2,118 matches
-
într-o limbă cu atât mai admirabilă cu cât este de împrumut, pentru că o distribuie artistic în perioade lirice, unele ușor oratorice, altele de o amploare în genul lui Pascal sau Nietzsche, vom avea oare neobrăzarea să spunem că această deznădejde e prefăcută?" Câteva dintre secvențele cele mai dense ale cărții au ca obiect opere-reper precum cele ale lui Balzac, Flaubert și André Gide. De fiecare dată, cititorul specializat acordă o particulară atenție complexei rețele de relații dintre creator și mediul
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
avea în toți anii o scadență vitală: îți vei trăi fiecare zi, una după alta, cum nu le-ai trăit niciodată, cum nu credeai posibil să le trăiești. Vei cunoaște care este adevăratul gust al vieții. Vei cunoaște teama și deznădejdea, bucuria și pasiunea. Lucrurile vor căpăta o intensitate crescândă, gustul apei va fi tot mai viu, lumea îți va aparține din ce în ce mai mult. Iată un program asupra căruia merită să reflectezi. Ar îngădui celelalte vreodată ceea ce-ți dau eu? În privința
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
dizgrațiate, deci vocația marii damnări, Livius Ciocârlie se mulțumește cu o damnare medie, lîncedă, aidoma unui foc scăzut. Hiperbola morală e înlocuită cu litota. Discursul apare marcat de o lamentație modestă, vag ironică. Idealizării existențiale dezumflate nu-i răspunde grandioasa deznădejde, ci umila irealiziare formală care e ironia. Bucuros că nu e obligat "a se lua în serios", eseistul declară că, în schimb, trebuie să-și asume fraze ale lui Rousseau, "autor care, pentru că îi semăn, mi e nesuferit", precum următoarele
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
ies în avanscenă victorioși, pentru că în culise se proiectează nu numai prosperitatea materială, ci și intrigi, strategii oportuniste, delațiuni. Nepotolitul Eminescu apare astfel ca unul din marii martiri ai neamului, iar finalul spectacolului, când poetul, într-un gest de supremă deznădejde, recită cu patos primele versuri din celebra sa Doină: "De la Nistru pân' la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a...", tocmai aceasta vrea să exprime: nevoia de ozonare a unor oameni încătușați spiritual și peste care se așterne, în forme tot mai rafinate
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
mult, cu atît ele continuă să rămînă neschimbate. Oricît de diferite ar fi fost de-a lungul timpului atitudinile față de sinucidere și explicațiile atribuite gestului, motivațiile sale au variat între aceleași limite - mizerie și sărăcie, rușine și dezonoare, nebunie și deznădejde... cu "noutatea" renascentistă a suicidului filosofic. Deși sînt analizate cazuri concrete, datate, iar criteriul de construcție al cărții e cel cronologic, istoria narată de Georges Minois e în mare parte una nonevenimențială. Minois construiește, analizînd mentalul european și sinuciderea, un
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
cu sînge dimineața/ Floarea Nopții murea” (Grădina Enigmă). Romantic prin fibra sa de trubadur à la page (un soi de Minulescu trecut prin avangardă), Tonegaru apucă pe calea unui romantism exasperat, tensionat de suferință. Simbolul selenar apare pătat de coșmar, deznădejde, demență, încărcat de toxicitate: „Moartea e un somn lung, un vis nesfîrșit,/ despotică dinspre Lună solia îi vine tăcut;/ - Oh, desnădejdea mea se arunca nebună ca o lance/ în Luna rotundă și înverzită ca fața unui scut.// Rugina lui se
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
tot răul din lumea aceasta. Nu îndrăznesc să privesc și dincolo. Se întîmplă să mai am și cîte un scurt răgaz. Atunci privesc în urmă. Cu mîndrie, cu furie, cu neputință, cu lacrimi în suflet, cu exuberanță, cu aripi, cu deznădejde. Cu speranță?! Poate. Citesc însemnări mai ample sau lapidare ce s-au adunat de-a lungul timpului în zeci de carnețele. Viața mea stă stivuită în pagini peste pagini. Greutatea amintirilor nu-mi deformează bloc-notes-urile. Doar sufletul. Comentarii nostime sau
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
te-a chinuit, ai muncit ca un apucat la el, și-n același timp ai fost foarte fericită. Vezi? E o formă de a fi fericit de unul singur... D.P.: Stările pe care le exprimi în mai toate poemele tale - deznădejde, durere acută, stridentă, violență, amărăciune, venin - sînt, par coordonatele tale afective obișnuite. M.P.: Și leacul lor e munca. D.P.: În același timp, știi să rîzi cu o poftă cum eu n-am rîs niciodată. Ce anume te face să rîzi
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
ideea sa de devenire, nu diferă decît prin prezența articolului de "se preface în palat") și, în rest, cu clare conotații arhaice. Toate semnificațiile complexe care se depărtează de spațial sînt la fel de complexe în construcția cu în ( în singurătate, în deznădejde etc.) și în combinația cu întru. O frază a filozofului, mai ales, e greu de acceptat de către un lingvist: În timp ce toate prepozițiile, chiar și cele formate din adverbe, spun ceva simplu, întru exprimă ceva complex". Or, cine încearcă să descrie
