108 matches
-
aude, nu se gustă, / ceea ce nu se miroase, ceea ce nu încape / în încreierarea îngustă, / scheletică a insului meu (...) // Sunt bolnav nu de cântece, / ci de ferestre sparte, / de numărul unu sunt bolnav, / că nu se mai poate împarte". Lui Hegel, dialectician al categoriilor, orientând finalmente spre "spiritul absolut", spre Idee ca expresie ultimă deasupra timpului legat de materie, i se dedică în Elegii interludiul Omul-fantă; în destinul acestuia, total contradictoriu, se recunosc, încifrate, motive existențialiste surdinizate: "Omul-fantă face înconjurul lumii / și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pildă, Oracolul este Întrebat de consultant dacă șeiț va fi Învingător 2, dacă se va căsători, dacă e bine să cultive pământul, dacă este cuminte să facă o anumită călătorie 3. Zeul, În Înțelepciunea lui, Îi trimite la plimbare pe dialecticienii pentru care conjuncția ei șdacăț și propoziția pe care o introduce nu exprimă un fapt real4. În ceea ce-l privește, socotește toate propozițiile subordonate introduse prin această conjuncție drept realitate 5 și le ia ca atare În considerație. Ceva mai
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
deja, Îl Întrebă pe Ammonios dacă Îi este Îngăduit și dialecticii, (E) al cărei renume fusese adineaori știrbit, să-și rostească părerea la rândul ei. Ammonios Îl pofti să ia cuvântul În favoarea dialecticii. Iată pledoaria lui Theon: „Adevărul este că dialecticianul cel mai de frunte poate fi considerat Însuși Apollo, așa cum o dovedesc În mare parte oracolele sale. Căci neîndoielnic el știe tot atât de bine să formuleze enigmele pe cât știe să le și dezlege. După cum spunea Platon, atunci când Zeul a Îndemnat printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
provincie” și, în sfârșit, izolarea sa. În fapt, după un moment în care, grăbit, declară mort sămănătorismul, el va reveni și va susține nu numai victoria lui în epoca precedentă, ci și persistența și viabilitatea orientării după prima conflagrație mondială. „Dialectician”, „om de convingeri decise, exprimate cu o logică vie și solid articulată” (Șerban Cioculescu), T. reliefează pertinent minusurile lucrărilor lui E. Lovinescu și Mihail Dragomirescu privind „istoria” sămănătorismului ori poezia modernistă. Dar atunci când pledează pentru actualitatea sămănătorismului ori abordează „înnoirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
cîteva rugăciuni atribuite lui Sever. Talent extraordinar, Sever cunoaște foarte bine Scriptura și tradiția patristică la care recurge în mod constant pentru a-și susține afirmațiile. Ca scriitor este destul de repetitiv, însă se exprimă foarte limpede și e un abil dialectician. Așa cum am văzut, toate scrierile sale doctrinare sînt polemice; Sever e nevoit să-și expună și să-și precizeze tezele confruntîndu-le cu opinii opuse, mai ales cînd răspunde unor atacuri. El i-a combătut pe calcedonieni pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
evaluărilor axiologice din cultura noastră. Critica fenomenologică se asociază la T. cu critica genetică, impunând interpretării o construcție „genetic-arhetipală”, din etajările căreia se desprind nu doar reevaluări de mare finețe, ci și o metodologie originală și un stil de lucru. Dialectician așadar, Eugen Todoran este și un adept firesc al metodei dialectice, construindu-și tezele în marginea atât a antecesorilor săi conaționali, cât și a noii critici și a principiilor structuraliste, de aproape studiate și însușite. ȘERBAN CIOCULESCU SCRIERI: Eminescu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
său? Nici vorbă. Socrate poate foarte bine să-și desfășoare argumentația, să facă digresiuni după digresiuni, să dezvolte analize subtile, să arunce praf în ochi înseriind, disociind, definind sau contrapunând: el efectuează o performanță de actor jucând rolul retorului, al dialecticianului, al filosofului care obține adeziunea publicului cu o ușurință uluitoare. Cu un absent și cu un amărât, hedonismul nu prezintă mari riscuri. Refutația anunțată seamănă mai degrabă cu o răfuială. Philebos înfățișează un Socrate care se pregătește să-i trimită
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vizavi de suferința pe care Burke o califică drept "autentică"373. Astfel, criticul citează un lung pasaj confesiv al lui Hitler, în încercarea de a dovedi că, dacă "citim printre rânduri", vom observa modalitatea în care "disconfortul" mental creat de "dialecticienii luptei de clasă" (Karl Marx, în speță) l-a împins, pesemne, pe Hitler, într-o poziție pe care "sensibilitatea" sa aparte nu a putut să o articuleze diferit! Astfel, în descrierea sa, extrem de "personalizată", a evreului, Hitler mărturisește că, adesea
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
