192 matches
-
ucide pe Gergely, martorul vesel al violului, femeia dansează în jurul focului cu acesta, amestecându-se printre celelalte perechi topite în magma dansului. La lumina flăcărilor chipurile și privirile dobândesc o intensitate tulburătoare, umbrele efemere au propriul joc de reflexe, dinți dezveliți, priviri lubrice, îmbrățișări furtive, ceva sălbatic, funest crește în ritmul dorinței și al muzicii maghiare cu rezonanțe tribale, care-i plăcea atât de mult lui Emil Cioran. Asemeni unei știme, femeia atrage bărbatul în mreaja dorinței cu o știință ancestrală
Pe-un picior de plai... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7139_a_8464]
-
a unei noi generații. Dragostea pentru Miriam, frumusețea cartierului, curtată de un tânăr din Occident cu o mașină trăsnet și țoale de vedetă hollywoodiană modelează existența „revoluționară" a lui Misha care își face o autocritică apoteotică transportat de imaginea umărului dezvelit al lui Miriam sau își confecționează memoriile de contestatar al regimului care încep cu periculoasa vârstă de 14 ani. Să ne amintim, aceasta este vârsta la care Pistruitaul își făcea lecțiile revoluționare alături de ilegalistul Andrei, iar „Prințesa din Sega" își
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
Un monument al papei Ioan Paul al II-lea a fost dezvelit vineri la Moscova, la Biblioteca de literatură universală, în prezența unui reprezentant al legislativului polonez, informează Interfax. Vicemareșalul seimului Poloniei, Marek Kuchcinski, a subliniat că papa Ioan Paul al II-lea, el însuși polonez, a fost iubit de catolicii din
Monument al papei Ioan Paul al II-lea, inaugurat la Moscova () [Corola-journal/Journalistic/59449_a_60774]
-
mai goală ca oricând. Cine trântește ușa? Vor striga în cor, tu nu poți, categoric nu poți abyssobrotula galatheae Cuvânt trecut cu tăcerea, rădăcină, crește-n burtă, se stinge în ochi, se așează încet în jurul gâtului, tace, bate-n tâmple, dezvelit, filament al silabelor. Se hrănește cu îndoieli, până ce ai scris, urmă proaspătă de otravă și fum, mișcă-te, ești acum, ai fost descris și nu mai ai nimic carapus bermudensis Tata și mama cu săbii de foc ne poartă de
Poeme by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4656_a_5981]
-
a-i altera independența. Nu e nimfomană (o spune și autorul într-un fals epilog, confruntare epistolară lămuritoare și ambiguă cu eroina sa), ci gurmetă - o degustătoare de plăceri erotice, cu o ars amandi pe cât de sofisticată, pe atât de dezvelită. Mici amintiri ale sexualității incipiente, tatonante, chiar dacă direct și frust exprimate, se varsă în matca arsenalului de cuceritoare, prinzând în bolduri colecția de (a)cuplări, cu trofee de toate soiurile, ca în parada de bărbați a Ruxandrei Cesereanu sau în
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
O sculptura gigantică în stâncă a fost dezvelita în Coreea de Nord în memoria ”patriotului de neînlocuit” Kim Jong-il, care ar fi fost aniversat la 16 februarie, a anunțat joi presa oficială. Coreenii pregătesc ample evenimente pentru a omagia memoria fondatorului regimului nord-coreean, generalul Kim Jong-il, care ar fi fost
Coreea de Nord: Sculptură în stâncă în memoria lui Kim Jong-il () [Corola-journal/Journalistic/58749_a_60074]
-
regimului nord-coreean, generalul Kim Jong-il, care ar fi fost aniversat la 16 februarie. În semn de respect pentru cel părintele ideologiei Juche, bazată pe revoluție, suveranitate și cultul dinastiei Kim, pe muntele Sodka din provincia Pyongam meridional (sud-vest), a fost dezvelita o inscipție sculptata în stâncă pe care este scris ”Patriot de neînlocuit, generalul Kim Jong-il. 16 februarie, Juche 101 (2012)". Lungimea inscripției este de 120 de metri, iar numele Kim este scris pe o suprafață de 5,5 metri lățime
Coreea de Nord: Sculptură în stâncă în memoria lui Kim Jong-il () [Corola-journal/Journalistic/58749_a_60074]
-
imaginație și de subiecte, poetul se uită la bec printr-un pahar („pavor nocturn”), „acoperă soarele cu o prună” („sfârșit de localitate”) sau se cercetează panoramic: „all-view/ wide/ capul mi-e ridicat ușor/ gura bea din pahar/ și umple pieptul dezvelit:/ apa se prelinge/ peste canaturi/ sângele din pungă/ face peliculă” („rh-”). Ceea ce rezultă de aici e un minimalism de laborator, manierist și artificial, al cărui singur pariu pare acela de a spune cât mai puțin. Nici tehnicizarea limbajului, nici alergia
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
