173 matches
-
lui Decebal... Se-ndure Părintele din ceruri și-l ducă pân la capăt. Cu steaua mea deodată de-acuma pot să scapăt În noaptea asfințirii... [SAS] Vorbește într-aiurea, Ce lucru mare cumcă de-un corn sună pădurea! DRA[GUL] Diata dă-mi-o, [vere], s-o iscălesc în grabă, Să-i pun pecete... mâna acum de tot mi-i slabă. {EminescuOpVIII 86} [SAS] (o scoate cu spaimă) Nu-i iscălită? Nu sânt peceți pe dînsa?... Iute! [DRAGUL] Ce vrei tu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Doamne, de credeți cumcă Mihnea Nu-i sluga cea din urmă și făr-de nici o treabă Din ai Măriei Tale... De credeți cumcă ochiu-i Setos [e] de mărire, că n-a cunoscut bine Supunerea că este a lui firească haină, Rupeți diata asta... Căci greutatea ei Pe umărul meu cade și toat-a lui tărie {EminescuOpVIII 129} A fost până acuma credința ce stăpânul O pune-n al meu suflet... ROMAN Mă tem, hatmane, tare Ca tu *, făcând sprâncene, să-ți scoți odată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se-ndreaptă urechilor străine: Parcă-mprejur acuma vorbiți o altă limbă Și alte obiceiuri și alte fețe văd... Din sfetnicii lui Iuga nu văd eu pe niciunul, I-a stinsu-i Mihnea Sânger, căci ei fusese martori Când s-au citit diata lui Iuga voievod... Ce mai cat eu în lume? Ce înțeles mai am? Menirea e-mplinită și veacul meu se trece, De pe-umăru-[m]i ursita * pe-a celui care vine, Pe Bogdan-Dragoș [trece]. Mi-am împlinit menirea... Tronul, pe care
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se repează. Dar tocmai pentru că Noi eram acolo... fiul Nostru... E! nu-mi mai vorbi de el. De-atunci stă închis intr-o tainiță de la Pobrata și acolo va sta până vom închide ochii. Azi punem să se dea citire diatei Noastre și așa va fi. [SCENA II] (zgomot de mase afară) Ura! ALEXANDRU] Cine-i, cine-i? (un șoimar intră) ALEX[ANDRU] Ce zgomot se aude? ȘOIMARUL Măria Ta, o minune s-a întîmplat. Azi, adunată fiind împrejurul castelului domnesc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tine, astfel nu știu nimic din ce-mă-ntrebi. E o prorocie vulturul acela, o prorocie pusă la cale de inima mea de mamă. În inima mea s-ascunde viitorul lui. (intră Direptatea) [SCENA III] CIURBĂ Azi are să citească Vodă diata, măi Dămăcuș, în care zice așa, că Ilie Vodă rămâne moșnean, zice, și de Ștefan Vodă nici vorbă. DĂMĂCUȘ Vodă face, Vodă desface. Îmi îmblă mie vulturul de azi dimineață prin cap... CIURBĂ Nu te pune-n cârd, bre, cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
deja. Condițiile de eroziune sunt discutate de Aristotel pe larg în cartea a V-a a Politicii. Conflictul (he stasis) care stă la baza inițierii unui proces de schimbare (he metabole) se produce peste tot (panthou) din cauza lipsei de egalitate (diato anison) proporționale. Dincolo de acest principiu al lipsei de egalitate, schimbarea, care nu este întotdeauna un declin, după cum arată Aristotel, se produce fiind propulsată și de anumite habitudini sociale: câștigul și onoarea, frica, dezvoltarea disproporționată a unui nivel social, intrigile, neglijența
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
rău” ale asinului ce l-a purtat pe Hristos, a „cântării” Pământului sau a „glasului” Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul. Alături stă pietatea însoțită de simț gospodăresc a omului de rând (sursa de inspirație pare să fi fost „diata” lui Anton Pann), pentru ca să vină la rând sfâșierea modernă, alternând negațiile, „demistificările”, anxietățile și freneticele elanuri, aici modele fiind (după cum remarca Mircea Vulcănescu) Mihai Eminescu, Vasile Pârvan și îndeosebi Tudor Arghezi. Inegal în plan estetic, mizând prea mult pe efectul
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
era încă acolo) într-un an pe care nu-l știm. în anii 40 ai veacului al XVIII-lea se afla în cercul Cantacuzinilor peregrini și în 1740 (an în care a murit Doamna Păuna), scria, în românește, la Brașov, diata energicei Doamne Păuna, văduva lui Ștefan Cantacuzino. „Paraflază”, însă, testamentul în italiană: „La presente scriitura, ossia testamento, dettata mi dalla metta signora principesa, l’ho scritto io, Vladislav di Malaesco”. Văduva își dicta testamentul și parcă îi auzim glasul poruncitor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ai morții - „mort după...” - respectivelor persoane), nu pentru că numărul prevăzătorilor n-ar fi fost consistent, ci fiindcă, între altele, până prin secolul al XVII-lea, vechile reguli înscrise într-un „codice” al obiceiurilor rezolvau această chestiune. Redactând niște „înscrisuri” (numite și „diate”, dar adesea și „zapise”), diferite nu doar în funcție de destinatari, ci și de obișnuința „scriitorilor” (foarte rar astfel de texte sunt olografe; frecvent ele sunt puse pe hârtie de preoți, [„Și am scris eu, popa Dragomir ot Cozleci, luna septemvrie, 18
