864 matches
-
în măduva oaselor, relativizînd totul, poetul ar putea subscrie mărturisirea lui Cioran: „Nu știu ce e bine și ce e rău; ce e permis și ce nu e permis; nu pot condamna și nu pot lăuda”. Odată stabilit acest unghi de abordare dezolant, d-sa caută asocieri, imagini, nuanțe care să-l susțină în discursul poetic, la un mod scrupulos, metodic. Considerat ca un întreg, volumul de care ne ocupăm aci, bastonul de orb, capătă aerul unui „tratat de descompunere”. Elementele anarhice, înfățișările
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
pictor, temperează infernul generat de o imaginație demnă de un Bosch. Lumea infernala a pictorului naiv Ionesco e lumea pur și simplu, lumea de pe stradă, lumea de aiurea. Lumea așa cum o vede oricine: plină de umor, de tandrețe, de cruzime, dezolanta, sumbră, colorată, cu o mulțime de fete, din ce in ce mai putina natură, o lume din ce in ce mai violență, măi absurdă, dar din care, culoarea și imaginarul mai fac, încă, parte; că și angoasele, de altfel. St. Gallen. La Galeria Erker (care-și trage numele
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
întreb în ce măsură este fair să reproducă discuții intime care vizează un terț. Mai ales că, de cele mai multe ori, persoanele implicate în astfel de situații fac parte din același cerc. România tranziției văzută prin prisma Jurnalului Monicăi Lovinescu oferă un peisaj dezolant în care oamenii se mișcă spasmodic în direcții diferite, se ciocnesc între ei și apoi fiecare o ia în direcție contrară. Este o carte fundamentală pentru istoria noastră recentă, care demonstrează că pentru intelectualii români libertatea poate fi uneori mai
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
vorbește despre un mafiot chinez tranșat și folosit ca ingredient culinar. Constantin Popescu știe că scrie neconvingător; de multe ori afirmă, comentează și impune când ar fi trebuit ca scrisul să sugereze prin propriul meșteșug: „Spectacolul este deprimant umilitor, barbar, dezolant, cinic, dizgrațios, aberant, dezgustător, inuman, degradant...” sau „Imaginea este, bineînțeles, intrigantă”. În momentul în care indivizii au un accident cu mașina, la casetofon tocmai ascultau Diesel Power - Prodigy, când se bat niște vecini se aude Wolly Booly, când același Faianță
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
-ului și... De fapt, prietenul are dreptate, mi-am zis. Iacă-tă, altă gândire științifică stă la baza agriculturii: pământul este lăsat să se odihnească după maltratarea sa de-a lungul anilor cu tot felul de chimicale; sigur că peisajul e dezolant dezolându-l chiar și pe domnul prim-ministru care, orișicâtuși, dar... Domnia sa chiar constată și zice că agricultură performantă nu se poate face pe fâșii de pământ, ci doar pe suprafețe mari unde pot fi utilizate mijloace mecanice de care
Vizită de lucru cu amintiri... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12725_a_14050]
-
fost desființate?), nici n-a izbutit a-i intimida pe semnatarii ei, care și-au amplificat judecata, deplasînd-o din zona literară într-una mai generală, cu țelul de-a sancționa nonvaloarea, impostura, anomalia oriunde se arătau (bineînțeles, nu fără excepțiile dezolante ale compromisului): "Construit pe și apărat de verdictele criticii, sistemul literaturii române a deceniilor din urmă - și, într-o perspectrivă mai largă, al culturii creative - a constituit practic singura opoziție amplu articulată la presiunea uniformizatoare, depersonalizantă a statului polițienesc comunist
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
vede ca pe un stoic nezgomotos, neclintit de laude și contestări; poezia lui - un pustiu de culoarea cenușii. Dar "cine vrea să Ťpornescăť de undeva trebuie să aibă în vedere că numai de aici, din acest spațiu devastat de sensuri, dezolant, o poate face." Poezia începe să aibă sens numai după ce a închis toate ieșirile de siguranță, pierzîndu-și tentația de a minți în apărarea unui iluzoriu prestigiu. "Numai poezia?" Firește că nu. Metoda lui L. Raicu seamănă bine cu ceea ce s-
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
provine din ceea ce Mihai Cimpoi numește ,disponibilitatea carnavalescă" și ,filiația directă cu cultura populară a râsului", materializate îndeosebi în romanul Povestea cu cocoșul roșu. Azi însă comicul din acest roman, extras din viața la țară, mi se pare total perimat, dezolant, pueril, lamentabil. Și totuși critica literară basarabeană persistă, printr-o obtuzitate de neînțeles, în a înălța elogii acestui roman mediocru, considerat ,un adevărat fenomen" (Mihai Cimpoi) sau ,unul dintre cele mai interesante romane din tot ce a dat literatura basarabeană
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
