450 matches
-
cutremurătoare (mai întîlneam îngeri la vremea aceea!... nepedepsit de dînșii...), florile cărnoase, cu tije unduite, agățătoare... prăfuite sau incredibil de fragede, de pline de miez, îmbrățișînd cîte un burlan ruginit... pata de păcură căzută pe trotuar, ajunsă acolo într-o dezolare stranie, într-o înstrăinare dificil de suportat, persecutată de oamenii din jur... bucățile de tablă zdrăngănind ritmic pe cimentul grădinilor pustii, perfect rotunde, lipsite de plante...imaginile halucinante, strălucind și dispărînd rapid pe geamurile scăpate de sub obloanele din scîndurele de
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
lui febrile. - Noi doi, domn’ Caraiman, a spus el plimbând leneș sub nări o țigară și adulmecând-o zgomotos, noi doi, fără supărare, suntem încă adevărați fumători! Ultimii poate din această venerabilă instituție. Toți s-au dedat la americane, ce dezolare! Mă întreb și vă întreb: o fi deosebit cancerul american de plămâni de cancerul nostru? Ilarie nu greșea când își punea întrebări tulburătoare despre doamnele și domnii cercetători, deși nu îndrăznea încă să le rostească pe cele cu adevărat supărătoare
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
lînga care treceam. Pe majoritatea ferestrelor erau lipite foi de carton, menite să înlocuiască ochiurile de geam sparte de bombardamente. Dar cartonul nu părea să ajute prea mult, pentru că obtura lumină și lasă să pătrundă frigul, cufundînd casele într-o dezolare oarbă. Sticlă era tot atît de prețioasă că aerul și la fel de greu de obținut. Ici și colo, cîteva ferestre își păstraseră geamurile intacte. Am putut aruncă o privire înăuntru. La lumină bolnăvicioasa a cîte unui bec slab, oamenii se strîngeau
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
bătăi pe compartimente. Printr-o focalizare la fel de crudă ca și cea operată de Monciu-Sudinski, Băieșu lasă posterității imaginea-tip a societății românești abrutizate de patru decenii de comunism; populată cu bestii, retardați mintal și bețivi, aceasta nu poate stîrni decît dezolarea amuzată a cititorului, pus față în față cu o familiară "felie de viață nouă": "În haltă se aflau circa cincizeci de bărbați uzi fleașcă, cu șepci și cu băști pe cap, care porniră spre tren cu figurile încruntate, enervați că
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
1890, Maiorescu avea să treacă, la dus (5/7 iulie) și la întors (30 iulie / 11 august), prin Copenhaga; la întoarcere, l-a căutat pe Kristoffer Nyrop, dar acesta nu era în oraș, astfel încât nu s-au putut întâlni, spre dezolarea romanistului: „Dumneavoastră, eminentul, amabilul și ospitalierul domn Maiorescu la Copenhaga, fără ca eu să fi avut cel puțin plăcerea de a vă strânge mâna. Spun „cel puțin", pentru că dacă v-aș fi găsit - m-am dus, în grabă, marți dimineață la
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
dacă doream să-l ajut, trebuia să par, să îi fac pe ceilalți să creadă că mă aflu pe ultima sută de metri...pe ultimul centimetru...dăh !... că nu mai pot scrie... că de abia mai tîrîi cuvintele printre mlaștinile dezolării personale... și cînd reușesc, în fine , bleah!, să încheg ceva, cînd acced...humm !... să-mi coc puroiul, să mi-l prăjesc precum scrobul de bubă dulce, să mă scarpin indecent la coajă, împroșcînd în jerbe, în arteziene, cu furtunul de
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
Franța, străbate Monaco, ajungând în Italia, până la Genova (o construcție uluitoare, numai viaducte și tuneluri la înălțimi amețitoare, săpate în munte), iarăși mi-a răsunat în minte replica enormă rostită senin de tânăra doamnă ministru și m-am înecat în dezolare și în rușine. Viața ca telenovelă. Lingurița cu epic. Isteria colectivă Poate tocmai fiindcă nu suntem în stare să făurim drumuri ne refugiem precar în povești. În ficțiuni ieftine (mai rar vesele, de regulă terifiante), care țin loc de fapte
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
lipicioasă, numai miere, pufnind pe nas și pe urechi,/ care mă răstignește fără motiv... aici te înșeli,// te răstignește din/ motive bine determinate, metafizice" (Nervi șEști ca o carte, predestinatăț). Așa încît orizontul apare întunecat în toate direcțiile. Particularitatea acestei dezolări totale ne-o oferă obiectivarea imaginii sale, obținută prin fluxul energic al fanteziei care proiectează un epos al decăderii cosmice, un soi de poveste a entropiei. Vorbind tot mai puțin atașant despre sine (ar putea afirma ca și Pascal: "le
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
galopez/ pe colinele verzi/ ale memoriei". Ori: Sunt/ atît de departe/ de casă/ încît/ numai murind/ mă mai pot/ întoarce". în consonanță cu o asemenea strictă încorsetare verbală, observăm o "stingere" a patetismului topit în anodin, în retractilitate, în iremediabilă dezolare. Mitologia e dezumflată prin raportarea la stringența prezentului plat, izbită de inebranlabila actualitate: "O, voi barbari/ din toate zările/ deghizați în ahei/ nu-mi veți putea cuceri/ Troia din inima mea.(...) Veți avea nevoie/ de un cal mic, mic, mic
