113 matches
-
fel vorbesc Diadoh al Foticeei, Dorotei, Ioan Scărarul, Simeon Noul Teolog și alții. Însă nici cei care doresc cu ardoare "sentimentele duhovnicești", nu pot nega faptul că "simțirea divinului"este supusă unor multiple variații. După explicația pe care o dă Diadoh al Foticeei, pedagogia divină este cel mai adeseori următoarea: 1. Harul este prezent încă de la început: aproape inseparabil de om, formează cu el o singură substanță; 2. la începutul vieții duhovnicești el se face adeseori simțit ca o mângâiere, ca
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355876_a_357205]
-
o rasplată pentru fapte; 3. mai târziu el se ascunde adeseori și Dumnezeu îi lasă pe Sfinții Săi în suferință; 4. la sfârșit când se încheie perioada curățirii, Dumnezeu dă din nou sfinților mângâierile Sale și plinătatea Duhului Sfânt. Însă Diadoh avertizează: numai Harul lui Dumnezeu dă naștere adevăratelor sentimente sfinte. Și când Harul lui Dumnezeu dă ceva, el dă cui vrea, cum și când vrea el". Cel ce ar vrea să ajungă prea repede la experiența interioară și lăuntrică a
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355876_a_357205]
-
ascunde. În fruntea lucrărilor harismatice care manifestă prezența lucrătoare a Duhului, stă iubirea (I Corinteni 12, 13 - 14, 1). Ea rezumă întreaga desăvârșire creștină. Însă cum trebuie dovedită și demonstrată desăvârșirea iubirii? Cât timp este în acest trup - spune Cuviosul Diadoh al Foticeei - nimeni nu poate să dobândească desăvârșirea, ci numai sfinții care au ajuns la martiriu și la mărturisirea desăvârșită". Însă dincolo de martiriul sângeros și de asceza riguroasă, autentica viață creștină rămâne un argument valabil al prezenței Duhului Sfânt. Deoarece
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355876_a_357205]
-
să nege transcendența lui Dumnezeu, caracterul tainic al prezenței Lui în noi. Dacă sentimentele vii nu sunt manifestarea unică și infailibilă a vieții dumnezeiești în om, "ele sunt însă un semn al sănătății duhovnicești desăvârșite", precizează Sfântul Teofan Zăvorâtorul. Sfântul Diadoh al Foticeei este un adversar al mesalienilor, și, cu toate acestea, cuvintele pe care le folosește cel mai frecvent sunt: simțire, experiență, plenitudine. Acest limbaj este propriu tuturor autorilor care au citit cu predilecție Omiliile duhovnicești atribuite Sfântului Macarie cel
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
însă pentru asta, așa cum am remarcat, își asuma riscuri destul de mari. Aici se poate face și remarca referitoare la titlurile militare ale comandanților aflați pe diferite trepte ierarhice. Se cunosc unele dintre acestea, de exemplu, centurionul la romani, la greci diadohul, la turci sangeacul, la tătari mârzacul, la cazaci hatmanul. Dar acestea sunt titluri, de regulă, temporare și reprezintă funcțiile deținute, la un moment dat, în structurile militare. Deci ele nu sunt grade! Extinderea, în continuare a acestui subiect, este necesară
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369418_a_370747]
-
Sfântul Maxim Mărturisitorul - Cunoaște ce e bine și ce e rău în tine însuți! Fericit e omul care cunoaște aceasta. Serafim de Sarov - Nepătimirea nu înseamnă a nu fi luptat de diavol, ci luptat fiind de acesta, nebiruit să rămâi. Diadoh al Foticeii - Cel mai primejdios lucru este ca cineva să fie bolnav și nici măcar să nu știe că e bolnav. Sf Ioan Gură de Aur Referință Bibliografică: Citate memorabile (26) / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1034, Anul
CITATE MEMORABILE (26) de ION UNTARU în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357536_a_358865]
-
