1,929 matches
-
despre cele de stîngă, Gherasim Luca nu părea să aibă cunoștință) și care ar fi capabilă, printr-o hegeliană "negare a negației" să "mențină suprarealismul într-o stare permanent revoluționară". Acest puseu troțkist e totuși corectat de încredințarea că "forța dialectică și materialistă" i se trage poeziei de la poziția "leninistă a relativ-absolutului". Toate tezele acestea se găsesc în Limites non frontičres du surréalisme al lui Breton, pe care Luca îl considera Biblia suprarealismului, unde se vorbește răspicat de "adeziunea la materialismul
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
și materialistă" i se trage poeziei de la poziția "leninistă a relativ-absolutului". Toate tezele acestea se găsesc în Limites non frontičres du surréalisme al lui Breton, pe care Luca îl considera Biblia suprarealismului, unde se vorbește răspicat de "adeziunea la materialismul dialectic", de "primatul materiei asupra gîndirii și adopțiunea dialecticii hegeliene", de "necesitatea revoluției sociale" etc. Gherasim Luca e un adept al globalizării de tip kominternist a literaturii. I se alătură D. Trost, Paul Păun, Gellu Naum și Virgil Teodorescu (ultimii trei
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
recunoaște dorința oamenilor de teatru de a nu disocia scena de ritualul televiziunii impus la scară mondială. Efectele îi sunt fie derutante și stranii - adevărate reușite! - fie perverse - eșecuri insuportabile. Imaginea retransmisă nu interesează decît în măsura în care produce poezie grație tensiunii dialectice pe care o instalează cu prezența actorilor, altfel se reduce la o simplă retransmisie în care doar vorbele o diferențiază de un program televizual. Lupta cu un dușman, o știm, e periculoasă în măsura în care el dispune de o teribilă putere de
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
în maniera cu totul serioasă a autodidacticului), cu lecții de mitologie bine însușite, clasificate pe simboluri și apreciate după folosul didactic, V. Voiculescu rămîne, în esență, un vitalist, un "primitiv" prin cultivarea eresului de extracție folclorică. Cum confortul unei gîndiri dialectice cu efect implacabil pare a i se refuza, se dovedesc valabile rupturile care produc răni în spiritul dezbinat, hărăzit celor mai teribile încercări: În fundul existenței zac ca-ntr-o groapă, / Pereți de lut mă strîng și mă strivesc; Mă roade
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
după toate probabilitățile, conștiința de sine reflexivă. Era o purificare cu caracter reflex, o regenerare vitalistă a fibrei creatoare suprasolicitate într-un univers livresc la care, venind din "neagra țărănie", nu era pe deplin adaptat. Un interesant aspect al raportului dialectic dintre individ și colectivitate pe care îl conține subtextual creația lui Ion Creangă e dat, în perspectiva lui Mircea Moț, și de relația autorului cu cititorul, stabilită în temeiul succintului text intitulat Prefață la poveștile mele: "Iubite cetitoriu, Multe prostii
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
și reușite pe care le numește și deoarece i se datorează în exclusivitate, anume în zone ce se află în zilele noastre în acută suferință. Pe scurt, părțile bune ale părților rele și părțile rele ale celor bune simetric dispuse, dialectic compuse, misterios difuze se leagă atât de strâns între ele, încât a încerca să le separi surpă o unitate sacră, de genul noapte-zi, yang-ying, sânge și apă - etc. Părțile rele ale părților bune fiind mai cunoscute, căci de ele s-
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
vie, placată pe fatala indiscreție, și impulsurile recunoașterii admirative. Cu bună intuiție, Ion Dur se retrage, într-un anume moment, cu un pas, spre a da cuvîntul lui Vasile Băncilă care i-a trasat Profesorului un excelent portret: ,Putere logică, dialectică și totuși un anume lirism de fond, filiații și vizări metafizice și totuși apreciind viața de societate; un oarecare dogmatism de ultime rezerve, de mari certitudini și totuși un relativism de rară capacitate de mlădiere; tenacitate și subtilitate sau intransigență
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
insubordonabile strictei rațiuni, ale conștiinței umane. Nu e decît un exclusivism păgubitor, ale cărui rădăcini se află pe de o parte în mentalitatea asumată de factură materialist-utilitară, a iluminismului, iar pe de alta în cea, fie și subliminală, a materialismului dialectic și istoric care a constituit vreme îndelungată uniforma obligatorie a minții și a discursului nostru. Dacă în fostele țări comuniste marxism-leninismul e măcar formal depreciat, nu același lucru se poate afirma despre unele, deloc neglijabile, medii occidentale, unde i se
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