1970, 52; Eugen Simion, Tema puterii, LCF, 1970, 52; Cristea, Interpretări, 119-122; Damian, Intrarea, 43-46; Dimisianu, Prozatori, 106-111; Regman, Cronicari, 208-221; Stănescu, Cronici, 107-128, 226-230; Ardeleanu, „A urî”, 61-69; Al. Piru, Evoluția prozei, R, 1971, 1; Ion Apetroaie, Al. Ivasiuc, dialectician al stărilor lăuntrice, CRC, 1972, 5-6; Nicolae Manolescu, Spiritul radical în literatură, RL, 1972, 23; Ciobanu, Panoramic, 151-165; Protopopescu, Volumul, 182-201; Cornel Regman, Selecție din selecție, București, 1972, 340-353; Mircea Iorgulescu, Schimbarea la față, LCF, 1973, 51; Georgescu, Printre cărți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
i-a acordat o importanță foarte redusă în formarea și dezvoltarea morală a omului (ep.ad Lucilium 88). Mai multe epistole (ep.20, 45, 48, 49, 82, 88, 109) condamnă cu severitate subtilitățile, discuțiile și argumentele sofistice (cavillationes)5 ale dialecticienilor considerate de filozof drept inutile, sterile, provocatoare de confuzie. Seneca, în Ep.89, crede că filozofia poate fi divizată în trei părți: știința Morală, Naturală și Logică. Cea din urmă are drept finalitate decelarea adevărului, eliminarea falsului (tertia proprietates verborum
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
este Spengler. Dar printre cei care au practicat-o există și profesori universitari, istorici literari de 165 profesie, care au aplicat această metodă mai ales în studiul materialelor literare. Metoda a fost folosită în lucrări foarte variate, de la operele unor dialecticieni foarte serioși, cum ar fi Korff (care a schițat istoria literaturii germane între 1750 și 1830 prezentând-o ca pe o mișcare dialectică de la rațional la irațional până la sinteza hegeliană), până la producțiile fantastice, confuze, pseudomistice, verbaliste ale unor Cysarz, Deutschbein
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
de a trece de la experimentarea în eprubetă la experiența in vivo. într-adevăr, dacă el s-a dovedit a fi un sociolog submediocru cu a sa Dezvoltare a capitalismului în Rusia, un filosof execrabil în Materialism și empiriocriticism (1909), un dialectician primar în Caietele sale filosofice (1914-1916), un economist lamentabil în Imperialismul, stadiul cel mai înalt... și un utopist puțin original în Statul și revoluția (1917), dublat de un scriitor lipsit de talent în comparație cu inspiratul Troțki, în 1917 el se revelează
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rugăciuni atribuite lui Sever. Talent extraordinar, Sever cunoaște foarte bine Scriptura și tradiția patristică la care recurge în mod constant pentru a da temei afirmațiilor sale. Ca scriitor e destul de repetitiv, însă se exprimă foarte limpede și e un abil dialectician. Așa cum am văzut, scrierile sale doctrinare sunt toate polemice; Sever e nevoit să-și expună și să-și precizeze tezele confruntându-le cu opinii opuse, mai ales când răspunde unor atacuri. El i-a combătut pe calcedonieni pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fi în conjuncție în Cancer și va fi acoperit de un nou potop, când fenomenul se va repeta în Capricorn "(semnele tropicelor). Dacă la orientali teoriile cele mai absurde și neînțelese erau primite de oamenii simpli drept profund înțelepte, spiritul dialectician al grecilor, le supunea pe toate la teribila probă a discuției în contradictoriu. Astrologia a fost și de această dată la înălțime; a părăsit neîntîrziat turnul de aur și fildeș în care era ținută de întreg orientul și a intrat
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
se mai află nimeni în fața ei. O așteaptă zile de glorie. Capitolul 6. GLORIA. Mongolii. Arabii. Spania. Răspândirea în Europa. Anglia. Germania. Ialia. Franța. Aventurierii. Acum astrologia domnește ca o regină. Nimeni nu îi mai contestă suveranitatea. Scolile grecești, ale dialecticienilor iscusiți, au dispărut în negura timpurilor; imperiul roman, al legiunilor neînfrînte, este o amintire a istoriei; creștinii neîmpăcați sunt acum buni prieteni: o admit în biserică, o introduc în universități, o primesc în palate. Europa, din secolul XIII înainte, este
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
Blaga, Barbu și alții, ca și de culmi europene, acestea mai albăstrii în perspectivă, ca Valéry, Esenin și Rilke. Numai relieful muntos, cu concurența lui de creste, a peisajului care îl cuprinde, îi declară adevărata altitudine.” 2 Voce critică distinctă, dialectician redutabil, garantând o durabilă și exemplară transparență de extracție maioresciană, spirit obiectiv și permanent obiectivat în judecarea fenomenului literar, Vladimir Streinu nu este mai puțin un critic ferm și o structură polemică. El nu are mai niciodată amenitatea adormitoare și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
ideile lui Platon par să se delimiteze aici de doctrina pe care o profesa dascălul său, Socrate. Virtutea este un concept compozit, un melanj etic și gnoseologic care se cultivă sub directa îndrumare a filosofilor. Legitimarea pretențiilor de superioritate ale dialecticianului nu reprezintă însă o sarcină deloc ușoară. De unde atunci ascendentul filosofului asupra poetului și artistului în genere? Platon nu se află într-o situație deloc comodă când se vede nevoit să submineze prestigiul artelor. Producând imagini mimetice, artiștii nu contribuie