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
de debut al lui Augustin Cupșa are de toate, și reușite și eșecuri, șezând sub semnul unei disperări cronice. Dar, spre deosebire de mulți colegi de-ai lui de generație care scriu așa doar fiindcă e trendy, la el sentimentul acut al deznădejdii este sincer și convingător. în prezent compus/recompus sunt destule poeme foarte bune, și multă umplutură. Dar cum orice album de muzică conține doar câteva hituri și restul melodiilor doar umplu trackurile discului, nu văd de ce unui poet, mai ales
O deznădejde cinstită by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10428_a_11753]
-
trebuie să ne aflăm noi artiștii, noi scriitorii, noi gazetarii, și aici trebuie să ne înarmăm pentru a combate obscurantismul, pentru a demasca și lichida curentele decepționiste, suprarealiste, existențialiste, adică această întreagă gamă de manevre care împing pe oameni la deznădejde, la încrucișarea brațelor, la dezerțiune, la refugiul pe planuri ireale". De asemenea, consemnează propriul punct de vedere, atît de dezolant, al poetului mai tînăr ce renunța, după cum vedem, la "libertatea de-a trage cu pușca": Acest lucru a fost înțeles
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
voia să-și răzbune complexele. Sîrbu a plătit prea scump talentul de spadasin al cuvântului și martirizat de cuvânt. în Frații Karamazov, starețul Zosima interpretează, pentru Ivan, atitudinea martirului care "simte un fel de satisfacție să ia în deriziune propria deznădejde, tot din deznădejde". în cele din urmă, râsul e pentru Sîrbu o soluție de dominare a disperării și a cauzelor ei. Are aceeași funcție, ca și ironia. Cum nu o dată o spune, Sîrbu avea acel l^esprit drôlatique, descoperit și
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
răzbune complexele. Sîrbu a plătit prea scump talentul de spadasin al cuvântului și martirizat de cuvânt. în Frații Karamazov, starețul Zosima interpretează, pentru Ivan, atitudinea martirului care "simte un fel de satisfacție să ia în deriziune propria deznădejde, tot din deznădejde". în cele din urmă, râsul e pentru Sîrbu o soluție de dominare a disperării și a cauzelor ei. Are aceeași funcție, ca și ironia. Cum nu o dată o spune, Sîrbu avea acel l^esprit drôlatique, descoperit și de Blaga, ca
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
Ce soarta prevezi românilor din zona atât de încercată pe care o reprezinți? Cum crezi că ar putea fi apărați mai bine? Perspectivele sunt foarte sumbre. Speranțele se sting pe zi ce trece. O spun cu tristețe dar nu cu deznădejde. Tinerii români părăsesc zona. Cei rămași ori se grupează în medii românești, în insule românești, ori părăsesc și ei zona cu timpul, ori cedează și se transformă în slugi ale stăpânului ungur. Este imposibil pentru comunitatea românească să supraviețuiască în
Interviu cu premiantul – Dan Tanasă [Corola-blog/BlogPost/94267_a_95559]
-
a distruge voința de a trăi (aceea în care Schopenhauer vedea izvorul vieții), dar și atâta umilință și dispreț de sine (nimicnicia lui) încât existențialiștii secolului al XX-lea apar, pe lângă el, ca niște snobi dezgustați de o viață odioasă. Deznădejdea concentrată aici, atât de cumplită, nu e creștină, însă izbucnește dintr-o sinceritate sfâșietoare”. Acestă sinceritate, deschiderea sufletului ca la o spovedanie, este caracteristică totuși omului creștin, trăsătură împregnată copilului Mihai care copilărise în țara de vis și de basm
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
percepțional, afectiv sau conceptual, în cadrul unei surpări a aparențelor, care pare a nu mai avea limită, cu atît mai tulburătoare cu cît nu se însoțește de gesturi patetice, de o acustică accentuată, ci se petrece într-un mediu potolit, silențios. Deznădejdea e surdinizată, muzicalizată. O disciplină morală informează poezia, sporindu-i latențele intrinseci. Prezentul se irealizează aidoma trecutului, se asimilează mediului fantasmatic al acestuia: „Ceea ce ne spunem azi s-a/ petrecut cîndva și nu se/ mai întoarce același dorul/ nu se
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
pentru dezechilibratul ei fost iubit, pe care, după o a doua minune de vindecare, îl anunță că va renunța la toate preocupările lumești. Numai sacrificiul dragostei pentru Ștefan îi va consacra vocația supranaturală. „Seducătorul din el era contrariat” - comentează prozatorul. Deznădejdea lui e iremediabilă. Ioana este ucisă de un kurd pătimaș, căruia îi refuzase cererea insistentă de a-i face un fel de vrajă din dragoste pentru păstrarea amantei și înlăturarea concurentului, deși acest gen de fapte nu intra în competența
