1,549 matches
-
de Românie pentru care m-ar invidia și discipolii școlii sociologice a lui Gusti. Spațiul - câteva hectare de mahala împrejmuite de niște garduri neclare, mai potrivite la o casă de corecție sau la un spital psihiatric - are, însă, un nume diafan: "Piața Flavia". Un paradis al vechiturilor, dar și al mărfurilor contrafăcute. Vrei un parfum Dior? Nici o problemă: cinj'dă mii flaconu'! Un costum Armani? Gratis: juma' dă milion! O bicicletă ca a' lu' Armstrong? Maximum opt sutare! Ultimul Bertolucci (pour
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
de-familiarizată treptat, ghidat discret de o împletitură a două fire de fum, un fir al liniștii cu un altul al neliniștii, o lume în care se simte dureros absența, dar în care, în același timp, tânjirea creează o punte diafană între vizibil și invizibil: "Grauri cad în pâlcuri și se-ntorc, fuioare,/ Viile pe dealuri nu mai au prea mult,/ încă-o lună, două până-o să coboare/ Duhul tău în beciul reavăn și ocult." Are loc o îmbinare armonioasă între
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
reflectării adevărului vieții, ale tipicului și individualizării artistice, ale măiestriei, de a analiza și sintetiza cu competență experiența drumului rodnic parcurs de literatura noastră în anii de la eliberarea țării". Toate aceste indicații sunt, bineînțeles, aberante, neavând nici o legătură cu natura diafană și inclasificabilă a literaturii, cu modul capricios în care ea își exercită influența asupra conștiinței cititorilor sau cu esența criticii literare, care este mai curând un joc literar secund, decât o instanță de orientare a literaturii. Se remarcă, încă o dată
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
construiesc, leninist, mai întîi în cap, sunt foarte puțini, în spațiul vast al aspirațiilor erotice suntem arhitecți cu toții. Colectiv și individual, capul nostru vîjîie de proiecte eleusine, pîntecele ne fierbe mocnit ca o oală sub presiune, iar fantasmele ne încolăcesc diafan și lasciv, uneori mult mai pătrunzător decît faptul de viață însuși. Un bun prieten, astăzi tătic de adolescent cu toate funcțiile întregi, dar pe atunci un tînăr filiform și timid, deși în planul real evita femeile și părea posedat de
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
Culese dintr-un timp deja "răcit", care-l lasă, cu larghețe, să-și croșeteze subtilitățile pe prozator, nu pe diarist, amintirile își pierd din "buchet" cînd cîte-o "ancoră" le trage la zi. Vorbesc de scurte cronici TV, care bruiază reverii diafane de cititor pătimaș, de opinii suferind de morbul generalizării, cu acroș la stricta actualitate. Un jurnal este, totuși, pe lîngă "atîrnarea" de clipa cea repede, o strictă exersare a formei. Dar al lui Constantin }oiu ascultă, în părțile lui cele
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
Tudorel Urian După căderea regimului comunist, scriitorii din diaspora au revenit în literatura română, aducînd cu ei primele mărturii majore privind statutul real al românilor exilați. S-a văzut astfel că viața acestora nu a fost întotdeauna o diafană plimbare pe petale de roze, că adaptarea la o nouă cultură și la scrisul într-o limbă străină, departe de mediul familiar de acasă, presupune un șoc existențial, stări de anxietate, nopți de depresie, deziluzii care te pot doborî. în
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
care hălădui eu e limbajul meu privat.” Lumea pe care cuvintele Elenei Pasima o plăsmuiesc este, de cele mai multe ori, una imundă, precum cea a Crailor de Curtea Veche, o lume a contrastelor în care promiscuitatea sordidă se împletește cu estetismul diafan, elitist, o lume pentru care nu cred că există o mai potrivită caracterizare decât cea pe care autoarea însăși o sugerează la un moment dat: starea de greație. Din bogăția scriiturii romanului se desprind descrierile sinestezice, care acaparează și pun
Arheologie literară by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12949_a_14274]
-
lor de porumbei". Nu voia să mănînce mai nimic, ciugulea doar cîte ceva, ca o porumbiță". Toate aceste stereotipuri operează cu aceleași simboluri, conjurînd în mod invariabil prin intermediul lor sunete și imagini de o maximă delicatețe și dulceață, un univers diafan și tandru, în care totul nu este decît mîngîiere, frăgezime, duioșie, muzicalitate, seninătate, iubire veșnică. Ați auzit însă - vă întreb, dragi cititori - despre porumbei monstruoși, capabili de răzbunări cumplite, de o tenacitate la care ne-am fi așteptat doar din partea
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