au forțat pe regele persan să facă cale întoarsă după ce a ajuns dincolo de Nipru și chiar Don. O politică expansionistă articulată în zonă a început să fie promovată abia după formarea Regatului Macedonean și, mai ales, de către Alexandru Macedon și diadohii[i] săi. Marele împărat macedonean înțelegea prea bine importanța geostrategică a regiunii, dar, din lipsă de timp (după cum se știe el a murit în floarea vîrstei) așa și nu a mai dovedit să-și ducă la bun sfîrșit planurile expansioniste
Geopolitica Bugeacului [partea a treia] () [Corola-blog/BlogPost/339922_a_341251]
-
a fost îndreptată împotriva geților din regiune care au acordat ajutor confraților lor de la sud fluviu (tracilor tribali) care s-au ridicat împotriva macedonenilor - n. a.). Că Alexandru a avut, totuși, intenția să supună și spațiul nord-pontic se vădește în acțiunile diadohilor săi. Astfel, în timp ce marele Alexandru se lupta în Asia împotriva perșilor lui Dariu al II-lea, guvernatorul Traciei Pontice, Zopyrion, a întreprins o expediție împotriva Olbiei (colonie greacă de la gurile Bugului de Sud, numit de către greci Hyspanis n. a.), tranzitînd Pusta
Geopolitica Bugeacului [partea a treia] () [Corola-blog/BlogPost/339922_a_341251]
-
atunci cînd macedonenii se pregăteau să treacă peste Dunăre, ei au fost atacați de către geți. Zopyrion cade pe cîmpul de luptă, iar armata sa este nimicită. Următoarele tentative (aa. 300, 299 și 292 î. lui Hr.) au fost întreprinse de către diadohul Lisimah, dar ea a fost nereușită. Geto-dacii au impus inamicului tactica unui război de partizani și a „pămîntului pîrjolit” și nu le-au lăsat nici o șansă invadatorilor. După două campanii nereușite, însuși Lysimach a căzut prizonier în mîinile geților regelui
Geopolitica Bugeacului [partea a treia] () [Corola-blog/BlogPost/339922_a_341251]
-
Geto-dacii au impus inamicului tactica unui război de partizani și a „pămîntului pîrjolit” și nu le-au lăsat nici o șansă invadatorilor. După două campanii nereușite, însuși Lysimach a căzut prizonier în mîinile geților regelui Dromihetes. Acesta l-a iertat pe diadohul macedonean și chiar, după cum afirmă Pausanius, și-a dat fiica în căsătorie după Lisimah[ii]. Acest mariaj a fost unul politic, căci regele „barbarilor” își dădea prea bine seama că macedonenii niciodată nu-i vor ierta executarea lui Lysimah. Or
Geopolitica Bugeacului [partea a treia] () [Corola-blog/BlogPost/339922_a_341251]
-
au încercat să-și impună dominația în regiune, însă fără succes. Ei au izbutit, doar, să atingă gurile Dunării în timpul campaniilor lor care purtau un caracter de incursiuni ocazionale, dar nu și să-și instaureze puterea în această regiune. [i] Diadohi - titlul purtat de către generalii lui Alexandru Macedon care după moartea prematură a marelui cuceritor și-au împărțit între ei imperiul creat de acesta. [ii] Giurescu Constantin, Istoria Românilor, București, 2000, v. I, p. 61. [iii] Limes - graniță fortificată. Ea reprezenta
Geopolitica Bugeacului [partea a treia] () [Corola-blog/BlogPost/339922_a_341251]
-
special < > Sfântului Ioan Scărarul, < > lui Calixt și Ignatie Xantopol, < > al lui Nicodim Aghitoriul. Reflexiile sunt presărate însă de remarci însemnate ale altor Sfinți Părinți, la loc de frunte situându-se într-o posibilă ierarhizare: Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Marcu Ascetul, Diadoh al Foticeii, Antonie cel Mare, Nil Ascetul, etc. Chiar de la Sfântul Maxim este împrumutată < > 8. Dintru început se arată ca singure forțele umane sunt insuficiente pentru a iniția lupta de purificare , subliniindu-se rolul harului pe care-l primește omul
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