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
doar în funcție de destinatari, ci și de obișnuința „scriitorilor” (foarte rar astfel de texte sunt olografe; frecvent ele sunt puse pe hârtie de preoți, [„Și am scris eu, popa Dragomir ot Cozleci, luna septemvrie, 18 dni, leat 7167” - aflăm către sfârșitul diatei din 1658 a vornicului Iordache; ori: „Și am scris eu, popa Petriman. Și pentru credința am pus și pecétea și iscola mai jos” - declara cel care consemnase ultimele dorințe, în 1661, ale cămărașului Sima] care puteau cumula și funcția de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
instituție ocrotitoare (constatând absența lui invocatio până și din formularul propus de Antim Ivireanul, Violeta Barbu socotește că această lipsă este „simptomatică pentru gradul superficial de religiozitate a societății românești...”) - și să cugete asupra incertitudinii sfârșitului vieții (o codificare a diatelor a apărut la noi abia în 1714, când mitropolitul Antim Ivireanul a publicat cărțulia Capete de poruncă la toată ceata bisericească, pentru ca să păzească fieștecarele din preoți și din diaconi, deplina și cu cinste, datoriia hotarului său..., în care al doilea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și de pamenți”. în testamentul scris în 1663 - pus pe hârtie cu mâna lui, înaintea fatidicei luni decembrie, în limba greacă -, marele postelnic Constantin Cantacuzino (care nu uită să așeze semnul crucii [crizmonul] înaintea textului ce începe - la fel ca diata fostului Domn Radu Șerban, alcătuită în anul 1620 la Viena - cu o invocatio: „în slava Tatălui și a Fiului și a Duhului Sfântului Duh, a uni[i] dumnizeiri și împărății și într-unul Domnul Iisus Hristos...”, cu obligatoriul gând despre
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trăit aicea viiață trecătoare”). Cât timp aceasta va fi în viață (deci, dreptul de uzufruct). „Și după moarte soți[i] mele, Elinii - impune bătrânul postelnic o rezolvare (și o sprijină cu o amenințare formulată de la început - de altfel, la sfârșitul diatei, blestemul lipsește: „Și oricare-m fecior nu o va asculta, să-l bată mânia lui Dumnezeu și blestemul meu”) pe palierul modalității juridice a „înfrățirii” (vezi și mai jos în această carte) -, să-l stăpânească feciorii noștri, Drăghici, Șerban, Costandin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
toate nevoili și la vréme de boală și de moarte, ea m-a căutat”) motivează gesturile testatorilor de a lăsa nevestelor lor - prin testamente pe care Pierre Chanu le-a numit „documente pentru salvarea sufletului sub privirea morții”, deși în diatele românești din Veacul de Mijloc nu prea transpare acea „teologie a sufletului” și preocuparea celui ce se pregătea să treacă „dincolo” pentru locul ce va fi ocupat de sufletul său după Judecata de Apoi - stăpânirea tuturor bunurilor (deși pravila nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
târziu, la 8 iunie 1580, Mihnea Turcitul întărea („am văzut Domnia Mea și am citit și cartea răposatului părinte al Domniei Mele la Alexandru voievod”) ocinile și vecinii jupâniței Neaga, văduva armașului Danciul, lăsați ei (în Ciocorăști și Văcărești) prin diată de soțul ei („ocinile și vecinii din Cocorăști și din Văcărești și casele și viile câte sunt și toate averile și sculele și țiganii care-i va avea bărbatul ei, Danciul”, „pentru că i le-a dat Dansiul însuși înainte de moartea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Preda; să stea Grăjdana în casă cu fiul lui Buzinca, Papa, cât va vrea, nimeni să n-o scoată din casă” și, la fel, nimeni să n-o deposedeze de bijuteriile și veșmintele primite de la soț. Câteodată bărbații ce alcătuiau diate puneau condiții. Soția moștenitoare putea stăpâni averea doar dacă își ținea văduvia „cu cinste”. Ei încheiau uneori aceste înțelegeri în fața Voievodului, care, confruntându-le, le transforma în acte oficiale. „Iar apoi - scrie Mircea Ciobanul într-un act din 16 iunie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
soț, după moartea jupanului Drăghici, ci se va mărita sau jupân Drăghici ban, dacă se va însura după moartea jupaniței lui, Vlădaia, iar această întocmire și frăție să nu fie nicidecum, ci să țină cine ce-a avut moștenire”. Aceste diate ni le recomandă uneori pe văduve în ipostaza de executori testamentari. în afară de înmormântarea („pogribania”) soțului defunct (obligație a văduvei), acești legatari trebuiau să împlinească, în primul rând, ritualurile postfunerare - componentă a atitudinii creștine în fața morții (căci era vorba de „perpetuarea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
