39 matches
-
punct de vedere al direcției generale de dezvoltare, rețeaua speologică este orizontată pe plan vertical și are două direcții preferențiale în plan orizontal (20-50° NE și 290-310° NV) determinate de factorul tectonic - poziția rețelei tridimensionale a litoclazelor, respectiv fisurilor și diaclazelor care afectează stratul carstificabil. este protejată prin „Legea Nr. 1538-13” din 25 iunie 1998 privind fondul ariilor protejate de stat. În imediata apropiere a peșterii își desfășoară activitatea extractivă compania germană Knauf.
Peștera Emil Racoviță () [Corola-website/Science/328363_a_329692]
-
cutanată", adică superficială. Dacă însă apa pătrunsă în subteran stabilește un circuit continuu de curgere, chiar și a unei ape de debit redus, rezultă o "peșteră de tip vados". Dacă apa va forma un strat acvifer ce umple toate fisurile, diaclazele și fețele de stratificație constituind un sistem complex, ia naștere o rețea subterană labirintică, adică o "peșteră freatică". De cele mai multe ori peșterile sunt complexe, formate din segmente de diferite tipuri, fapt pentru care ar trebui diferențiată și o categorie de
Peșteră () [Corola-website/Science/304769_a_306098]
-
Valea Ponorului și Valea Seaca ce curg dinspre SV se unesc cu 200 m înainte de a intra în ponor. Pe acestă distanță ele formează o scurtă dar spectaculosă cheie, Cheile Vânătării. În peretele stâng al cheii, apa a dizolvat o diaclaza paralelă cu valea, formând o peșteră plină de șepte de dizolvare și eroziune, marmite, colmatata parțial cu aluviuni și lemne. Denumită Peșteră Mică de la Vânătarea a fost descoperită, explorata și cartata în 1980 de Viorel Ludușan. În peretele de calcar
Vânătările Ponorului () [Corola-website/Science/309430_a_310759]
-
de Valea Feneșului care taie aici frumoase chei. Pe culmea muntelui se află un mic platou ,La Stâna Urlătoare" un câmp de lapiezuri și doline, loc de colectare a apelor de precipitații, care au drenat peștera lărgind un sistem de diaclaze cu orientare generală E-V.Peștera este localizată la Peștera cunoscuta de localnici, este explorată și cartata de Viorel Ludusan de la Polaris Blaj. Explorarea și cartarea peșterii s-a făcut în două expediții în lunile Martie și Aprilie, 1986. Intrarea
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
de metri cu un coeficient de ramificație de 4,8. Denivelarea totală a galeriilor este de -78m. Peștera are două sectoare distincte, formate independent: Galeria Scărilor, Galeria Lacului. Galeria scărilor începe de la intrare cu culoarul de acces săpat pe o diaclază cu urme evidente de eroziune. La 20 de m de la intrare acesta prezintă o strangulare de 0,4/0,4m, în care se simte un puternic curent de aer. Culoarul de acces debușează în Sala Mare, puternic descendentă de dimensiunile
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
strangulare de 0,4/0,4m, în care se simte un puternic curent de aer. Culoarul de acces debușează în Sala Mare, puternic descendentă de dimensiunile 25/20/8m, îmbrăcată în montmilch alunecos. Sala Mare continuă în culoarul scărilor, o diaclază înaltă care coboară până la -50m unde se închide prin colmatare. Apa care a drenat Sala Mare și Sala Scărilor a coborât la un nivel inferior, mai întâi prin două puțuri din Culoarul Scărilor, apoi prin puțul dintre Sala Mare și
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
cu secțiune în formă de "8" sunt des întâlnite în această peșteră. Ele sunt practic o singură galerie care prezintă în secțiune verticală o puternică strangulare la mijloc care o desparte în două galerii accesibile separat. Formarea lor numai pe diaclaze se explică prin reducerea la un moment dat a debitului apei care acționa pe galerie producând îngustarea și adâncirea galeriei în partea ei centrală. La o nouă creștere a debitului, începe lărgirea de jos în sus a șanțului format, galeria
