108 matches
-
ar cuveni să te apropii cu aerul recules al unui purtător de doliu. Metafizica e vie, doar atît că este discretă, și în nici un caz nu mai îmbracă formele de expresie pe care le întîlneam la scolasticii latini sau la dialecticienii germani. Ideea principală a autorului este de sorginte kantiană. Toți oamenii au o predispoziție naturală pentru chestiunile considerate îndeobște a fi metafizice. E vorba de o sensibilitate firească în virtutea căreia suntem înclinați să ne punem uneori întrebările mari, dureroase - De unde
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
al imperiului roman... și că dacă Bizanțul ar mai fi durat, - neocupat de turci -, până astăzi, noi, estul Europei, avându-l pe Platon, în timp ce apusul l-ar fi avut pe Aristotel, cu logica lui de fier... noi, Levantul cu Platon, dialecticianul Ideilor, am fi făcut parte azi din Muzeul nemuritor, departe de Italia, depășită...
Linia a cincea... (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7478_a_8803]
-
către o serie de potențiali infractori. Cuvintele cântecului scapă de sub incidența situației concrete, au o frivolitate intolerabilă, însă nu cântăresc în niciun caz în ciuda melodramaticei situații dramatice. Confruntarea finală ne aduce față în față un admirabil păpușar al cuvintelor, un "dialectician", șeful de poliție, Anghelache, și subalternii săi, Cristi și nea Nelu. Cristi refuză flagrantul, iar reacția șefului nu este cum ne-am aștepta, virulentă, jocul lui se desfășoară pe un plan superior, cel al filozofiei limbajului, cazul de conștiință se
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
pentru căpitanului cu nume angelic care cântărește filozofic sufletele subalternilor săi. Este vorba de constrângerile radicale ale unei Fiat justitia, et pereat mundus? Nicidecum, este vorba de relația cuvintelor cu puterea. În fața tânărului polițist se află un magister ludi, un dialectician, trimiterea numaidecât la comunism care asigură reperul primar nu este obligatorie, aici aveam de-a face cu avataruri de la cele kafkiene la cele ale lui Hermann Broch sau Milan Kundera sau Marin Preda. Puterea devine prin cuvinte, definiția pe care
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
care e silit să o abandoneze în favoarea unei gîndiri care se leapădă de tirania noncontradicției și a terțului exclus. Ce e straniu la Basarab Nicolescu e că în pielea lui găsim un hegelian care nu are conștiința apartenenței la clasa dialecticienilor croiți pe tipar triadic sau tetradic. Maeștri din care se revendică sunt Lupașcu, Jung, Pauli, Heisenberg, Gödel, dar niciodată Hegel, deși umbra monstrului se simte peste tot. Terțul inclus, leitmotivul jargonului lui Basarab Nicolescu, este o constantă a gîndirii hegeliene
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
logica ce rotește zbaturile. Pleșu scrie în claruri directe, fără obscurități de expresie și fără prudențe evazive, și ar fi o eroare să-i punem talentul numai pe seama predestinării de gene. Înainte de a fi retor cu instinct prozodic, Pleșu e dialectician, adică spirit școlit la palestra cu răsuciri speculative: arta antonimelor și sinonimelor, alături de paradoxuri iscate din alăturarea contrariilor, urmate de alternarea identităților și diferențelor sugerate de o temă. Din acest motiv, savoarea lui Pleșu nu vine atît din suculența unor
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
dar și de superioritate a personajului față de o lume pe care o detestă cu toate celulele firii. Acest inuman construit cu migală pe parcursul a două ore și ceva se diluează aici. Ucigașul își pierde statura, însă nu în fața unui omnipotent dialectician ca Anghelache din filmul lui Porumboiu, ci în fața unor modești reprezentanți ai legii depășiți de cazul pe care-l au în față. Există aici un mise en abîme, când Viorel le spune că nu vor înțelege, replică adresată unui public
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
tineri care, pe cît de necopți și șovăielnici erau atunci, pe atît de adînc aveau să tulbure cultura Germaniei în următoarele decenii. Și chiar dacă drumurile lor se vor rupe pînă la urmă (poetul murind nebun în casa de pe Neckar și dialecticianul murind de holeră în plină glorie berlineză), toți s-au desprins din același trunchi al spiritului șvab, un spirit care impunea prin perseverența unor oameni care nu numai că știau să se facă necesari, dar care, dacă mai primeau și
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
vă trimit un mic roman al lui Petru Dumitriu, pe care l-am editat după ce l-am recuperat din reviste. E excelent! P.S.2: Încă o curiozitate (de eseist, nu de istoric literar): acel „demon ideologic”, deci și șchiop, și dialectician, e Paul Georgescu? Dar, atunci, cine o fi L.B. (de la p. 170, Memorii... Reproduc scrisoarea veche a strălucitului, laboriosului istoric literar din Cluj pentru a reaminti „micul roman”, cum îi spune modest domnia-sa, acel roman adormit și trezit de
