772 matches
-
e atât un "metaunivers", situat dincolo de simțuri, căci presupune o implicare senzorială, cât un "paraunivers", situat în vecinătatea celui real. Separarea ciberspațiului de realitatea virtuală e imposibilă întrucât ele sunt în interdependenta, chiar în suprapunere a semnificaților. Văzută că “utopie dialogica” (Frederic Jameson) această lume își conturează o poetica a genului în primul rând prin ruptură de literatură SF. Prima paradigmă care e supusă efasării presupune o eliminare a “posibilelor” puse sub semnul viitorului. Cyberpunk-ul operează cu un prezent continuu care
Cyberpunk () [Corola-website/Science/302951_a_304280]
-
spun că textul literar, văzut ca suport pentru interpretări diverse dispare, ci că el devine una dintre etapele creației colective, a cărei finalitate nu e - în fond - textul reprezentației văzut ca un dat, ca un produs definitiv, ci efectul stimulator, dialogic, al textului reprezentației în raport cu spectatorul. Altfel spus, ceea ce Cristina Rusiecki acuză ca fiind o „elaborare de buletin de știri” marchează, la rigoare, mutația dinspre semiologia unei receptări finite, contemplative, în care producția de semnificație e ulterioară receptării și - la rigoare
Atingerea umană - sau despre maturizarea teatrului de implicare socială () [Corola-website/Science/295631_a_296960]
-
Frankfurt pe Main își merită și apelativul de Salon, este pentru că el oferă un spațiu ideal unor întîlniri, contactelor de afaceri, conversațiilor colegiale, amicale, dezbaterilor publice... Două momente de vîrf mi se pare că au marcat prestația României, în registru ,dialogic", în zilele tîrgului. Cel dintîi, lansarea volumului deja citat de poeme colaj al Hertei Müller, urmată de dezbaterea publică de către autoare și Horia Roman Patapievici, a problemei Securității comuniste, a avut parte de o largă audiență. Cel de-al doilea
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
Eu ă Acela și relația Eu ă Tu. „Viața ființei umane”, spune el, „nu se reduce la cercul verbelor tranzitive. Ea nu este alcătuită doar din activități care au un lucru drept obiect”. Dominației lui Acela, Buber Îi opune structura dialogică Eu ă Tu. Nu putem vorbi despre alteritatea lucrurilor care țin de Acela, nici măcar atunci când evocăm o stare psihologică, o intenționalitate: eu simt, eu vreau, eu Îmi reprezint asta sau aia. În acest sens, relația Eu ă Tu nu are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
rațională (aceasta ar fi o viziune situaționistă extremă, foarte greu de susținut). Căci comportamentele și atitudinile fiecăruia În cadrul unei interacțiuni sunt În parte corelate cu modelele culturale care există În fiecare. Procesul de identificare este un proces reciproc, de tip dialogic, care face posibilă existența „sentimentului de sine”, În sensul de auto-identificare: „Identificarea ș...ț cu celălalt sau ceilalți ș...ț permite socializarea anticipată și definirea de sine” (Gresle et alii, 1994, p. 173). Identificându-l pe Celălalt, ne identificăm pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
p. 5). În plus, există două lecturi posibile: una care cuprinde abordarea relațiilor interculturale Într-o concepție monologică, cea a societăților moderne cu tendințe universaliste, și alta care o Înscrie Într-o perspectivă plurilogică (sau, cum se spune mai des, dialogică), afirmând existența nu a unui univers, ci a mai multor pluriversuri (Esteva și Prakash, 1998). În spatele acestei schimbări de prefix uni/pluri stau de fapt o schimbare de optică și o tentativă de a scăpa de etnocentrism, această tendință a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
reprezentat de femei În rândul universitarilor, ca „lingvist” Într-o echipă de cercetare multidisciplinară, ca „belgian” când este În vizită În Franța și ca „european” atunci când traversează Atlanticul. Afirmarea de sine și recunoașterea celuilalt. Identitatea este prin Însăși esența ei dialogică, pentru că nu se poate construi decât prin dialogul cu celălalt. Ceea ce Înseamnă că afirmarea sa este indisociabilă de validarea pe care i-o acordă ă sau i-o refuză ă celălalt. Cu alte cuvinte, orice „imagine de sine” propusă de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de interlocuțiune? Nu ne aflăm, Împreună cu Habermas și Apel, În prezența unui formalism raționalist legat de primatul rațiunii teoretice? Așa cum subliniază Taguieff, „un spațiu populat de o pluralitate de opinii și de «prejudecăți» este locul În care se impune legătura dialogică Între oameni: retorica are ca domeniu legitim spațiul argumentației rezonabile, ireductibil la cel al demonstrației raționale conduse de constrângeri logice” (Taguieff, 1988, p. 455). Trebuie să facem așadar distincție Între exigența de universalitate, implicată În rațiunea practică, și universalitatea enunțurilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
interrogazione umană sia rădicata nell'abisso dell'insensatezza e quanto la creazione di significati che ci fanno amare la vită non possa ricondursi a presunti specialismi di impianto matematico. Rompere le rappresentazioni linguistiche oggi egemoni equivale a costruire un ponte dialogico tra îl cerchio altrimenti atrofizzato del linguaggio e la vită biologică, la formazione originaria delle sensazioni. Significa riattivare un circuito critico al cospetto della sottile violenza esercitata dalle forme di massificazione contemporanee, come quelle scaraventate nel vissuto quotidiano dalle tecniche
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
dalla citazione riportata, viene definită come quel che accomuna, avvicina "tutti gli esseri che sono nați, i viventi e i morți". 8 G. Falcicchio, I figli della festa, cît., p. 66. 9 S. Salmeri, Lezioni di pace. Ripensare la criticità dialogica attraverso îl contributo pedagogico di Aldo Capitini, Kore University Press, Leonforte (En), 2011, p. 25. 10 G. Falcicchio, I figli della festa, cît., p. 67. 11 A. Capitini, L'educazione è aperta. Antologia degli scritti pedagogici, a cură di G.