ceea ce dovedește că ,regula care vrea ca scriitorul să fie produsul strict al unei stări economice date" nu e valabilă (p. 68). Metoda marxistă ,sărăcește în chip aiuritor faptul spiritual". Materialismul istoric nu poate demonstra că poezia este o ,răsfrângere dialectică" a unei societăți: ,Poezia este liberă sau nu este deloc. Omul e liber sau nu este deloc. Aceasta nu înseamnă că i-ar fi ușor omului, poeziei, să fie liberi. Adevărat este tocmai contrariul" (p. 86). Singur filmul, dintre arte
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
readucă oamenilor libertățile specifice unui regim democratic. Drama multora dintre semenii noștri este aceea că trăiesc în dictatură cu nostalgia democrației, dar odată ajunși în democrație devin cuprinși de nostalgia dictaturii. Sensul istorei la Alexandru Ecovoiu nu mai este unul dialectic (ca la Hegel și Marx), ci unul perfect circular, în care dictatura alternează cu democrația, iar excesul de ordine, cu haosul social. În ultimă instanță, ne demonstrează autorul, în fiecare dintre noi coabitează un posibil dictaor și un posibil luptător
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
dar și reluare se situează adesea pe direcția unor vanități culpabil împărtășite, cuceritoare instantanee ale recepției viului estetic împletit cu omenescul ce-l generează. Deschiderea magnanimă nu presupune flateria, aderența intuitivă nu se asociază cu adularea. Fraza are un regim dialectic special: nu e nici encomiu onctuos, nici contestare contondentă, ci tensiune reală a căutării, demnitate a exactității. Deslușim în asemenea linii un grad de "asceză" a moralistului care-și purifică astfel impresiile, desfăcîndu-le de scoriile intereselor sau reflexelor mundane. Ne
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
pe un specialist în romantism. Una dintre cauzele acestei împrejurări stă în faptul că, pe măsura elaborării trilogiei, autoarea își definește tot mai exact și își dezvoltă tot mai pe larg principiile metodologice, tot mai multă atenție acordîndu-se poeticii, tratată dialectic și pătrunzător. Astfel, în volumul I, pe mine m-a nemulțumit expedierea prea rapidă a unor sfere ale literaturii, printre care un model poematic mai "special", și anume nuvela sau povestirea în versuri - un text poetic cu discurs preponderent narativ
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
Observatorul cultural în decembrie 2005: Citirea în grabă poate provoca gafe de proporții. Parafrazând cele opt puncte ale programului de viață al adolescentului, copistul redă fraza: ŤSă cunosc concepțiile didactice și să pot să le combatť, înlocuind cuvântul subliniat cu dialectice. Ce-o fi avut elevul Mircea Eliade cu Hegel, să-i combată dialectica? Tot e bine că nu a apărut materialist dialectice. Ar fi fost de tot hazul! Și culmea... ironiei. Citatul cu cuvântul buclucaș este extras din primul volum
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
adolescentului, copistul redă fraza: ŤSă cunosc concepțiile didactice și să pot să le combatť, înlocuind cuvântul subliniat cu dialectice. Ce-o fi avut elevul Mircea Eliade cu Hegel, să-i combată dialectica? Tot e bine că nu a apărut materialist dialectice. Ar fi fost de tot hazul! Și culmea... ironiei. Citatul cu cuvântul buclucaș este extras din primul volum al Scrierilor de tinerețe, intitulat Cum am găsit piatra filozofală... Dar autorul articolului din Dicționar uită să facă trimiterea respectivă. Păcat! Și-
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
cere lui Timotei să pășească dincolo de afirmații și negații, deși P. Rorem nu interpretează această cerere exact în acest sens. Citatul lui Rorem, care ne oferă o perspectivă intimă a părerii sale asupra a ceea ce ar putea fi dincolo de procesul dialectic, mai precizează: „Această abandonare este, literal, un extaz în sensul ... unei distanțări de sinele nostru și de utilizările naturale afirmative pe care le conferim lui Dumnezeu. Finalul «Numelor divine» a trecut în mod explicit în revistă funcția extatică a negației
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
o nivelare cenușie. Din contră. Deci exploatarea omului de către om e nimicită, ura dintre popoare pe cale de a fi strânsă; alegerea valorilor nestânjenită. Ce și-ar mai putea dori un cărturar al zilei de mâne?"3 Republica Populară Română corespunde, dialectic, visului sadovenian de la 1945. Și, dacă primul ei act fundamental de la 1948 sancționează juridic un regim de tranziție, în care vestigiile vechii lumi pot avea iluzia supraviețuirii, cel de la 1952 are calitatea, sesizată în epocă, de a fi fidel, în
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
Alintare și bătaie de cap Fugiți din fața mea"5 Itinerariul în istoria recentă este luminat de partid, care îi pune la dispoziție scriitorului o grilă de lectură infailibilă. Acolo unde precursorii cauționau ipoteze explicative "diversioniste", Sadoveanu rămâne fidel unui materialism dialectic care tranșează, o dată pentru totdeauna, chestiunea relației dintre structură și suprastructură. Apariția capitalului apusean, alianța dintre burghezie și moșierime, rolul monarhiei străine, rămășițele feudale sunt tot atâtea realități a căror identificare probează o familiarizare cu exigențele lecturii partinice al unui
