49 matches
-
diasistem având printre componente latina vorbită și, în cadrul acesteia, latina vorbită cultă și latina vorbită populară. De asemenea, lingvistul belgian Jean-Marie Klinkenberg, studiind limbile romanice vestice, vorbește despre o limbă-diasistem "oïl" și o limbă-diasistem "oc". În sociolingvistică există ideea că diasistemul unei limbi este ansamblul tuturor varietăților sale, în funcție de cinci dimensiuni: timp (varietăți diacronice, adică etapele istoriei sale), spațiu (varietăți regionale), grup social (varietăți sociale, sociolecte), context (varietăți situaționale sau stilistice) și sex (varietăți diagenice). În dialectologia actuală, noțiunea de diasistem
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
diasistemul unei limbi este ansamblul tuturor varietăților sale, în funcție de cinci dimensiuni: timp (varietăți diacronice, adică etapele istoriei sale), spațiu (varietăți regionale), grup social (varietăți sociale, sociolecte), context (varietăți situaționale sau stilistice) și sex (varietăți diagenice). În dialectologia actuală, noțiunea de diasistem s-a extins și dincolo de limitele unei limbi "ausbau" sau standard, putând cuprinde mai multe asemenea limbi care, din punctul de vedere al lingvisticii comparative, formează o singură limbă "abstand". Exemple de diasisteme formate din limbi standard:
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
varietăți diagenice). În dialectologia actuală, noțiunea de diasistem s-a extins și dincolo de limitele unei limbi "ausbau" sau standard, putând cuprinde mai multe asemenea limbi care, din punctul de vedere al lingvisticii comparative, formează o singură limbă "abstand". Exemple de diasisteme formate din limbi standard:
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
germană și olandeză care fac parte din punctul de vedere al lingvisticii comparative din continuumul germanic de vest, și pentru care s-au elaborat varietăți standard în urma despărțirii în state aparte. Cazurile de acest fel sunt relativ numeroase (vezi articolul Diasistem). Există limbi "abstand" care sunt numite policentrice, dat fiind că în cadrul lor există mai multe standarde. Unele din acestea sunt ale mai multor națiuni care au conștiința faptului că au aceeași limbă, pentru care folosesc o singură denumire. Este cazul
Limbă standard () [Corola-website/Science/304982_a_306311]
-
din 1992, care prevedea că limba oficială a republicii este sârbă, aduc ca argument principal dreptul fiecărei națiuni de a-si avea limba proprie, sprijinindu-se pe exemplele limbilor croată și bosniacă. Ei nu neagă apartenența limbii muntenegrene la acelasi diasistem slav de centru-sud că și celelalte trei limbi din acestă, dar cer că limba lor să se numească oficial muntenegreană. Principalul susținător al ideii de limbă muntenegreană a fost profesorul Vojislav P. Nikčević, de la Universitatea din Nikšić, care a dezvoltat
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
Sandžakului. Standardul muntenegrean are nu numai trăsături comune cu toate celelalte trei standarde, ci și unele comune numai cu cel croat, și altele comune numai cu cel sârbesc. Standardul limbii muntenegrene conține majoritatea trăsăturilor fonologice din standardele celorlalte limbi din diasistem (vezi Limba croată și Limba sârbă). Pe lângă acestea normează pronunțarea (i)jekaviană, care este standard și în croată, precum și câteva trăsături proprii numai muntenegrenei. Este normata o palatalizare provocată de pronunțarea jekaviană. Această produce două consoane specifice, rezultate din palatalizarea
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
necesar, de exemplu pe hărți, pot fi scrise împreună și fonetic, si ca în limba de origine, dacă aceasta folosește alfabetul latin sau pe cel chirilic. Morfologia și sintaxa limbii muntenegrene standard are doar câteva particularități față de standardele din restul diasistemului (vezi Limba sârbă. Gramatică). Unele forme specifice decurg din frecvență mai mare în muntenegreană a grupului "ije". Prin urmare, ca forme negative de indicativ prezent ale verbului "biți" „a fi” sunt normate numai formele cu "ije": "nijesam" ( și "nisam") „(eu
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
dar nu și în registrul curent sau în limbajul administrativ și în cel publicistic. Astfel: Unele conjuncții folosite în literatura muntenegreană veche s-au păstrat numai în registrul familiar de astăzi: Lexicul muntenegrean nu diferă în esență de cel al diasistemului în general. Totuși sunt destul de multe cuvinte diferite. Exemple de cuvinte de aceeasi origine, dar cu forma diferită de cele din sârbă și croată: Exemple de cuvinte diferite, cu același sens în muntenegreană, sârbă și croată: Și forma în care
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
