117 matches
-
Sf. Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească, în 200 de capete, pp. 237-253; idem, Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc din fapte, în 226 de capete, pp. 254-278; idem, Răspuns acelora care se îndoiesc despre dumnezeiescul botez, pp. 279-312; Diadoh al Foticeii, Cuvânt ascetic despre viața morală, despre cunoștință și despre dreapta socoteală duhovnicească, împărțit în 100 de capete, pp. 339-389 · Filocalia, vol. 3, București, Harisma, 1994, 506 p. - Sf. Maxim Mărturisitorul,Răspunsuri către Talasie · Filocalia, vol. 4, București, Harisma
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_mintea_omeneasca_si_lucrarea_ei_in_viziunea_filocalica.html [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
preot profesor doctor Dumitru Stăniloae, membru al Academiei Române, București, Humanitas, 1999, p. 58 Cuvânt ascetic despre viața morală, despre cunoștință și despre dreapta socoteală duhovnicească, împărțit în 100 de capete, în Filocalia, vol. I, București, Humanitas, 1999, p. 339 [8] Diadoh al Foticeii,, în, vol. I, București, Humanitas, 1999, p. 339 Spiritualitatea Răsăritului Creștin II. Rugăciunea, traducere de diac. Ioan I. Ică jr., Sibiu, Editura Deisis, 1998, pp. 171-172 [9] Origen, Evagrie, Simeon Noul Teolog - v. Tomáš Špidlik,, traducere de diac
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_mintea_omeneasca_si_lucrarea_ei_in_viziunea_filocalica.html [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
1997, p. 281 [26] Cuviosul Nichita Stithatul,, în, vol. VI, București, Humanitas, 1997, p. 281 [27] Ibidem, p. 273 , p. 273 [28] Ibidem, p. 281 , p. 281 op. cit., p. 250 [29] Sf. Marcu Ascetul,., p. 250 op. cit., p. 367 [30] Diadoh al Foticeii,, p. 367 Una sută capete foarte folositoare, în Filocalia, vol. 4, p. 244 [31] Teodor al Edesei,, în, vol. 4, p. 244 Învățături duhovnicești (Cartea întâia), în Filocalia, vol. 5, București, Harisma, 1995, p.129 [32] Petru Damaschin
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_mintea_omeneasca_si_lucrarea_ei_in_viziunea_filocalica.html [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
lucrărilor marilor părinți ce au activat în aceste centre teologice - cum ar fi Sfinții: Chiril al Ierusalimului, Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa, Ioan Gură de Aur, Teodor de Mopsuestia, Serapion de Thimuis, Sf. Ambrozie al Mediolanului, Fericitul Augustin, Sf. Diadoh al Foticeei, Sf. Marcu Ascetul - reiese că începând cu secolul al IV-lea se poate vorbi de o teologie mai articulată, mai structurată, a Tainei Botezului, accentuându-se atât latura văzută a Tainei, dar mai ales efectele sale în plan
ARHID. PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN VOICU, BOTEZUL ÎN TRADIŢIA PATRISTICĂ, EDIŢIA A II-A REVĂZUTĂ,EDITURA AGNOS, SIBIU, 2011, 316 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_arhid_prof_univ_dr_consta_stelian_gombos_1337939105.html [Corola-blog/BlogPost/361185_a_362514]
-
Calist și Ignatie Xantopol: Metodă și regulă foarte amănunțită pentru cei ce-și aleg să viețuiască în liniște și singurătate, în Filocalia..., Volumul VIII, p. 24. 49 - Calist Patriarhul, Capete care au lipsit, în Filocalia..., Volumul VIII, p. 280-281. 50 - Diadoh al Foticeii, Cuvânt ascetic în 100 de capete, în Filocalia..., Volumul I, p. 461. 51 - Sfântul Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste. Suta a doua, în Filocalia..., Volumul II, p. 142. 52 - Sfântul Marcu Ascetul, op. cit., p. 461. 53 - Ibidem, p.