apusul molcom, vișiniu. Și stam așa, toți, orbi și surzi din născare, căutându-ne descumpăniți in privirile absente. Din nimic am simțit cum crește din nou un val și două și apoi multe altele revărsându-se blajin și atâta de diafan peste pletele-adormite ale naturii. În acest registru sonor, Într-un ultimatuum gargantuan, te adun eu, fir cu fir, Într-un ospăt existențial. De frică Simt o amăreală ce plutește prin mine, cred ca e doar viața viețuind În măruntaiele mele
Editura Destine Literare by Ioana Gherman () [Corola-journal/Science/76_a_315]
-
Creștină, p. 109. footnote>. Starea primordială consta în nerăutate, nevinovăție și necunoașterea răului. La început, omul a fost cu o predominare a spiritului în el. Nu-l prea interesau lucrurile materiale ca mâncarea și unirea trupească. Vedea lumea ca un diafan, vedea ceea ce este spiritual în lume<footnote 7 dimineți cu Părintele Stăniloae, convorbiri realizate de Sorin Dumitrescu, Edit. Anastasia, București, p. 130. footnote>. Scriitorii bisericești ai Răsăritului, când fac referire la starea primordială, spun că Dumnezeu l-a înzestrat pe
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
Mihaela Dobre scrie pe ultima copertă a cărții că: „Poetul scrie respirând în zodia trandafirului în care, dacă nu putem să ne presărăm viața cu petalele trandafirului roșu Marsala, nădăjduim să-i simțim cenușa în cădere sublimă cu încărcătura ei diafană peste iubirile noastre și să ne oblojim rănile cele mai adânci ale sufletului cu puterea ei celestă...!” Prietenul Nicolae Vălăreanu Sârbu ne propune cartea de poeme „Tăcerea umbrei”, Editura Blumenthal, București, o carte de poeme valoroase despre care Silviu Guga
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93980_a_95272]
-
nu sunt altceva, la o analiză mai atentă, decât tot atâtea fragmente ale unui "discurs îndrăgostit", hrănit din fervori senzoriale și din voluptățile clipei de acum, aflată, nu de puține ori, în conjuncție cu clipa revolută, cu universul imponderabil și diafan al amintirii. Dinamica spațiului poetic trasat de autor este, astfel, una a abundenței senzoriale și a contemplației lumii sub specia proteismului său funciar, într-o deliberată mișcare de extaz carnavalesc, din care nu lipsește, însă, o undă de melancolie, ori
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
de multele referințe critice care s-au adunat în timp în jurul creației poetice a dlui Alexandru Lungu, am ales pentru bunul cititor doar câteva propoziții sub semnătura lui Al. Cistelecan: "Sentimentul lumii e unul al prezenței, al unei vecinătăți deopotrivă diafane și impetuoase a misterului, ceea ce creează o relație de intimitate cu indefinibilul și indicibilul. Discursul ia turnura murmurului imnic, lăsând limbajul să se contamineze de aceste influxuri tainice și să exulte în peripeția iluminării. Melancolia e ghidată, ineluctabil, spre reverie
Alexandru Lungu - 80 - by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/12903_a_14228]
-
pipăie vertebrele iubitei dar nimic nu e de ajuns spre a reduce la tăcere pulsul febril, halucinanta coborâre în abis a sevelor. Ziuă, ziuă din nou, lumina învârte morișca uzată a timpului pe zidul alb se decupează umbrele nopții firișoare diafane de sânge coboară spre inelul gleznei. În zadar. Dincolo de perete cineva se preface că nu există, părul albește, ochi-s cuprinși de albeață mâna înmănușată prinde cuibul de viespi de la periferiile vârstei. Midnight Uneori e de ajuns să-i aud
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
motivele biblice, temele de asemenea factură nu lipsesc, ba chiar devin extrem de semnificative în economia romanelor, ele nu acaparează sensurile date existenței umane, nu copleșesc, par numai un nucleu de la care pornește totul sau unul în care totul se întoarce, diafan, discret, de la sine. Ceea ce o interesează pe autoare este ființa umană și încercările ei de a se construi și de a-și găsi o identitate, prin iubire, artă, relația cu divinitatea și cu societatea. Experiențe fundamentale, nu?! Ce reușește?! Reușește
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
incendiar, care mistuie orice iluzii, orice false pudori. Un vitalism debordant, având ceva din hiperemia expresioniștilor de altă dată, străbate versurile sale, coroborat cu je-m'en-fiche-ismul demitologizant al poeziei postmoderne care dizolvă orice tabuuri. Erotismul poeziilor este, în același timp, diafan și truculent, amestec de promiscuitate și sublim: "Te iubeam atât de platonic,/ Încât mi se bătuciseră irișii/ Care-ți călcau sânul,/ Ca-ntr-un descântec de mai/ Și cerul horea, iubito, horea a pustiu./ Tu erai udă toată și ardeai
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
matein, recunoscut și el în lumea literelor, Radu Albala, îngrijitorul ultimei ediții semnate Ion Biberi. Trăiască visătorii! Și dreptunghiul imaginar ca un ecran. Soarta literatului transpare din destinul cărților sale, din performanțele clepsidrei, incluzînd drama ca atare și plînsul interior, diafan. Mai-sus-amintitul volum a văzut lumina zilei la Editura " Litera", culmea, " În regia autorului", ceea ce înseamnă - mai pe șleau - că dînsul a subvenționat toate cheltuielile (preț de vînzare, în 1981 - 13 lei) tipăririi acestuia. Ion Biberi s-a născut curînd după