sârbocroată” sau „croatosârbă”, folosit de lingviști în epoca fostei Iugoslavii și de oficialitățile acestei țări pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni. Acest termen împrumutat din dialectologie poate fi considerat din două puncte de vedere: Componentele diasistemului sunt considerate din două puncte de vedere. 1. În general se iau în seamă trei dialecte desemnate prin forma pronumelui interogativ referitor la subiectul nume de lucru (în română, „ce”): "što/šta", "kaj" și "ča": Unii lingviști consideră un dialect
Diasistemul slav de centru-sud () [Corola-website/Science/306100_a_307429]
-
ca și cum ar fi fost beat”. În limba maghiară, valorile imperativului și ale conjunctivului sunt exprimate de o singură formă modala, numită în general „imperativ”, acesta având toate formele personale. Există totuși autori care numesc acest mod conjunctiv-imperativ. În limbile din diasistemul slav de centru-sud, valorile conjunctivului sunt exprimate de prezentul indicativului cu conjuncția "da" corespunzătoare lui "să", în gramaticile lor nefiind luat în seamă un mod conjunctiv. Standardul limbii croate prezintă o preferință pentru infinitiv în exprimarea acțiunilor subordonate care au
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
articol „Aktionsart”, iar Crystal 2008 menționează modul de acțiune la articolul „Aspect”. Având în vedere caracteristicile limbii engleze, aceste aspecte sunt exprimate de exemplele date mai ales prin sensul lor lexical, eventual împreună cu contextul lor: Printre gramaticile limbilor standard din diasistemul slav de centru-sud sunt unele care iau în seamă numai aspecte și subcategorii ale acestora, pe care altele le consideră moduri de acțiune, acestea din urmă distingând aspectele de modurile de acțiune. Lingvistul sârb Ivan Klajn (Klajn 2005) și "Gramatika
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
sud vorbită de toți locuitorii Bosniei și au fost folosite cu întreruperi până la standardizarea limbii sârbocroate, după care s-a considerat că și bosniacii musulmani vorbesc această limbă. Ei nu neagă faptul că bosniacii, sârbii și croații au în comun diasistemul slav de centru-sud, dar sârbii îl numesc „limba sârbă”, iar croații „limba croată”, existând standarde aparte pentru acestea. De aceea, un alt argument al bosniacilor este că, nefiind nici sârbi, nici croați, și ei au dreptul să-și numească limba
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
limba engleză, care formează adverbe din adjective, de exemplu "quickly" „repede”, "approximately" „(în mod) aproximativ”. În lingvistica limbii franceze se poate găsi de asemenea, în legătură cu derivarea, ideea opoziției dintre o „morfologie lexicală” și o „morfologie gramaticală”. În lingvistica limbilor din diasistemul slav de centru-sud, formarea cuvintelor este inclusă în gramatică, făcând obiectul unei părți de rang egal cu morfologia în sens gramatical și cu sintaxa. În lingvistica limbii maghiare sunt lucrări, de exemplu Kiefer (coord.) 2006, în care derivarea, în cadrul formării
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
cele mai multe au fost prepoziții numai în latină. În prezent este și prepoziție, și prefix bunăoară cel provenit din latinescul "in-": "în" + "groapă" + "-a" → "a îngropa", "en" + "fermer" „a închide” (de exemplu ușa) → "enfermer" „a închide” (în ceva). În limbile din diasistemul slav de centru-sud sunt mai multe care au ambele funcții: "iz" „din” + "baciti" „a arunca” → "izbaciti" „a arunca afară”, "od" „de la” + "maknuti" „a deplasa” → "odmaknuti" „a îndepărta” Și în acestea sunt prefixe împrumutate, ex. "ultrazvuk" „ultrasunet”. Afixe productive sunt cele
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
Aromâna, vorbită de aromâni, face parte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice răsăritene, alături de română, meglenoromână și istroromână. Există discuții între lingviști asupra statutului de limbă (dintre cele patru ale diasistemului romanic de est) sau de dialect (în cazul că diasistemul romanic de est este socotit o singură limbă, denumită „română”, în care caz limba română este denumită „dialectul dacoromân”). Toți însă împărtășesc, precum Matilda Caragiu Marioțeanu, opinia generală potrivit căreia
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
vorbită de aromâni, face parte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice răsăritene, alături de română, meglenoromână și istroromână. Există discuții între lingviști asupra statutului de limbă (dintre cele patru ale diasistemului romanic de est) sau de dialect (în cazul că diasistemul romanic de est este socotit o singură limbă, denumită „română”, în care caz limba română este denumită „dialectul dacoromân”). Toți însă împărtășesc, precum Matilda Caragiu Marioțeanu, opinia generală potrivit căreia aromâna provine din protoromână (limba est-romanică comună veche). Există de
