355 matches
-
în 25 decembrie 2014. Fisher a jucat alături de Sharon Horgan și actorul american de comedie Rob Delaney în sitcomul "Catastrophe", un serial de comedie în șase episoade, pentru canalul britanic Channel 4 Cartea de memorii a lui Fisher "The Princess Diarist", a apărut în noiembrie 2016. Cartea se bazează pe jurnalele pe care le-a ținut în timpul filmărilor la trilogia "Star Wars", la sfârșitul anilor '70 și începutul anilor '80. Fisher a confirmat în martie 2013 că va relua rolul Prințesa
Carrie Fisher () [Corola-website/Science/337358_a_338687]
-
avea o relație cu un bărbat. Deși Fisher l-a descris pe Lourd în interviuri ca fiind cel de-al doilea soț al ei, ea și Lourd nu au fost niciodată căsătoriți legal. În autobiografia ei din 2016, "The Princess Diarist", Fisher a scris că a avut o aventură de 3 luni cu Harrison Ford, în 1976, în timpul filmărilor la "Star Wars". Fisher a avut o relație apropiată cu cântărețul James Blunt. În timp ce lucra la albumul "Back to Bedlam" din 2003
Carrie Fisher () [Corola-website/Science/337358_a_338687]
-
Dumnezeu". A fost crescută în spiritul protestantismului,dar a participat de multe ori și la sevicii religioase evreiești (tatăl ei fiind evreu), alături de prieteni evrei ortodocși. După ce Fisher și-a încheiat turneul european în care își prezenta cartea "The Princess Diarist", în data de 23 decembrie 2016 s-a urcat la bordul unei curse a companiei United Airlines pe aeroportul din Londra. Cu 15 minute înainte ca avionul să aterizeze pe aeroportul internațional din Los Angeles i s-a făcut rău
Carrie Fisher () [Corola-website/Science/337358_a_338687]
-
pentru că tomul iese în mod evident din sfera memorialisticii clasice prin concepție și prin compoziție. În primul rând, profesorul de estetică evită (la fel ca Marino, de pildă, în jurnalele lui de călătorie, ridicate la rangul de „turism intelectual”) specia diaristă strict subiectivă, în încercarea de a depune mărturie cât mai exactă. De aceea, cine va căuta în cartea lui vreo profesiune de credință intimă sau expunerea vreunui conflict interior - am impresia că ele nici nu stau în firea marxistului relativist
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
în istoria umanității, precedat și urmat de replici de mai mică sau mai mare amploare), în acest al IV-lea tom, istoria pare a-și fi revenit oarecum în matcă. Scena politică nu mai ocupă un loc privilegiat în însemnările diaristei, cultura își reintră în drepturi (sînt comentate mai pe scurt sau mai pe larg, dar întotdeauna cu enunțarea unei judecăți de valoare, filme, spectacole, talk-show-uri, idei din presa franceză sau românească și, mai ales, cărți scoase și trimise ei de
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
o neașteptată competență cîmpenească. Sub unghi livresc, însemnările sunt așternute cu gîndul revenirii asupra lor, în vederea cizelării pînă la expresia dorită. Pandrea nu a mai apucat s-o facă, rudimentele rămase fiind schițe preliminare, „borhot” în jargonul lui, asupra căruia diaristul își mărturisește dorința să nu fie tipărit: „Rog a nu se publica nimic din borhot.” (p. 36) Nadia Marcu-Pandrea nu i-a ascultat dorința și bine a făcut, redînd în formă intactă un laborator de notițe care, așa fugare și
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
drept prostituată de lux și, în fine, indulgența surprinzătoare față de Nae Ionescu, pe care îl avusese patru ani profesor la liceul de la Mînăstirea Dealu, profesor pe care îl evocă în lumini de-a dreptul nostalgice. În rest, pana surescitată a diaristului face ca volumul să fie pătruns de o atmosferă grea, de promiscuitate generală, viața bucureșteană aducînd cu o fojgăială de figuri imorale, respirînd un aer de lupanar și emanînd un miros de oficină. Femeile au în genere petulența curvelor, iar
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
consemnează moartea lui Nae Ionescu. Descrie înmormântarea cu lume foarte multă, sicriul fiind purtat de zece bărbați în frunte cu Mircea Eliade, care îi fusese discipol apropiat și asistent la catedră. Ca mai toți scriitorii epocii, de formație literară franceză, diaristul intră în corespondență cu Henri de Monthérland, care îi trimite cărți cu dedicație. Era în mare admirație pentru Malraux, caracterizat ca ,o inteligență fascinantă, poate cel mai pătrunzător spirit care există de la 1920 încoace". în volumul următor, Uraganul istoriei, cu
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
caracterizat ca ,o inteligență fascinantă, poate cel mai pătrunzător spirit care există de la 1920 încoace". în volumul următor, Uraganul istoriei, cu mici excepții, jurnalul se transformă într-unul politic. Evenimentele sumbre care anunțau războiul sunt urmărite aproape zi de zi. Diaristul înregistrează revoltat ocuparea Cehoslovaciei de către Hitler în 1938, invadarea Poloniei la 1 septembrie 1939 (când începe de fapt al Doilea Război Mondial), înfrângerea ei însemnând victoria nazismului, care se apropie de noi, ,:ceea ce face ca populația evreiască în special să