Așa bun cum este Dumnezeu Ne mai trimite la o plimbare Printre denivelările de pe cîmpuri Printre tulpinile de sînger Printre transparențele aniversare Sau ne lasă Într-un crîng cu nuiele Unde ca să-ți cîștigi existența Trebuie să suferi Cu spinarea dezvelită Așa bun cum este Dumnezeu ne cheamă la socoteală Mai apoi Poate pînă atunci pățește Doamna Și cu noi Ce a mai pățit Cu altul Dacă Bunul Dumnezeu binevoiește Să mai creadă Poveștilor noastre
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/2387_a_3712]
-
minții - cum își scot sutienul și ciorapii cu jartiere, sub privirile însomnorate ale păpușilor din copilărie, exilate pe dulapul cu fuste și rochii, cu bluze și rafturi pentru lenjeria intimă. Oare ce gândesc penații și uitații lari, în timp ce le contemplă, dezvelite, peste noapte, în iatacurile lor cu perini și dantele și lacăte, pe lemnul patului, pictate? Vorbesc despre fetele din clasele mari de liceu umblând prin oraș cu ochelari de cobră, duminica, și în pantofi cu tocuri înalte. Sânii lor crescuți
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
în bezna chiliei, Gorgonie îl omora pe Varlam, ultimul care apăruse, Gherman, îl sugruma pe Ștefan, Iosofat care se izbise cu ceafa de ușă, trăgea să moară și tot da spasmodic din picioare. Estimp, copila, părând adormită, zăcea în pat dezvelită. Ușa chiliei se deschide deodată. Scena se luminează. Apare bătrânul stareț, Gherontie. Cât de teribilă fusese ispita, dacă nici el nu-și face cruce... O fărâmă, o mică fărâmă de dorință, bine ascunsă, zace și în cugetul celei mai respectabile
Rușinoasa poveste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11095_a_12420]
-
mi-ai provocat pagube! N-ajunge doar să achiți camera. Urcând scările, mama a trecut pe lângă femeia care își adunase lucrurile la loc în geantă și acum cobora în goană fără să-și fi încheiat măcar nasturii de la bluză. Sânul dezvelit îi sălta, iar un client a fluierat. - Hei, tu! N-ai de gând să plătești? Vrei să profiți de vânzoleală și să te furișezi? Prima grijă a mamei erau banii. Femeia a deschis ușa de la intrare fără să se sinchisească
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Las frageda lumină să vorbească La-ngemănarea dimineților târzii, Când roua-n tihnă prinde să-nvelească Candoarea pașilor curați, din zori de zi. Tălpile-mi sărut pământul dezvelit Și-l simt cum măngâie picioarele domol, Cu fiecare pas, respir, la nesfârșit Aroma vieții pătrunzându-mi trupul gol. Mă prind cu mâinile de-un colț de răsărit Și-l strâng în palmele căuș, ca să îl sorb, Să nu se
DIMINEAȚA LUMINII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382482_a_383811]
-
dormi în râma Dintre timpul meu și timpul tău Înaltă altar pe rug Herghelii de lăcuste să roada talpă absenței Praful se va aleage de lipsă mea Nu-mi pune capcane, cătușe Colivii la ferestre Dormi cu palma deschisă umărul dezvelit Am gasit cheia lacătului ruginit Visează-mă voi veni, voi veni După ce termin cerul de lustruit Eu, Pictorul acestui veac, Cu o penița Îți desenez izvoare la picioare Pe coapse cum alunecă vapoare Spre marile imaginare Și de sub ochișori Cum
NOAPTE BUNĂ, DOMNIŢĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383922_a_385251]
-
A mișcat! S-a trezit! Soțul își apropie urechea și ascultă. Soția îl mângâie pe păr și-l întreabă în șoaptă: - Ce zice? Spune-mi și mie! Pătru își îndreptă fața către chipul nevestei presărându-i scurte sărutări pe sânii dezveliți ce-și scoseseră ostentativi și provocatori sfârculețe trandafirii: - Zice să explorez comorile tale! - rosti zâmbind și-și strecură palma pe sub cămașa de noapte mângâindu-i cu tandrețe pielea catifelată a coapselor. - Explorează-le, exclamă extaziată de plăcere și fericire și
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
în fracurile lor negre chiar și atunci când poposesc pe marginea gâtului meu ca pe o stinghie și-mi beau sângele cum să alungi o pasăre însetată mă întreb într-o zi am să mă așez pe marginea drumului cu inima dezvelită și-am să chem toate păsările apoi am să plec de-acolo doar cu sufletul... Referință Bibliografică: Ritual / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2221, Anul VII, 29 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate
RITUAL de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382832_a_384161]
-