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_rabdare_si_nadejde_din_perspectiva_crestina_.html [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
în administrație fenicienilor din Sidon, al căror rege Eshmunezer a ridicat aici un templu al zeului Eshmun. În anul 322 î.e.n., orașul a căzut în stăpânirea eleno-macedoneană, a lui Alexandru cel Mare. În anul 301 î.e.n., a fost cucerit de diadohul Ptolemeu, devenit rege al Egiptului, iar apoi a trecut, ca și întreaga zonă, sub dominația Siriei Seleucide. În timpul răscoalei Makabeilor populația Yaffei , constituită mai ales din eleni și semiți elenizați sau politeiști, au opus evreilor o rezistență înverșunată. Yonatan Makkabi
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
fost un general macedonean și regele elenistic al Egiptului. La mai puțin de un deceniu de la cucerirea, fără luptă, a Egiptului, de către Alexandru cel Mare, în 323 î.Hr., în Alexandria, capitala fondată de cuceritor, se instala cel mai important dintre diadohii imperiului macedonean: Ptolemeu Lagos. Avea atunci 44 de ani. General strălucit, politician, abil, aureolat de înrudirea, necontestată în epocă, cu împăratul, căruia îi salvase viața (de aici porecla: Soter = Salvatorul), Ptolemeu a transformat Egiptul în cel mai puternic stat al
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
fost aducerea la Alexandria a trupului împăratului (acesta murise în Babilon) și zeificarea lui. A doua: îndepărtarea lui Cleomenes, ce-i fusese dat ca adjunct în satrapia egipteană. Prevăzand reacția de ostilitate a regentului imperiului, Perdicas se alie cu alti diadohi, dar în timpul campaniei asupra Egiptului împotriva lui Ptolemeu e asasinat. O amenințare serioasă începu să o constituie Antigonos Monophtalmos, al cărui apetit nu se mulțumise cu Paflagonia și Cappadocia, smulse lui Eumenes, cu Siria câștigată de la Seleucos și cu insulele
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
viza bogatul Egipt, în ideea restabilirii imperiului macedonean. Ptolemeu tranșă în favoarea sa victoria, într-o primă izbire cu trupele lui Antigonos, conduse de fiul acestuia, Demetrios Poliorcetul, în Gaza, 313 î.e.n., silindu-l să abandoneze Siria. Victoriile obținute de coaliția diadohilor îl siliră pe Antigonos să accepte, în 311 î.e.n., o nouă împărțire a imperiului lui Alexandru cel Mare, în urma căreia Ptolemeu obținu partea sudică a Siriei, pe care, dealtfel, o stăpânea după victoria din Gaza. Ptolemeu inaugura, după această dată
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
mare, Ptolemeu Keraunos, îndepărtat de la curte, pe cel ce va deveni Ptolemeu al II-lea (Philadelphos), îl asociază pe acesta la domnie, în 285 î.e.n., iar, după doi ani, având vârsta de 84 de ani, se stinse, fiind singurul dintre diadohii lui Alexandru cel Mare care a murit de moarte naturală.
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
II-lea se băteau monede în Amfipolis, așa-numiții philippeoi. Pentru perioada stăpânirii macedoneene este consemnată o donație pentru templul lui Artemis Tauropolos din Amfipolis, ceea ce dovedește venerația zeiței în oraș. Cetatea este menționată ca polis macedonean și în timpul stăpânirii diadohilor. Orașul este pomenit în cadrul rutei parcurse de apostolul Pavel și Sila în drum spre Salonic în Noul Testament, "Faptele apostolilor", 17,1.
