101 matches
-
și apucai să citești despre trădări și despre tot felul de ticăloșii morale pe care un autor le poate face în decursul anilor, compromisuri morale rămase în memoria tiparului atunci, sigur că, pornit în vizită cu o idee, reveneai acasă, dezumflat, cu o alta. Într-o zi Carmina îl reîntâlni pe profesorul de sport. Nu era beat dar fusese, după cum spunea, la o partidă de tenis și transpirația îi mirosea intens, a acru, a doagă de butoi, porii feței, măriți, luceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Își recapătă pulsul normal și respirația firească. Doar un ceferist de la revizie a rămas cu nasul În țărână chiar și după ce În jurul său se făcuse un cerc destul de mare de curioși: omul mângâia ca pe un sân de femeie roata dezumflată a unei Dacii roșii cu cinci viteze și frână servo, parcată regulamentar la câțiva pași de sediul miliției. Într-un târziu, apăru și șeful. Călca rar, apăsat, cu mâna la pistol, mirosind a transpirație, după ce cântărise Îndelung situația, aparent calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cîțiva metri distanță și începem să trecem în revistă ce avem înaintea ochilor așteptîndu ne totuși ca dușmanul să apară de undeva pe neprevăzute și să ne ia ca din oală. În mijlocul șoselei, de-a curmezișul, un IMS cu cauciucurile dezumflate, flancat într-o parte de un container de gunoi răsturnat, iar în cealaltă de vreo cinci sau șase trunchiuri de copac cu tot cu crengi aruncate parcă din cer unele peste altele. Astea sînt piesele de rezistență, în rest vorbim doar de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Bratu Iulian O blondă oprește mașina lângă o altă blondă supărată: - Ce ai pățit, tu, fată? - Roata dezumflată ... - Vai de mine! De tot? - Nu, doar partea de jos.
BANCUL ZILEI: O blondă face pană de cauciuc by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/61983_a_63308]
-
unei înfrîngeri anticipate, efectul cărții asupra cititorilor fiind din categoria influențelor minime. Cauza stă în detaliul trist că ne-am pierdut acuitatea față de idealuri. Nu mai reacționăm la imperative sau îndemnuri, ci doar la motivații și interese. Sîntem pragmatici, adică dezumflați. Și lucizi, adică vicleni. Și fiindcă sîntem molipsiți de o formă de cinism de natură descurcăreață, îngroșăm obrazul și ne exersăm facultatea disprețului. Mai mult, orice apel la norme morale ni se pare o impolitețe, ba chiar o indiscreție. De
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
aderă la nimic”. Acum, la aproape un sfert de veac de la răsturnarea din decembrie 1989, evenimentul i se înfățișează într-o perspectivă defel grandioasă, drept o mixtură de tragedie și carnaval. Optimismul care ne-a cuprins pe atunci apare azi dezumflat aidoma unui biet balon. Dacă oamenii se bucurau de prăbușirea dictatorului, această bucurie nu era scutită de un revers umbros, intuit fără greș în fatalitatea sa: „O bucurie exagerată parcă pentru a acoperi anii de nepăsare sau de complicitate cu
Un gazetar „de subțire“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2879_a_4204]
-
ardoare, aidoma unui bun suprem, libertatea se dovedește greu de aplicat într-un mediu pe care l-a viciat nu doar indigența materială, ci și cea spirituală, ocultarea conștiințelor: "Ce-o să faceți cu libertatea?/ croncăne corbi sceptici prin parcuri/ statui dezumflate susură trist prin suburbii/ ce-o să faceți ce-o să faceți, latră agonic/ bătrîni pensionari agitînd stegulețe, țipă ascuțit/ femei indignate agitînd copii și sacoșe// Ce-o să faceți cu libertatea/ murmură sceptic Ecleziastul călare pe Sfinx, oare/ ce, îl întreabă doct
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
sensibil: „inima mea e-o ciocănitoare flămîndă// îi înțeleg pe cei care vor s-o ușuie/ pe cei care-i aruncă/ din pungi sau de prin buzunare” (Vreascuri). Însăși moartea n-are parte decît de o imagine obosită prin prozaism, dezumflată. Sub un soare autumnal, „sclifosit”, se „dezmorțește”, se înalță în capul oaselor spre a constata, privindu-se într-o oglinjoară, că a mai îmbătrînit, că, drept semnale ale senectuții, i-au apărut puncte negre pe obraz și i-a „încolțit
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
de coșul abundentei, coș suficient de voluminos și fără sfârșit, ca în poveste, să-i îndestuleze pe ciraci, ei fiind numărați doar pe degetele de la două mâini. Mă așteptam că ambasadorul României la Belgrad, dl Banu, să nu înghită ,,gogoșile” dezumflate ale dlui Nițu. Nu ar mai trebui că dl Nițu să-și mai facă damblaua prin Șerbia, căreia, îi datorează (nu-i asa?) carieră, și câte și mai câte! Prof.dr. Florian COPCEA