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
de la o vreme sărut doar ceaiul de fructe..." (Telecomandă de iarnă). Stihuri din care romantismul funciar nu e înlăturat, ci pus doar să suspine cu o eficiență lirica. Sau înscenînd o hîrjoana amuzata cu obiectele din preajma, martore discrete ale tăioasei dezolări: " lucrul meu de virtute este scaunul/ ce pe șine se contemplă, jignindu-mă:/ atu, dragule, doar stai...a/ hașurezi minciuni circulare prevăzute cu măsline!/ visez: /ăfiecare felinar are dreptul la un cîineă/ în preajma iubirii,/ mereu mai aproape, / îngenunchiez sub o
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
coaja pămîntului ci închiși ermetic în pămînt trăind o viață care e o supraviețuire a propriei morți și de acolo inimile lor bat cu teamă continuă să nu se spargă" (Agamemnon șMemoriaț). Lascivitatea se întîlnește cu extincția prin intermediul amărăciunii (a dezolării existențiale, ca spontană "filosofie") care mediază dramatic între extreme. Absolutul nălucește în articulațiile contingentului, în același anevoios proces al redobîndirii întregului refuzat: "! și senzualitatea caută eterul purificat ca un condor moartea senzualității injecție balsamică în trunchiul unei efuziuni mai generale
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
Grigurcu În versurile poetului Gabriel Chifu se reflectă - cu virila măsură și alteori cu o tot atît de virila nemăsură - un "rău al veacului". Un rău cu specifice manifestări, căruia i se dă, din diversele nume cu putință, cel de dezolare și care suprimă nu doar ipostază narcisiaca a autorului, prin ocultarea oglinzii, ci și pe cea expresiva, prin amploarea trăirii asumate, deversînd limitele verbului: "nu mă mai văd în oglindă. nu mai încap/ în oglindă. nu mai încap în cuvinte
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
doar ipostază narcisiaca a autorului, prin ocultarea oglinzii, ci și pe cea expresiva, prin amploarea trăirii asumate, deversînd limitele verbului: "nu mă mai văd în oglindă. nu mai încap/ în oglindă. nu mai încap în cuvinte. este în mine/ o dezolare. ea nu încape în cuvinte" (La marginea lui Dumnezeu). Răul acesta, doar cu aproximație romantică nomabil, e contaminant la modul insidios prozaic, fapt ce constituie o aluzie la dimensiunea-i lăuntric proliferanta, uriașă: "dezolarea această trece de la unul la altul
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
în cuvinte. este în mine/ o dezolare. ea nu încape în cuvinte" (La marginea lui Dumnezeu). Răul acesta, doar cu aproximație romantică nomabil, e contaminant la modul insidios prozaic, fapt ce constituie o aluzie la dimensiunea-i lăuntric proliferanta, uriașă: "dezolarea această trece de la unul la altul/ că postașul care-și depune scrisorile în casele orășelului./ dezolarea/ își lasă scrisoarea în fiecare dintre noi. la început scrisoarea/ să este lapidara/- ăsalut!a atît are să ne spună, dar în fiecare zi ea
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
Răul acesta, doar cu aproximație romantică nomabil, e contaminant la modul insidios prozaic, fapt ce constituie o aluzie la dimensiunea-i lăuntric proliferanta, uriașă: "dezolarea această trece de la unul la altul/ că postașul care-și depune scrisorile în casele orășelului./ dezolarea/ își lasă scrisoarea în fiecare dintre noi. la început scrisoarea/ să este lapidara/- ăsalut!a atît are să ne spună, dar în fiecare zi ea crește/ înlăuntrul nostru" (ibidem). Astfel percepută, dezolarea produce o metamorfoza a organismului, o literaturizare a organelor
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
că postașul care-și depune scrisorile în casele orășelului./ dezolarea/ își lasă scrisoarea în fiecare dintre noi. la început scrisoarea/ să este lapidara/- ăsalut!a atît are să ne spună, dar în fiecare zi ea crește/ înlăuntrul nostru" (ibidem). Astfel percepută, dezolarea produce o metamorfoza a organismului, o literaturizare a organelor debitoare stării de spirit tiranice. O substituție, prin scris, mai bine zis o ontologica uzurpare: "sîngele inima plămînii și creierul rînd pe rînd toate se/ transforma în litere în/ propoziții ale
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
o metamorfoza a organismului, o literaturizare a organelor debitoare stării de spirit tiranice. O substituție, prin scris, mai bine zis o ontologica uzurpare: "sîngele inima plămînii și creierul rînd pe rînd toate se/ transforma în litere în/ propoziții ale acestei dezolări care devine un roman-fluviu/ înlăuntrul nostru./ ea este totul. numai ea este"(ibidem). De facto, ia naștere o nouă lume. Lumea ficțiunii, care, absorbind realul, îl aneantizează, preluînd, ea,funcțiile lui morale și civile, o lume paralelă avînd feeria să
