35 matches
-
După cotul coridorului, apăru o figură nouă. ― Nici urmă de lichid, colo jos. Înaintarea s-a oprit? întrebă Parker, privind când la Ripley când la Ash. ― Da. După ce a traversat două nivele, răspunse căpitanul, încă uluit de puterea acidului. Ripley, dezmeticită, privi în jur și se miră. ― Suntem cu toții aici. Și Kane? Nu-l veghează nimeni... și nici pe creatura aceea! Se repeziră cu toții spre scară. Dallas ajunse primul la infirmerie. Se uită numaidecât dincolo de geam și se liniști. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
agăța funia de gât. Când fluierăturile și huiduielile s-au mai potolit, Starostele postăvarilor i-a strigat: „De-acum nu mai e loc!... Aleargă și dă-l jos! Mai multă înțelegere nici Dumnezeu nu are! Nu te pune cu puhoiu’!” Dezmeticit oarecum, Ceasornicarul a luat-o mai domol. După care a sărit iar la beregată, turbat. „Oameni buni, târgul nu trebuie lăsat la voia întâmplării! În jurul vostru, aproape totul e primejdie, binele e puțin! Ceasul vă previne! Ce e rău în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
apă de la chiuvetă. A trebuit să mă dezintoxic apoi la „Caneaua spartă“ (sub Arsenal) trei zile, șnur, program complet, zi-lumină și alcoolurile cele mai proletare scoase pe piață, în disperare, de către multilaterala noastră dezvoltată... Beat am intrat și în tranziție. Dezmeticit, acum, când coborârea a început, văd că nici măcar amintiri nu am prea multe. Regrete cu atât mai puțin. Îmi pare rău, cu o jale pe care nici un alcool nu mi-a putut-o ostoi, cu o deznădejde pe care nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că o să duc la bun sfârșit o asemenea “sarcină”. Mă deranja deci și faptul că toată lumea refuza să-mi spună cine anume mă propusese. Nu știu ce se întâmpla. Mă vedeam parcă prins într-o cursă. Într-un ungher al minții mele dezmeticite se înfiripase o explicație: cel care mă propusese, nici într-un caz altul, nu putea fi decât cel care garantase pentru mine ca să ajung în funcția de administrator aici, în ciuda vrerii directorului Sima și a unora dintre organele locale de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
motive numai de ea știute, musca a decolat iar, Îndreptându-se țintă spre obrazul drept al lui Silvio, care a tresărit din cauza zbârnâitului ce amenința să-i străpungă urechea, a Îndepărtat atacul cu o mișcare rapidă din antebraț, iar apoi, dezmeticit, a Întrebat: — Cine naiba mai e și Volkswagen T. Guevara ăsta? V-am avertizat. Puteați Închide această carte de mult, pe când primele foi Încă nu erau Îndoite, iar muchiile nu li se Înnegriseră ușor, delimitându-se astfel clar de cealaltă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se deschisese. ― Tanța?! făcu dânsul atât de mirat, că-i fu în aceeași clipă rușine de tonul întrebării. Tanța rămăsese lângă ușă, cu ochii mari asupra lui, parc-ar fi nimerit într-o casă străină. ― Iartă-mă, Tănțico! reluă Titu dezmeticit. Uite cum mă găsești!... Lucram, voiam să fac lumină și... Pentru că pornise spre ea, îl opri cu un gest instinctiv și, după câteva secunde, șopti: ― Așteptai pe cineva? Când tânărul vru să răspundă, altă întrebare îl iscodi cu un surâs
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
porni spre portița rămasă deschisă. Slujnica, nemaiauzind guițatul obișnuit de dimineață, ieși repede din casă cu o strachină de porumb în mână. Ignat, fără nici o vorbă, îi înhăță strachina și o luă înainte scuturând boabele, iar porcii după el. Toantă, dezmeticită, începu să țipe: ― Aoleu! Săriți!... Hoții!... Mi-a furat porcii! Ajutor! Ignat, parcă nici n-ar fi auzit-o, ieși pe poartă urmat de toți trei porcii. În mijlocul uliței le aruncă un pumn de porumb, așteptă până ce culeseră boabele și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
grijă de el... îl voi legăna (mimează legănatul), îi voi da să mănînce (mimează), îl voi ține în brațe, pe gît, pe spate, mă voi juca cu el (mimează toate aceste gesturi și, în final, istovit, rămîne în genunchi descumpănit, dezmeticit, cu o devastatoare tristețe în priviri) Mina: (după un timp, se duce spre el, îl ajută să se ridice și îl așează pe un scaun; toarnă șampanie în două pahare) Hai, gata, gata! Să bem pentru copil! Ilie: (nu crede
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a fi expediată în strada Vasile Lascar nr. 1 51 - ambele tot în București. E vorba despre o publicație în care profesorul Ștefănescu semnează și „Cronica” și „Însemnări” despre ce s‐a mai întâmplat în teritoriu, și avertismente de genul: „Dezmeticiți‐vă!”, înștiințând că „alta e orientarea revistei, nu aceea a catalogării ei în rândul publicațiilor nemțești” ci prezentării de cărți, reviste și ziare, dar și îndrumări „Școlarilor mei” ori pagini despre „Religia viitorului” și file de istoriografie ca în buca
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Lovesc, si ce-mpletit și tare nod Leagă pe fiu de tată. În sfîrșit, Văzînd cu cîtă scîrba mă opun La planu-i contra firii, ca turbat Cu spadă pregătită-a atacat Neapăratu-mi trup, m-a-mpuns în braț, Dar cînd văzu că-ntreg dezmeticit, Brav de-al meu drept, mă și reped la el, Ori speriat de larma ce-am făcut, Deodat fugit-a. GLOUCESTER: Fugă cît de mult, Nu-n țara asta va scăpa neprins, Iar prins, e mort. Ducele,al meu stăpîn
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]