,,Dalmaţienii” consulului român din Timoc [Corola-blog/BlogPost/93367_a_94659]
-
picior. Nu, măi băiete! Glumeam și eu. Adică nu vorbeați serios? Chiar vreți să lucrăm împreună, așa cum v-am rugat eu? Mai vedem noi, declară Toma ridicându-se în picioare. Hai, să mergem! Uite cum facem, adăugă el văzând figura dezumflată a tânărului polițist, când ajungi diseară la secție, îți faci lista ta de ipoteze. Ai grijă cum o întocmești pentru că mâine o verific. Dacă ceea ce ai scris acolo este în regulă, ne ocupăm împre ună de anchetă. De acord? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dar.. să ne-ntoarcem la pașii bolnavi... n-am chef de repetiții.. nu vreau să parem bravi.. lasă haturile..soarta să decidă... iar eu îți spun că urăsc viața ta livida .. și tu-mi zici că sunt ca un balon dezumflat... când eu mă simt ca un puf ...computerizat.. Referință Bibliografica: dialogul pașilor pierduți... / Sorina David : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 311, Anul I, 07 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Sorina David : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DIALOGUL PASILOR PIERDUTI... de SORINA DAVID în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355223_a_356552]
-
îl oprește decisă madam Gurnișt. Cine știe ce reviste idioate citești matale. Cum, chiar nimeni nu ghicește? Nimeni nu vrea premiul Nobel? Am considerat că a venit momentul să intervin: - Au părăsit-o amândoi partenerii. Și soțul și americanul! - Așa e! exclamă dezumflată madam Gurnișt. Cum naiba ai ghicit? - Mi-a spus madam Brodiciche, prietena matale. Că ea povestește fără întroducere. Ce se aude cu premiul Nobel? - Să ți-l dea madam Brodiciche, pleoscăie ea dezamăgită. Auzi ce ideie, să-mi strici mie
SCHIŢE UMORISTICE (39) – PREMIUL NOBEL PENTRU GHICIT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352865_a_354194]
-
nu a fost ales la întâmplare. Mai întâi îi aplică o injecție de anesteziere, astfel încât Patronul căzu la pământ cu fața în sus. Apoi îl despică cu un bisturiu, extrase organele interne și oasele, până rămase pielea ca un balon dezumflat. După care omulețul scoase din aceleași buzunare teancuri de dolari, în bancnote mari și verzi, pe care le îndesă în piele până când Patronul își recăpătă forma inițială. În final îl cusu cu mare grijă. - Gata, e plin de bani. Cine
ÎNTÂLNIRE DE GRADUL ZERO de DAN NOREA în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354092_a_355421]
-
îmbarc gândurile într-o pălărie de paie și le trimit la plajă. Pline de alunițe, le las să privească cerul. Spunea cineva că trupul plin de alunițe înseamnă noroc. Privesc și acum amfora norocului meu. A luat forma unei chifle dezumflate. Pe buza chiflei stau eu, cu ochii larg deschiși. Aștept să presare cineva mac. Se presară susan. De aici mi se trag insomniile și lipsa de gust în fabricarea de iluzii. Tot la vedere le nimeresc conturul. Nici pe mine
“NU EU SUNT BUFONUL” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359102_a_360431]
-
Dați-mi să scriu! Scrie cu degetul pe jos, pe perete, în aer:) Joi 12 august, joi 12 august... Presimțeam eu, domnule! Îmi spunea inima. 12 august, 12 au... (entuziasmul îi scade subit, lasă cuvântul neterminat. [...] Pe urmă, cu totul dezumflat:) Dacă azi e în doișpce, atunci pân’la cincisprezece mai sunt trei zile. Și la 15... MADAME VINTILĂ: Ce e la 15 ? BOGOIU: Păi ce să fie... [...] Serviciul... Se termină vacanța... Trebuie să plec... Lumina aia galbenă de la birou... Mirosul
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
românești, din care ne vom reveni cu mare greutate. Promisiunile populiste înseamnă venituri mai mici și cheltuieli mai mari, generând presiuni asupra bugetului și obligând guvernul să jupoaie tot mai mult mediul privat autohton. Din tigrul Europei putem ajunge bășica dezumflată a politicienilor noștri de toate zilele. Iar recenta adoptare a OUG 9/2017 în Senat, probabil confirmată și în Camera Deputaților în scurt timp, este doar o nouă dovadă de gravă iresponsabilitate și/sau incompetență, invitând primarii să-și facă
Pilda fochistului de la stat care va câștiga cât IT-istul de la privat sau cum fanteziile populiste ale PSD aruncă în aer piața muncii () [Corola-blog/BlogPost/338152_a_339481]
-