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
termenul de lógos este accesibil doar rațiunii, Heraclit dezvoltă o semnificație ce ține de joc37, termen central doctrinei sale care stă la baza organizării universului. În Phaidon (229d2), lógos-ul este rațiunea a ceea ce poate fi cunoscut, iar în Republica (456a), dialecticianul este cel ce dă lógos adevăratei ființe, adică să ajungă la capătul procesului de diviziune prin genuri și specii. Chiar și așa, în cadrul artei, lógos-ul pare să fie înțeles în termenii heraclitieni, ca hazardul aparent al unui joc ciclic specific
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
congelate, n-ar face decât să taie porțiuni din durata reală și să descompună mișcarea în instantanee potrivit unui procedeu cinemetografic propriu ființei sale" (Despre conștiința filozofică, p. 111). Aici Blaga îi aduce în discuție pe eleatul Parmenide și pe dialecticianul Hegel ca exemple extreme de "purism metodologic" (ibid., pp. 108-112), fără a sesiza că, de fapt, punctul de plecare al hegelianismului este tot unul eleat. 114 G.W.F. Hegel, Enciclopedia științelor filozofice. Partea a treia. Filozofia spiritului, București, Editura
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mancipavit aetatem... Vehemens disputator in libris, amoenus declamator in fabulis... fuit quidan nostrorum temporum Cato... Rerum quoque naturalium causas subtilissime perscrutator Cecropii dogmatis Attico se melle saginavit („Ca unul care era dedicat studiilor literare, a cucerit eternitatea prin învățături savante... Dialectician înfocat în cărți, maestru de declamație plăcut în conversații... a fost un Cato al vremurilor noastre... Chiar și cercetător minuțios al preceptelor ateniene în ceea ce privește cauzele fenomenelor naturale, s-a îndopat cu miere atică”). După Courcelle (Les Lettres grecques..., ed. cit
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mănăstire se îndeletniceau cu acest lucru 16. Dar nu este deloc bizar că sălașul adăpostea persoane foarte diverse: bărbați căsătoriți, adolescenți, rude ale monahilor și intelectuali. Este semnificativă prezența celor din urmă. Au stat la Lérins destulă vreme gramaticianul și dialecticianul Eucher și retorii Salvian și Hilarius 17. Veneau ei oare pe insulă doar pentru studii biblice? Nu există date clare. Acuza de semipelagianism sugerează că lérinienii erau bănuiți de studii profane. Totuși existau reguli. Se prea poate ca regula fundamentală
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
generală care ar fi dus la „îmbunătățirea universală a lucrurilor omenești”23. Prima lucrare, Panegersia, arăta cum este posibilă „trezirea tuturor”, deșteptarea spirituală a tuturor oamenilor din coșmarul mizeriei umane. Din ce era alcătuită aceasta? Comenius avea obsesia triadei, fiind dialecticianul care îi depășea pe cartezienii vremii sale și anticipa gândirea lui Hegel cu aproape două secole. Mizeria omenească provine din „somnul celor trei facultăți” pe care Dumnezeu le-a sădit în noi: voința, intelectul și capacitatea de a acționa. Nenorocirile
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mașini, am trecut pe lângă "organ", care ne-a salutat respectuos, eu gândind că a știut Eugen Ionescu ce a știut când a dat Dâmbovița pe Sena! Spuneau "clasicii bărboși" că "acumulările cantitative duc la saltul calitativ", teză valabilă, preluată de la dialecticienii antichității și maeștrii filozofiei europene. În cazul relațiilor mele cu "Cooperativa Ochiul și Timpanul", ascultările convorbirilor mele telefonice, urmărirea, notele adunate la dosar cu "declarațiile și informările" despre mine, soție și neamuri, după reîntoarcerea de la Berlin și din perioada petrecută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
am numit "transfigurare" a unei antinomii"343. 2.5. Blaga și gândirea dialectică Dacă pentru gânditorii "excelând de obicei în facultăți analitice", de felul eleaților, "problema filosofiei se desenează în sensul înlăturării tuturor contradicțiilor din experiența cosmică a omului"344, dialecticienii merg într-un sens invers, urmărind integrarea acestora. În Eonul dogmatic, Blaga reduce această diferență la diferența de atitudine în problema raportului dintre logic și concret, dintre conceptul abstract și intuiția sensibilă, care este problema clasică a cunoașterii în filosofia
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
facultăți analitice, au afirmat logicul ca exclusiv existent, degradând concretul până la iluzie. Alții, precum Bergson, au declarat concretul ca exclusiv existent, denunțând logicul. Gânditorii raționaliști și cei dialectici s-au pronunțat pentru "un modus vivendi între logic și concret". Însă dialecticienii, spre deosebire de raționaliști, au propus o adaptare a logicului la concret și invers 345. Este foarte important de spus că termenul "concret" este folosit aici cu un sens mai larg decât "experiența". Blaga avertizează că acest concret poate fi și de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]