inclasificabilă a literaturii, cu modul capricios în care ea își exercită influența asupra conștiinței cititorilor sau cu esența criticii literare, care este mai curând un joc literar secund, decât o instanță de orientare a literaturii. Se remarcă, încă o dată, prozaismul dezolant al gândirii marxist-leniniste, incompatibilitatea sa structurală, iremediabilă cu tot ce iese din raza producției de bunuri materiale. Ideologii partidului comunist pleacă de la premisa, falsă, că există o similitudine între producția de bunuri materiale și creația literară, atribuindu-le scriitorilor ,sarcini
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
formulă a dedublării, scoasă din desuetudine cu ajutorul unei atmosfere create cu grijă și cu cap, suficientă cât să îi câștige regizorului Brad Anderson porecla de virtuoz al dezagreabilității. De la cromatică (albastru, gri-oțel, lumină filtrată mai tot timpul) până la decoruri urbane dezolante și interioare depersonalizate, care sunt contrapunctale față de personajele care le locuiesc. Atenție, indiciu de vizionare! Dacă există un personaj reconfortant de normal în acest lungmetraj, atunci el nu există de fapt. La atmosfera de care vorbeam dau o mână de
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
Vasia luptă împotriva impresiei că liturghia ortodoxă, atât de lentă și solemnă, nu era făcută pentru pitici. Nu se simțea în largul lui printre acele icoane și lumânări aprinse, nu fericirea lui o cântau glasurile cavernoase ale coriștilor. Un amănunt dezolant, țarina ceruse ca toți cavalerii de onoare, însărcinați, potrivit obiceiului, să țină o cunună simbolică deasupra capetelor viitorilor soți, să fie pitici de la Curte. Or, dacă cel care stătea în spatele lui Vasia ridica fără efort diadema tradițională la înălțimea dorită
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
lume În care noaptea are douazeci si trei de ore. M-am Întrebat mereu, cine sunt ei? Sunt oameni care au ajuns, "acolo", Înaintea mea și Încearcă să mă cruțe de oboseala unui drum care, inevitabil, duce Într-un loc dezolant? Sau sunt simpli spectatori care și-au facut o carieră din a urmări, judeca și diseca spectacolul vieții altora? De ce Îmbătrânim Înainte de a afla răspunsurile? Doar gândurile și amintirile nu Îmbătrânesc niciodată, dacă le păstrăm in noi. Poate de aceea
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
al femeii față de care bărbatul este neatent, indiferent,incapabil să-și dea seama că soția sa este amenințată de boală) ori al morții. Depresive și frustrate, personajele se regăsesc singure (căci obiectivitatea autoarei este perfectă) pe scena unei lumi mizere, dezolante, care li se deschide Înainte ca o oglindă din care le privește „un hiperrealism angoasant”, după cum scria Doina Ioanid, care le dezumanizează. Ratarea personajelor este evidentă, indiferent de mediul din care fac parte (Întârzierea la locul de muncă sau la
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
o insulă din Alaska, al cărei scop era descoperirea unei soluții pentru viața trăită În egoism, Înșelăciune și deseori, imoralitate la care, copil fiind, a asistat. Deși nu sunt adepta judecării unei cărți după copertă, trebuie să recunosc că fotografia dezolantă a ursulețului prăbușit ca dintr-o luptă acerbă Împreună cu titlul provocator m-au făcut să cad În capcana prejudecății, fapt pentru care, Înainte de a pătrunde În universul romanului, mintea mea țesea fir cu fir imaginea morții unei tinere ființe. Depășind
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
toată viața pentru a mă apăra, pentru a mă organiza, pe mine cel ce cade, pe mine care sunt haos. Acum vreo patru ani, Ștef., prietenul meu, cînta, la beție, un cîntec popular, sfîșietor: un plînset al bătrîneții, simplu și dezolant. (Bătrînețe, haine grele; etc.) în noaptea aceea, mi-aduc aminte, am avut un coșmar. M-am visat bătrîn, îmbătrînit deodată, viața, tinerețea, alunecate printre degete. Era o disperare fără nume. M-am trezit, în dimineața însorită, plîngînd de fericirea de
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
se impune în aprecierea valorică a operei literare funcționînd, de cele mai multe ori, în dauna esteticului. Dintr-un imperativ moral, dintr-o profundă nevoie de angajare umană, el se transformă, nu rareori, în trambulină facilă de promovare care încurajează veleitarismul. E dezolant să constați mediocritatea și lipsa totală de originalitate a unor scriitori din Est, curtați de mediile occidentale pentru corecta abordare a "comme il faut"-ului politic. Mă gîndesc acum și la contratimpul ăsta caraghios între cerere și ofertă, de parcă cineva
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