Adevărat, nici nu mă gândisem la asta. Oh, ce belea pe capul meu! Trebuia să caut neapărat o mașină pe undeva. - Așteptați-mă aici, în gară, poate găsesc vreo mașină pe la primărie!... M-au privit oarecum pieziș și puțin cam dezumflați. Am tras o fugă până la primărie, am intrat decis la primar și i-am spus păsul meu. A trebuit să-i vorbesc și despre un meteorit care a aterizat pe aici pe undeva, pe aproape, pentru că nu prea se lăsa
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378909_a_380238]
-
Eu asta vrei să spui". Secuii toți la mine vrut Să vin la București marșrut, Că la Ținutul Secuiesc S-a zis că numai eu tocmesc Să dai ce noi cerut. De la TV noi ai aflat Că tu puțin cam dezumflat, Că protocol făcut cu Crin A fost un prunc adulterin Și vrei noi aliat. Dacă pe unguri tu respecți, Să dai la Hunor trei prefecți, Să dai mulți secretari de stat, Să faci la „Bolyai” decanat, Că altfel tu regreți
PARODIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347909_a_349238]
-
de flori artificiale de nu-mă-uita pe cap. Avea un aer evident atletic, de parcă numai cu un an sau doi în urmă absolvise un colegiu de educație fizică. Ținea în poală un buchet de gardenii de parcă era o minge de volei dezumflată. Ședea pe bancheta din spate, presată între soțul ei și un bătrânel micuț, în redingotă și joben, care sugea un trabuc neaprins. Doamna Silsburn și cu mine ocupam strapontinele - genunchii atingându-ni-se fără vreo urmă de indecență. De două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a întors spre el: — De un’ să știu eu, șefule? Apoi a revenit cu fața la parbriz. Era absorbit de un incident care se petrecea la colț. Cu o clipă înainte, un băiețel care ținea în mână un balon roșu pe jumătate dezumflat se repezise pe carosabilul cu acces interzis. Fusese pe dată capturat și târât înapoi pe trotuar de tatăl lui, care-i arsese doi ghionți între umeri, cu pumnii aproape nedesfăcuți. Acțiunea fusese pe drept huiduită de mulțime. — Ați văzut ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să-l pocnească, dar atenția îi este distrasă de ce se întâmplă pe ecran. Barcagiul este gol acum, poartă doar chipiul și venind dintr-o parte a camerei de filmat, se apropie de Sylvia cu o erecție mârșavă. Ca un balon dezumflat, Privett-Clampe se așază pe scaun să se uite la scenele de sex. Din spatele lui, Pran urmărește totul cu gura deschisă. Scena se încheie, dar este curând urmată de o alta, în care Sylvia se află în compania altei femei captive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spuse Katsuie. E cel mai bun plan pe care ni l-am fi putut face pentru a-l răpune pe Hideyoshi. Era pentru prima oară când Shogen era atât de elogiat de Katsuie. Timp de câteva zile, fusese dezamăgit și dezumflat, dar acum expresia i se schimbă, pe neașteptate. — Aruncați o privire aici, spuse el, întinzând o hartă. Fortărețele din Dangi, Shinmei, Muntele Iwasaki și Muntele Oiwa se aflau pe malul răsăritean al Lacului Yogo. Mai existau și câteva fortărețe de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
puține șanse să reziste presiunii. Bărbatul era sigur că Judy trebuie să fi plesnit deja, la fel de sigur ca și de faptul că doi și cu doi fac patru, caz în care poliția nu va găsi decât un braț de plastic dezumflat al unei păpuși. Greu de crezut că își vor bate capul să sape ca s-o scoată de-acolo. Și mai e ceva, continuă șeful Catedrei de Inginerie. Dacă brațul îi iese în afară, vor putea să-i ia imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
zice bărbatul și, în clipa în care se urcă din nou pe banda lui, îl văd zâmbind. O Doamne, a fost super penibil. Fac duș, mă schimb și mă îndrept spre foaierul hotelului pentru a mă alătura grupului turistic, ușor dezumflată. Poate că Luke are dreptate. Poate că n‑am să fac față ritmului din New York. Poate e o idee proastă să mă mut aici cu el. S‑au strâns deja un grup de vizitatori - cei mai mulți mai în vârstă ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dovedește a fi tot un bloc de birouri. Oare am greșit adresa? Fac câțiva pași pe trotuar, uitându‑mă la clădiri, dar nu văd nimic care să mă ajute. Nu știu nici în ce cartier mă aflu. Brusc, mă simt dezumflată și penibilă. Azi trebuia să fac un tur drăguț și organizat și, în loc de asta, ce‑am făcut? M‑am năpustit spre un colț straniu din oraș, unde probabil că o să fiu jefuită în orice clipă. De fapt, cred că toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]