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
duce lumea în prăpastie. De asemeni, e convins de prăbușirea Axei (inițial, Germania, Italia, Japonia): Un sistem clădit pe brutalitate și tiranie nu poate să dureze". Ca unul care se formase ca intelectual sub influența mult benefică a culturii franceze, diaristul e îndurerat la 21 mai 1940 de înfrângerea iminentă a Franței de către Hitler. Catastrofa o resimte ca pe una personală. , Dacă Franța moare, unul din cei doi sori la lumina cărora a înflorit și s-a dezvoltat existența mea, s-
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
a stins". Drama Franței e a umanității întregi". Pericle Martinescu face acum elogiul libertății amenințate; , Fără libertate e tot una cu a nu fi". Când ne este răpită Basarabia în vara aceluiași an 1940, ,un an rău în toate privințele", diaristul e atât de îndurerat, încât ,parcă ni se amputează un braț". La fel, când este ,cedat" nordul Ardealului. El e revoltat (și nu numai el) de reacția pasivă a guvernanților români, care au acceptat condițiile ,arbitrajului" (de la Viena). Nu trebuia
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
Jilava, a lui N. Iorga și V. Madgearu. ,Legionarii împușcă pe toate cărările", observă Pericle Martinescu. Peste tot sunt arborate imense drapele verzi. , N-ar fi exclus ca tricolorul de până acum să fie înlocuit cu un drapel verde". Antilegionar, diaristul denunță fanatismul orb și cultul violenței, distrugerea valorii ideilor, limitarea drastică a libertății pe care le instaurează oamenii lui Horia Sima. Sunt puși pe jafuri și pe căpătuială, dispunând de viața și avutul oamenilor ,fie că sunt evrei sau români
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
destin de scriitor, nici dizidență de sertar și nici, în fine, dorința de a publica vreodată acest jurnal. Un lucru pe care trebuie să-l credem pe cuvînt și să nu considerăm vreodată că ar fi aici un artificiu de diarist, pentru că de orice poate fi bănuită Tia Șerbănescu, dar de cochetărie în nici un caz. Ca Spirache în Titanic vals, această scriitoare strigă: "nu mă publicați". Rolul editorului e imens și informația că jurnalul a apărut la insistențele Adinei Kenereș spune
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
-ți prezint un prieten, spuse Francisco. Gianluca Fontanelli, de meserie... mă rog, nu știu exact ce meserie are, una În care se scrie și se scot foi din acelea pe care le vezi afișate În piețele publice... un fel de diarist. De la diario, nu? - Înțeleg. Toate proiectele prind viață. Un canal de informații prin diario... - Întocmai. Dogele Însuși a aprobat plecarea lui Gianluca spre țările din estul Europei, spre a trimite vești despre cele ce se văd cu ochiul liber. Caravana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
anului care s-a Încheiat. Mă pomenesc, iată, preocupat de soarta unor țări și a unor oameni despre care, cu doar câteva luni În urmă, nu știam mai nimic. Meseria de „scriitor de diario”(cum s-ar putea numi, de „diarist”?) m-a dus În țara voievodului Ștefan Mușatin și a căpitanului Cosmin Oană. Despre ultimul auzisem lucruri extraordinare, printre care acela că ar fi fost prima spadă a Veneției, Într-o epocă În care sute de condotieri Își dispută acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și Marea Neagră. Corabia care a ajuns la Istanbul cu un detașament de Apărători și a reușit să scape de acolo În plină bătălie navală. Corabia comandată de cel mai bun căpitan de vas al măriei sale Ștefan. Simțurile mele de vechi „diarist” s-au trezit imediat. Eram călare pe un subiect pe care nu-l văzusem până atunci. Pot afla și eu despre ce căpitan e vorba? Cum despre ce căpitan, s-au crucit pescarii, despre căpitanul Morovan, bineînțeles! Am Înlemnit. Firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
zile goale, „istorice” sau zadarnice. Meditația politică interferează cu aceea morală și intelectuală; în aceeași zi se consemnează, spre pildă, uciderea lui Armand Călinescu, o supărare a lui P. P. Panaitescu, apariția unui roman care i-a plăcut ori nu diaristului, se vorbește despre mișcarea legionară, despre oreionul cutărui nepot ș.a. Jurnalul lasă impresia unui puzzle uriaș, supus continuu agregării și dezagregării. În pragul senectuții autorul asistă aparent detașat la ce se petrece în juru-i, cu grija de a adăposti de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289379_a_290708]
-