ca mine. Ideea că și-ar putea iubi munca și pacienții o socot ipocrită, fiind doar de domeniul sfințeniei absolute, dar socot c-au mare merit fiindcă își stăpînesc repulsia și se poartă milos, că se obișnuiesc cu un spectacol dezolant, fiind zilnic confruntate cu el. Ba încă am aflat cu surprindere de la aceste îngrijitoare că există cazuri și mai disperate ca unchiul, cînd bătrînul nu conservă strict decît funcția digestivă, de la cea de îngurgitare la cea de excreție, adică o
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
de ce te miri?... doar știi... am și eu o treabă de făcut, nu m-am născut... așa... degeaba, e munca mea fericită, e viața mea... cu zilele ei zdrențuite, tîrîte prin prafurile străzilor întortochiate, în pantă lină, pietruite , nesfîrșite, străzi dezolante de provincie fără nimic la capăt... poate doar cu o cișmea picurînd lent, veșnic... clipa cea lentă.. sau mint?... mă înșel?... da... acolo voi atinge cerul cu pieptul, ca în adolescență, îmi voi mîngîia, îmi voi îndulci carnea trupului, mi-
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
auzită. Un înger nevăzut, zice autorul în trisagion: ,,stă acolo în lumină,/ și cântă singur bucuros/ un imn ce nu se mai termină”. Ba chiar: ,,cântă atât de tare că n-auzim nimic”... Primele șase versuri din Imnul iubirii țipă dezolanta, manieră: ,,patria credinței”, ,,tărâmurile nădăjduirii”, ,,facla iubirii”, ,,graiul dragostei”. Arareori, câte un fragment te bucură, în treacăt, precum, în origine, pământul văzut ca o roză răstignită: ,,La început a fost pustia/ Și în pustie era vânt/ Și-n vânt ardea
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
unei biserici vechi și părăsite) începeau să adoarmă una câte una lovite parcă de o boală contagioasă, încremenite în atitudini inconfortabile, lascive, ca într-o pânză de Pallady, dormeau cu gura întredeschisă torcând stridențe atonale, și rămâneam într-o singurătate dezolantă, frustrantă într-un fel, cu cartea în mână, privind pe geam desfășurarea unui peisaj ce-mi devenise cu timpul total indiferent, ba chiar ostil - citeam până la Titu când vremelnicele mele companioane se trezeau deodată ca la o comandă, împinse de
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
socială, teroare politică, infrastructura economică distrusă, servicii publice inexistente sau defectuoase, aneantizare psihică a individului. Îndoctrinat de propaganda comunismului proletar, dresat ideologic să-și execute în liniște "programul de supraviețuire", exponentul "noii orînduiri" apare în toată splendoarea lui abjectă și dezolantă: sărac, murdar, cretin și obedient. Imaginea sub-umanității paupere și declasate pe care o oferă Rebarbor coincide cu aceea a unei colectivități ieșite din dictatura stalinistă a proletariatului și intrate în mașinăria ingineriei sociale "multilateral dezvoltate" a lui Nicolae Ceaușescu. În
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
cărei proprietari la ceasul acela erau în vacanță. Clădirea pensiunii care vara atrăgea multă lume, acum, în pragul toamnei, rămăsese pustie de vizitatori. M-am trezit într-o încăpere străină, fără zgomotul vreunei uși deschise la întîmplare, într-o monotonie dezolantă și descurajantă. Dar ceea ce știam era faptul că trebuia să scriu o carte. N-aveam plan,n-aveam idei, n-aveam inspirație, personajele la care gîndisem în multele mele ore de tainică meditație pieriseră cu totul. Și totuși trebuia să
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
Dragoș Bucurenci Mi se pare dezolant faptul că într-o piață importantă a Bucureștiului avem un soclu impozant pe care de 20 de ani nu ne duce mintea să facem nimic interesant. Situația e, însă, pe cale să se schimbe, mulțumită lucrării de artă contemporană “” (autor: Andrei
Replacing Lenin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82616_a_83941]
-
Alfamei sau prin livezile de măslini; de ce s-ar fi temut însă regele, el, care găzduia în palat o adevărată grădină zoologică, un elefant, un rinocer, cîțiva leoparzi, în timp ce unele mînăstiri din oraș se lăudau cu crocodilii din iazurile lor? Dezolanta imagine a "tîrgului nemernic, unde iarna lupii se fofilau pînă în preajma Curții", din care lipsesc fluviul, colinele și zidurile, adică totul, poate fi, la rigoare, justificată ca o percepție parțială și subiectivă, determinată de obscurele și nelămuritele antipatii ale protagonistului
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
scurt, dar cu o mare și grea încărcătură. Pentru că sunt prin excelență o fire solară, dornică de armonie și de frumos, întunecimea acestui sentiment nu își găsește locul în preajma mea. Dacă urăsc ceva, urăsc această blestemată ură, considerată cea mai dezolantă și mai periculoasă dintre toate trăirile omenești. Nu e prea ușor să scrii despre un asemenea sentiment atât de virulent, capabil să-ți înghețe sângele în vene, un sentiment care nu se vindecă, nu trece, nu dispare, dar în același
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]