172 matches
-
și PRL la nivelul insulelor umane. Aceasta observație reflectă importanța efectului acestor hormoni asupra reglării adaptative a masei beta celulare. Efectul diabetogen al GH este diferit în functie de specie și vârstă: GH nu este diabetogen la șobolani, dar este diabetogen, probabil datorită nivelului scăzut al expresiei receptorului său la nivelul insulelor, la câinele adult și la om (25). O explicație posibilă ar fi aceea că expresia redusă a receptorilor pentru GH determină un efect mitogenic redus al GH la nivelul
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
la hormonii de contrareglare.Tratamentul diabetului trebuie ajustat odată cu începerea terapiei cu corticoizi. Adesea este necesară o creștere de 50% a dozei de insulină, iar la pacienții tratați cu dietă sau medicație orală se impune introducerea insulinoterapiei. Diureticele tiazidice sunt diabetogene la pacienții fără diabet sau la cei cu T2DM, dar nu au efect hiperglicemiant asupra pacienților tratați cu insulină. Se pare că depleția de potasiu ar putea afecta eliberarea insulinei. Dintre diureticele de ansă, Furosenidul nefiind diabetogen, este diureticul de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92222_a_92717]
-
Diureticele tiazidice sunt diabetogene la pacienții fără diabet sau la cei cu T2DM, dar nu au efect hiperglicemiant asupra pacienților tratați cu insulină. Se pare că depleția de potasiu ar putea afecta eliberarea insulinei. Dintre diureticele de ansă, Furosenidul nefiind diabetogen, este diureticul de elecție în T2DM (21). Contraceptivele orale conținând doze mici de estrogen și progesteron au un efect hiperglicemiant minim și pot fi utilizate la pacientele diabetice (vezi capitolul ..... „Diabetul asociat bolilor endocrine”). Beta-blocantele (β1 selective și neselective) maschează
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92222_a_92717]
-
va fi nici o diferență majoră calitativă, ci numai una cantitativă: la diabetici, leziunile vor apărea mai repede și vor avea un ritm mai accelerat de progresie. Această situație se datorează dezvoltării, la acești pacienți, a celei de-a doua spirale diabetogene: hiperglicemia/hiperlipemia vor activa căile gluco/lipotoxicității β-celulare și periferice. În timp ce secreția de insulină va scădea progresiv și inexorabil, captarea periferică de glucoză va fi îngreunată, pe de o parte de scăderea efectului insulinic, iar pe de alta de alterarea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
nemodificabili: etnie, greutate înainte de sarcină, vârstă, paritate, istoric familial de DZ, gradul tulburărilor metabolismului glucidelor în sarcină și imediat postpartum; - factori de risc modificabili: obezitate persistentă, creștere în greutate postpartum, sarcinile ulterioare, alimentație bogată în grăsimi, activitate fizică, fumat, medicație diabetogenă. A. Factori de risc nemodificabili: 1) Gradul tulburărilor metabolismului glucidic. a) Glicemia à jeun în timpul sarcinii: este un predictor foarte fidel al apariției DZ postpartum. Metzger și colab. (48) au arătat că aproximativ 75% din femeile cu DG, ce au
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
Anticoncepționalele orale (ACO) Dacă până nu demult DZ era considerat o contraindicație relativă a ACO estroprogestative, în prezent, datorită unei mai bune înțelegeri a efectelor metabolice ale estrogenilor (considerați a fi responsabili unici ai complicațiilor vasculare și în mod eronat diabetogeni), ca și a efectelor secundare ale progesteronului, această atitudine a fost reevaluată. În ultimii 30 de ani conținutul de estrogeni și progesteron al ACO a scăzut de 5 și respectiv 25 ori, reducând efectele secundare metabolice și morbiditatea fără a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
experții nefrologi recurg la extrapolarea rezultatelor studiilor intervenționale de la pacienții diabetici non-renali. Pe această bază, se recomandă să se urmărească un control strict al glicemiei și al celorlalți factori de risc tradiționali (HTA, dislipidemia) și specifici (hipervolemia, anemia, medicația imunosupresoare diabetogenă), în scopul prevenirii complicațiilor cardiovasculare, la toate categoriile de pacienți renali diabetici. II.4. Dislipidemia Dislipidemia din sindromul nefrotic Hiperlipidemia este o trăsătură caracteristică, de mult timp cunoscută a sindromului nefrotic (SN), prezentă la 70-100% dintre pacienți. Este direct proporțională
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
incidența maximă raportată în Europa, în Finlanda. Explicația diferenței mari de incidență poate consta în diferențe în ceea ce privește frecvența factorilor genetici de susceptibilitate în România față de țările cu incidență mai mare a bolii sau în intervenția diferită a factorilor de mediu diabetogeni. Prima explicație pare a fi cea mai veridică, deoarece condițiile de mediu și stilul de viață în România nu sunt în momentul de față mult diferite față de celelalte țări Europene. În plus, datele de incidență arată că incidența bolii la
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91977_a_92472]
-
