51 matches
-
slabe, o Românie mare. Când oasele-mi albite destul îs și ajung Ca să deștepte-o țară din somnul ei cel lung Ce poate face-atuncea sufletul meu cel mare, Care din noaptea morții înfiorat apare, Sufletul meu de flăcări, de veacuri dezmierdat? Zburam, un basmu palid, prin cerul înstelat, Pierdut, într-a mea noapte, pân ocean de stele, Purtam sufletu-mi palid și visurile mele, Dar am văzut deodată din cer o stea fugind {EminescuOpVIII 293} Ce lumina c-al nopții alb
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fi încercat cea mai mică împotrivire. Acum, când căpătam siguranța celor ce se întîmplă, ne calmăm puțin. Mi se pare insuportabil de petrecut atâta vreme la casa menajului Axente. Povestirile doamnei Axente au devenit de-a dreptul plictisitoare, iar tonul dezmierdat al domnului mă torturează. Am plecat cu Ioana și cu Roza în orășel și, ca să găsesc un mijloc de distracție, am intrat în cafenele, m-am amuzat la vitrinele sărăcăcioase. Am cumpărat tot ce mi s-a părut bun de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
își isprăvea de aranjat părul la oglindă, care-i încadra bustul în rama ei cafenie. Vedeam două femei, din fiecare o jumătate, jumătatea din oglindă completîndu-se exact cu jumătatea din odaie: părul greu adunat în cu-nună - cu figura; ceafa dezmierdată de șuvițele de aur - cu decolteul mic; delta trunchiată a spatelui - cu pieptul ușor bombat. Doamna M... îmi spunea că în copilărie și-a petrecut două veri la Văratic, la ruda ei, maica Evghenia N... Adela, profund serioasă (în fața oglinzii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de-o întâmplare Pe care n-am trăit-o îndeajuns; Și-abia s-au pus ferestrele pe plâns, Și-s foi tot mai puține-n calendare... Te-aș vrea alături albă, -ngândurată, Să-ți suflu cald în degetele fine Și dezmierdată să te-atingi de mine O dată, înc-o dată, și-nc-o dată... Mi-e frig, mi-e tot mai frig și nici nu-i iarnă Și-n gândul meu e vreme de ispită Cenușă de scânteie răscolită Tristețile încep să mi se
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
îmi este Iașul, j'etouffe, nu mai pot trăi departe de tine, s-a isprăvit - ori tu vii în Iași ori eu vin în București, nici nu se poate altmintrilea, tu trebui e să fii mon petit bebe, căutat și dezmierdat și îngrijit și sărutat și cajolat și dorlotat și alintat, și trebuie să fac să mai slăbești, știi că te-ai făcut prea gras, nu merge, // poeții trebuiesc să fie mai afumați nițel, să aibă puțin aerul de suferinzi, atunci
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
el se-ncinge; Și când ninge și când plouă, Terra o împarte-n două. Nu e țarcă, dar nici barcă, Și rimează și cu parcă. Va gândiți, deci, dragii mei, Și apoi să-mi spuneți ce-i? E o „pâine” dezmierdată Și o recunoști pe dată. Tabla nu o ștergi cu ei, Dar îi fierbi și pui mujdei. Cine stă într-un picior, Dar nu-i varză și nici barză? Toate bune par să fie, Însă nu în farfurie. A crescut
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
se duse la ea. Mușcă?, Întrebă. Nu. E tare cuminte, răspunse bătrânul. După care, adaugă: numai, dacă-i pui mâna pe coadă, se supără și latră, ferinduși-o. Lia-l mângâie, fără să-i atingă coada. Cățelușul i se gudură, se lăsă dezmierdat, angajându-se Într-o joacă nebună, cu fata. Lia nici nu observă când i se dezgoliră picioarele, ceva mai sus de genunchi, fusta, largă și lungă, alunecându-i pe margini. Bubu Întinse mâna, cu siguranță, și-ncercă să-i acopere
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fremătând ca două clopotnițe uriașe. Are impresia cum îi fărâmă degetele ca de-un porțelan fierbinte. Nu-i vine să creadă, n-a mai întâlnit așa ceva! Deci sunt adevărați și aceștia și n-are de gând să protesteze, lăsându-se dezmierdată. O sărută din nou, de data asta cu patimă< ea îi răspunde abandonând-și total dulceața gurii tremurânde. Auzi cum geme fericită, un geamăt firesc, obișnuit din rărunchi, pornit din adâncuri, de nicăieri și- încet, încet își dă seama cât
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
coți, Manole sârbul etc. etc. 6 Venim cu părere de rău la creaturele dramatice ale d-lui Bolintineanu. O repetăm: cu părere de rău, căci națiunea așteaptă mult mai mult de la poetul cel mare și iubit, de la copilul ei cel dezmierdat, decât acele drame fără caractere, fără scop, fără legătură, imposibile prin nimicnicia lor, astfel încît autorul lor se pare a fi uitat cumcă e compunătoriul plin de geniu și inima a "Cîntecelor și a plângerilor ", a "baladelor" - sânte oglinzi de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
