nefericit. Dar inadaptabilitatea lui, nefiind o chestiune de voință, nu e o renunțare la lume și deci nu e o virtute. Ea face parte, ca să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lume și deci nu e o virtute. Ea face parte, ca să zicem așa, din structura firească a geniului. Inadaptarea la viața practică în sens mărunt e compensată de aderența intelectului la lumea suparioară a ideilor eterne. Geniul e mare prin dezinteresarea și obiectivitatea spiritului. El e un vizionar. Nu voința către altă lume îl caracterizează, ci viziunea intelectuală a unei alte lumi. Și fără îndoială, Schopenhauer are mai multă dreptate. Voința e proprie omului de acțiune. Intelectul pur sau viziunea intelectuală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îndreptați spre pământ, pentru a-l stăpâni; ea absoarbe puterile omului în scopurile practice ale vieții. Cultura are ochii îndreptați către cer, pentru a-l cuceri; ea cheamă puterile omenești să se mistuie mai presus de scopurile practice, sub zodia dezinteresării și a gratuității. Dar cu aceste constatări n-am lămurit încă nimic din ideea finalității, în care se ascunde sensul sau rostul creației omenești. Socotind că e o caznă zadarnică să desfășurăm filmul numeroaselor păreri, formulate pentru a găsi sensul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îndepărtarea din scaun a lui M. Sturza, la începutul anului 1849. Iar despre Grigore Ghica, care i-a urmat, același ziar, „Evenimentul" din 18 noiembrie 1908, sublinia: „...a adus cu dânsul calități cu totul contrarie. Lealitatea cea mai pură, o dezinteresare fără margini, o abnegațiune a intereselor personale, iubire pentru progres, în sfârșit, avea în raționamentul său luciditatea și vigoarea împrumutate simțului perceput al dreptăței. Avea deci pasivitate în caracter. Trecea însă cu ușurință asupra chestiunilor care meritau o cercetare mai
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în adevărata ei funcțiune, așa încât, nerefuzând a da Cezarului ce e a lui, să poarte în primul rând grija de a asigura lui Dumnezeu, în sufletul și în fapta oamenilor, ce este a lui Dumnezeu. O puternică viață spirituală, o dezinteresare măsurată de statul politic și economic, o independență absolută față de încercările lui de imixtiune, o strașnică delimitare a ființei ei, prin reintrarea în legea lui Dumnezeu"29. Filosoful român va face mereu astfel de constatări, indiferent de partidul aflat la
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
e nevoie să judeci dacă gesturile lor sunt utile, bune sau dimpotrivă necuviincioase. Estetica fragmentului suspendă calculele utilitare sau etice pe care le putea implica o estetică a reprezentării. De aceea, Jacques Rancière o apropie de conceptul gratuității și al dezinteresării artei pe care modernitatea l-a gândit prin ideea kantiană a finalității fără scop. Doar că filiera pe care au fost vehiculate aceste noi forme de apreciere estetică a fost legată prin figurile monumentalității de recuperarea trecutului și ulterior de
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pentru - altul. În aceste circumstanțe, a Înțelege ființa umană pornind de la semnificația celuilalt, Înseamnă a gândi ființa cu celălalt, pentru ceilalți, ceea ce face posibilă depășirea interesării: responsabilitatea morală - fundamental o responsabilitate pentru celălalt, cum am subliniat anterior - este condiția dezinteresării, singura care poate fonda o etica. IV. Pentru o etică a responsabilității Responsabilitatea morală, condiție a umanității noastre ființă”, cheia acestei Înțelegeri fiind responsabilitatea pentru Celălalt. Responsabilitatea a fost desemnată În nenumărate moduri: „capacitate”, „sentiment”, „virtute”, „Îns ușire” (a conștiințeiă
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
este mai Întâi a sa ci a transcendenței Celuilalt; gratuitate a precedentului acestei alterități constituante care hărăzește subiectul slujirii celuilalt.” Lévinas preciza că, o subiectivitate Înțeleasă ca investită cu responsabilitate morală nu mai este o modalitate ce exprimă esența ființei: „Dezinteresarea suspendă esența. Dincoace sau dincolo de esență, dezinteresare și gratuitate, ruptura de esență este etică”. Din punctul de vedere al ființei morale el este „condamnat” la responsabilitate. E adevărat, el alege să fie responsabil: dar dacă se vrea, cu adevărat ființă
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
transcendenței Celuilalt; gratuitate a precedentului acestei alterități constituante care hărăzește subiectul slujirii celuilalt.” Lévinas preciza că, o subiectivitate Înțeleasă ca investită cu responsabilitate morală nu mai este o modalitate ce exprimă esența ființei: „Dezinteresarea suspendă esența. Dincoace sau dincolo de esență, dezinteresare și gratuitate, ruptura de esență este etică”. Din punctul de vedere al ființei morale el este „condamnat” la responsabilitate. E adevărat, el alege să fie responsabil: dar dacă se vrea, cu adevărat ființă morală, atunci el nu poate abdica de
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