Ion Vartic despre Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5685_a_7010]
-
am ști.” (p. 120) Cu o inteligență bătînd spre sarcasm și cu o cultură de deschidere caleidoscopică, Boia știe să se miște pe un teren cercetat pînă la sleire. Versat în înfățișarea gradațiilor unei teme, Lucian Boia are discurs de dialectician și viziune de evoluționist. „Dialectician” însemnînd: arta de a oscila între extreme cu indicarea stărilor intermediare, iar „evoluționist” însemnînd: convingerea că istoria e schimbare perpetuă, fără sens prefigurat și fără apel la providență. Din acest motiv, Boia nu are sfieli
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
o inteligență bătînd spre sarcasm și cu o cultură de deschidere caleidoscopică, Boia știe să se miște pe un teren cercetat pînă la sleire. Versat în înfățișarea gradațiilor unei teme, Lucian Boia are discurs de dialectician și viziune de evoluționist. „Dialectician” însemnînd: arta de a oscila între extreme cu indicarea stărilor intermediare, iar „evoluționist” însemnînd: convingerea că istoria e schimbare perpetuă, fără sens prefigurat și fără apel la providență. Din acest motiv, Boia nu are sfieli metafizice, arătînd cinism în abordarea
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
e și meretricoasă, înșelîndute chiar sub paravanul dogmei. De la felul cum comentează rugăciunea domnească (Tatăl Nostru) și pînă la tonul sobru cu care își rostește predica din ziua de Paști a anului 1294, ținuta lui Eckhart e cea a unui dialectician obscur. E în limba magistrului o aplecare spre oximoron și o poftă de a crea distincții abstracte, care îndreptățesc ideea lui Daniel Farcaș că, în textele lui Eckhart aflăm „creuzetul în care s-a elaborat limbajul filosofic german“ (p. 327
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
schimb viu de idei, practicînd ceea ce autorul primei teze de doctorat închinate acestuia, Horia Petra-Petrescu, numea ,cea mai minunată gimnastică intelectuală". ,Asemeni lui Zenon din Kition și Zenon din Elea, notează avîntat dl. Vartic, Caragiale este un "scamator", adică un dialectician înnăscut, complăcîndu-se și el să susțină și să respingă, succesiv, același fapt, una spunînd și alta gîndind". în acest sens, își amintea Sextil Pușcariu, ,el susținea, cu un lux de argumente zăpăcitor pentru ardelenii greoi, o teză. Dacă vedea că
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
Constantin Țoiu (un Prozator) Aristodem ezita susținând că nu își mai amintea exact ordinea în care vorbiseră ceilalți, dar ce reținuse el mai ales, fusese intervenția lui Pausanias, dialectician de forță. Care spusese că Fedru vorbise frumos despre Eros, într-adevăr, însă greșise propunând apologia unui singur Eros, când de fapt erau doi. Și demonstrase pe loc că Eros, nenefiind posibil fără Afrodita, care l-a născut, și fiind
Eros ori Ura (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10886_a_12211]
-
său? Nici vorbă. Socrate poate foarte bine să-și desfășoare argumentația, să facă digresiuni după digresiuni, să dezvolte analize subtile, să arunce praf în ochi înseriind, disociind, definind sau contrapunând: el efectuează o performanță de actor jucând rolul retorului, al dialecticianului, al filosofului care obține adeziunea publicului cu o ușurință uluitoare. Cu un absent și cu un amărât, hedonismul nu prezintă mari riscuri. Refutația anunțată seamănă mai degrabă cu o răfuială. Philebos înfățișează un Socrate care se pregătește să-i trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și un maestru, chiar dacă Wald nu s-a dezis niciodată de marxism. În tinerețe l-a avut dascăl pe fiul lui Bogdan Duică, a studiat cu pasiune scrierile lui Bergson, dar și Marx, Karl Kautsky, Franz Mehring. A fost un dialectician, un marxist ne-leninist ( nu este o contradicție), puțin agreat de regimul comunist, dar iubitor al limbii române, căreia, spunea, îi datora formarea sa, al țării de origine pe care nu s-a gândit niciodată să o părăsească. Să ne
H.WALD de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364547_a_365876]
-
și un maestru, chiar dacă Wald nu s-a dezis niciodată de marxism. În tinerețe l-a avut dascăl pe fiul lui Bogdan Duică, a studiat cu pasiune scrierile lui Bergson, dar și Marx, Karl Kautsky, Franz Mehring. A fost un dialectician, un marxist ne-leninist ( nu este o contradicție), puțin agreat de regimul comunist, dar iubitor al limbii române, căreia, spunea, îi datora formarea sa, al țării de origine pe care nu s-a gândit niciodată să o părăsească. Să ne
HENRI WALD, HOMO LOQUENS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363282_a_364611]
-