în populația românească deplasat semnificativ la dreapta. Aceste particularități epidemiologice au un corespondent în unele caracteristici genetice ale T1DM, descrise pe larg în capitolul „Etiopatogenia diabetului zaharat tip 1”. În esență, este vorba de frecvența mai mică a alelelor HLA diabetogene și o frecvență mai mare a alelelor HLA protectoare. Cât privește procentul indicat pentru forma MODY (~ 2% din cazurile de T2DM), el se bazează strict pe caracteristicile ereditare ale diabetului și pe particularitățile clinice ale bolii, întrucât nu dispunem de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
controlează procesele implicate în regenerarea continuă a celulelor β, pe măsura pierderii apoptotice β-celulare; (b) prezența genelor protectoare (antidiabetogene), care pot juca un rol important în frecvența apariției diabetului într-o populație anume. Diabetul poate apare la o „doză genetică diabetogenă” mică, dacă genele protectoare lipsesc sau sunt slab reprezentate. Dimpotrivă, prezența unor defecte diabetogene apreciabile ar putea fi contrabalansată total sau parțial de intervenția unor gene protectoare (64, 70, 73). Din cele menționate se poate desprinde dificultatea mare întâmpinată în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
b) prezența genelor protectoare (antidiabetogene), care pot juca un rol important în frecvența apariției diabetului într-o populație anume. Diabetul poate apare la o „doză genetică diabetogenă” mică, dacă genele protectoare lipsesc sau sunt slab reprezentate. Dimpotrivă, prezența unor defecte diabetogene apreciabile ar putea fi contrabalansată total sau parțial de intervenția unor gene protectoare (64, 70, 73). Din cele menționate se poate desprinde dificultatea mare întâmpinată în definirea fenotipului patogenetic al diabetului zaharat într-un caz anume, care este mai curând
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
a fi veritabile cazuri insulinodependente. De altfel, unele trăsături clinice (vârsta înaintată, existența unui oarecare exces ponderal și menținerea unui grad de insulinosecreție) explică încadrarea lor inițială în T2DM. Principalele caracteristici ale fenotipului T1DM sunt prezența markerilor genetici (cvasiconstanța alelelor diabetogene IDDM1: HLA-DR3/DR4 și IDDM2: alela asociată genei insulinei) și a markerilor imuni (global denumiți anticorpi antiinsulari). Aceștia din urmă au fost identificați în aproape 90% din cazuri, când analiza lor a fost făcută de cel puțin 2 ori: la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
se crede (43). Pe datele noastre încă nepublicate privind T2DM am constatat că subtipul familial are o evoluție mai puțin severă față de subtipul sporadic. Explicația ar putea fi următoarea: formele familiale ar putea moșteni o combinație genetică, în care efectul diabetogen al unor gene ar putea fi parțial anulat prin moștenirea haplotipică și a unor gene protectoare, capabile să atenueze evoluția bolii. 6.3. Fenotipurile patogenetice ale T2DM Este limpede că T2DM are o bază genetică indispensabilă apariției bolii. Ca boală
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
în ficat. Creșterea glicemică, chiar discretă, induce o stimulare ?-celulară cu realizarea unui discret hiperinsulinism. Hiperinsulinismul asociat cu creșterea glicemică va devia glucoza disponibilă către singurul țesut insulinodependent sensibil la insulină, care este adipocitul. Aici s-ar încheia prima spirală diabetogenă, care operează în jumătate din populație (populația adultă supraponderală). Pe a doua spirală diabetogenă se înscriu acei pacienți supraponderali care prezintă insulinorezistență musculară și/ori hepatică și care moștenesc în plus un defect insulinosecretor. În multe cazuri, defectul insulinosecretor ar
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
hiperinsulinism. Hiperinsulinismul asociat cu creșterea glicemică va devia glucoza disponibilă către singurul țesut insulinodependent sensibil la insulină, care este adipocitul. Aici s-ar încheia prima spirală diabetogenă, care operează în jumătate din populație (populația adultă supraponderală). Pe a doua spirală diabetogenă se înscriu acei pacienți supraponderali care prezintă insulinorezistență musculară și/ori hepatică și care moștenesc în plus un defect insulinosecretor. În multe cazuri, defectul insulinosecretor ar putea rămâne latent. Când unele țesuturi sunt insulinorezistente (țesutul muscular și hepatic), aceasta va
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
de masa tisulară suplimentară pentru a cărui întreținere pancreasul este obligat să secrete mai multă insulină. Pe fondul defectului insulinosecretor genetic determinat, metabolismele glucidic și lipidic se vor decompensa ireversibil. Ireversibilitatea ar putea fi datorată celei de-a treia spirale diabetogene, aceea a producerii de către țesutul adipos a citokinelor „metabolice” (TNF?, leptină, rezistină), capabile să accentueze insulinorezistența în mușchi și să inhibe insulinosecreția în celulele ? pancreatice (15, 16, 21, 24, 28, 49, 52, 55, 67, 74, 75, 81, 90, 91
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
