67 matches
-
cu referire la ce are în vedere și așteaptă clasele de jos și nu admiși sau selectați prin școli confesionale - a fost exclusă totalmente din școli, fiind lăsată de izbeliște și chiar lucrându-se „la greu” pentru compromiterea, banalizarea și diabolizarea ei. Poate doar Biserica să mai fi făcut și altceva, decât ar putea ști un ortodocs nu prea dus la biserică și neinformat cu apostolatul sisific, zilnic, al instituției ecleziastice. Școala, instituțiile și întreprinderile statului totalitar își ironizau și chiar
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366954_a_368283]
-
proces-parodie, nu numai că este executat prin împușcare în chiar ziua de Crăciun a anului 1989, ci execuția are loc și pe fondul unei dezgustătoare satisfacții a grosului populației, cu totul și cu totul căzută în capcana percutantei campanii de diabolizare a Ceaușeștilor. Extrem de regretabil pentru noi ca națiune este faptul că niciun cult, ba chiar niciun prelat din România acelui timp n-a protestat public împotriva acestei făcături planificată și dirijată din exterior (vezi pactul Bush-Gorbaciov de la Malta), dacă nu
CÂND TRĂNCĂNEALA-I NESFÂRŞITĂ, VIAŢA VA FI MAI TRONCĂNITĂ ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369358_a_370687]
-
înainte chiar și când noi, văzându-i, am râs, convinși fiind că fie seceta, fie potopul, vor sterge fără-ndoială munca lor. Însă să nu uităm că în timp ce binele nu are nevoie de propagandă, de exagerări sau de campanii de diabolizare, are nevoie de ceva altruism, de ceva încredere. Și de mult curaj. Am învățat și am fost martor la asta în ultimele luni.[ 3] Curajul, acea pierdută virtute de care totul depinde Că tot veni vorba de curaj, să urmărim
Curaj România, lupta continuă! () [Corola-blog/BlogPost/338736_a_340065]
-
de a fi majoritari”. Mesajul a fost limpede, ferm. Oricât ar fi de mari, erorile economice, rateurile în politica internă și externă, altele pot fi mult mai ușor reparate, decât punțile dintre oameni diferiți (politic, religios, etnic etc.) distruse de diabolizări sociale iresponsabile, discursuri inflamate, neîntemeiate complexe de superioritate și încercarea de a schimba paradigme fundamentale prin decizii de laborator. Dacă m-aș lua după cele două discursuri finale, exemplare, rostite de Donald Trump și Hillary Clinton la capătul acestui maraton
Tăcerea și strigătul Americii care l-a ales pe Trump: de la „rușinea de a fi albi”, la „vinovăția de a fi majoritari”. O lecție pentru lumpenelite () [Corola-blog/BlogPost/338988_a_340317]
-
În ziarul/site-ul care încă se mai numește Adevărul, dau cu ochii de următorul titlu cu litere de-o șchioapă: „Diabolizarea Casei Regale a României. Cum s-a transmis propaganda murdară antiregalitate de la comuniști până la CTP și Băsescu”. Tare, domnule! Ce zice legea taman votată de Senat că e defăimarea? „Punerea în inferioritate a unei persoane pe temeiul apartenenței sale la
Propaganda murdară – de la Pravda, la Adevărul () [Corola-blog/BlogPost/339039_a_340368]
-
american în creștere etc. Pentru a răspunde acestor uriașe provocări este nevoie să construim împreună. Să găsim căi de dialog și să ne concentrăm pe temele de substanță care ne unesc, nu pe mesajele politicianiste care caută să ne dezbine. Diabolizarea diasporei, a „tinerilor frumoși și liberi”, a Facebook și în general a orice nu le convine lor... iată doar câteva exemple dintr-un lung șir de inamici fictivi pe care politicienii români i-au scornit. Astfel de subiecte se mai
Statul român și statul la coadă () [Corola-blog/BlogPost/337702_a_339031]
-