Amfipolis () [Corola-website/Science/305573_a_306902]
-
335 i.en., odrisii erau aliați ai lui Alexandru cel Mare în expediția împotriva tribalilor, iar în 333 i.en., au participat în bătălia de la Issus împotriva perșilor. În timpul lui Lisimah, odrisii s-au revoltat împotriva macedonenilor. În timpul războaielor dintre diadohi de după moartea cuceritorului Alexandru Macedon, regele odrisilor, Seuthes al III-lea, a fost angrenat în luptele acestora, fiind de partea lui Lisimah, și alteori, de partea lui Antigonos. Seuthes al III-lea a clădit orașul Seuthopolis, situat aproape de Kazanlik. S-
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
Maroneea și Ainos, el a fost integrat într-o "strategia" (greacă: "στρατηγεία"), teritoriu aflat sub administrația directă a unui general macedonean. După moartea lui Alexandru cel Mare, Abdera a trecut sub dominația succesivă a diferitelor state elenistice rivale întemeiate de diadohi: Macedonia antigonidă, Siria seleucidă și Egiptul ptolemeic. Recucerit de către regatul macedonean, orașul și-a redobândit independența pentru scurt timp, în 188 î.Hr, cu ajutorul romanilor. În 170 î.Hr., însă, el a fost asaltat și devastat de către trupele generalului roman Hortensius
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
soții ale soțului său. De asemenea, aceasta îl naște pe Alexandru al IV-lea Aegus. Mama lui Alexandru, Olympias, le adăpostește pe Roxana și fiul ei în Macedonia, amândoi fiind asasinați în 310 î.Hr. din ordinul lui Casandru, unul dintre diadohi.
Roxana () [Corola-website/Science/326994_a_328323]
-
I, regele Bythiniei, care l-a numit Nicomedia. In apropiere existase o veche colonie a cetății grecești Megara, numită "Olbia", cunoscută și sub numele de "Astacos". In luptele ce au urmat morții lui Alexandru cel Mare între generalii săi, numiți"diadohi",pentru împărțirea imperiului moștenit, generalul Lysimachos a distrus "Olbia". Orașul s-a aflat probabil în tabăra sau sub stăpânirea vremelnică a altui competitor dintre "diadohi". La Nicomedia și-a sfârșit zilele un alt conducător celebru de oști al antichității, Hannibal
Izmit () [Corola-website/Science/307755_a_309084]
-
Astacos". In luptele ce au urmat morții lui Alexandru cel Mare între generalii săi, numiți"diadohi",pentru împărțirea imperiului moștenit, generalul Lysimachos a distrus "Olbia". Orașul s-a aflat probabil în tabăra sau sub stăpânirea vremelnică a altui competitor dintre "diadohi". La Nicomedia și-a sfârșit zilele un alt conducător celebru de oști al antichității, Hannibal, cel care i-a umilit pe romani chiar pe pământul Italiei Italia. Aflându-se refugiat la curtea regelui Prusias al Bythiniei a fost trădat de
Izmit () [Corola-website/Science/307755_a_309084]
-
loc odată cu prăbușirea Imperiului Seleucid, iar a fost un rival important al Imperiului Roman. Între anii 334 î.Hr.-327 î.Hr, regele macedonean Alexandru cel Mare cucerește Imperiul Persan. La moartea sa din anul 323 î.Hr, generalii săi, numiți diadohi, împart imensul imperiu ce se întindea din Macedonia până în India. Unul din acești generali, numit Seleucos, primește Imperiul Persan și întemeiază dinastia seleucidă. În jurul anului 250 î.Hr. apare din Asia Centrală un conducător dur numit Arsaces I, ce întemeiază Imperiul Part
Imperiul Part () [Corola-website/Science/305295_a_306624]
-
de Astacos. In luptele ce au urmat morții lui Alexandru cel Mare între generalii săi, numițidiadohi,pentru împărțirea imperiului moștenit, generalul Lysimachos a distrus Olbia. Orașul s-a aflat probabil în tabăra sau sub stăpânirea vremelnică a altui competitor dintre diadohi. La Nicomedia și-a sfârșit zilele un alt conducător celebru de oști al antichității, Hannibal, cel care i-a umilit pe romani chiar pe pământul Italiei Italia. Aflându-se refugiat la curtea regelui Prusias al Bythiniei a fost trădat de
Nicomedia () [Corola-website/Science/317886_a_319215]
-
