2,549 matches
-
Un istoric materialist abordează un subiect istoric numai când acesta se prezintă ca o monadă". Catrinel Pleșu a tradus �Konstellation" prin configurație, de altfel așa apare și în vestita traducere engleză a lui Harry Zohn, (configuration). Adorno a lămurit în Dialectica negativă sensul dorit de Benjamin. Constelația e și ea o configurare de stele (unele mai apropiate, altele mai depărtate în configurare), însă cuvântul folosit în traducere sugerează o linie metaforică, poate chiar astrologică. Una din premizele lui Benjamin fiind că
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
toate elementele dramaturgiei sociale: performerul și regizorul (care în cazul recitalului individual sînt unul și același, însă nu și cînd se joacă în echipă), scenografia, culisele (zonă în care publicul n-are acces), publicul însuși. Nu e vorba despre clasica dialectică aparență-esență, ci chiar despre mecanismul de producere a sinelui: „O scenă corect regizată și interpretată determină publicului să atribuie un sine personajului jucat, dar această atribuire - acest sine - este un produs al scenei care are loc și nu o cauză
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
-ți spun cît am fost de jăcuiți/ și umiliți»” (Himerele musafiri). Sau: „Speriată de incendiu e pînă și umbra umbrei. Cît sînge curge/ în tomuri și pravile? Cît sînge curge pînă și din ziduri/ și din himere?” (Șira spinării). O dialectică a originalului și simulacrului, a realului și a iluziei, modelată de dispoziția scepticismului care nu-și admite puncte de reper absolute, conturează încă mai apăsat depășirea rolului de bufon în favoarea celui de paradoxal meditativ care e „nebunul”: „Devine adevăr ce
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
drept ceea ce face posibilă o mai adecvată înțelegere a unora din principalele teze ale filosofiei hegeliene: „fără a înțelege locul central pe care-l joacă ideea de joc la Hegel, nu poți avea acces cu adevărat la conceptele hegeliene de dialectică și adevăr.” Mai mult decât atât, intuițiile hegeliene sunt plasate, elegant, într-un context cultural mult mai amplu și luate drept punct de pornire pentru numeroase alte elaborări care au avut loc, ulterior, în domeniul teoriei jocului: „recursul hegelian la
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
nostalgia celor reale. El nu face decît să ateste "oroarea de vid" pe care ( aidoma naturii) o are Ileana Roman. D-sa nu suportă sub nici o formă decorporalizarea, absența, golul. Drept care are grijă a umple momentele de abstragere, inevitabile în dialectica morală, cu o materie jovial-suavă: "Sunt singură, nu știu ce zici,/ Azi e duminică dang-ding./ Văd fir cu fir absența ta/ De pînză goală de paing" ( Scrisoare de duminică). Solitudinea, resimțită în calitatea ei de vid ( sacrificiu) social ca o veritabilă crucificare
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
vechi criteriul estetic și, deschizând prin el șirul renunțărilor la criteriul cultural, îi numește pe Ion Pillat, Paul Zarifopol, I. Negoițescu, după ce remarcase la N. Iorga interesul arătat de Dosoftei libertatății lui de inspirație față de originalul psalmilor davidici. Concludentă pentru dialectica interpretării, consideră Dan Buciumeanu aprecierea lui N. Manolescu din Istoria critică a literaturii române, și anume că nu traducerea psalmilor lui David de către Dosoftei contează, ci efortul lui de a-și crea limba poetică, "necesară uriașei întreprinderi." «Psaltirea în versuri
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
al doilea război în Franța, devenind, ca și Voronca sau Tzara, poet de limbă franceză. S-a sinucis, aruncîndu-se în Sena. În România, Gherasim Luca este citat de istoriile literare aproape exclusiv pentru manifestul publicat în colaborare cu D. Trost Dialectica dialecticii din 1945. În același an însă, Luca mai publica și volumul de eseuri Inventatorul iubirii, urmat de Parcurg imposibilul și de Moartea moartă, prozele din Un lup văzut printr-o lupă și din Vampirul pasiv, ultimele în franceză. Tema
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