oarecare grad de insulinorezistență ar putea să se înregistreze în toate țesuturile insulinodependente (mușchi, adipocite, hepatocite). În acest caz, decompensarea metabolismului glucidic ar fi mai precoce, mai rapidă și mai importantă. Absența excesului ponderal însă (și în consecință absența efectului diabetogen de „masă suplimentară”) ar explica apariția mai tardivă a diabetului normoponderal vs. cel supraponderal. Analiza comparativă a geneticii celor două tipuri de diabet, supraponderal și normoponderal, ar putea identifica mai ușor contribuția individuală a unora dintre genele candidate pentru T2DM
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
la femeile cu diabet gestațional (DG) Heterogenitatea DG reiese chiar din definiția sa: “orice tip de intoleranță la glucide cu debut sau primă recunoaștere în timpul sarcinii”. Sarcina normală este caracterizată prin insulinorezistență și hiperinsulinemie adaptativă, secundare secreției de hormoni placentari diabetogeni. Diabetul gestațional apare în momentul în care activitatea β-secretorie pancreatică este insuficientă pentru a acoperi creșterea necesarului de insulină datorat insulinorezistenței și consumului energetic crescut necesar dezvoltării normale a unității feto-placentare. Una din caracteristicile comune tuturor subclaselor de DG este
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
au observat că din 3 femei ce prezentau mutații tip MODY, una a făcut diabet la mai puțin de 1 an postpartum. Diabetul gestațional reprezintă o formă particulară de diabet, care, prin evoluția lui, poate oferi informații importante asupra mecanismului diabetogen, în general. Într-un fel, el poate fi asemănat formelor MODY de diabet, care și ele au contribuit la cunoașterea unor tulburări diabetogene primare („de origine monogenică”), care pot fi întâlnite în formele obișnuite de T2DM, dar nu reproduc în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
gestațional reprezintă o formă particulară de diabet, care, prin evoluția lui, poate oferi informații importante asupra mecanismului diabetogen, în general. Într-un fel, el poate fi asemănat formelor MODY de diabet, care și ele au contribuit la cunoașterea unor tulburări diabetogene primare („de origine monogenică”), care pot fi întâlnite în formele obișnuite de T2DM, dar nu reproduc în întregime tabloul clasic al bolii. Revenim asupra conceptului diabetului ca boală a metabolismului energetic al organismului. Întrucât insulina reprezintă principalul agent de control
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
agent de control al acestui metabolism, orice tulburare în sinteza, secreția sau acțiunea sa periferică poate sta la baza tulburărilor metabolice ce caracterizează această boală. O tulburare exprimată biochimic poate apărea din însumarea mai multor mici defecte genetice cu efect diabetogen aditiv. Genele participante pot fi extrem de numeroase și probabil diferite de la populație la populație și, în cadrul aceleiași populații, de la o familie la alta sau de la un caz la altul. Această interpretare etiopatogenetică ar explica dificultățile mari în identificarea unei gene
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
aditiv. Genele participante pot fi extrem de numeroase și probabil diferite de la populație la populație și, în cadrul aceleiași populații, de la o familie la alta sau de la un caz la altul. Această interpretare etiopatogenetică ar explica dificultățile mari în identificarea unei gene diabetogene anume, care să poată fi confirmată în studii independente și pe populații diferite. Întrucât diabetul este un sindrom complex (poate cel mai complex sindrom ca expresie biochimică), nu este de mirare că numărul formelor clinice se multiplică pe măsură ce analiza unei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
autori arată ca alela de 698 bp a clasei I are un comportament particular față de celelalte, ea fiind singura alelă de clasa I protectoare. Ulterior s-a arătat că și alte alele de clasa I ar putea să nu fie diabetogene, exemplul cel mai important fiind reprezentat de alela 814 (cu 42 de repetiții) și care este protectoare în cazul transmiterii de la tată heterozigot clasa I/clasa III (Bennet et al., 1997). În plus, genotipul homozigot 814/814 nu conferă nici
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
un grup foarte rar de alele de clasa a III-a care par a fi predispozante pentru DZ tip 1 (Vafiadis et al., 2001). Observațiile inițiale (familii din Franța, SUA și Canada) au sugerat o transmitere preferențială a alelelor INS-VNTR diabetogene de la tată (Julier et al., 1991; Bennett et al., 1995; Polychronakos et al., 1995) ceea ce ar fi putut constitui parțial explicația observației empirice că diabetul de tip 1 se transmite mai rar de la mamele diabetice în comparație cu tații diabetici. Ulterior, date
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
1995) ceea ce ar fi putut constitui parțial explicația observației empirice că diabetul de tip 1 se transmite mai rar de la mamele diabetice în comparație cu tații diabetici. Ulterior, date pe familii din UK, Danemarca și Sardinia au arătat că, dimpotrivă, alelele VNTR diabetogene se transmit în special de la mamă, fenomen chiar semnificativ statistic pentru familiile UK (Bennett et al., 1996). În ultimul timp unele date mai noi au venit să susțină ideea că, în afara INS-VNTR, și unele dintre polimorfismele genei insulinei (enumerate mai
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]