era, deci, cumnat cu Mihai Racoviță), Tofana, și-a făcut testamentul la 16 mai 1704. Cu câțiva ani înainte, în 1701, se refugiase în țara Românească de frica lui Constantin Duca. Tot așa cum, cu câțiva ani înainte, în 1698, își redactase diata faimosul și aventurosul (răscoale, pribegii, trădări spectaculoase) serdar și apoi stolnic Mihalcea Hâncu. Beneficiari ai dispozițiilor testamentare trebuie să fi fost cea de-a doua sa soție, Nastasia (măritată înainte cu vornicul Potlog) și copiii rămași în viață, căci un
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care, într-adevăr, a fost însurat de trei ori: întâi cu fiica lui Caracaș, apoi cu Tudorica, fiică a hatmanului Iancu Costin (devenea cumnat cu Miron Costin, prin urmare), și, a treia oară, cu Vasilica, fata lui Gavril Palade. Prin diată, acest boier influent (mai cu seamă în timpul lui Constantin Cantemir) îi „așază” pe copii (care au fost mulți - Vasile, Lupu, Solomon, Constantin, Toader, Gavril, Ilinca și Tudorica - și cam năzdrăvani în tinerețe) pe averea lui și dă dovadă de premoniție
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
toată averea soției. Tot așa, câțiva ani mai înainte, în 1613, avusese loc judecata dintre obștea Mănăstirii Mărgineni și Vișa, văduva lui Stan, pentru satul Căpriorul. Călugării pretindeau că satul trebuie să fie al lor după moartea lui Stan, cu toate că diata fixa donația abia după moartea Vișei. Pricinile văduvelor ajunse în sălile de judecată erau diverse... Datoriile lui, datoriile ei... Cele mai multe dintre debitele, cu care văduvele se luptau (dacă se luptau...) să le stingă, erau „moșteniri” (înregistrate sau nu în diate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
diata fixa donația abia după moartea Vișei. Pricinile văduvelor ajunse în sălile de judecată erau diverse... Datoriile lui, datoriile ei... Cele mai multe dintre debitele, cu care văduvele se luptau (dacă se luptau...) să le stingă, erau „moșteniri” (înregistrate sau nu în diate) de la defuncții lor soți (principiu păstrat până târziu în legislația românească, de vreme ce încă la 1854, în evocatele deja Legiuiri civile, între „dreptățile” mortului „ce se moștenesc” erau înregistrate „toate datoriile lui”). Urmașii marelui vistiernic Hrizea Karydi din Popești (ucis din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
știrea tuturor, ca să le fie dumnealor neclintită, amin” - spune cel care va alcătui, după părerea lui Nicolae Iorga, mai târziu și Letopisețul Cantacuzinesc, punând pe hârtie „împărțeala” la 1 septembrie 1667. Plutea încă în atmosfera puternicei familii duhul întemeietorului, iar diata marelui postelnic - scrisă cu mâna lui în grecește înainte de 20 decembrie 1663 - îi dădea puteri depline postelnicesei: „după aceasta las pe soțul mieu, pre Ilina, desăvârșită stăpână, întru câte am câștigat, clătite și neclătite, adecă moșii, țigani, vii și dobitoace
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să-i acorde lui Constantin Cantacuzino o autoritate absolută: „Numai el singur să aibă a porunci tuturor câți să vor afla supt oblastiia casii mele, și să ia seama pârcălabilor, și dă dânsul să asculte toți”. Două „trasee” ghidează această diată. Amândouă posibile. Unul este cel al întoarcerii celei plecate în pelerinaj. Absența ei urma a fi suplinită de „ispravnicul” Constantin. Al doilea este dominat de posibila moarte a jupânesei Elina („Iară, de mi se va tâmpla de la Dumnezeu moarte, în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fie de obște, să-și facă casă fiește carele unde-i va plăcea, iar pimnița cu casele, cu grădina ot Prahova să fie numai ale lui Iordache căci este prăsle”323. Lângă privilegierea (tradițională în vechiul drept românesc) a mezinului, diata din 1681 impune o diferență între frații mai mari, care își căpătaseră drepturile încă de la tatăl lor, și cei mai mici, îndreptățiți să vină acum la moștenire: „[...] iar 2 frați ce au fost mai mari, Drăghici i Șerban, să nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
jupâneasa Mariia ot Coiani și au tocmit pren zilele tătâne-meu, răposatul Șerban-vodă”330) și în partea ei, care îi excepta de la moștenire pe frații mai mari. Hotărârea a fost atacată, chiar dacă jupâneasa Elina a scris acea „carte” (evocată în diată) prin care a „ales den toate moșiile [...] niște sate întregi, care sântu scrise la altă carte a mia, și li-am potrivit să fie tocma cu ce i-arǔ fi venit partea lui [Șerban Cantacuzino] despre toate satele, să aibă a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]