194 matches
-
renumit om de știință, lingvist și dialectolog prezentate în "Micul atlas lingvistic al graiurilor istroromane". A fost membru permanent al renumitei instituții științifice Mâțica Srpska din Novi Sad iar, din anul 1953, a fost și collborator al Centrului Internațional pentru Dialectologie din Louvain (Belgia). A participat la mai mult de douăzeci de congrese internaționale din domeniul lingvisticii, dialectologiei și folclorului, respective la reuniuni consecrate lingvisticii romanice, filologiei, etnologiei și istoriei. A alcătuit două dicționare și anume: "Dicționarul sârb-român" (XIV+645 p.
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
membru permanent al renumitei instituții științifice Mâțica Srpska din Novi Sad iar, din anul 1953, a fost și collborator al Centrului Internațional pentru Dialectologie din Louvain (Belgia). A participat la mai mult de douăzeci de congrese internaționale din domeniul lingvisticii, dialectologiei și folclorului, respective la reuniuni consecrate lingvisticii romanice, filologiei, etnologiei și istoriei. A alcătuit două dicționare și anume: "Dicționarul sârb-român" (XIV+645 p.), 1952, Editura "Frăție și unitate”, Vârșeț și "Dicționarul român-sârb"” (XXVIII +356 p.), 1969, Panciova - București, dicționar tipărit
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
universitare la Facultatea de litere a Universității din Palermo, de unde se transferă la Universitatea din Roma (1888) pentru ca din 1889 să-și continue studiile în Germania, la Bonn, susținându-și în limba germană teza de licență cu un subiect de dialectologie italiană (1891). În 1889 publică la Palermo, prima culegere de versuri, "Mal giocondo" (Veselul întristat). În Germania traduce în italiană "Elegiile romane" ale lui Goethe și compune "Elegiile renane". În 1892 se întoarce în Italia și din 1893 se stabilește
Luigi Pirandello () [Corola-website/Science/298978_a_300307]
-
termenii: muntean, bănățean, oltean etc., ei subsumându-se celui de român(esc); după ei, însă, termenul moldovenesc ar numi o altă realitate lingvistică decât cea românească. Această teorie este contrazisă, de asemenea, de geografia lingvistică și de datele oferite de dialectologie. Nu există, în spațiul românesc, izoglose orientate pe direcția nord-sud, ci toate sunt orientate pe direcția vest-est:
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]
-
evidențierea elementelor românești din lexicul muntenesc (góralski) al Poloniei sudice, cercetătorul bucovinean a urmărit să demonstreze întâietatea românilor în zona cercetată (din zona populată de huțuli, până în Silezia și Moravia), combătând astfel cu argumente convingătoare teoriile maghiare. Preocupările sale pentru dialectologie demonstrează că lingvistului bucovinean nu-i erau străine curentele de idei ale lingvisticii europene. Pe urmele lui Jules Gilliéron, el colaborează la "Atlasul lingvistic român", făcând anchete dialectale. Autorul recenziei subliniază importanța pe care o are pentru români "Atlasul lingvistic
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
idei ale lingvisticii europene. Pe urmele lui Jules Gilliéron, el colaborează la "Atlasul lingvistic român", făcând anchete dialectale. Autorul recenziei subliniază importanța pe care o are pentru români "Atlasul lingvistic al Poloniei subcarpatice", nu neapărat din punctul de vedere al dialectologiei slave. Regiunea studiată în lucrarea menționată este o parte din teritoriul călcat de români în peregrinajele lor pastorale. Problema interferențelor lingvistice polono-române i-a preocupat pe lingviști de talie europeană ai sec. al XIX-lea, cum ar fi Kałużniacki și
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