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
Telemaco. Genitori e figli dopo îl tramonto del Padre, Feltrinelli, Milano, 2013. Româno, Onofrio, La comunione reversiva. Una teoria del valore sociale per l'al di là del moderno, Carocci, Romă, 2008. Salmeri, Stefano, Lezioni di pace. Ripensare la criticità dialogica attraverso îl contributo pedagogico di Aldo Capitini, Kore University Press, Leonforte (En), 2011. Tronti, Mario, senza titolo, în ĂĂ. VV., Politica e Profezia. La prima scuote, la seconda squarcia, Nuova Iniziativa Editoriale, Romă, 2005 Voltaire, Dizionario filosofico, Newton, Romă, 1991
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
o văd ca pe un fenomen strict contemporan), aplicând teoriile despre carnaval ale lui Bahtin într-un mod care respinge opoziția binara dintre această și cultură înaltă, în momentul în care se confruntă cu hibriditatea și ambiguitatea istorică. Din perspectiva dialogicului bahtinian, cultura de masă dobândește o legitimitate similară cu aceea a carnavalului analizat de Bahtin în opera lui Rabelais. Într-un mod similar, Matei Călinescu, în Cinci fete ale modernității (1987), chiar dacă adopta o atitudine critică față de Kitsch (fenomen care
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
recent", fără lumen, totul e descentrat, descompus și sfâșiat sub domnia hazardului, filozofii diferenței și diferanței au avut motive să fie tentați a înlocui cosmosul cu haosul, determinând reacția decisivă a Părintelui Stăniloae care vede posibilă unitatea ontologică răsfrângându-se dialogic (Treimic) numai în lumea ca lumen, fiindcă în omul modern există totuși o tainică unitate cu natura și cu Dumnezeu (în el stăruie, arheal, unitatea spirituală în Duhul Sfânt, al Treimii"). Mai mult, în antropocentrismul creștin al Părintelui Stăniloae, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cultural creștin treimic care poate satisface nevoia noastră de desăvârșire spirituală. Theodor Codreanu nu uită să ne readucă aminte că toate marile nenorociri ce s-au abătut asupra Europei au venit "din trădarea creștinismului" care înseamnă în primul rând comunitate dialogică, înainte de a fi ontologică. Ceea ce reproșează gânditorul român modernismului, dar mai ales, postmodernismului, ar fi încetarea dialogului cu Divinitatea, într-o lume care treptat "și-a pierdut transparența", s-a opacizat. Acesta este motivul pentru care Theodor Codreanu adoptă modelului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ar fi încetarea dialogului cu Divinitatea, într-o lume care treptat "și-a pierdut transparența", s-a opacizat. Acesta este motivul pentru care Theodor Codreanu adoptă modelului propus de D. Stăniloae, construit pe trei niveluri ontologice (natură-om-Dumnezeu). Omul, ca ființă dialogică, are sentimentul comuniunii cu Divinitatea, pentru că are libertatea alegerii. Timpul i s-a dat omului ca șansă (...) cine înțelege timpul înțelege eternitatea lui Dumnezeu" (p. 21). Distanța dintre Triada creștină și Nimicul postmodernist este distanța dintre Iubire și Suferință. Că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
zării transdisciplinare a propriei personalități". Deloc întâmplător, unul dintre volumele sale, apărut aproape în același timp cu Teologia Dogmatică Ortodoxă, se numește Călătorie spre transparență (1977), ca semn dacă mai era nevoie al dialogului între om și Dumnezeu. Astfel, unitatea dialogică a lumii lumen "se împlinește în orizontul misterelor lumii cu afectivitate" (p. 243-244). Privind așa lucrurile, e de la sine înțeles că nu putem delimita rigid eseistica de literatura propriu-zisă a Svetlanei Paleologu-Matta, născută în 1928, la București, cu studii de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
p. 11); modelul tinde să urmărească dimensiunile contrastante ale teoriilor comunicării (figura 8): Figura 8. Adaptare după modelul lui Deetz privind studiile asupra comunicării organizaționale Astfel, se pot identifica patru perspective în ceea ce privește abordarea studiilor privind discursivitatea: normativă, interpretativă, critică și dialogică. Studiile normative tind să accepte organizațiile ca obiecte ce există în mod natural, deschise spre descriere, predicție și control. Studiile interpretative definesc organizația ca fiind un loc social, un tip special de comunitate care conține caracteristici importante, regăsite și în
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