Un scriitor uitat - Ion Biberi by Mihai Stoian () [Corola-journal/Imaginative/14499_a_15824]
-
Tache Gata, m-am hotărât! Sunt fânul pupilei de Ferentari a lui Marean, Oana Mizil. După ce i-am vizionat test-drive-ul electoral de pe site-ul ziarului Cotidianul, nimic nu s-a mai putut opune fascinației față de candoarea sfâșietoare a acestei fapturi diafane, al cărei creier nu pare a fi fost vreodată tulburat de vreo sinapsa. Cât de frumos povestește ea cum adună, împreună cu tac’șu mare-ministrul, vreascuri din parc, ca să le ardă în șemineu, supraviețuind astfel iernilor comuniste! Cât de convingător relatează
Vrem mai mult Oana Mizil!! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21172_a_22497]
-
Simona Tache De acum 2 ani, din Dilema. Pe vremea aia, nu existau pitici porno, iar Nikite dezbrăcate încă nu văzusem. Ce mi se părea atunci nasol pare, pe lângă ororile actuale, de-a dreptul diafan. Am recitit textul și m-am crucit literalmente. Ce probleme aveam, auzi! Mare chestie o poză cu Prigoană în chiloți, pe prima pagină din Libertatea! Pe lângă Alina Plugaru crăcănată, pe masă, la azilul de bătrâni, chiloții lui Prigoană îmi par
Chiloții lui Prigoană vs. lipsa de chiloți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21197_a_22522]
-
scenariu care s-o merite. Personajul ei, Nina, e o balerină căreia i se oferă șansa vieții: cele două roluri principale din Lacul lebedelor, Lebăda Albă și Lebăda Neagră. Pentru Lebăda Albă e perfectă, pentru că Lebăda Albă e ea însăși: diafană, sensibilă, delicată și eminamente inocentă. Lebăda Neagră însă îi e complet străină, ceea ce-l pune pe directorul artistic al producției (Vincent Cassel) în situația de a o forța să-și descopere partea întunecată, cu tot ce presupune ea. Secvențele în
Ce film mişto ar fi fost “Black Swan”, dacă n-avea un scenariu de rahat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21279_a_22604]
-
i-a dăunat prea mult, fiincă partea de efecte speciale chiar a făcut toți banii. Notă mediocră lui Cameron pentru regie și scenariu, dar nota 11 pentru lumea imaginară prin care m-a plimbat. E așa de frumoasă și de diafană, că, vorba cuiva, îți vine și ție, ca și personajului principal, să te îndrăgostești și să rămâi în ea. Iar creaturile cu care ea e populată sunt splendide. Au corpuri longiline, albastre, cu cozi frumoase, niște ochi ireali, o grație
Avatar – un film slăbuţ, dar un desen animat superb! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21304_a_22629]
-
de viață veșmintele decît tine). Călătorie în munți Plin de sine muntele-acesta care strangulează șoseaua îndesat indigest cum un individ gata să-njure să-mbrîncească să te joace-n picioare însă dincolo de masa lui trivial-opacă se-ntinde-o pajiște de aer diafan din care pornește drumul mult căutatul drum Doamne adevăratul drum al vieții fără munte n-ar fi fost cu putință s-ajungă la noi mirificul peisaj pe care-l poartă-n cîrcă fără acesta n-ar fi fost cu putință
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
și albul nenufar, Petale viscolite din cosmice livezi Urcau mereu spre boltă zburînd ca niște iezi. Dar la un timp azurul îi săgeta în zbor, Silindu-i să se-ntoarcă învinși din drumul lor, Și sub căderi masive de aripi diafane Se îngropau temeinic Pompei și Herculane. Piesa antologică a volumului se intitulează Oglindire. Construit ca o teoremă a ,punerii în abis", poemul narează aventura autorului într-o sală de muzeu, unde se descoperă pe sine însuși într-un tablou numit
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
rămase în caiete și ,,poemele impersonale" din revistele ultimilor ani sunt infinit mai multe legături decît între versurile primelor sale două volume și cele din Operele imperfecte, de pildă, ori Noduri și semne. Viziunea lor dominantă, sensibil diferită de cea diafan aurorală a debutului oficial, nu era compatibilă cu epoca, poetul scriind astfel într-o sublimă asceză pentru el însuși (și pentru cei cîțiva apropiați), fără gîndul de a-și vedea tipărite tocmai poemele care îl apropiau cel mai mult de
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
pe Iisus în CREDINȚA cea adevărată!... VII. TĂRÂM DE VIS, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017. Cunosc eu un tărâm pe unde merg ades Să sorb licori albastre din cupe de cristal. Fantasme diafane în preajma mea se țes Și mă cuprind, în taină, în zborul sideral. Cunosc un tărâm pe unde-am fost hoinară Și-am adormit la sânul înmiresmat al verii, Inundată de-o lumină purpurie crepusculară Și de-al clopotelor cântec din
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]