O să, zbori de - aici în ceruri și de - aici, vrând Dumnezeu, În paradis deodată o să te vezi transportat Și desfătat Ca un credincios de frunte în poala lui Mohamed Cu tată-tău de 'mpreună de hurii încunjurat, Zi și noapte dezmierdat De melodioase sazuri lângă marele Profet. - Toate bune, maică dragă, sunt acestea care spui, Zice suspinând băiatul, și nu am nici o 'ndoială C-o să văd lucruri cerești Dar vrun havadiș ceva De cele de prin cetate, dacă tata m - a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
acel cimbru și trifoi? " - "Așa este, dar nu-s tot acele dobitoace. Când ai ști cu cine sânt silit să-mi petrec zilele! Vai mie! Nu mai sânt acum vitele din vremea mea. Șoldanii de azi ii vezi gingași și dezmierdați, căutând numai flori. Vor să se hrănească cu viorele și cu lăcrămioare în loc de frunză de curechi și de cartofe cu care noi ne mulțămeam. Acum vezi șoldani republicani, căței politici, măgari procopsiți care vorbesc numai franțuzește sau o românească din
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
feminității, care ne interesează, reușește să se evidențieze. Vulturița, simbolic, este o donna angelicata, cu trăsături aristocratice și comportament pe măsură, este imaginea femeii idealizate („O vulturiță, cea mai minunată/ Din câte-a zămislit închipuirea,/ Cea mai blajină și mai dezmierdată,/ De haruri plină.” 673), ridicată pe un piedestal al admirației și devoțiunii totale, dar care rămâne doar un model, un personaj plat, din păcate, nereușind să se individualizeze, să spargă un tipar și să dobândească o personalitate distinctă. Legenda femeilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
feminității, care ne interesează, reușește să se evidențieze. Vulturița, simbolic, este o donna angelicata, cu trăsături aristocratice și comportament pe măsură, este imaginea femeii idealizate („O vulturiță, cea mai minunată/ Din câte-a zămislit închipuirea,/ Cea mai blajină și mai dezmierdată,/ De haruri plină.” 673), ridicată pe un piedestal al admirației și devoțiunii totale, dar care rămâne doar un model, un personaj plat, din păcate, nereușind să se individualizeze, să spargă un tipar și să dobândească o personalitate distinctă. Legenda femeilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
peu pres sau la pieptul fratelui tău mai mare. În gândirile tale să te simți privegheat, în neștiința ta să te știi știut, singur să nu știi ce gândești și ce voiești și ea să știe, ca mama la copiii dezmierdați. Și cât de bine o știe aceasta mama! Să te simți încă o dată de șapte ani, să asculți cu aceeași naivă curiozitate poveștile pe care ți le spune ea, să simți cu aceeași pietate mâna ei, să te simți protejat
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
să iubesc un zeu? - Și dacă zeul încuviințează dragostea ta și se bucură? se amestecă în vorbă Auta. Cârmaciul întinse mâna și mângâie cu vădită încîntare părul frumoasei Mehituasehet. Atât de mândră și veselă până atunci, nobila rome se lăsă dezmierdată ca o vițelușă și vru să sărute mâna care o mângâia. Dar în aceeași clipă Auta privi în ochean și spuse: - Ne apropiem. Poți s-o cobori mai jos. După un răstimp, pământul se putea zări ușor. Cârmaciul trase de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
târzie... Soarele scăpăta spre asfințit. Țăranii se întorceau de pe ogoare, mai devreme, să nu-i prindă pe câmp,toaca de vecernie... A doua zi era duminică. Desculțe, femeile se preling pe uliți intrând în ogrăzi grăbite, cu mlădieri de feline dezmierdate. Drumul este strâmt, cu greu trec două care unul pe lângă altul, făra a intra și prin șanț. Urmele lăsate de roți se încâlcesc între ele, însemnând parcă, cronici ale pământului. Boii trag în jug fără a se opinti, iar țăranii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trăiri pline de sensibilitate: "Pe mușchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos, lângă iedul ei. Acesta și-a întins capul cu botul mic, catifelat și umed, pe spatele mamei lui, și, cu ochii închiși se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, și limba ei subțire culcă ușor blana moale, mătăsoasă a iedului.”( Căprioara) Categoria estetică ce presupune o maximă tensiune psihică și semnifică superioritatea și demnitatea omului în fața forțelor naturii și în mersul istoriei, în raport cu infinitul și absolutul
