734 matches
-
Opinii Știm cum am fost, fără îndoială știm cum suntem, dar cum oare vom fi noi, cei de mâine? Într-un colț de lume înfășurat în iarbă și soare dulcea pasăre a copilăriei se dezmiardă la soare zâmbindule puștilor care bat mingea fără de griji. Mai târziu, pasărea a zburat și iarba s-a acoperit de betoane și garaje. Cărțile multicolore zâmbesc sfioase în raft și așteaptă gândul ce le va dezmierda printre pagini. Tăcere, nisipul
Zbor pe un cer violet [Corola-blog/BlogPost/99713_a_101005]
-
pasăre a copilăriei se dezmiardă la soare zâmbindule puștilor care bat mingea fără de griji. Mai târziu, pasărea a zburat și iarba s-a acoperit de betoane și garaje. Cărțile multicolore zâmbesc sfioase în raft și așteaptă gândul ce le va dezmierda printre pagini. Tăcere, nisipul din clepsidră a blestemat librăriile, care au devenit camere goale și seci sau magazine în care se vând becuri, lumini artificiale. Penița se așterne cuminte la drumul descris prin litere desenate, care deschid lumi și ascund
Zbor pe un cer violet [Corola-blog/BlogPost/99713_a_101005]
-
Acum mă grăbesc. Ne-am luat cu vorba și uite cât este ceasul! La revedere. Întinse mâna scoasă din mănușa fină din piele de căprioară, pentru a-și lua la revedere. Condurache i-o sărută galant, iar Getuța, cum o dezmierdase Sebastian, îi întinse obrazul pentru a se săruta ca între doi buni prieteni ce se bucuraseră unul de prezenta celuilalt timp de două ceasuri. Rămas în poartă, Sebastian o privea cum se îndepărtează cu pașii săi mărunți. Fiind doar în
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384084_a_385413]
-
de deal atunci când tolănit pe spate iei un fir de iarbă-n colț de buză și aștepți să-ți treacă norii prin față. Minune e numele fiecărei file de carte pe care o întoarcem ritmic, minune e și Mozart, care dezmiardă timpanul prin casca telefonului, minune e și poarta deschisă spre lumi apuse sau viitoare în toate muzeele mici și mari. Într-o minunată rostuire a clipei ne întâlnim cu soarele și într-o altă clipă îmbrățișăm minunat luna. Minune se
Minuni obişnuite [Corola-blog/BlogPost/96892_a_98184]
-
și-nflorește pe câmpie, Pentru fluturi, pentru oameni, pentru mândra ciocârlie! Fă-te suflete, fântână, apă rece să reverși, Pentru omul ce trudește , setea să i-o răcorești! Fă-te suflete, copac cu flori mândre înflorite, Tei să fii, ca să dezmierzi frunți de fete despletite! Fă-te suflete, oglindă, pentru mamele ce-aleargă Suflecate, să-și ridice pruncii cei căzuți în iarbă! Fă-te suflete, poveste, ce adoarme pruncul seara Spusă blând de o bunică care toarce caier vara... Citește mai
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
și-nflorește pe câmpie, Pentru fluturi, pentru oameni, pentru mândra ciocârlie!Fă-te suflete, fântână, apă rece să reverși,Pentru omul ce trudește , setea să i-o răcorești!Fă-te suflete, copac cu flori mândre înflorite,Tei să fii, ca să dezmierzi frunți de fete despletite!Fă-te suflete, oglindă, pentru mamele ce-aleargăSuflecate, să-și ridice pruncii cei căzuți în iarbă!Fă-te suflete, poveste, ce adoarme pruncul searaSpusă blând de o bunică care toarce caier vara...... XXIV. RUGĂCIUNE, de Gabriela
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Vreau s-alerg printre jocuri de umbre și lumini, s-ating nemărginitul razelor de soare în zori de mai, când cerul deasupră-mi se deschide într-un tremur dulce de nori. Clipa fericită o încrustez pe-o stâncă și valurile o dezmiardă într-un leagăn al amintirilor din noi, când totul e poveste - de scris în stele - și mireasma vecilor cutremură ființa, în magica-i tăcere din lumea de apoi... Viv Referință Bibliografică: Zori de mai / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ZORI DE MAI de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380171_a_381500]
-
-i, tot tânăr și tot verde, El, în tristețe, nicidecum nu-l pierde Și fericirea-i singura stăpână. Dispus mereu să facă un transfer de Sentimente, trăiri, să îi rămână, Cât ține dragostea, adică până Regina va-nceta să îl dezmierde. El, suveranul mândru al luminii, Stăpân la pol pe ghețuri și zăpadă, Tot el deschide, primăvara, crinii Și din caiși ninsoarea ce-o să cadă. El se opune zi de zi ruginii, Doar strălucire vrea în jur să vadă. REGELE NEGRU
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
