154 matches
-
Ferenc călărea numai cai cu potcoavele Întoarse, ca urmăritorii lui, soldații Împăratului de la Viena, s-o ia În direcție opusă. Mai mult, cetatea lui din Ardud ar avea o uriașă rețea de beciuri și tuneluri numai de el știută, niciodată deznodată de alții. Unul dintre culoare ar ajunge pînă În hrubele castelului din Carei, altul s-ar opri În tainițele unei biserici din Sătmar, iar al treilea, strecurîndu-se pe sub Someș, ar ține pînă dede subtul ruinelor din Medieșul Aurit. Unde mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
întregi/ de lacrimi erau doar rouă/ iar eu pășeam alături ca o umbră/ numărând frunzele pe râuri/ întorcând șoaptele în tăceri,/ hăituită în culori maronii și uscate, cu ochii umezi ca stelele fragede/ al serilor de vară/ cu bătaia inimii deznodând/ izvoarele reci de odinioară." }esută în aripi: "Tapiserie de fluturi cu zborul greoi/ poate un adaos, poate o lipsă/ o priveam cu ochi umezi și miopi/ peste iarba fierbinte și verde aprinsă/ Cu tâmplele arse de aripi/ o tânără fată
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
parcurgere a cuvintelor. Mintea nu poate accepta acest tip de prizonierat de-o cruzime inimaginabilă, în care suferința fizică și tortura morală alcătuiesc un cuplu infernal, gata să-l suprime pe cel prins în această menghină cinică. Pentru a amâna deznodă mântul - singurul lucru la care poate spera - omul trebuie să inventeze strategii ale supraviețuirii. O supraviețuire în egală măsură fizică și mentală, de vreme ce ambele paliere ale ființei umane sunt în egală măsură primejduite: „Soluția mea a fost să derulez gândurile
Memorii de dincolo de mormânt (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5252_a_6577]
-
niște mari cu niște foarte mari alunecări de teren", (miere pe limbă). La Montale (traducerea lui Ilie Constantin Oase de sepie, Paralela 45, 2008) descoperim un ton lucid-meditativ apropiat: "punctul mort al lumii, zaua care nu ține,/ firul ce se deznoadă și în sfârșit ne pune/ în mijlocul unui adevăr" (I limoni) sau "instrument dezacordat, inimă". (Corn englez).Paralelismele s-ar putea înmulți, e vorba de o afinitate profundă, de un stil al emisiilor intelectuale profunde cristalizând în sintagma cognitive. E drept
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
este de 5.500 de burse, estimate la 13 milioane de euro. „Vom continua procesul de acordare a burselor, iar pentru anul școlar 2014-2015 estimăm o creștere la 6.000 de burse pentru tineri. Mă bucur că în sfârșit se deznoadă proiectul gazoductului Iași-Ungheni. Un gazoduct e o problemă complicată”, a afirmat Băsescu. Băsescu atacă și taxele consulare pentru moldoveni Sâmbătă, în fața tinerilor, Băsescu s-a arătat nemulțumit și de taxele consulare în condițiile în care, la începutul lunii iulie, Ministerul
Traian Băsescu promite din nou "burse" românilor din afara țării by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36032_a_37357]
-
au dat la închinat trecut pe la subțioară de fecioară în altar. Buzele de schitmonah umblau sânul sterp smerit seceta ce înceta pârga-n miedul daurit la capăt de mugur vlah. La lumina candelei gâtul ei prin asfințitul nesleit în revărsare deznoda al lebedei gât de-argint la nord tăind a recifelor tumoare sloiuri pale de opale spumă pâlcuri fresci și tâlcuri salbe-n lanț și chei de-azur un château atavique pur. Eu? port pata de coloare gal benul din lumânare
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
descărcate La fel de rapid precum am învățat Și uitat modul de funcționare Din manualele pregătite anume De instrumentiști virtuoși Și domnișoare profesoare de limbi universale Dezgolindu-se pudic după perdelele Apartamentelor comunitare Atelierul de reparații imposibile Venind dinspre Cavafii Vechi Să deznozi drumul spre parkingulgroapa Din spatele străzii Baia-de-Fier Apoi să desenezi un alt drum Să readuci la lumină locul acela amețitor Cafeneaua din vis și numele ei de insectă Umilă Să o repui în țâțâni în pasajul De dedesubtul clădirii cu ferestre
Biografobii by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/3111_a_4436]
-
virgule de sânge, schelete de semne ale mirării - și, poate, într-un mare Târziu, trezirea, un verde pur, verde pur, un foșnet, un scâncet, un murmur, o adiere, un cântec, măcar îngânat, de leagăn, sub soarele nou. Dar acum, te deznod, dezleagă-te, dezleagă-mă, lasă-mă să strig, să țip, să mugesc, să zbier, să urlu până voi răguși, să urlu până mai pot urla, - dezleagă-te, dezleagă-mă, cravată a lui Gellu Naum! Dezleagă-mă, te rog, și Tu
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
ideilor. Zografi știe să-și joace ideile, fiind el însuși un histrion de tip speculativ, trecerea de la un capitol la altul făcîndu-se ca o înlănțuire scenică, precum o pășire din treaptă în treaptă, spre un deznodămînt anume pregătit. Numai că deznodă mîntul lipsește, iar revelatița dată de explicația finală nu apare. Rămîne însă sclipirea autorului care dă viață ideilor. Un volum de eseistică inteligentă, în care retorica de tip teatral e pusă în slujba unor intuiții personale.