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
galeriei, și pentru a fi depășit trebuie executat un ramonaj delicat de 6 m deasupra oglinzii apei. Din acest punct galeria urcă o diferență de nivel de 40 m pe o distanță de 300 m luând diferite forme: săli, târâșuri, diaclaze înguste. în podeaua galeriei se deschid pe rând patru puțuri de 8-10 m, care se termină cu săli mici în care băltește apa. Din Sala Albă, se poate urca într-un sector împodobit cu scurgeri parietale de un alb imaculat
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
pe o distanță de cel mult 10 m. În prezent peștera nu are un curs activ permanent în locurile accesibile, dar el există cu siguranță la un nivel inferior. În concluzie, este opera apelor de precipitație care au acționat asupra diaclazelor pe două cursuri principale: Galeria Scărilor și Galeria Lacului cu joncțiune La Răscruce. Nu au fost făcute încă cercetări biospeologice dar am identificat exemplare de Myotis myotis, Triphosa dubitata și Limonia nubeculoasa. Valori termice înregistrate în 04.03.1980: la
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
intrări, suspendate cu 20 m și, respectiv, 23 m deasupra albiei Văii Luncilor. După unirea acestora se desfășoară un cavernament destul de spațios (120 m X 5—10 m X 12—15 m), lipsit de formațiuni stalagmitice, dezvoltat în lungul unei diaclaze foarte evidente. Curând după joncțiunea celor două intrări se găsește o treaptă pozitivă, formată dintr-o crustă stalagmitică, peste care se revarsă apele, la viituri, din perete în perete. După 120 m de la intrare, galeria lasă impresia că se termină
Peștera Moanei () [Corola-website/Science/320773_a_322102]
-
În apropiere pe "Șaua Glodului" se găsește "Peștera Tunel", care traversează stânca pentru a ieși în rezervația "Cheile Șugăului". Dezvoltarea sălii s-a făcut de-a lungul unui plan tectonic înclinat spre est al "Masivului Munticelu", în care exista o diaclază înclinată tot spre est cu 30-40° ce a fost intersectată de o fractură principală orientată de la nord la sud. Sala a apărut pe fondul dizolvării produse la zona de intersecție a respectivelor accidente tectonice. Ulterior prăbușirile de blocuri, au condus
Peștera Munticelu () [Corola-website/Science/327571_a_328900]
-
de calcar iar tavanul, ce se menține la o Înălțime medie de 2 m, este sprijinit de alți trei piloni construiți din piatră. Din această sală se desprind două galerii mai importante: una spre est, dezvoltată de-a lungul unei diaclaze (fisuri), și alta spre nord, care se lărgește treptat pentru a forma o mică sală dincolo de care se termină Într-un spațiu ce adăpostește un lac temporar (figura nr. 35). 2. Tradiții ale rromilor În prelucrarea vaselor din aluminiu și
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
m. Plafonul acestei săli este format din blocuri destul de mari ce se sprijină între ele. La prima vedere s se pare că drumul nu mai poate continua. O cercetare mai atentă te face să descoperi în colțul dinspre NE o diaclază ce formează o deschidere înaltă depeste 2m depeste 2m și o lărgime ce variază între 0,25 și 0, 0, 0,45m. Coborârea în sala următoare numită Sala Liliecilor (S II), este cea mai anevoioasă. Prin d diaclaza amintită, după
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
NE o diaclază ce formează o deschidere înaltă depeste 2m depeste 2m și o lărgime ce variază între 0,25 și 0, 0, 0,45m. Coborârea în sala următoare numită Sala Liliecilor (S II), este cea mai anevoioasă. Prin d diaclaza amintită, după 7 m de coborâre pe coardă sau scăriță, spațiul se lărgește și drumul continuă în pant în pantă până într-un punct unde plafonul coboară mult. Dup mult. După ce se trece de această porțiune se a ajunge în
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]