Primăvara la Bagdad". A obținut pentru creația sa numeroase premii naționale - cum ar fi premiul "Valahia" (2001), - și internaționale - cum ar fi premiul "Na‘man" (Liban), 2005. A participat, cu lucrări, la conferințe internaționale pe teme de islamologie sau de dialectologie arabă: Bagdad (1997), Marrakech (2000), Amman (2000), Istanbul (2000, 2004, 2009), Tetouan (2001), Tbilisi (2001), Cadiz (2002), Casablanca (2003), București (2003; 2007), Hammamet (2004), Londra (2005), Mardin (2006, 2007), Maryland (2006), Viena (2006), Siirt (2006), Colchester (2008), Doha (2008), Islamabad
George Grigore () [Corola-website/Science/303206_a_304535]
-
civilizației arabe". Nu a lăsat multe lucrări, dar cele pe care le-a lăsat sunt de o excepțională calitate. Cele mai multe au apărut în "Revue Roumaine de Linguistique" între anii 1970-1976 și privesc fonologia, metrica și morfologia limbii arabe literare precum și dialectologia arabă, cu precădere dialectul egiptean. Și-a îndreptat atenția asupra moștenirii cunoscutului arabist român din secolul al XIX-lea, Timotei Cipariu, ale cărui lucrări le-a prezentat într-o serie de articole apărute în țară, precum și într-o comunicare la
Yves Goldenberg () [Corola-website/Science/314368_a_315697]
-
revistă bianuală în limba maghiară, care apare din 1957: „Nyelv-és irodalomtudományi közlemények” (Studii și cercetări de lingvistică și istorie literară). Începând din 15 iunie 2014, este editată și revista „Dacoromania litteraria” în format on-line. Principalele direcții de cercetare - lexicografia și dialectologia - inaugurate de Sextil Pușcariu au fost continuate în perioada postbelică. În colaborare cu Institutul de Lingvistică din București, colectivul clujean va elabora, începând din 1952, "Dicționarul limbii române literare contemporane", apărut, în patru volume, între 1955-1957, sub conducerea lui Dimitrie
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]
-
clujeni participă la două proiecte internaționale: "Atlasul limbilor Europei" (ALE) și "Atlasul lingvistic romanic" (ALiR). Recent, a fost inițiat, tot aici, un nou proiect privind realizarea unui atlas lingvistic consacrat graiurilor românești din Serbia orientală. O altă cercetare din sfera dialectologiei a avut ca obiect de studiu graiurile maghiare din România, precum și graiul ceangău din Moldova. Au fost editate, de asemenea, două volume de "Materiale și cercetări dialectale", în 1960 și, respectiv, în 1983. Continuând cercetările de onomastică pornite, în trecut
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]
-
Gubernia Basarabia, Imperiul Rus. A învățat la Liceul de băieți „Alexandru Donici” din Chișinău. În 1932 a absolvit Facultatea de Filozofie și Litere a Universității din București, obținând licența în filozofie și litere, specialitatea de filologie modernă, la următoarele materii: dialectologie, filologie română și latina. I-a avut ca profesori pe Dumitru Caracostea și Nicolae Cartojan. La facultate, a fost membru al Societății studenților basarabeni. În anul 1931 a participat la expediția lui Dimitrie Gusti de la Cornova. După terminarea studiilor, Petre
Petre Ștefănucă () [Corola-website/Science/299990_a_301319]
-
A urmat gimnaziul din Brad, iar studiile liceale la Blaj, Brașov și Orăștie. Licențiat al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj (1925). Și-a susținut doctoratul în lingvistică la Universitatea din Cluj, în 1927, cu teza de lexicologie și dialectologie intitulată "Terminologia calului: părțile corpului", lucrare publicată, în 1928, în revista „Dacoromania”. Devine bursier al Școlii Române din Roma (1927-1929), unde se specializează în onomastică. Cercetările pe care le întreprinde în Sardinia se vor concretiza într-un solid studiu consacrat
Ștefan Pașca () [Corola-website/Science/307104_a_308433]
-