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
desinențe zero, pentru a indica persoana verbului. Astfel este de exemplu limba română, în care acest lucru este valabil pentru toate modurile personale, la toate timpurile, în afară de perfectul conjunctiv. Aceeași trăsătură o au și limbile slave, de exemplu cele din diasistemul slav de centru-sud (sârba, croata etc.), sau limba maghiară. În alte limbi, formele personale ale verbelor au evoluat scurtându-se, astfel încât numărul desinențelor s-a redus și au apărut riscuri de confuzie între persoane. În limba franceză, de exemplu, sunt
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
în altele ca clase de pronume aparte. În gramatici ale limbii române se consideră o clasă aparte cea a pronumelor negative. În gramatici ale limbii franceze însă, acestea sunt incluse printre cele nehotărâte, la fel ca și în gramatici ale diasistemului slav de centru-sud și ale limbii maghiare. În gramatici ale acestei limbi intră în aceeași clasă pronumele nehotărâte și cele numite generale (ex. "valamennyi" „toți, toate”), fără ca acestea din urmă să fie considerate o subclasă a primelor. În mai multe
Pronume nehotărât () [Corola-website/Science/316315_a_317644]
-
considerate parte de vorbire aparte, eventual împreună cu modalizatorii, este tot atât de complexă ca și cea a delimitării lor, ceea ce se vede din propunerile diverse ale lingviștilor. În gramatici ale limbii germane se găsesc ca subclase: În gramatici ale limbilor standard din diasistemul slav de centru-sud (sârbă, croată, muntenegreană), unele categorii de particule sunt luate în seamă de mai mulți autorii, dar sunt și categorii considerate numai de unul sau altul din ei. Categorii de particule: Barić 1997 și Klajn 2005 includ printre
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
să fie studiate mai profund de către lingviști ruși și germani, în urma unei orientări tot mai pragmatice în lingvistică. Particula în general este tratată ca o parte de vorbire aparte în gramatici ale unor limbi ca germana, maghiara sau cele din diasistemul slav de centru-sud (sârbă, croată etc.), iar particula modală este prezentă ca o subclasă a particulei în unele gramatici. În gramatici uzuale ale limbii franceze sau ale limbii române nu se operează cu această noțiune. Totuși, unii lingviști francezi se
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
el!" „Las’ să zboare!”. Altă particulă, "lám", provine de la verbul "lássam" „să văd”: Lám, hát mégis eljött" „Uite că a venit totuși”. În fine, există și particule modale cărora nu li se cunoaște corespondent în altă clasă. Astfel este, în diasistemul slav de centru-sud, particula interogativă "li", moștenită din limba proto-slavă. Lingvista maghiară Nóra Kugler clasifică particulele modale, pe care le numește modal-pragmatice, în două subclase. Particulele din ambele se caracterizează prin faptul că nu reprezintă realități, prin urmare, deși pot
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
Géza a nimerit în cercul interior” este un modalizator, cuvânt fără funcție sintactică în propoziție, însă cu funcție modală, aceea de a exprima certitudinea vorbitorului despre ceea ce afirmă. În unele gramatici ale altor limbi, de exemplu ale limbilor standard din diasistemul slav de centru-sud (sârbă, croată, muntenegreană), se consideră parte de vorbire aparte particula, în care este inclus într-un fel sau altul și modalizatorul. Uneori apare ca o subclasă a particulelor, de exemplu la Čirgić 2010, cu denumirea de particulă
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
referindu-se într-adevăr la prezent numai când verbul exprimă o stare sau o acțiune în desfășurare. Și în română forma de prezent poate avea valoare de viitor sau de trecut (vezi mai jos), de asemenea și în limbile din diasistemul slav de centru-sud. Există și forme verbale temporale echivalente din punct de vedere gramatical, care diferă numai prin registrul de limbă în care sunt folosite. Este cazul, de exemplu în română, al formelor de viitor: "am să adun / o să adun
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
în engleză este "I wish I knew", unde verbul are forma de "past-tense" „timpul trecut”, dar exprimă o acțiune dorită în prezent. Categoria gramaticală a timpului este legată de cea a aspectului. De pildă în limbi slave, precum cele din diasistemul slav de centru-sud, în care aspectul este o categorie gramaticală sistematic exprimată mai ales prin afixe care formează perechi de verbe, unul de aspect imperfectif, celălalt perfectiv, există unele restricții de asociere a timpului cu aspectul. Astfel, un verb perfectiv
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]