doilea război în Franța, devenind, ca și Voronca sau Tzara, poet de limbă franceză. S-a sinucis, aruncîndu-se în Sena. În România, Gherasim Luca este citat de istoriile literare aproape exclusiv pentru manifestul publicat în colaborare cu D. Trost Dialectica dialecticii din 1945. În același an însă, Luca mai publica și volumul de eseuri Inventatorul iubirii, urmat de Parcurg imposibilul și de Moartea moartă, prozele din Un lup văzut printr-o lupă și din Vampirul pasiv, ultimele în franceză. Tema celor
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
Eu sufletul mi-l văd cu lungă pace/ cum din răgazul orei se desface/ cum se despart la dunga nopții zorii” (Plata luntrașului). Dar situația nu e deloc simplă în cîmpul unei structuri duale, care se exprimă la modul unei dialectici cosmice, prin succesive înaintări și retrageri față de materia ce alcătuiește mediul proxim ca și setul curent de referințe (inclusiv autoscopice) ale ființei. După cum s-a spus, materia e un mit primordial. Apare explicabilă, prin urmare, obsesia ei, într-o perspectivă
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
a lui M. Eliade” (pag. 60) ori alte considerații privind „spiritul necreștin în categoriile căruia gândea și trăia M. Eliade” (pag. 186). Aceste rezerve au în centru o dilemă: nu cumva compelxul gnostic este doar formula potrivită care poate ilustra dialectica sacru/profan și nu o referențialitate în sine? Nu este doar un mijloc de care s-a folosit Eliade? Marele merit al eseului lui Ștefan Borbely este acela de a te face să-ți hărțuiești certitudinile, de a te învăța
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
să-și apere demnitatea, autoritatea și importanța de soți și stăpâni ai familiei, profesând, sărmanul orator, iluzia unei lume esențialmente masculine, a patriarhatului. Era contrazis de circumstanțele imediate. Deși pledoaria lui e în sine desăvârșită logic și organizată cu știința dialecticii discursului, gândită să apere legalitatea spre a păstra echilibrul cetății, era totuși inabil acuzatoare, atât pentru bărbați, cât și pentru femei, chiar de la debut. Fraza liminară e prea cuprinzătoare și frumos alcătuită ca s-o putem pastișa. S-o recitim
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
tot cheful lui de a sparge tabuurile sexuale, dar filmul are un mesaj mult mai clar decât cartea și, până la urmă, mai catolic decât papa: dragostea, pigmentată cu prea mult sex, se strică. O rezolvare mult prea moralistă pentru această "dialectică a sexului și dragostei" cum a fost filmul numit de unii (puțini) critici. Bruckner mai e și auto-ironic câte o dată, Polanski, niciodată. Rezultatul e un soi de telenovelă asezonată cu niște scene de sex - relativ - pervers. Asta vezi, dar de
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
în alt fel compromițătoare decît cea pe care o oferă neinițiaților aparența fațadei sale". Căci dacă Lenin ("fie-i memoria venerată" - scrie fără ironie Bergmann!) tot repeta că "adevărul este totdeauna revoluționar", cu timpul s-a văzut că "după legile dialecticii, devine contra-revoluționar. Acceptînd că adevărul este în mod visceral opus dogmei, există totdeauna pericolul de a se întoarce împotriva celui care o flutură ca pe un steag deasupra capului. El (adevărul, n.n.) n-a avut niciodată stăpîn. Doar Puterea îl
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
tuturor aspectelor creației sculptorului român: "A fost Brâncuși sculptor, arhitect sau fotograf? Preistoric sau clasic? Modern sau tradițional? Abstract sau figurativ? Opera să nu poate fi înțeleasă în întreaga dimensiune a dinamicii sale decât că o complexă tensiune, cu o dialectica infinită". Cel de-al doilea curator al expoziției, Matthew Gale, analizează în studiul Brâncuși: An equal among rocks, trees, people, beasts and plants carieră sculptorului în relație cu receptarea publicului și cu reacțiile artiștilor vremii: "Influență personalității lui Brâncuși asupra
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
poetul dă dovadă în ultimele poeme, cele din Addenda - tot mai puțin interesate de o înscriere generică cît de o scriere autentică de sine - nu pot mina adeziunea la o viziune modernistă asupra literaturii, religioasă și recalcitrantă totodată, axată pe dialectica dintre esență și aparență.