ne întrebăm din nou cine ar putea fi cel mai bun garant al lor, ajungând la nevoia unui nou partid coagulant de aspirații, sau a unei noi doctrine credibile. Iar asta, nu mai e nici măcar „spirala” pe care o fetișizează dialecticienii. Asta e, pur și simplu, învârtirea în jurul cozii catre care ne e deturnată atenția prin presiunea cu intenții compolotiste a unor forțe care se doresc supra-civice. Corneliu LEU 27 ianuarie 2013 București Referință Bibliografică: Corneliu LEU - STATUL DE DREPT AL
STATUL DE DREPT AL FISCALITĂŢII ŞI FISCALIZĂRII de CORNELIU LEU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364870_a_366199]
-
să-și învingă interlocutorul prin dialectică. Este o mare amăgire de a crede că biruința Adevărului asupra ereziei este rezultatul unei teologii reduse la dialectică și retorică. Pentru Sfântul Vasile cel Mare „...nu vreun Eunomie îi era ținta. Nu, acest dialectician capabil și retor de temut pur și simplu se înșela. Lua drept adevăr ceea ce nu era adevăr. Își ațintea ochii asupra nimicului și-l credea adevăr. Să se lupte, deci, cu nimicul, cu golul? Cei mari nu se luptă cu
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
să-și învingă interlocutorul prin dialectică. Este o mare amăgire de a crede că biruința Adevărului asupra ereziei este rezultatul unei teologii reduse la dialectică și retorică. Pentru Sfântul Vasile cel Mare „...nu vreun Eunomie îi era ținta. Nu, acest dialectician capabil și retor de temut pur și simplu se înșela. Lua drept adevăr ceea ce nu era adevăr. Își ațintea ochii asupra nimicului și-l credea adevăr. Să se lupte, deci, cu nimicul, cu golul? Cei mari nu se luptă cu
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
și un maestru, chiar dacă Wald nu s-a dezis niciodată de marxism. În tinerețe l-a avut dascăl pe fiul lui Bogdan Duică, a studiat cu pasiune scrierile lui Bergson, dar și Marx, Karl Kautsky, Franz Mehring. A fost un dialectician, un marxist ne-leninist ( nu este o contradicție), puțin agreat de regimul comunist, dar iubitor al limbii române, căreia, spunea, îi datora formarea sa, al țării de origine pe care nu s-a gândit niciodată să o părăsească. Să ne
HENRI WALD de BORIS MEHR în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340689_a_342018]
-
evanghelic, studiază intens limba originala a scrierilor sacre. Accesul la textul primar devine pentru acești edili prioritatea numărul 1. Filozofia evreiască, oarecum depășită de epistemologia creștină, prezintă totuși urme de interes, prin debarasarea ei de raționalismul concupiscent. Așadar, subcapitole ca: Dialecticieni și teologi, Creștinătate și societate, Mistica speculativă, Sacerdoțiu și regalitate, Duns Scottus și realiștii secolului al XIV-lea, Mișcarea ockhamistă, sunt doar câteva clișee ale volumului de față, inserate cu scopul de a adânci pro-legomene marginale subiecților actanți. Acestea merită
FILOZOFIA IN EVUL MEDIU de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346900_a_348229]
-
să-și învingă interlocutorul prin dialectică. Este o mare amăgire de a crede că biruința Adevărului asupra ereziei este rezultatul unei teologii reduse la dialectică și retorică. Pentru Sfântul Vasile cel Mare „...nu vreun Eunomie îi era ținta. Nu, acest dialectician capabil și retor de temut pur și simplu se înșela. Lua drept adevăr ceea ce nu era adevăr. Își ațintea ochii asupra nimicului și-l credea adevăr. Să se lupte, deci, cu nimicul, cu golul? Cei mari nu se luptă cu
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344978_a_346307]
-
a intra în personaj este remarcabilă. Duhul de înțelegere a marginilor umanului a lucrat mult cu gândul său pentru a suporta despărțirea fizică de partenerul de scenă pentru ani îndelungați, neuitatul Nae Lăzărescu. Nici toate teoriile filozofilor și multitudinea silogismelor dialecticienilor n-ar fi putut să-l rupă de chipurile tristeților despărțirii de prietenul său, pe Vasile Muraru, însă scena l-a menținut în brațele ei și în binefacerea legământului de a-și ține unite urmele ei și urmele lui, de
SOSESC DESEARĂ , BINE ŞI ARMONIE SUFLETEASCĂ LA TEATRUL DE REVISTĂ CONSTANTIN TĂNASE ÎN ACEST WEEK-END de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369116_a_370445]
-
întreținută de partizani [...], duh plutitor între zidurile locașului de devoțiune”. Nu-l agrea pe Mihail Dragomirescu, căruia ( puțină vreme ) îi fusese asistent la Litere; îi repugnau rigidățile sistemului lui estetic, recunoscând însă profesorului „probitatea intelectuală”, „pasiunea literară, spiritul analitic și dialectician până în pânzele albe”, acestea puse, din păcate, „în slujba unui dogmatism fără concesiuni”. Pe Paul Zarifopol, deși de o „distincție neobișnuită”, îl repudiază franc: „N-a fost un cugetător, fiindcă n-a avut un sistem închis de idei, n-a
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]