care putea în fond avea unele bizarerii, chiar unele idei suspecte. Dosarul politic al lui Eliade rămâne deschis, încă mai așteaptă judecata dreaptă a posterității. Toate acestea fiind spuse, mă întorc la ceea ce le reproșez lui „Chick” și lui Bellow: diabolizarea lui Eliade. „Grielescu”, aflăm când de la „Abe”, când de la „Chick”, a fost „nazist”, „fascist”, „hitlerist”, a fost cineva (nu e clar ce anume) la Lisabona, tocmai sub Salazar - acest din urmă detaliu nu înseamnă totuși solidaritate cu extremismul nazist. În privința
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
inconveniente de ordin stilistic. În funcție de context, se pot folosi și verbele „a Încredința” sau „a da”. Orice nuanță peiorativă nu-și are locul, pentru că, așa cum am văzut, dacă l-ar fi avut, ar fi fost sugerată de evangheliștii Înșiși. Etapele diabolizării Pe lângă celebra „listă a apostolilor”, Marcu ni-l prezintă pe Iuda În două Împrejurări, În Ghetsimani și la Cină. Mc. 14, 41-46: „Și [Isus] vine a treia oară și le zice: Dormiți la nesfârșit și vă odihniți. Ajungă-vă! A
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
apostolilor. Voi cita fragmentul la locul potrivit. Dușmănia atinge apogeul În Evanghelia după Ioan, unde Iuda este diabolizat, făcut praf, executat fără nici o urmă de toleranță și Înțelegere. Teologizarea temei trădării merge mână În mână cu această campanie de efectivă diabolizare. Pentru Ioan, Isus știa din capul locului că unul dintre apostoli Îl va trimite la moarte (6,64-71). El face mărturisirea după o predică ținută În sinagoga din Cafarnaum despre Împărtășirea cu trupul (exact: „carnea”) și sângele Său Întru dobândirea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
scurt și tendențios: singur, Iuda se revoltă și-L ia la bani mărunți pe Mântuitor, reproșându-I că n-a vândut parfumul pentru a Împărți apoi banii săracilor. De ce a făcut asta? Ioan vine cu un amănunt inedit, care desăvârșește diabolizarea: nu pentru că i-ar fi păsat lui de sărmani, ci pentru că, fiind vistiernicul grupului, și hoț pe deasupra, pierduse o bună ocazie de a-și băga o sumă frumoasă În buzunar: „Iuda Iscariotul, unul dintre ucenicii Săi, cel care avea să
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și teologic, al termenului paradidomi, impropriu tradus În românește prin „a vinde” sau „a trăda”. O traducere corectă, netendențioasă va folosi echivalentul „a preda”, În conformitate cu sensul dat de autorii textelor din Noul Testament. Cât privește evoluția reprezentării personajului, am constatat o diabolizare in crescendo. Marcu propune un portret obiectiv și nepătimaș, dar În același timp „subțire”. Iuda apare, la el, ca „unul din cei doisprezece”, care Îl predă pe Isus autorităților printr-un sărut. Matei construiește o biografie, semn că personajul nu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Matei introduce câteva teme importante: prețul de treizeci de arginți; dialogul dintre Iuda și Isus din Ghetsimani; părerea de rău și spânzurarea ucenicului. El urmărește destinul lui Iuda până la capăt, acordându-i un interes aparte. Luca face primul pas spre diabolizare/teologizare, Încercând explicarea deciziei lui Iuda de a-L preda pe Isus prin posedare: diavolul a intrat În sufletul acestui discipol, obligându-l să facă ce-a făcut. Apogeul diabolizării e atins În Evanghelia lui Ioan. Autorul nesinopticei pare obsedat
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
acordându-i un interes aparte. Luca face primul pas spre diabolizare/teologizare, Încercând explicarea deciziei lui Iuda de a-L preda pe Isus prin posedare: diavolul a intrat În sufletul acestui discipol, obligându-l să facă ce-a făcut. Apogeul diabolizării e atins În Evanghelia lui Ioan. Autorul nesinopticei pare obsedat de personajul Iuda, pe care-l taxează drept „diavol”, prin gura lui Isus Însuși. Există un conflict permanent Între Isus și Iuda, care, În realitate, reflectă conflictul dintre Bine/Lumină