Werke, Frankfurt/M 1967. Cf. și M.-G. Guérard, Nil d’Ancyre, DSp XI, 1982, col. 345-356. Despre scrisori: A. Cameron, The Authenticity of the Letters of St Nilus of Ancyra, „Greek, Roman and Byzantine Studies” 17 (1976), 181-196. b) Diadoh din Fotike Fotie (Biblioteca, cod. 231) îl amintește pe Diadoh, episcop de Fotike în Epir, printre adversarii monofiziților în anii conciliului de la Calcedon; însă la conciliul din 451 episcopul de Fotike se numea Ioan, deci Diadoh trebuie să fi ajuns
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
d’Ancyre, DSp XI, 1982, col. 345-356. Despre scrisori: A. Cameron, The Authenticity of the Letters of St Nilus of Ancyra, „Greek, Roman and Byzantine Studies” 17 (1976), 181-196. b) Diadoh din Fotike Fotie (Biblioteca, cod. 231) îl amintește pe Diadoh, episcop de Fotike în Epir, printre adversarii monofiziților în anii conciliului de la Calcedon; însă la conciliul din 451 episcopul de Fotike se numea Ioan, deci Diadoh trebuie să fi ajuns episcop la târziu. Oricum, apare în 457 printre semnatarii scrisorii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
17 (1976), 181-196. b) Diadoh din Fotike Fotie (Biblioteca, cod. 231) îl amintește pe Diadoh, episcop de Fotike în Epir, printre adversarii monofiziților în anii conciliului de la Calcedon; însă la conciliul din 451 episcopul de Fotike se numea Ioan, deci Diadoh trebuie să fi ajuns episcop la târziu. Oricum, apare în 457 printre semnatarii scrisorii trimise de episcopii din Vechiul Epir împăratului Leon I în urma asasinării lui Proterios de Alexandria (aici, pp. ???-???). Diodoh trebuie să se fi născut așadar prin 400
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prin 400; murise în 486 când Victor din Vita îl laudă în Istoria persecuțiilor vandalilor. Cum opera sa principală se adresează călugărilor, e posibil să fi fost el însuși monah, poate chiar responsabil al unei comunități. S-a spus că Diadoh ar fi putut fi dus la Cartagina de flota lui Genseric, împreună cu persoanele de vază din Zakynthos, în urma unui raid în Epir efectuat între 467 și 474 (Marrou). Dintre operele sale, cea mai importantă este intitulată O sută de capitole
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
practic (o centurie), de Maxim Mărturisitorul în secolul al VII-lea (patru centurii Despre iubire, două Despre teologie și întrupare), de Talasie (patru centurii Despre iubire și despre cumpătare) și așa mai departe. Cele o sută de capitole ale lui Diadoh sunt gândite ca o introducere globală la viața duhovnicească; ele sunt precedate de zece definiții ale unor virtuți fundamentale (credință: „gând despre Dumnezeu, departe de orice dorință [apathês]”; speranță; răbdare; lipsa lăcomiei etc.), după care urmează un al doilea titlu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
despre boli (53-54), despre necesitatea de renunțare la atracțiile lumii acesteia (55-57) și de a învinge akedía, adică plictiseala și dezgustul față de experiența spirituală (58), de a nu uita numele lui Dumnezeu și de a invoca numele lui Isus (59-61). Diadoh mai spune că monahii trebuie să se lase deposedați de propriile bunuri, renunțând la procese (63-64), și să aleagă sărăcia. Dintre darurile primite de la Dumnezeu, cel mai însemnat este „teologia”, darul ce izvorăște din contemplație, producând în suflet o stare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu Dumnezeu. În capitolele autorul se ocupă de gradele cele mai elevate ale acestui itinerariu, de încercările venite din suferință, de umilință, de necesitatea de a veghea până la sfârșit. Multă vreme, a fost subliniată influența lui Evagrie Ponticul asupra lui Diadoh care a fost catalogat drept adversar al messalianismului; studiile lui H. Dörries au demonstrat însă că el e mai degrabă reprezentantul unui messalianism moderat și că influența lui Macarie (aici, pp. ???-???) e mai mare decât aceea a lui Evagrie. Diadoh