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
mixtura putinței absolute cu neputința absolută ("trăim aici la marginea zdrențuita a lui/ Dumnezeu unde totul e îngăduit/ și nimic nu se poate" - ibidem), duce la criza conceptului de identitate. Aceasta înseamnă că eul se simte alienat, despicat de starea dezolării, incapabil a-și asuma discursul, a-și susține credință, a se interogă. Dar și anesteziat (mortificat) prin scindare: "cineva sau ceva s-a strecurat/ între mine și mine: ei și!.../ verbele mor toate cînd ajung fix/ în același poem: ei
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
Unitatea eului creator se dovedeste o pură convenție, căci spre versurile emise de acesta se repezea, multiplicîndu-l "o mulțime de înși fără realitate" (ficțiunea textuala își fictionalizează receptorii), iar eul parazitează, ca atare, pe seama celuilalt: "eu locuiam în ochii cuiva". Dezolarea are ca rădăcina o astfel de inconsistenta a eului. Procesul de descompunere a eului e bivalent, deoarece se poate vorbi, cu egală îndreptățire, de o extensie, de o proiecție a subiectului asupra fantasmelor sale care ajung să trăiască în locul său
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
în obiectul pur, concret, tangibil, derizoriu. Stilistic, Gabriel Chifu operează o conjuncție între suprarealism și expresionism. Din cel dintîi extrage libertatea halucinanta a asociațiilor, din cel de-al doilea suflul cosmic, acea absurditate stihială care umflă pînzele de corabie ale dezolării sale programatice. Notațiile suprarealiste poartă în genere pecetea unei încrîncenări, a unei durități ce le reduce gratuitatea plutitoare, vagul în care visul Neantului s-ar putea zbengui în voie. "Dicteului automat" i se adaugă, reflex, reacția obsedanta de criză a
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
beznă era tot mai groasă, n-aveam mănuși./ Tipenie-de-Om zăcea lat la intrarea an casă./ Pană-de-Curent și el, cu Pană-de-Gaz,/ prin cotloane, la bârfa./ Frig, foarte frig,/ frig și gheața, greață" (Dark ages). Precum la Ion Caraion, ne ăntămpină o dezolare generalizată, ănversunată, cu componente geologice, osteologice, suburbane, pseudometafizice: Măruntaiele pământului vâjâiau,/ o mană nevăzuta ne desenase semnul rușinii/ pe frunte/ și nu mai știam dacă era clopotul/ cel care ne ademenea la capătul drumului/ sau corul oaselor risipite și azvârlite
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
Semnele acestei oboseli existențiale prefigurând o "schimbare la fața" a liricii sale sunt vizibile și an Necuvintele (1969) și an dulcele stil clasic (1970), ăn care se dezvoltă sugestii anterioare an tonul unei profunde suferințe fără pricina aparentă, a unei dezolări fără leac, ăn versuri făcându-și loc deja din când an când scene de cruzime și tortură ce vor deveni spre sfârșitul vieții atroce, insuportabile. Sado-masochismul acestor viziuni sângeroase, de omoruri an chinuri, schingiuiri, spintecări și decapitări se amplifică vădit
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
avea certitudinea că nu mă înșel, neavînd la dispoziție originalul) de Elisabeta Niculescu la Editură Trei. Cu un vocabular diferit și pornind de la premise conceptuale atît de diferite, cele două volume abordează, de fapt, aceeași problemă: cea a sentimentului de dezolare, a acelei stări de vid interior și neputința exasperanta care ne cuprinde uneori, îndemnînd pe unii să fugă fără a ști unde vor să ajungă, pe alții să își pună capăt zilelor, sau dimpotrivă, să și le ducă mai departe
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
comun", ale cărui ecouri lăuntrice sînt imprevizibile, cît și - din partea opusă - bufoneria junelui școlit, stigmatizat de dezabuzare, convenție, plictis, adică de un complex neoromantic. Visul ajunge în climatul cel mai anost, acordîndu-i note de feerie și totodată confirmîndu-l discret în dezolarea sa fără leac: "Nea Gică ascultă Ella Fitzgerald, It's only a papermoon, și taie cu foarfeca lui cea mai bună nasturi de carton, răsucește coifuri din hîrtie lucioasă, atîrnă dintr-un colț în altul al camerei ghirlande împletite, aprinde
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
frecvente, secvențele de critică socială dobândesc astfel, un caracter centripet, iar jurnalul își păstrează natura de derivație a unui eu liric." (Gh. Grigurcu, Poezia română contemporană, I, p. 55, Editura revistei "Convorbiri literare"). Am întrerupt aceste dangăte de clopot ale dezolării pe un cuvânt important: "slăbiciuni"... Victor Felea nu trece cu vederea nici propriile-i compromisuri sub vremi; pe 12 februarie 1977, el notează: " Spre rușinea mea, am expediat azi la Uniune poeziile patriotice destinate unei antologii aniversare. Un compromis în
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]