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
secole, dar până astăzi ele au fost relativ puține și fără ecou. Astăzi Însă fenomenul a căpătat amploare și se poate vorbi chiar de o modă pro Iuda. E mai interesant, mai provocator! După o perioadă de șaisprezece secole de diabolizare nu tocmai justificată, iată, ne aflăm În plină modă a eroizării și inocentizării, la fel de puțin justificată. Până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus! O cauză ar fi aceea a presiunii ideologice postmoderniste. Iuda, ca și Femeia, ca
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
care a știut, la limită, să treacă peste individualismul beton și dezbinarea cumplită care-o carac terizează și să-l accepte, după valuri de furie și redute pam fletare, pe Carol I. Odată aluvionate circumstanțele istoric agravante și ate nuante, diabolizarea persistentă a înseși ideii de bogăție ni se etalează ostentativ. Dependentă secular de stângismul francez, mare parte din Opinia dâmbovițeană s-a arătat adeseori gata să beregățească bogăția în numele netreb niciei, să sufoce elitarismul productiv de dragul egalitarismu lui atoatedistrugător, să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
martie 2012 199 Demonizarea bogăției, triumful mârlăniei La întâlnirea organizată de BCR, dedicată culturii bogă ției la români, despre care am scris aici săptămâna trecută, Radu Soviani a făcut o distincție justă, întru totul bine-venită contextului. Eu vorbeam despre persistenta diabolizare a ideii de bogăție, nu doar la noi, ci și în general, cel puțin în Europa cariată de socialism și de funestele moșteniri ale lui 1789 și 1917. Simți pretutindeni o opintire, fie doctrinar-deliberată, fie inconștientă, către anarhie, anticreștinism, antiliberalism
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
indignaților“ Spaniei și Portugaliei. Vivat spume gația antieuropeană a narcisis mului grecesc, irespon sabil și profund nociv prin forța contaminantă a nesupunerii acaparante de fonduri comu nitare întru acoperirea propriei netrebnicii. Pe fondul ăsta, pică la fix pe sol valah diabolizarea bogăției prin mediatizarea mârlăniei îmbogățiților tranziției. Împinși cu sadică tenacitate în prim planul mediatic, de bună seamă că „gherțoii“, „baștanii“, „băieții de băieți“, „șmecherii Regiilor“ (i.e. wise guys din filmele mafiote), „cocalarii de Dorobanți“, cei care „fac legea“, „te fac
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care putea În fond avea unele bizarerii, chiar unele idei suspecte. Dosarul politic al lui Eliade rămâne deschis, Încă mai așteaptă judecata dreaptă a posterității. Toate acestea fiind spuse, mă Întorc la ceea ce le reproșez lui „Chick” și lui Bellow: diabolizarea lui Eliade. „Grielescu”, aflăm când de la „Abe”, când de la „Chick”, a fost „nazist”, „fascist”, „hitlerist”, a fost cineva (nu e clar ce anume) la Lisabona, tocmai sub Salazar - acest din urmă detaliu nu Înseamnă totuși solidaritate cu extremismul nazist. În privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
domnia sa, este făcută de edituri private, adică de societăți comerciale care urmăresc un profit. Treacă-meargă, asta e. Numai că acest profit ― și asta deja nu mai poate.fi trecut cu vederea ― "este obținut pe seama cititorilor și autorilor". Trecem peste sub-tema diabolizării profitului, dragă celor care și-au trăit cea mai mare parte a vieții în economii ale falimentului ținute în viață de economiile mondiale ale profitului, și ne oprim la categoria "pe seama căreia" obțin editorii cei veroși profiturile. Aceasta este în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