spaimă ca-n Apocalipsă, entuziasmului meu însă nu-i voi pune frâu și slobod îl voi lăsa să măsoare zările.” În viziunea criticului, aspirația de a înțelege literatura ar reprezenta facultatea dominantă. Dispunea pentru aceasta de comprehensiune, atitudine simpatetică și dezinteresare. Partizan al entuziasmului în aprecierea operei literare, a respins ideea de toleranță, precizând că sensul de „înțelegere” se arată „mai potrivit”. Entuziasmul său nu era unul scăpat de sub control, lesne deviabil înspre ditiramb și apologie, ci echivala cu o vie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
negăsind coarda proprie de expresie. El are mai degrabă glasul unui poet din popor, al unui versificator care celebrează „munca sfântă”, natura cu elanurile ei germinative, iubirea și frumusețea morală. O prea mare încredere în mesajul său liric și o dezinteresare față de mijloacele stilistice duc la o manieră stângace și la o nevindecabilă naivitate artistică. Simpatizând, prin obârșie, dar și dintr-o convingere „luministă”, cu omul simplu, muncitor al ogorului, S. proiectează o lumină idilică și difuz-sacramentală asupra vieții de la țară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
acelor vremuri. Și, din nou gândurile ne rătăceau tulburi, răscolind alte și alte amintiri și amărăciuni. Vremurile erau tot mai înverșunate... realitatea era alta decât aceea scrisă în comunicatele oficiale.. țara întreagă se adâncea într-o stare de apatie.. o dezinteresare cuprinsese din toate părțile lumea.. Elita țării se stingea la Sighet... și odată cu ea și țara. Adevărul și dreptatea înotau în ceață și confuzie... cu „ajutorul” presei și televiziunii. Gazetăria de senzație și scandal înlocui pe cea a bunului gust
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nimic. Avea însă obligația să dea consultațiile în localul farmaciei și să impuie clientelei ca să-și procure medicamentele de aci. Farmacistul făcea de pe urma doctorului Drasch afaceri destul de bune. Popularitatea și-a datorit-o doctorul Drasch la doi factori, mai întâi dezinteresarea, fiindcă nu primea de vizită mai mult de 2 lei; celor săraci le dădea consultații gratuite. Apoi își datora popularitatea originalității. De câte ori se afla în fața unui caz pe care nu-l înțelegea, și de acestea erau aproape toate, proceda cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
R.S.S., adică statele care își propuneau revizuirea granițelor proprii în defavoarea vecinilor. Perioada următoare va accentua colaborarea și pe plan intern, mai ales datorită acutizării unor probleme sociale, și va avea o perioadă de regres în domeniul extern, în principal datorită dezinteresării Marilor Puteri democratice față de situația statelor mici și mijlocii. CAPITOLUL II SERVICIILE DE INFORMAȚII/ CONTRAINFORMAȚII ROMÂNEȘTI ÎN ULTIMUL DECENIU AL DEMOCRAȚIEI (1929-1938) II.1. Evoluția sistemului politic din România Decesul regelui Ferdinand (20 iulie 1927), urmat la foarte scurt timp
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
teritoriul rural fără a înștiința nici măcar Jandarmeria locală, iar alteori, jandarmii aflați în urmărire pe teritoriul urban au intrat în dispute inutile cu organele de Poliție, fiind refuzați sau împiedicați să finalizeze cercetările. Lipsa de colaborare a fost definită drept „dezinteresarea pornită din amor propriu”, a cărei scânteie a fost declanșată de pretenția de întâietate în conducerea acțiunilor informative desfășurate în comun. Pentru eliminarea disfuncționalităților constatate, directorul general al Poliției, general Ioan Stângaciu, împreună cu inspectorul-general al I.G.J., general Constantin Dimitrescu, au
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
în contextul imediat postbelic lumea (și în special SUA), obosită în urma încleștării cu forțele fasciste, dar și în urma încrâncenării ideologice premergătoare, a anilor '30, deși abundentă, nu îi mai oferă satisfacție individului, obosit spiritual și intelectual, lipsit de scop, iar dezinteresarea blazată a acestuia față de proiectele contemporane ori disperarea existențială care adesea atinge cotele isteriei au oferit teren fertil revenirii religiilor tradiționale, dar și marxismului, ca spații mentale adecvate efuziunilor emoționale, descărcării nervoase împotriva culturii de masă în ascensiune, a televiziunii
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ca act valorizator fundamental o impune. Iar această distingere tranșantă întemeiază o altă determinare cu tentă reductivă, cea care încadrează unei dihotomii absolutizate nota deosebitoare a naturii teoretice: "ne simțim mai avuți și mai vaști prin cuprinderea adevărului... manifestăm acea dezinteresare practică în care, cu drept cuvânt, se recunosc unele din semnele cele mai caracteristice ale omului teoretic"62. Este vorba însă, în această delimitare, de practica pe care o vizează și Aristotel atunci când afirmă că "știința constă în cunoașterea generalului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
acces către starea privilegiată a descoperitorului în știință. Se uită că o vizare valorizatoare a actelor și reprezentărilor este posibilă în demersul judicativ al forului interior reflexiv, iar a fi conștient de sine înseamnă a fi conștient și de acea dezinteresare practică însăși. Ulterior, se evită considerarea pragmatismului inerent pe care, spre exemplu, îl manifestă cercetătorul în contact cu experimentul științific, fenomen pe care nici un profesionist al domeniului său nu îl poate ignora în numele unei corespondente limitări la calculul teoretic. Înregistrarea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]