la episodul 182. Episodul 182 AMINTIRI Pe la asfințit, când soarele se înjumătățește trecând peste culmi, când în aerul cald, luminos, timp de o minută, patimi, pofte, dorințe, disperări se potolesc, când gâdele cu securea ridicată, cu ochii sângeroși, privind gâtul dezvelit al sărmanei victime, are o clipă de înduioșare, gândindu-se că a fost și el cândva copil, gângurind și ținându-se de fustele maică-sii în vreme ce ea, aplecată, tăia hârșâind gâtul unui cocoș, când tânărul haiduc, întinzând mâna după colierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai Înainte, de parcă, după scurta-i ședere printre Îngeri, acea revenire la convulsiile vieții o umplea de durere. Călugărul se pare că observase și el acele semne de umană istovire. Se apropie și, cu un gest afectuos, Îi atinse umărul dezvelit, parcă voind să Îi aline oboseala. Relicva păru să primească atingerea mâinii ca pe un semnal precis. Imediat se cufundă În tăcere, Închizând ochii și gura și readucându-și Încetișor brațele peste piept, ca pentru a-și ocroti sânul delicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și ceva mai gros de o palmă. Parcă cineva ascunsese În postav o placă din piatră. Cu daga tăie ușor un colț al Învelitorii de fetru. O rază ce pătrundea pieziș din curte izbucni ca o străfulgerare argintie În punctul dezvelit, orbindu-l pe poet. O oglindă. Era o oglindă ascunsă În Încărcătură. De o mărime neobișnuită, cum Dante nu mai văzuse În viața lui, nici măcar În casele celor mai bogați negustori din Florența, ori din Franța, pe timpul călătoriei sale la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
penițe. Se aplecă peste unul din caiete, citi pagina scrisă și o văzurăm zâmbind în același timp în care-i văzurăm părul ca o țesătură aurită învolburându-se precum o spumă care-i mângâia gâtul, între gulerul bluzei și pielea dezvelită. Se opri după aceea în fața rămășițelor steagului, aranjă cu naturalețe florile veștejite într-o glastră, șterse cu un aer indiferent tabla și versurile neterminate, apoi îi zâmbi primarului care stătuse nemișcat, furat de acest surâs de 20 de ani, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o privire critică. Se Întreba, distrat, dacă era ceva În neregulă cu hainele lui și regreta că nu se bărbierise dimineața pe tren. Se simțea stânjenitor de țeapăn și de stângaci printre tinerii În costume sport albe și cu capul dezvelit, care erau, desigur, studenți din ultimii doi ani, judecând după savoir faire-ul cu care se plimbau. A constatat că numărul 12 de pe University Place era un imobil mare și dărăpănat, aparent nelocuit, deși știa că Își aveau În el căminul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iubit Am așteptat pribeag mereu. Și-apoi am început să caut Un moment puțin mai bun, Să-ți zic și să-ți ascult glasul Cănd ai fi spus că sunt nebun. Dar uneori era prea cald Și trupul tău mai dezvelit Din nebunul ce eram M-a făcut să fiu timid. Mi-am zis apoi: nu mai aștept! Vroiam să stăm de vorbă; Discret să fiu dar și concret Dar a-nceput să plouă! Și n-am putut să cred atunci
PIERDUTĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361556_a_362885]
-
Acasa > Stihuri > Momente > NOAPTE DE TOAMNĂ Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Coboară umbrele-nserării Peste dealuri aurii, Vântul piaptăna copacii De frunzele ruginii. Luna-și trece chipul blând Prin copacii dezveliți, Bolta cu lacrimi de-argint Plânge-n codrii pustiiți. Umbre lungi se-ntind în noapte Parfumate cu must dulce Și-un miros de piersici coapte Din livezi noaptea aduce. Pădurea încet amorțește Bruma își țese năframe, Toamna rochia-și împletește
NOAPTE DE TOAMNĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364040_a_365369]
-
Pe drum de-atâtea ori sunt un beat. Și vin la ea cu lacrimi în flori. „Ți-e trupul fierbinte precum o tulbure apă, sânii năvălesc în palma mea ca doi vulcani aprinși”. Ea este TOT și e Nimic: Pași dezveliți mici și răzvrătite mâini. „Afară de tine ce frig e, suflet al meu!” O VIAȚĂ Am trăit scaunul, masa, camera în care am locuit. Am îndurerat dulapul și veioza când m-au cunoscut. Și-am scris până la ochi, până la frunte, și
POEME DE IUBIRE – AUTOR FLORENTIN SMARANDACHE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362940_a_364269]
-
ademenitor. Printre tufișuri astrul nopții își revarsă din nou razele. La scurt timp călărețul ajunge într-o poieniță, unde, în mijlocul său, plutește într-un vals ademenitor o fecioară (PRINȚESA) cu părul auriu revărsat în valuri peste umerii goi, cu sânii dezveliți și doar un voal alb îi cade peste nuditate, lăsând dezvelite coapsele frumos conturate. PRINȚESA: (cu voce melodioasă) Vino, iubitul meu! PALOȘ cu privirea ageră, părul negru căzut pe umeri și o mustață cu colțurile puțin ridicate, descalecă și se
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]