onomastică. Cercetările pe care le întreprinde în Sardinia se vor concretiza într-un solid studiu consacrat antroponimiei medievale italiene. Reîntors la Cluj, este, mai întâi, asistent și docent de onomastică, apoi lector de limba italiană, iar din 1938 conferențiar de dialectologie. În 1941, îi succede lui Nicolae Drăganu, ca profesor titular, la Catedra de limba și literatura română veche. Din 1946, va fi șeful Catedrei de limba română a Universității clujene. Director al Muzeului Limbii Române (1945), director adjunct al Institutului
Ștefan Pașca () [Corola-website/Science/307104_a_308433]
-
În lingvistică, termenul „diasistem” are mai multe accepțiuni mai mult sau mai puțin largi. A fost propus în 1954 de lingvistul structuralist american Uriel Weinreich în încercarea de a aplica metodele structuraliste în dialectologie. El definește diasistemul ca un sistem ce poate fi construit de lingvist din cel puțin alte două sisteme omogene și discrete care prezintă asemănări parțiale, acestea făcând din diasistem ceva diferit de simpla sumă a sistemelor componente. Weinreich mai menționează
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
sociolingvistică există ideea că diasistemul unei limbi este ansamblul tuturor varietăților sale, în funcție de cinci dimensiuni: timp (varietăți diacronice, adică etapele istoriei sale), spațiu (varietăți regionale), grup social (varietăți sociale, sociolecte), context (varietăți situaționale sau stilistice) și sex (varietăți diagenice). În dialectologia actuală, noțiunea de diasistem s-a extins și dincolo de limitele unei limbi "ausbau" sau standard, putând cuprinde mai multe asemenea limbi care, din punctul de vedere al lingvisticii comparative, formează o singură limbă "abstand". Exemple de diasisteme formate din limbi
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
spune că limba sârbocroată „continuă să trăiască, deși în mod neoficial”. Unii lingviști croați admit existența entității lingvistice discutate, dar resping termenii sârbocroată și croatosârbă ca fiind compromiși. Dalibor Brozović propune în locul lor termenul „diasistem slav de centru-sud”, preluat din dialectologie. Ideea și denumirea sunt adoptate de alți lingviști croați, precum Mijo Lončarić, Ranko Matasović, Josip Lisac. Sunt și lingviști bosniaci care împărtășesc acest punct de vedere, de exemplu Dževad Jahić și Senahid Halilović. Lingvistul muntenegrean Vojislav Nikčević, principalul promotor al
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
graiuri transilvănene cât și unele ale subdialectului moldovean. Se explică astfel de ce fenomenul ceangău a fost studiat cu precădere la Institutul "Sextil Pușcariu" din Cluj-Napoca și la Institutul "Alexandru Philippide" din Iași. Acestea au efectuat cercetări pe teren, cu instrumentarul dialectologiei, dar, constată Ioan Dănilă, aceste cercetări nu au fost publicate într-un corpus distinct, ci numai înglobate în inventarul lexical general al limbii române, cu varietățile ei regionale. Pe de altă parte, la Budapesta s-a publicat, în 1991, un
Cât de românesc este graiul ceangăilor din Moldova? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/9236_a_10561]
-
dédiés à la mémoire de Petar Skok, JAZU, Zagreb, 1985 Livres publiés à l'étranger : 1. Le mégléno-roumain de nos jours, Balkan-Archiv, Helmut Buske Verlag, Hamburg, 1990, 295 pages. 2. Meglenoromana astăzi, Academia Română, București 2002, 400 pages. 3. Tratat de dialectologie românească (ouvrage collectif), Craiova, 1985, 1000 pages. 1. Cântece și hore de rusalii comune la Meglenoromani și la Macedoneni vo “Actele Simpozionului Pančevo 1972, str. 95-101. 2. U final în graiurile meglenoromane din Huma și Țărnareca vo “Analele Societății de
Petar Atanasov () [Corola-website/Science/329599_a_330928]
-
na nacionalnite jazici, / M.N. Guhman / : prevel Petar Atanasov , Ibid., str. 173-182. 21. Sociokulturnata ramka na lingvističkiot kontakt / Uriel Vajnrajh / : prevel Petar Atanasov, Ibid., str. 183-191. 22. Tipovi lingvistički zaednici / Xon Gumperc / :prevel Petar Atanasov, Ibid., str. 476-550. 23. Tratat de dialectologie românească. Meglenoromana (coordonator Valeriu Rusu), Craiova, 1984, str. 476 -550. 24. La romanité sud-danubienne à la lumière du bilinguisme slavo-roman vo “Actes XVII e Congrès Internațional de Linguistique et Philologie Romanes”, vol. nr. 5, - Sociolinguistique des langues romanes , Aix-en- Provence