cu moartea lui Alexandru cel Mare din 323 î.Hr.. Armatele lui Alexandru au cucerit Mediterana răsăriteană, Egiptul, Mesopotamia și Podișul iranian, Asia Centrală și unele regiuni din India. După moartea sa, a avut loc o luptă pentru succesiune, cunoscută ca războiul diadohilor (în greacă ""succesori""). Conflictul a luat sfârșit în 281 î.Hr., cu înființarea a patru state principale. Succesorii lui Alexandru au stăpânit teritoriile de la vest de Tigru o bună perioadă de timp, și au deținut controlul asupra Mediteranei răsăritene până la preluarea
Civilizația elenistică () [Corola-website/Science/303917_a_305246]
-
lumea elenistică. Calendarul număra anii începând cu 311 î.Hr., când Seleucos I Nicator se întoarce în Babilon după exilul în Egiptul lui Ptolemeu, considerat anul întemeierii Imperiului Seleucid. Introducerea noii ere este menționată într-una din Cronicile Babilionene, Cronica despre Diadohi. Două modificări au fost făcute calendarului seleucid: Aceste diferențe privind începutul anului înseamnă că datele pot diferi unul de altul. Spre exemplu, restaurarea templului din Ierusalim de către Iuda Macabeul, în aproximativ 15 decembrie 164 î.Hr., a căzut în anul 148
Era seleucidă () [Corola-website/Science/327095_a_328424]
-
exploata aurul, argintul, cuprul și fierul. Grecii i-au cunoscut pe georgieni mai ales ca făuritori de arme. După cucerirea Persiei de către Alexandru Macedon, în anul 333 î.Hr., regatul Colhidei și cel al Iberiei au devenit independente. În timpul războaielor dintre diadohi, care au urmat stăpânirii lui Alexandru, statele georgiene au fost cucerite de comandantul pontic Ason, care a instituit un regim de teroare. Iberia a putut scutura după scurt timp stăpânirea pontică și a unificat toate ținuturile georgiene în afara Colhidei sub
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
de orașul modern Rafah, între armatele elenistice ale lui Ptolemeu al IV-lea Filopator, rege și faraon al Egiptului și Antiohie al III-lea, rege al Imperiului Seleucid. A fost una din cele mai mari bătălii ale regatelor elenistice ale diadohilor și bătălia decisivă a celui de-al patrulea Război Sirian. Zona Mediteranei de est devenise una extrem de volatilă odată cu colapsul imperiului lui Alexandru Macedon. Statele helenistice (numite astfel deoarece erau dominate de populații greco-macedonene) ce au rezultat se aflau într-
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
întreaga Tracie până la Dunăre și întreg litoralul cuprins între Abdera și gurile Dunării. Regatul Odrisilor devenise principalul factor de putere în zonă. Tracia a fost cucerita de macedoneni în 341 î.Hr., iar după moartea lui Alexandru cel Mare, generalii săi, diadohii, au purtat războaie pentru supremație, ce au dus la slăbirea și dezmembrarea imperiului macedonean. i sunt consemnați în izvoare prima dată în secolul al VI-lea î.Hr., iar dacii din secolul I î.e.n. Strabon afirmă că geții vorbeau aceeași limbă
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Conflictul a izbucnit în 300-297 i.en.. Regele Lisimah este înfrânt și scapă prin fugă din încăierare, dar fiul său, Agatokles este luat prizonier. Acesta a fost eliberat în speranța că Lisimah va restitui teritoriile ocupate. În 297 i.en., diadohii au încheiat un tratat de pace și și-au promis sprijin reciproc. Între 293-291 i.en., Lisimah pornește o a doua expediție. Armata lui era însă înfometata și fiind înfrânta, Lisimah a fost luat prizonier împreună cu fii săi și dus
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
treptat, odrisii se răscoala împotriva autorității macedonene în vremea lui Alexandru și Lisimah, printre care una este condusă de Seuthes al III-lea după 326 i.en. Seuthes a activat după moartea lui Alexandru, intervenind în luptele pentru putere dintre diadohi, acordând ajutor lui Lisimah, fie lui Antigonos. Odrisii au fost eliberați în 281 i.en., după moartea suveranului Traciei, Lisimah. Apar pretendenți ca celții, care atacă Grecia în 279 i.en. și jefuiesc sanctuarul de la Delhi. Deși sunt înfrânți, au
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]