Domeniul nedefinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4165_a_5490]
-
în teasc,/ să mă cobor, să mă înalț/ Ca frunza care moare, ca să învie.” (Ruga unui vis pustiu). Mihail Janto (Germania, medic, scriitor, poet) este intelectualul care, la nesfârșit, trăiește cu sufletul între drumuri, cel natal și cel adoptiv, astfel, deznodând mereu amintirile și prezentul: „Am fugit din țară înotând Dunărea pe data de 8 Noiembrie 1980 cu riscul vieții! Eram atât de scârbit de regimul de atunci, vedeam în jurul meu doar suflete triste și înjosite, sau oameni lipsiți de caracter
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
Anna și pe Ioan i-a rostogolit viața din singurătatea suferinței, în multiplicarea trăirilor dezvoltată de cunoaștere. Ceea ce trăiesc cei doi este o dăruire a lor, în folosul descifrării neperceputului. În contrast cu transformările firești ale unei societăți bolnave, ei încearcă să deznoade nefirescul a două vieți. Sunt doi intelectuali lucizi care se joacă cu timpul și spațiul, schimbă roluri, schimbă măști, grimase incomode dejucând rostul unui zâmbet, unei flori, unei raze de soare. Gândul dintâi intră pe scena plină de colb, plină
PRINSE ÎN CHENARUL UNEI VIEȚI DE CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384964_a_386293]
-
fără Dumnezeu. ” Ambele personaje se strecoară, într-o simplitate a decorului, pe o scenă prăfuită, fiecare în cuibul lui de gânduri, spre izvorul care învie ”duminicile neîmplinite”. Caută esența existenței lor în unicitatea firii. În prezența izvorului, jocurile se învolburează, deznoadă furtunile, esența bolborosește în cei doi ca lava în vulcan. Cuvântul se metamorfozează, șterge unghere împăienjenite, se spun tare adevăruri, până acum șoptite în taină. Este o decopertare a sufletelor la întâlnirea cu Dumnezeu. Fiecare privire aruncată în oglindă este
PRINSE ÎN CHENARUL UNEI VIEȚI DE CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384964_a_386293]
-
ce a rămas deschisă cândva. Mi-e teamă că vântul a închis-o din greșeală. Bătrâna țigancă: Așadar cauți ceva? X: Nu caut nimic. Am greșit ușa. Bătrâna țigancă: E un rătăcit, a încurcat ața destinului și nu mai poate deznoda firul. Părăsește ușa și aleargă. Rotește globul.) Știam. E un om pierdut. Globul meu vede ceea ce oamenii nu pricep. X: Mă obosește. (Pornește spre valiză și se așează pe ea.) Totul pare să se rotească în jurul meu. (Bătrâna țigancă intră
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
În biserica San Giuda, lângă zidurile cele noi, s-a consumat o crimă. Dintr-o dată, bărbatul se arătă șovăielnic, dinaintea priorului. — O crimă care... probabil că reclamă prezența autorității Comunei, bâigui el. — Cine a fost ucis? În loc de răspuns, Bargello Își deznodă anevoie legăturile din piele de la coif. În cele din urmă, izbuti să-și smulgă de pe cap greoiul acoperământ, de sub care se ivi jilav de sudoare. — Nu știm Încă. Dar e mai bine să vezi cu ochii dumitale. Vii? — Povestește-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca aureola unui martir. Îl fixa cu neobrăzare, cu capul aplecat pe o parte și cu buzele strâmbate Într-un zâmbet vulgar. — Așadar, iată-te din nou, messer Alighieri. La urma urmei, tot patul meu Îl cauți, Îl apostrofă ea deznodându-și șireturile rochiei și arătându-i pieptul. Glasul ei ascuțit tăia ca un pumnal. Dante se oprise dintr-o dată, cu două trepte mai jos. Fata se apropie și se aplecă spre el, atingându-l cu sânul. Poetul simți un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
conștient de oroarea priveliștii pe care o constituia el însuși. Mișuna în continuare, muzical, o placă umană albă fără semnul masculinității. Unduindu-se nevralgic, Michael era mai degrabă asemeni unei cadâne aparținând unei ordini răsturnate, încercând din răsputeri să se deznoade dintr-o legătură creată din propriul dans. Deodată, pe când tocmai își ridicase cu fermitate unul din brațe în sus, întrucât așa necesita procedura respectivă, subrațul lui Berzelius dădu la iveală un buton. Unul de plastic. Îl apăsă imediat, folosindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
clipită, capul și trupul zăceau despicate În colbul deșertului; Făcătorul de Minuni pronunța aceeași formulă magică, dar În sens invers și atunci capul se Împreuna cu trupul, iar Împletitura de in de pe grumaz zăcea pe jos. După care Simon o deznoda, Încingîndu-se cu ea, doar dacă vreun spectator nu căuta să se Încredințeze de soiul Împletiturii. Atunci Simon Îi Întindea un capăt al cingătorii, țeapănă ca un par; de cum o atingea neîncrezătorul, funia se pleoștea și se prăvălea pe jos, stîrnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