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
și speranță în viitor. Cîțiva ani după bătăliile lui Vinea, Voronca sau Sașa Pană cu nepoatele Ziței ("Poezia nu e decît un teasc de stors glanda lacrimală a fetelor de orice vîrstă" sau "gramatica logica sentimentalismul ca agățătoare de rufe"), Dialectica dialecticii a lui Gherasim Luca nu mai e doar antiburghez, ci un curat program comunist. Autorul, care va emigra după instaurarea comunismului în România, își declara divorțul de toți aliații de dinaintea "războilui imperialist mondial", cu excepția lui Breton, capul "mișcării suprarealiste
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
speranță în viitor. Cîțiva ani după bătăliile lui Vinea, Voronca sau Sașa Pană cu nepoatele Ziței ("Poezia nu e decît un teasc de stors glanda lacrimală a fetelor de orice vîrstă" sau "gramatica logica sentimentalismul ca agățătoare de rufe"), Dialectica dialecticii a lui Gherasim Luca nu mai e doar antiburghez, ci un curat program comunist. Autorul, care va emigra după instaurarea comunismului în România, își declara divorțul de toți aliații de dinaintea "războilui imperialist mondial", cu excepția lui Breton, capul "mișcării suprarealiste internaționale
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
leninistă a relativ-absolutului". Toate tezele acestea se găsesc în Limites non frontičres du surréalisme al lui Breton, pe care Luca îl considera Biblia suprarealismului, unde se vorbește răspicat de "adeziunea la materialismul dialectic", de "primatul materiei asupra gîndirii și adopțiunea dialecticii hegeliene", de "necesitatea revoluției sociale" etc. Gherasim Luca e un adept al globalizării de tip kominternist a literaturii. I se alătură D. Trost, Paul Păun, Gellu Naum și Virgil Teodorescu (ultimii trei, autori ai Criticii mizeriei din 1945, cam cu
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
devine acută ideologic critica leninistă a artei capitaliste. Libertățile, îndeosebi erotice, pe care Gherasim Luca, Naum și ceilalți le prevedeau literaturii eliberate de servituțile burgheze se vor evapora foarte curînd, o dată cu introducerea cenzurii comuniste. Unii dintre junii corupți de spiritul dialecticii nu vor mai avea drept de semnătură mai bine de două decenii. Ion Vinea sau avangardismul bine temperat "Instinctul tropic" remarcat de G. Călinescu la Ion Vinea este cît se poate de limpede de la debutul său în revista Simbolul din
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
luat Pandrea și față de profesia de credință pe care a formulat-o, reacție care, după ani, va fi atîrnat greu în cumpănă la aruncarea în Gulag a insului ce le-a respectat: "Eu nici nu sînt materialist. Eu sînt cu dialectica hegeliană, dacă vreți un hegelian de centru. Mă interesează experiența rusă ca experiență. N-am să scriu în viața mea pentru dictatura proletariatului și împotriva religiei. Cel mult, am să tac, dar n-am să fac apologia dictaturii tinichigiilor și
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
ca să vorbim limpede " prost. ș"ț Noi nu avem prejudecata analfabetismului. Nu stimăm prea tare diplomele, și nu credem că un analfabet e scos din umanitate. Preferăm chiar un om care se orientează prin intuiții, unui deștept care bîjbîie prin dialectică. Dar, fără să ne însușim superstiția intelectualului, refuzăm cu multă tărie cultul falsului intelectual. E ceea ce d. Istrati încearcă să fie astăzi. Dialectica lui e săracă, lemnoasă și moartă. Ideile îi sînt sub-idei. Ceva încăpățînat și întristător apasă această lungă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
scos din umanitate. Preferăm chiar un om care se orientează prin intuiții, unui deștept care bîjbîie prin dialectică. Dar, fără să ne însușim superstiția intelectualului, refuzăm cu multă tărie cultul falsului intelectual. E ceea ce d. Istrati încearcă să fie astăzi. Dialectica lui e săracă, lemnoasă și moartă. Ideile îi sînt sub-idei. Ceva încăpățînat și întristător apasă această lungă proză, din care lipsește cultura, exercițiul gîndirii, simțul nuanțelor, jocul inteligenței. Și mai lipsește un lucru, care ar fi salvat totul: inima." Cine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
fapt, zilnica sărbătoare a poeziei poate include ... și funeralii (titlul unei cărți a mele în englezește e Cheer leader for a funeral, în traducere aproximativă "Strigături vesele la înmormântare" ...). Bucuria și durerea sunt de nedespărțit, cu dominări alternante, în binecunoscuta dialectică a vieții. Am fost binecuvântată cu nevoia și abilitatea de a exprima prin cuvinte și sunete trecerea mea pe acest pământ. Mi s-au făcut multe daruri (Să ne facem daruri e titlul unui volum de mai târziu), multe mi
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
la viitor. Cruce la viață. Cu omul acesta nu e nimic de făcut. Nimic de sperat, nimic de prevăzut. Nimic care să poată fi construit pe el. Vom suporta cheltuielile viitorului război, bineînțeles. Vom astupa gropile Spiritului lui Hegel. Ale dialecticii lui Marx. Și nu vorbesc de caterincile lui Mussolini, ale lui Hitler" (p. 80). În ciuda tuturor constrângerilor și agresiunilor, în pofida acceselor de mizantropie care revin destul de frecvent, B. Fondane apără libertatea spiritului creator, ca supremă justificare a existenței umane în
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
spune în marginea ei, într-o vreme când nu se putea vorbi încă de sensibilitate artistică a cititorului și nici de impostură critică. Critica se situează numai în trena literaturii, dar aceasta trebuie să existe ca să cheme instanța de evaluare. Dialectica internă a textului în care autorul se întoarce reflexiv asupra propriei creații, imaginând reacțiile atunci posibile, atestă ambiția scriitorului de a sancționa întârzierile noastre culturale. El deschide singur procesul critic al poemei ca ,minciună" literară. Chiar și atât e foarte
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]