respins versiunea inițială a volumului Atelierele (1980-1984), apărut abia în 1990. Dar, deși configurația cărții este oarecum circumstanțială (o dovedesc poeme ca Ramură de măslin, Definiție sau Anul acesta cireșele), Aripa secretă nu e o scriere oarecare de vreme ce situația micii diariste constituie pentru poetă prilejul unei identificări explicite. Toate temele definitorii pentru M. - condiția poetului, tumultul istoriei, moartea, cruzimea și violența, solitudinea insurmontabilă etc. - se întâlnesc în aceste versuri sub forma notației organice, a reveriei funebre și a confesiunii jugulate: „Tenebroasele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
meteorologice, bibliografii, bilanțuri, liste de bucate sau fișe medicale, pentru a transfigura aceste exerciții prozaice în experiențe autoformative. Dublând în permanență planul înregistrării seci cu acela reflexiv, oprindu-se asupra emoțiilor estetice, ca și asupra detaliilor prozaice de viață cotidiană, diaristul reține atmosfera de efervescență spirituală a dezbaterilor de idei dintre membrii Școlii de la Târgoviște, consemnează de pe poziții de inaderență organică ecoul negativ al inițiativelor regimului comunist asupra traiului zilnic, își expune proiectele și își dezvăluie șantierul de creație, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
încredere în propria vocație, noi posibilități de expresie și de supunere a sensibilității la rigorile formei literare, reconstituind astfel elementele definitorii ale unei existențe dominate de imperativul artistic. Deși temele rămân oarecum aceleași, în Prizonier al provizoratului. Jurnal. 1957-1970 (2002) diaristul privilegiază reflexul interior al întâmplărilor. Nu lipsesc totuși notele de lectură, reproducerea unor citate (spre exemplu, din jurnalul lui Delacroix), sunt consemnate scene cotidiene, unele grotești, sau se fac referiri la realitatea socială și literară. Viața pare că aparține unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
ci tot eseuri - referitoare la scriitori români, în majoritate contemporani. Repartizate în trei secțiuni, ele vizează prozatori (Dumitru Țepeneag, Nicolae Breban, Ioan Lăcustă ș. a.), dramaturgi (de la Camil Petrescu și Ion Minulescu la Marin Sorescu și Vlad Zografi) și critici, eseiști, diariști (Nicolae Balotă, Arșavir Acterian, Ion Vartic, Vasile Popovici, Șerban Foarță). SCRIERI: Antimemoriile lui Grobei. Eseu monografic despre opera lui Nicolae Breban, pref. Irina Petraș, București, 1997; Ionesco. Anti-lumea unui sceptic, Pitești, 2002; Ficțiune și teatralitate, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Nicolae Breban
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]
-
aforismelor, panseurilor, schimbului epistolar. Personajul autorului este introdus prin jurnalul pe care îl ține și care nu e decât un pretext narativ pentru crearea unui spațiu în care să se întâlnească episodic „realitatea” autorului din carte cu „realitatea” pe care diaristul o scrie și față de care, de la un punct încolo, își pierde interesul: „Astăzi mi-au telefonat de la Biblioteca Academiei și m-au anunțat că în niște in-folii din sec. al XIV, recent achiziționate, cercetătorii au dibuit subsoluri masive privitoare la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
subterană care devenise țara, această diaristică propune cea mai densă reprezentare comunitară cotidiană din „deceniul satanic”2. Cum, Însă, În termenii Gabrielei Adameșteanu, „la acea vreme, «cotidianul» intrase deja În zona interzisă”3, consemnarea realității imediate era primejdioasă. Dacă unii diariști și-au luat măsuri de prevedere, punându-și la adăpost caietele, alții au plătit pentru ușurința cu care le-au păstrat. Este cazul Tiei Șerbănescu, căreia, În 1988, i se confiscă pe aeroport, la plecarea din țară Într-o vizită
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care îl cunoaștem noi. Numai experimentând totul putem cunoaște viața întreagă, putem ajunge oameni concreți, acest lucru nefiind același cu timpul concret, prin care se înțelege de obicei a păstra totul, dar în același timp a renunța la tot. Scriitura diaristă este, pentru Eliade, autentică pentru că în ea se regăsește o anumită sete ontologică. "Jurnalul, însemnările intime, notele foarte importante, conțin atâta sete de veșnicie"112. Eliade, spre deosebire de alții, refuză deznădejdea și angoasa, pe care el însuși le consideră ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
propoziții lauda spiritului care în detenție găsește o justificare pentru a supraviețui și pentru a nu se umili. Spiritul care ajunge fie la conceptele filosofiei, fie la „credințoșenie”, după o formulă a lui S. Grațiat, se grăbește să desăvârșească Botezul (diaristul îl scrie totdeauna cu majusculă) prin „mirungere” la schitul Darvari, unde primește din mâinile preotului Gheorghe Teodorescu sfânta împărtășanie. Duce de atunci o viață creștină, conform regulilor stabilite de Biserică. Despre viața lui în pușcărie circulă multe istorii, cele mai multe, probabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]