greu... Timpul trece ,s-așterne uitarea Doar visele -mi aduc marea Și simt îmbrățișarea rece Când cu valuri peste mine trece... Visele mă poartă la munte Legănată pe creste cărunte, Acolo tot singură mă pierd Pe poteci, cu vântul mă dezmierd... Ești ascuns în visele mele Acolo mă amestec cu ele Plasmuire de gânduri în ceață Dispari în fiecare dimineață... Referință Bibliografică: Unde ești? / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2319, Anul VII, 07 mai 2017. Drepturi de Autor
UNDE EȘTI? de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378278_a_379607]
-
din cuvânt, sapă rădăcini de pajiști, sapă curtea fără ține Mama, zmeura e coapta, Mama, vara e-n ruine printre crinii tăi sălbatici dintr-un târg nebun de verde Spune, mama, cu ce nume mi te-au dus să te dezmierde? Citește mai mult Spune, mama, roua ta,spune mama, roua rececum se urcă peste mâini,cum se usca și se trece...Spune, mama, flori de fâncâte ți-au crescut pe frunte,cum pe brațe frunze verzite-au durut și cât de
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
lopată grea pe dealuri,rupe rană din cuvânt,sapă rădăcini de pajiști,sapă curtea fără tineMamă, zmeura e coapta,Mama, vara e-n ruineprintre crinii tăi sălbaticidintr-un târg nebun de verdeSpune, mama, cu ce numemi te-au dus să te dezmierde?... XII. GLONȚ DE MĂCEȘ, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1641 din 29 iunie 2015. Mi te sorb vinovat, ca un lup singuratic, Ca pe-un ultim izvor, ca pe-un ultim însemn Sunt un glonț de măceș într-
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
suflarea macilor aprinși de strajă-n lanurile blonde cu plete vânturate, făcându-mă să uit acele lacrimi din adierea dimineții, ce-au strălucit odată prin ierburile încurcate. Mă-nvăluie, amețitor, mirosul florilor de soc, prin poleiala caldă a răsuflării zilei ce dezmiardă îndelungat și pătimaș trupul pământului iubit ce prinde dintr-odată, copleșitor, să ardă. Mă amețește îndepărtatul zbor al berzelor hoinare care sfidează soarele în căutările prelungi și cumpănite a umbrelor topite-n pânzele păianjenilor albi țesute migălos pe norii zilei
ÎN ARŞIŢA ZILEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377188_a_378517]
-
Venit-ai dragoste târzie, Cu ce rost tu ai sosit ? Mă-ntâmpini cu alba rază Și cu chipul tău de sfânt. Surâsu-ți din vis pierit Târziu s-a arătat sub zare, Sub anii anotimpului trecut Îngenunchiați de neuitare. Te-aș dezmierda c-o sărutare Dar plâng cu lacrimi blestemate, Atât doresc; să-mi fii uitare Și nici iubire de departe. Mă simt timidă cu un veac În preajma ta să fiu sărut, Doru-ți simt mult prea sărac... Iubire, de ce n-ai venit
POEME de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377247_a_378576]
-
a regăsit, alături de ceilalți amici, cu firească emoție și plăcere...Așadar, cu toate vibrantele sale consemnări, volumul respectiv se recomandă ca o carte de real interes, din care răzbate autenticul fior al dragostei față de plaiurile natale pe care autorul le dezmiardă cu denumirea de România Mică - parte istorică și dezirabilă a marii patrii comune. Aceasta este, în fapt, ceea ce Nichita Stănescu numea în titlul unui volum al său , simplu,dar sugestiv, ” Un (superb) pământ numit România.. ION SEGĂRCEANU
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93222_a_94514]
-
Conștientă de farmecul ei, nu ezita nici o clipă să și-l folosească. Era opusul meu - tonică, vioaie, cu rotunjimi, uneori se mișca atât de languros, încât nu mai izbuteam să ne luăm ochii de la ea, vorbea fie tărăgănat, de parcă își dezmierda fiecare cuvânt, fie, atunci când avea accese de euforie, rostogolind necontenit printre noi cuvinte parcă rotunde. Cu toții ne pregăteam pentru festivalul de muzică ce bătea din ce în ce mai tare la ușă. Repetam, repetam, repetam. Îmi pusesem speranțe mari în festival. Să intru în
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de umbră și de tihnă, fierbea ca-ntr-un cuptor, crăpând coaja pământului. Sufletul ei subțire și străveziu aștepta noaptea. Singurătatea nopților răcoroase. Atunci se înzdrăvenea ca prin minune. Se punea din nou pe zburdat. Gonea pe câmpuri ca ciutele dezmierdându-și palmele de grumaji mestecenilor. Cum să asculte de bătrână, rămânând încremenită lângă ea, în odaia bântuită de insomnie, când afară o chema noaptea cu miile ei de glasuri și ispite, vrăjindu-i sângele și luându-i mințile! Nopțile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lumina lunii, când luneca în apele boreale, să-și facă baia de la miezul nopții. Chiar și pe cățeaua ciobănească, neînfricata hăituitoare