acordat aici formelor de falsă conștiință, deformărilor sistematice ale comunicării, rutinelor care produc interese parțiale și țin oamenii departe de o înțelegere corectă a acționării în interesul propriu; un accent explicit este pus pe morală și etică în comunicare. Studiile dialogice (Deetz ne spune că a preferat termenul de dialogic celui de postmodern), ca și cele critice se focalizează pe asimetria și dominarea în luarea deciziilor în organizații, dar, în opoziție cu studiile critice, studiile dialogice se centrează mai degrabă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
comunicării, rutinelor care produc interese parțiale și țin oamenii departe de o înțelegere corectă a acționării în interesul propriu; un accent explicit este pus pe morală și etică în comunicare. Studiile dialogice (Deetz ne spune că a preferat termenul de dialogic celui de postmodern), ca și cele critice se focalizează pe asimetria și dominarea în luarea deciziilor în organizații, dar, în opoziție cu studiile critice, studiile dialogice se centrează mai degrabă pe procesele micropolitice privind natura puterii și a rezistenței. Dominația
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și etică în comunicare. Studiile dialogice (Deetz ne spune că a preferat termenul de dialogic celui de postmodern), ca și cele critice se focalizează pe asimetria și dominarea în luarea deciziilor în organizații, dar, în opoziție cu studiile critice, studiile dialogice se centrează mai degrabă pe procesele micropolitice privind natura puterii și a rezistenței. Dominația este văzută ca fiind un fluid, o dezvoltare situațională fără o origine fixă. Atât grupul, cât și personalitățile individuale nu pot fi văzute ca fiind fixe
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
degrabă pe procesele micropolitice privind natura puterii și a rezistenței. Dominația este văzută ca fiind un fluid, o dezvoltare situațională fără o origine fixă. Atât grupul, cât și personalitățile individuale nu pot fi văzute ca fiind fixe și unitare; studiile dialogice intenționează să surprindă astfel punctele ascunse care sunt responsabile de apariția rezistenței și a complexității. Câteva teme sunt urmărite cu precădere de către studiile dialogice: (1) centralitatea discursului - cu sublinerea limbajului ca sistem care este central în procesele de construcție socială
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Atât grupul, cât și personalitățile individuale nu pot fi văzute ca fiind fixe și unitare; studiile dialogice intenționează să surprindă astfel punctele ascunse care sunt responsabile de apariția rezistenței și a complexității. Câteva teme sunt urmărite cu precădere de către studiile dialogice: (1) centralitatea discursului - cu sublinerea limbajului ca sistem care este central în procesele de construcție socială; (2) fragmentarea identităților - demonstrată de problema autonomiei și autodeterminării individului ca origine a înțelesului; (3) critica filosofiei prezentului - focalizată pe indeterminarea obiectelor și natura
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și la care am mai făcut referire. De asemenea armonios, două perechi de personaje, Fred Vasilescu/Ladima și Emilia Răchitaru/ D., marchează cei doi poli extremi ai capacității de evoluție creatoare și au fost relaționate cu o intenție polemică și dialogică directă. Profităm de menționarea anterioară a termenului "statuie", pentru că favorizează atât o comparație pictură sculptură cât și o alta, între Doamna T. Emilia Ela. Astfel, într-o evaluare centrată pe criteriile mimesisului, pictura, prin folosirea culorilor și libertatea limbajului trupului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și mai bine creștinismul, într-o a treia rezoluție sintetică. A selecta un discurs din trei, a-l atribui, fără dovezi, lui Valla, a-l reduce pe filosof la discursul unuia din personajele sale îo modalitate de expunere asupra modului dialogic desigur, dar și un individ existent în carne și oase, reținut de starea civilă a epocii...) înseamnă a mutila opera și simultan, pe autorul ei. Despre plăcere susține în mod clar un hedonism creștin, sau chiar un creștinism hedonist care
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui M. Bahtin despre Dostoievski (1929). Cercetătorul rus și colaboratorul său V. N. Voloșinov foloseau termenul de dialogism pentru a defini relațiile dintre un anume enunț și enunțuri anterioare sau posterioare, fapt determinat de structura lor semantică și stilistică. Orientarea dialogică este "ținta firească a oricărui discurs [...]. Dar [...] solitarul Adam putea cu adevărat să evite această reorientare reciprocă în raport cu discursul celuilalt..."27. Din perspectiva pesimistă a lui La Bruyère: Totul a fost spus și am întârziat cu mai bine de șapte
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]