traseu original, respectând punctele de referință consacrate dacii, romanii, migratorii -, dar atenuând mult continuitatea imperturbabilă a băștinașilor și cauzalitățile stereotipe prin care era justificată. A introdus, în schimb, personaje neglijate ale "mileniului întunecat", dându-le substanță și specific. A evitat diabolizările, ca și exaltarea unilaterală a virtuților românești pe care acea epocă le-ar fi pus la încercare. A povestit cu răbdare despre neamurile care s-au perindat prin ținuturile noastre de azi ori s-au stabilit în apropierea lor. Nu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
califice sau să se cuantifice intensitățile utile pentru a decide cui anume, fericirii sau plăcerii, îi revine rolul principal. Cu atât mai mult cu cât o definiție a plăcerii este necesară, pentru că două milenii de creștinism au contribuit enorm la diabolizarea acestui termen, făcându-l de neauzit, încărcat de miasme și parfumat cu fumul de pucioasă al infernului catolic. Pentru că plăcerea nu înseamnă să te abandonezi pur și simplu propriilor instincte decât pentru detractorii ei: niciun hedonist nu a propus vreodată
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
unității. Procesele de la Moscova contribuie deci pe deplin, începînd din 1938, la izolarea comuniștilor. Dar în mod paradoxal, în interiorul partidelor, apărarea necondiționată a Uniunii Sovietice, adeziunea din ce în ce mai entuziastă la realizările sale, la planul cincinal, la constituirea sa democratică, sudează militanții. Diabolizarea troțkiștilor, cu atît mai ușor asociați lui Hitler, cu cît sînt sufletul denunțării proceselor, ajunge la culme. De asemenea retragerile din partid sînt extrem de limitate, inclusiv după 1938: o veche militantă norvegiană, Jeanette Olsen, un fondator al PCF, de origine
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
remediu pentru singurătatea scriitorului. Excelența caracterului (elogiu Doamnei Elvira Sorohan) Dan Gabriel Onțeluș Comunitatea intelectuală, în general și aceea românească, în particular suferă incurabil, se pare, de o formă pernicioasă de autism spiritual. Autosuficiența, amnezia anomică, nerecunoștința, ambiguitatea identitară și diabolizarea alterității sunt câteva dintre simptomele pe care cărturarii români le manifestă. Celebrând personalitatea Doamnei Elvira Sorohan, înțelegem să evidențiem autentica menire a omului învățat în societate, chiar dacă evoluțiile globaliste ale ultimelor două decenii par a arunca în derizoriu modelul umanist
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
vieții și gândirii".224 E de reținut însă că nici o mitologie nu rezistă singură, că depinde de "contramitologii" la fel de puternice, chiar dacă miturile se întrepătrund iar opoziția, în consecință, nu este netă (religia medievală nu a reușit să anihileze cultura precreștină, diabolizarea oficială a Occidentului în comunism a dat naștere mitului subteran al fascinației acestuia, ateismul vehement a întărit credința religioasă, erodată mai acut în contextul libertății de conștiință a Vestului).225 Contestări ale mitului Evident, au existat contestări ale capacității mitului
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sau "diabolic mecanism" (ibidem). Dacă adăugăm la acestea și faptul că ultima carte semnată de președintele "comisiei adevărului" poartă titlul Diavolul în istorie: comunism, fascism și câteva lecții ale secolului XX (Tismăneanu, 2013), devine cu atât mai transparentă strategia de diabolizare a trecutului utilizată în portretizarea comunismului românesc făcută în Raportul final. Și mai revelatoare în acest sens este insistența lui V. Tismăneanu asupra înțelegerii ad litteram a titlului cărții sale, "Diavolul în istorie". Într-o serie de declarații și luări
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]