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Diadoh care a fost catalogat drept adversar al messalianismului; studiile lui H. Dörries au demonstrat însă că el e mai degrabă reprezentantul unui messalianism moderat și că influența lui Macarie (aici, pp. ???-???) e mai mare decât aceea a lui Evagrie. Diadoh se deosebește de acesta în special prin faptul că acordă mare importanță experienței și percepției sau simțului (aisthêsis) intern cu valoare de criteriu decisiv în discernerea duhurilor. Îl apropie de messalianism - și îl separă de un adversar necruțător al acestei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de păcate, nu purifică însă și duplicitatea voinței, consecință a păcatului (78). Omilia pentru Urcarea la Cer a lui Cristos e interesantă pentru că apără doctrina calcedoniană a celor două naturi inseparabile într-o singură ipostază în Cristos întrupat. Viziunea Sfântului Diadoh este un schimb de întrebări și răspunsuri; cel întrebat e aici Ioan Botezătorul care vorbește despre botezul lui Isus, despre ființele umane care îl vor vedea pe Dumnezeu când vor fi nepieritoare și, în sfârșit, despre natura îngerilor. O Cateheză
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
întrebat e aici Ioan Botezătorul care vorbește despre botezul lui Isus, despre ființele umane care îl vor vedea pe Dumnezeu când vor fi nepieritoare și, în sfârșit, despre natura îngerilor. O Cateheză ce apare în unele manuscrise sub numele lui Diadoh, însă în cele mai multe sub cel al lui Simeon Teologul, a fost atribuită de cercetători mai degrabă acestuia sau unui elev al său; sub formă de întrebări și răspunsuri, sunt abordate teme precum raportul lui Dumnezeu cu lumea, cunoașterea angelică și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
decembrie 484, deaorece din ea rezultă că e vorba despre o perioadă de persecuții. Ultimul capitol al operei, care relatează moartea regelui Uneric, nu e autentic. în prolog, scriitorul se adresează unui destinatar bine cunoscut, prieten și discipol al lui Diadoh de Foticeea, și îi oferă, așa cum îi fusese comandat, istoria evenimentelor din Africa, pentru a fi reelaborată. Această persoană ar putea fi episcopul Eugeniu, care se dusese la Cartagina în urma intervenției împăratului Zenon pe lîngă regele vandal pentru a-i
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
M, 1967. Cf. și M.-G. Guérard, Nil d’Ancyre, DSp XI, 1982, col. 345-356. Despre scrisori: A. Cameron, „The Authenticity of the Letters of St Nilus of Ancira”, în Greek, Roman and Byzantine Studies 17 (1976), pp. 181-196. b) Diadoh de Foticeea Fotie (Biblioteca, cod. 231) îl amintește pe Diadoh, episcop de Foticeea, în Epir, printre adversarii monofiziților în anii conciliului de la Calcedon; însă la conciliul din 451 episcopul de Foticeea se numea Ioan, deci Diadoh trebuie să fi ajuns
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
DSp XI, 1982, col. 345-356. Despre scrisori: A. Cameron, „The Authenticity of the Letters of St Nilus of Ancira”, în Greek, Roman and Byzantine Studies 17 (1976), pp. 181-196. b) Diadoh de Foticeea Fotie (Biblioteca, cod. 231) îl amintește pe Diadoh, episcop de Foticeea, în Epir, printre adversarii monofiziților în anii conciliului de la Calcedon; însă la conciliul din 451 episcopul de Foticeea se numea Ioan, deci Diadoh trebuie să fi ajuns episcop mai tîrziu. Oricum, în 457 apare printre semnatarii scrisorii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]