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
inspirată: „Sburătorul este o atmosferă”. Când e să treacă la analiza unor opere, autoarea Traiectoriilor se oprește asupra scriitorilor din exil. Dumnezeu s-a născut în exil e definit ca un text-simbol, conținând transparente aluzii politice. Sentimentul dominant ar fi deznădejdea. Ca tehnică, autorul apelează la monologul interior. O altă carte care-i reține atenția, caracterizată elocvent, este volumul de poezii al lui George Ciorănescu Metaerotism imaginar. Dorul de țară, constată Cornelia Ștefănescu, îi bântuie întreaga creație, reținând emoționantul vers: „Ithaca
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
gară la plecare, când, așteptând să pornească trenul și văzându-te la fereastră, mi s-a părut că ți se umeziseră ochii... O tuse convulsivă îl apucă. Probabil că stătuse prea mult în apă... Continuă: ...M-a cuprins atunci o deznădejde și mai mare. Mâine îmi voi petrece toată ziua aici. Cu tine. Frau Sorge o să se supere, dar nu mai contează. Pentru că niciunde nu te simt mai aproape decât în casa asta a noastră bătrână, mare și frumoasă care nu
Asfințit cu ghioc (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12090_a_13415]
-
o prăpastie. El este un funambul! Dar și un "funambulesque", adică un acrobat, ciudat și bizar. în fiecare clipă poate să se prăbușească în vid. Am fost un echilibrist care a trăit alternanța dintre șansă și neșansă, perseverență și abandon, deznădejde și nădejde, umilință și revoltă, frică și curaj... toate strînse în nodurile pe care le-am legat pe frînghia ce traversa o prăpastie - în care am privit uneori abisul - și astfel nodurile s-au transformat în destin. Au dobîndit un
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
veche a cronicarilor și a textelor sacre, în genere, în istorie literară. Tot un fel de autoterapie o reprezintă și jurnalul, o decomprimare a pesimismului și a stării depresive: "Troenit de scârbă, de lehamite și - ceea ce e mai grav - de deznădejde, n-am mai văzut iar nici un rost al acestor însemnări. Dar azi, depresiunea fiind mai crâncenă ca de obicei, deschid caietul în speranța unei defulări " (s.m.). În afară de "plăcerea înrobitoare" a muzicii, Radu Ciobanu își consemnează adesea impresiile de lectură, ce
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
lui Maurice Barrés și Charles Maurras. Fanatic al trecutului patriarhal precum Eminescu și Iorga, admirator al satului-matcă precum, ulterior, Lucian Blaga, "poetul pătimirii noastre" se solidarizează cu suferința seculară a truditorilor pămîntului într-un chip static, printr-o crispare a deznădejdii ce-și găsește finalitatea în sine. Idealizarea trecutului produce un prezent blocat, interzicînd, de facto, viitorul: "Rătăcitor, cu ochii tulburi,/ Cu trupul istovit de cale,/ Eu cad neputincios, stăpîne,/ în fața strălucirii tale./ în drum mi se desfac prăpăstii,/ Și-n
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
oraș evocator prin personalitățile culturale care-și legaseră existența de aceste locuri: Hölderlin, Uhland, Schelling, Hegel. Într-o scrisoare către bunul său prieten din copilărie Ion Barbu (Dan Barbilian), "eternul student" admite sacrificiul întru cunoaștere: Am făcut un act de deznădejde plecînd". El știe că nu mai există cale de întoarcere înainte de a dobîndi "averea" în stare a-l face să se simtă stapîn pe sine, smuls îndoielilor, înarmat cu o autoritate internă de nezdruncinat. "Aplecarea drapelelor n-are niciodată nici o
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
editări, proze cărora li s-au adăugat unele texte inedite din aceeași perioadă, iar altele publicate doar pe Internet. Sunt proze scurte ce decupează delicat din cotidianul comun, în sensul familiar-domestic, momente de viață banală marcată adesea de mizerie și deznădejde, momente care, datorită simțului acut al derizoriului pe care autorul îl stăpânește perfect, se transformă în micro-drame existențiale ce frizează grotescul și absurdul. Personajele sunt anonimii de mâna a doua, păguboșii, ratații, cei striviți de destine implacabile. Lucian Dan Teodorovici
Povestirile lui Teodorovici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12825_a_14150]
-
înțelepte, învățături, ceremonialuri și întâmplări pilduitoare, citate celebre din sfinții părinți, cu tot ce trebuie să se spună și să se facă din vechime la prilejuri, ce rugăciuni și ce slujbe, potrivite la privegheri cu nădejde ori cu lacrimi de deznădejde, am notat cu migală rezumând, numerotând, conservând în scheme simple esențialul, în paranteze și acolade, depozitând astfel comori de comportament ritualic în două caiete. Am făcut toate acestea cu un ciudat sentiment al zădărniciei, bântuită de gândul a nu-mi
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]