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
e cu totul nelalocul ei.// Noi suntem obișnuiți să întâlnim refractarul față de ceea ce e nou și proaspăt, numai în lagărul de dreapta, în lagărul celor îndrăgostiți de evul mediu până la nebunia dorinței de contemporanizare a lui prin fascism. Unui spirit dialectic îi este interzis să ia în râs chiar cea mai uluitoare și mai neînțeleasă dintre invenții"... ( În același an, 1935, la dubiosul Congres pentru apărarea culturii, ținut la Paris sub control ideologic sovietic, "ironia" la adresa suprarealismului devenea chiar interdicție de
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
și mai subliniat dublă, pe terenul practicilor poetice și pe cel al acțiunii sociale, pentru "eliberarea totală a omului". Mărcile ideologice vor fi aici numeroase pe discursul inflamat al celor doi autori care-și proclamau încă o dată adeziunea la materialismul dialectic și istoric marxist, fără a-i uita pe Lenin, așezat lângă hegeliana "negație a negației", dar nici complexele ereditare și conflictul dintre principiul plăcerii și cel al realității, ori psihanaliza visului, ale lui Freud și "discursul paranoic-critic" al lui Salvador
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
de Breton. Mai ales convingerea acestuia din urmă că în iubire poate fi identificat un adevărat principiu revoluționar ( v. L’Amour fou, 1934) va fi dezvoltată aici și împinsă, printr-o retorică frenetică, spre ultimele consecințe. În asociere cu materialismul dialectic, se va preconiza chiar un... "amor dialectizat și materializat", propunându-se, nici mai mult, nici mai puțin, "erotizarea proletariatului" drept "suport insurecțional"... Dar, la acest nivel al retoricii "revoluționare", discursul în fond utopic va apărea împins atât de departe, încât
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
e cu totul nelalocul ei.// Noi suntem obișnuiți să întâlnim refractarul față de ceea ce e nou și proaspăt, numai în lagărul de dreapta, în lagărul celor îndrăgostiți de evul mediu până la nebunia dorinței de contemporanizare a lui prin fascism. Unui spirit dialectic îi este interzis să ia în râs chiar cea mai uluitoare și mai neînțeleasă dintre invenții"... ( În același an, 1935, la dubiosul Congres pentru apărarea culturii, ținut la Paris sub control ideologic sovietic, "ironia" la adresa suprarealismului devenea chiar interdicție de
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
și mai subliniat dublă, pe terenul practicilor poetice și pe cel al acțiunii sociale, pentru "eliberarea totală a omului". Mărcile ideologice vor fi aici numeroase pe discursul inflamat al celor doi autori care-și proclamau încă o dată adeziunea la materialismul dialectic și istoric marxist, fără a-i uita pe Lenin, așezat lângă hegeliana "negație a negației", dar nici complexele ereditare și conflictul dintre principiul plăcerii și cel al realității, ori psihanaliza visului, ale lui Freud și "discursul paranoic-critic" al lui Salvador
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
de Breton. Mai ales convingerea acestuia din urmă că în iubire poate fi identificat un adevărat principiu revoluționar ( v. L’Amour fou, 1934) va fi dezvoltată aici și împinsă, printr-o retorică frenetică, spre ultimele consecințe. În asociere cu materialismul dialectic, se va preconiza chiar un... "amor dialectizat și materializat", propunându-se, nici mai mult, nici mai puțin, "erotizarea proletariatului" drept "suport insurecțional"... Dar, la acest nivel al retoricii "revoluționare", discursul în fond utopic va apărea împins atât de departe, încât
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
a fost Ion Vitner, într-un serial de șase articole publicat în Contemporanul, tot în ianuarie 1948, și retipărit apoi în volumașul Critica criticii. Autorul, frate bun întru proletcultism și acțiune demolatoare cu Sorin Toma, demonstrează fuga profesorului de materialismul dialectic și istoric și "căderea în idealismul retrograd", folosind "metoda metafizică". Adept al "estetismului maiorescian", fostul director al ziarelor Tribuna poporului, Lumea, Națiunea, toate servind noul regim, ar fi avut o concepție filosofică și estetică "dăunătoare". Cu atâtea păcate ideologice, el
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
simultan ferm sau clar și fluid sau elusiv, începem să privim înainte și îndărăt, începem să judecăm diversele grupuri literare, categorii ideologice, serii cronologice, "generații" de intelectuali și de scriitori în funcție de modul în care se leagă, se raportează, se întretaie dialectic cu acest nivel central, producător de sens. Vom observa cu mai multă ușurință raportări pozitive sau negative, apropieri mai intime sau mai distante, sporiri și micșorări "canonice". De pildă. Constatăm că "generația de aur" nu se prea raportează la cea
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]