a lupilor, care-o păzea de-aproape și de la distanță, umplând pădurea cu glasul ei dârz și poruncitor, o dezmierda Tudora și-i făgăduise ca primul pui să i-l boteze în apele bulboanei cu numele lui Tudor. Numai lupii se numeau Seco. Așa-i striga Tudora lătrându-le numele și-i amenința cu chefnituri scurte, clănțănind dinții ascuțiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de soție pe Catrina, care i-a făcut trei fete și un băiat pe care l-a botezat Gheorghe, ca să-i poarte numele. Ghițișor și-a măritat toate fetele, dar nu le-a dat nimic de zestre. Pe Catrina o dezmierda mereu cu frânghia udă. Rarița mergea primăvara la Iași la treabă la evrei, mai ales când aceștia se pregăteau de sărbători. Pe la 1923 a văruit la niște evrei și din vorbă în vorbă cu o evreică căreia îi văruia în
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Butnaru Pe numele lui adevărat Busuioc Petru, fiul lui Paraschița Cozma, căci despre tată ce pot să vă spun, era Dumitru B....ă. Cât a fost flăcău, că a fost cam mult, și-a petrecut nopțile cu Paraschița - ce o dezmierda Frumoasa și după ce s-a însurat se mai ducea la ea, spunându-i lui Agripina „Pinuța” căci așa o dezmierda el, eu mă duc la Frumoasa și a tot mers el la Frumoasa până într-o dimineață, când s-a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Dumitru B....ă. Cât a fost flăcău, că a fost cam mult, și-a petrecut nopțile cu Paraschița - ce o dezmierda Frumoasa și după ce s-a însurat se mai ducea la ea, spunându-i lui Agripina „Pinuța” căci așa o dezmierda el, eu mă duc la Frumoasa și a tot mers el la Frumoasa până într-o dimineață, când s-a întors acasă și a găsit-o pe Pinuța lui afară mai mult moartă, că ea a auzit strigând în noapte
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
în casa Zamfirei și, când nu le convenea ceva, îi făcea bagajul lui Dumitru trimițându l la părinți. Așa s-a amărât el până când și-a făcut casa lui. Nu a bătut-o niciodată pe Pinuța lui, că așa o dezmierda. Avea niște garduri înalte din scândură cioplită de stejar și de o grosime impresionantă. Stâlpii de la porți erau tot din același lemn, ciopliți la pătrat, înalți de doi metri și ceva, terminându-se în formă rotundă, simbolizând capul, gâtul și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Tariq și despre încăpățânarea lui de a-și ține trofeul în viață. Dar nu. Nu e asta. Când mâna ei stângă fâlfâie spre el, Musa tremură cum nu a tremurat niciodată când mâini mai albe, acoperite de brățări, l-au dezmierdat supus, adorator, febril. O neliniște duioasă îl fură noapte după noapte, îi desenează chipul vizigotei, cu obrazul sfâșiat, pe pomeții înalți ai grecoaicei devenite acum perla seraiului lui, un dar de la Damasc, plictisitor de perfectă. Isabel... Oare cum râde? Musa
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nu le văzuse până acum. Mereu umede, mereu fremătătoare, ca antenele unui fluture. Isabel? Zbaterea se întețește, dar nu, pleoapele nu se deschid. Culoarea ochilor din spatele lor îi rămâne incertă... Albaștri sau verzi? Sau, poate, cenușii? Și din nou îi dezmiardă fruntea, îi atinge delicat brațul stâng, care se ridică din ce în ce mai rar, din nou trimite după doctori, pentru că nu, nu poate să renunțe, trebuie să se poată face ceva! Dar nu se poate face nimic. În săptămânile care se scurg, licărul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
al creștinătății. Nestemată omeiadă. Nu e oraș pe lumea asta din care să intri mai ușor în poveste, să te pierzi, unduios, în caligrafia arabă. La Sevilla e întotdeauna cald. O căldură stranie. Învăluitoare și subțire ca borangicul. Nu apasă. Dezmiardă și atât. E ceva acolo, un portal spre legenda absolută. Așa mă gândeam. Așa mă gândeam atunci. Că e ceva... 21. Singur S-a mutat, în cele din urmă. Într-o dimineață m-a scos la o cafea și mi-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
iubirii celor care au locuit acolo cu mult timp în urmă. Descrierea devine digresiune, autoarea devine un elev sârguincios care vrea să scrie tot ce știe, vrea să epuizeze subiect-obiectul: O lună plină o privea îngăduitoare, iar lumina ei îi dezmierda obrajii palizi pe care se distingeau cu ușurință urme sărate. Părea atât de fericită departe, la înălțime, nederanjată de nimeni și de nimic. Muza atâtor scriitori, pusă în versuri de poeți inspirați de frumusețea și misterul ei, cântată și iubită
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]