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
o stare de nu am putut să adorm până nu am plâns. Mă gândeam la tine, tu erai dulce, dulce de tot, bun și așa cum mi-am visat norocul meu. Acum tu era lăsat singurel iar eu nu mai eram dezmierdată și alintată, așa cum eram cu câteva nopți înainte. Tuțule scump, tu ești tot aproape de mine. Nu va trece mult și vom fi iarăși împreună. Astăzi colegele, copiii și mai ales doamna directoare erau fericite că m-au revăzut, eu nu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
limita oficială de pensionare bădia Eugen era integrat într-un colectiv restrâns și pestriț. El era singurul intelectual titrat și poliglot. Colegi de muncă îi deveneau două tinere care abia își terminaseră liceul la seral. Erau, de fapt, două copile dezmierdate, protejate, răzgâiate care se credeau și frumoase și deștepte ale unor ștabi din localitate. Persoane "grele", cu pile! Directorul fusese cândva, la începutul erei staliniste, miner, apoi secretar cu propaganda la regiune. Avea "Ștefan Gheorghiu" la București. Dar nu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
aceste elogii, de cele 23 de coroane depuse de prieteni la mormântul său, Bițu a murit, totuși, fără să poată fi pedepsit cel care a contribuit la plecarea lui cu zile, din această lume. Tatăl băiatului vinovat al acelui copil dezmierdat și răsfățat, căruia i se făcuse cadou o mașină de lux, pentru apropiatul bacalaureat, pe care-l avea în curând de dat era un mare patron. S-a lansat și îmbogățit după 1989. avea acum o duzină de plăcintării și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Avea niște ochi mari, blânzi, cu genele de la pleoapa de sus lungi, dând privirii o deosebită expresie de gingășie. Puiul și-a Întins capul cu botul mic, catifelat și umed pe spatele mamei lui și, cu ochii Închiși, se lasă dezmierdat. Mai târziu, căprioara se duse la rau unde nările-i subțiri Înfiorară apa cu cercuri luminoase de aramă. Apoi, se Întoarse și Își Învăță puiul cum să se apere de dușmani. Însă acesta, nevolnic Încă, nu reușea să Înțeleagă bine
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
în acel loc, ne-ar conveni să-și mențină firea și mai departe, să fie ceea ce se cuprinde în numele lui pecineag sau cumanic, compus din două cuvinte topite în unul singur: Șom - pădure, și Uz - pârâu sau apă, adică mai dezmierdat, pârâul pădurii. Așa trebuie să fi fost în jurul său, păduri peste tot. Dar nevinovatul pârâu, râu dacă vreți, are puterea de a-și înmulți avutul cu Platonița, care își adună apele din vreo 4 comune vestice și îi dublează forța
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
sănătos, dezvoltat normal, și locuiește, împreună cu părinții, într-o casă a unei mătuși din partea soțului, pe perioadă determinată. Este diagnosticată cu „Paralizie cerebrală infantilă, diplegie spastică operată, cu deficit neuro motor sever, greu transportabilă”, neputându-se deplasa decât cu sprijin. Dezmierdată „Bia”, este o fetiță frumoasă și cochetă. Are suflet mare, dăruiește tot ce are mai de preț celor care îi vin în 209 preajmă, mai ales colegilor, este iubită și se face plăcută de copii și adulți prin modul ei
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
mult înainte de 1848, cu gândul să suprime Obșteștile Adunări; rapoartele consulilor francezi vorbesc în repetate rânduri de această intenție a Cabinetului de la Petersburg. Evenimentele de la 1848 îi dădură un prilej binevenit pentru a-și aduce la îndeplinire planul de mult dezmierdat. Poarta cedă cu ușurință la insistențele lor în această privință. Prin convenția încheiată la Balta Liman, la 1849, ambele Curți, Suzerană și Ocrotitoare, hotărâră ca, făcându-se iarăși derogație la stipulațiile Regulamentului Organic: 1. Să se numească (depunerea lui Mihai
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
la tata. Folosea juvățul de funie pentru a-l prinde. Mâncarea i-o punea mama când el era în cușcă și dormea. Oltea se credea vitează și într-o zi s-a dus la el și-ncepu a-l striga dezmierdat: Cuțu Grivei! Cuțu Grivei! Și-i trase oala ca să-i pună mâncare. El n-a lătrat-o, dar a sărit la ea și-o labă cu gheare i-a zgâriat adânc fața. Cu tot tratamentul medical acordat, a rămas până-n
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]