prin excelență subiectiv. Eul liric este clar definit, iar evocarea anotimpurilor sugerează intrarea în universalitate si dorința de a atinge prin scris, perfecțiunea. „Zăpezile acestea/ Ning întotdeauna/ În chip poetic./ Nu rămâne decât/ Să trec puntea/ Anotimpurilor/ Și să le deznod.” „O șansă pentru poezie ” se remarcă prin totala transparență, prin concentrare, prin spiritualitate. Rămânem în cotidian, în lumea obișnuită, condiția poetului fiind redată simplu, prin starea de a izbuti libertatea și de a depăși obstacolele. „Și dacă scrii/ Și dacă
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
alta, iar tăntălăii luaseră poziția calului când bea apă și nu-și mai despironeau privirile din podea. Cocuța: —Răspundeți, măi, fir-ați ai dracului de gugumani de pădure, care sunteți voi, că pun mâna pe coada de la mătură și vă deznod în bătaie. Ce e cu sticlele alea? Ce-ați mai făcut? Hapciurică a ridicat două degete, ca la școală, și am crezut că vrea să spună adevărul. I-am dat cuvântul: —Spune, pișpirică! —Pot să mă duc să mă piș
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
prin excelență subiectiv. Eul liric este clar definit, iar evocarea anotimpurilor sugerează intrarea în universalitate si dorința de a atinge prin scris, perfecțiunea. „Zăpezile acestea/ Ning întotdeauna/ În chip poetic./ Nu rămâne decât/ Să trec puntea/ Anotimpurilor/ Și să le deznod.” "O șansă pentru poezie" se remarcă prin totala transparență, prin concentrare, prin spiritualitate. Rămânem în cotidian, în lumea obișnuită, condiția poetului fiind redată simplu, prin starea de a izbuti libertatea și de a depăși obstacolele. „Și dacă scrii/ Și dacă
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
sabia în lupte se războiesc motive care la poarta urii adapă neștiutul când timpul își răsfață pornirile lascive în criza cu vedenii o ploaie e schiloadă își uită stropii vieții pe talerul din cer cu mâna neputinței azi visul meu deznoadă un mit cu nesupuneri în pasul lui stingher 18.07.2014 galop aspru ne-ascundem după umbre și nu știm să iubim plimbăm o gelozie blestem într-o poveste prin ochi cu deziluzii uităm să ne-amintim că jocul e
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
sub clopot de lumină răsuflă ușurată a clipei răvășire pe țărmul dinlăuntru un val de plinătate se rățoiește hâtru contrarii rătăcite necontenit disperă bat pas pe deziluzii în stânga emisferă în dreapta bătrânește se-așează-nțelepciunea și Tatăl iar zâmbește s-a-nfăptuit minunea condeiul se deznoadă începe să înșire mănunchi de hieroglife cu forma lor subțire se zbânțuie pe coală vibrații ies din mine se-ncolăcesc pe viață și-apoi coboară-n tine 23. 07.2014 cu râsul cuvintelor în rucsac ne-am uiat între punct
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
și mă maimuțărea, pe motiv că aș fi prea molatecă de când m-am apucat de yoga”. «Ce Doamne iartă-mă faceți acolo?», mă certa. «Intonați în cor, vă împletiți degetele, mâinile și picioarele și așteptați până vine Guru ca să vă deznoade? Tu n-ai nevoie de asta; mai bine hai cu mine pe coclauri, să ne urcăm pe vârf de munte și strigăm de acolo: Hei cine-i aicea Împăratu', în țara unde de-o mie de ani domni oftatul?!» „Tocmai
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
Sublime introspecții pătrunse de-oboseală Revin în nemurire, ca-n veșnic început, Le posedăm esența, le-așternem cu sfială, Amprenta lor plonjează din zbor care-i pierdut. Se-agață cu asprime de umbre fără urme, Se cuibăresc în mituri care deznoadă porți, Animă viziunea cu strigătele sumbre, Create-n închisoarea unei prea terne sorți. Referință Bibliografică: Cuiburi de nuiele / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1469, Anul V, 08 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Carmen Popescu : Toate
CUIBURI DE NUIELE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352325_a_353654]
-
de copil și m-am trezit că-mi înflorește cerul, îmbrățișându-mă deodată cu misterul unui alt răsărit, descoperit subtil. Mi-au devenit pleoapele aripi imaculate, purtându-mi visele prin lumea inocentă a fluturilor, cu o gingășie insistentă, ce-ar deznoda cărările prea des alambicate. Sufletul prinse-a-mi râde-n hohote de stele simțind copilăria deșteptată-n mine, zburdalnică, cu-atingeri cristaline, ce mă vor zugrăvi în magice - acuarele. Dac-am uitat cândva al bucuriei stil și am purtat prin
ZÂMBET DE COPIL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350875_a_352204]