Petar Atanasov () [Corola-website/Science/329599_a_330928]
-
de pomovare a valonei în școală. Există cincisprezece reviste cu apariție regulată. Nu în ultimul rând, trebuie amintită Societatea de limbă și literatură valonă (înființată în 1856), care promovează literatura valonă și studierea limbilor regionale romanice din Valonia (mai ales dialectologia, etimologia, ș.a.m.d.). Cuvintele românești Bărăbanț, Brabant, "vălean" au la origine toponimii valone (cum, de pildă, numele Cătălan, Tăutu, etc. vin de la alte toponimii sau etnonimii). Însuși cuvîntul ""wallon"" are aceeași etimologie cu cuvintele "vlah" / "valah", "vlaș" (arhaism utilizat
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
Emanuel Kant Vasiliu (n. 7 septembrie 1929, Chișinău, d. 19 august 2001) a fost un lingvist român, membru titular din 1992 al Academiei Române. Între 1990 și 2001 a fost directorul Institutului de Fonetică și Dialectologie „Al. Rosetti” al Academiei Române. Este fiul lui Nicolae Vasiliu și al Gabrielei Vasiliu. Și-a făcut studiile liceale în București și a urmat cursurile Universității din București. În 1952 s-a căsătorit cu Maria-Laura Vasiliu, lingvistă. A obținut titlul de
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
doctor docent în 1969, a fost numit profesor în 1970. În paralel cu activitatea didactică, a desfășurat o activitate de cercetare la Institutul de Lingvistică și la Centrul de Cercetări Fonetice și Dialectale (devenit în 1990 Institutul de Fonetică și Dialectologie „Al. Rosetti” al Academiei Române). A fost "visiting professor" la Universitatea din Chicago, în perioadele 1964-1965 și 1970-1971, și apoi la Universitatea din Boston, în 1971. După revoluția anticomunistă din 1989, a fost numit decan al Facultății de Litere a Universității
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
apoi la Universitatea din Boston, în 1971. După revoluția anticomunistă din 1989, a fost numit decan al Facultății de Litere a Universității din București între 1990 și 1992. Din 1990 pînă la sfîrșitul vieții a condus Institutul de Fonetică și Dialectologie „Al. Rosetti” al Academiei Române. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1991 și membru titular în 1992. S-a preocupat de teoria limbii și filozofia limbajului și a făcut cercetări asupra mai multor aspecte ale limbii române: stabilirea inventarului
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
de lingvistul croat Dalibor Brozović pentru a înlocui termenul „limba sârbocroată” sau „croatosârbă”, folosit de lingviști în epoca fostei Iugoslavii și de oficialitățile acestei țări pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni. Acest termen împrumutat din dialectologie poate fi considerat din două puncte de vedere: Componentele diasistemului sunt considerate din două puncte de vedere. 1. În general se iau în seamă trei dialecte desemnate prin forma pronumelui interogativ referitor la subiectul nume de lucru (în română, „ce
Diasistemul slav de centru-sud () [Corola-website/Science/306100_a_307429]
-
universitare la Facultatea de litere a Universității din Palermo, de unde se transferă la Universitatea din Roma (1888) pentru ca din 1889 să-și continue studiile în Germania, la Bonn, susținându-și în limba germană teza de licență cu un subiect de dialectologie italiană (1891). În 1889 publică la Palermo, prima culegere de versuri, "Mal giocondo" (Veselul întristat). În Germania traduce în italiană "Elegiile romane" ale lui Goethe și compune "Elegiile renane". În 1892 se întoarce în Italia și din 1893 se stabilește
Luigi Pirandello () [Corola-website/Science/298882_a_300211]