368 matches
-
simplu la trucul atribuirii propriilor cărți unui autor anonim, cum se întîmplă de altfel în cazul lucrării de față. Recenzia cu pricina nu seamănă deloc cu ceea ce înțelegem noi astăzi prin cuvîntul ,recenzie", cartea lui Kierkegaard fiind mai curînd o diatribă ad hominem îndreptată împotriva unui Andersen care, deși nu-și publicase încă poveștile care aveau să-i aducă faima mondială, era deja un nume celebru. Pe scurt, filozoful îi reproșează scriitorului că, neavînd o concepție proprie despre viață, lipsa aceasta
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
dintre cele mai îngrijorătare cazuri de încălcare a drepturilor omului din istoria recentă. Winterbottom nu este, cu alte cuvinte, Michael Moore (nici n-ar putea fi, căci genul de analiză pe care îl practică nu are nimic în comun cu diatribele acelui yankeu mereu neliniștit și ușor supraponderal, cel puțin în raport cu standardele politice pe care le proclamă). Dar Winterbottom nu este nici Elveția, iar The Road to Guantánamo este o demonstrație cum nu se poate mai bună a unei idei cu
Brittain attacks in patru pelicule by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10124_a_11449]
-
pe un contemporan: "Acum cativa ani am auzit de la Buzura o vorbă extraordinară, care m-a urmărit obsedant..."; "Andrei Pleșu a lansat o sintagma superbă - specialitatea casei, nu?" etc.) Din dorința să de a-și vedea țară la înălțime rezultă diatribe de neuitat, cum este aceea îndreptată împotriva modului pueril în care românii își promovează interesele în lume, spre deosebire de eternii lor rivali, ungurii: Despre altceva ar fi de vorbit mai mult: despre forță extraordinară a propagandei externe maghiare, față de eforturile noastre
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
jurnalul liric gen "mon coeur mis à nu", este surdinizată de arta digresiunii dar și a portretului-robot, incisiv. Autoarea nu pregetă să folosească tonalități de aquaforte pentru a zugrăvi climate, figuri și scene criante, grotești, ale mizeriei fiziologice și promiscuității. Diatriba în avalanșă sancționează moravuri, năravuri și metehne ale unei tipologii mediocre, placide, vegetative. Eroina "exercițiilor de fidelitate" este o retractilă în fața unei lumi ce trăiește într-un prezent continuu, fără proiecte și fără amintiri. Acestui colectivism debordant și găunos, eroina
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
un fel de decrete filosofico-funambulești, spre infinita încântare a asistenței. Petre Țuțea are o voce pițigăiată și dictatorială, contradicție de mare efect. Este un moșneag atât de simplu, după vorbă, după port, și totuși, din puținătatea ființei lui se ridică diatribele unui Jupiter Tonans la adresa comunismului. Comunismul, amenințat din pat, de pumnul slăbănog, ridicat spre tavan, al unui bătrân care nu mai are mult de trăit, iată scena pe care trebuie să o avem în minte când "citim" cartea: "Comunismul e
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
după alegerile din 1996 atacând regimul Emil Constantinescu. Din nefericire, nu este vorba doar de o situare împotriva curentului. Publicistica să a și involuat de-a lungul anilor, de la obiectivitatea analizelor din Zig-Zag, Expres Magazin și Evenimentul zilei la vehemență diatribelor din Național și Cotidianul. În plus, stilul detașat și ironic de altădată, capabil să evidențieze circul vieții politice, a început să facă loc violențelor de limbaj. Lui Ion Cristoiu îi place însă - nu se știe din ce cauză - să piardă
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
acest mare regizor al istoriei filmului românesc, mai plin de amărăciune și de exasperare că oricînd. Se află la sfîrșitul unor filmări, care s-au desfășurat "în condiții mai grele decît în studenție!"... Daneliuc refuză să se mai dezlănțuie în diatribe; a ajuns la concluzia că, "într-o țară în care opinia publică nu există", ele nu ar avea nici un efect, decît, cel mult, amuzamentul galeriei... În toată tristețea asta, e și un lucru bun: printre nemulțumiri și tracasări, Daneliuc scrie
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
mînioși, la care a fost raportat Arghezi, n-are că fundament o paradigmă divină, o adorație mistica? Oare acel profet modern care a fost Léon Bloy - negreșit o sursă de inspirație pentru poetul român - n-a pornit, în fastuoasele-i diatribe, de la structura unui homo religiosus? Obiectul admirației aprinse a lui Arghezi, din deceniul patru (poate cel mai pregnant al întregii sale publicistici) a fost regele Carol al II-lea. În concepția lui Arghezi, atitudinea de "dispreț" a protipendadei politic-financiare față de
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
înspăimânta. Ana Selejan a transformat-o într-un obiect de studiu, i-a revelat - prin punerea în râma - istoricitatea. O femeie frumoasă și delicată, care își petrece timpul în biblioteca, se numără printre groparii comunismului. Ea nu se lansează în diatribe vehemențe împotriva realismului socialist, nu cere pedepsirea promotorilor lui. Trece doar în revistă, cu detașare, produsele literare ale epocii și prin această le dezactivează. Titlul cel mai potrivit pentru cărțile Anei Selejan ar fi Cimitirul vesel al literaturii române. Ana
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
nerăbdare de a deveni o autoritate în lumea literară și, mai ales, cu prozaicul sau spirit de observație, care îl ajută să descopere câte un vierme chiar și în cel mai frumos măr, nu inspiră deloc simpatie. Nimic despre literatura Diatribele lui Laszlo Alexandru sunt coerențe, explicite și energice, dar n-au nici o legătură cu literatura. Autorul practică un raționalism vulgar, care nu poate sesiza valoarea literară, așa cum năvodul pescarilor nu poate prinde soarele reflectat în mare. Lipsa de simt artistic
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
el numit în vreun fel, ca o răzbunare tardivă și fără alt sens decât acela că, la fel cu Arabul, se întorcea nepăsător de la plajă într- o zi istorică. Arestat, Harun adresează imamului din oficiu, care îl vizitează în închisoare, diatriba, cuvânt cu cuvânt, contra omului bisericii pe care Camus o pune în gura lui Meursault aflat într-o situație similară. Hitler și Jurassic Park Dintr-un documentar în mai multe episoade, realizat de doi profesori de la Universitatea din Cardifff și
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2444_a_3769]
-
Cosmin Ciotloș În chiar începutul cunoscutelor sale Principii de estetică, Călinescu plasează o diatribă la adresa intelectualilor care, incapabili fiind de a trăi emoția artistică, apelează la surogate raționaliste. Ce nu se poate simți, se argumentează laborios. „Atunci”, scrie criticul, „se produce o adevărată bucurie, care însă nu e bucuria estetică, ci o bucurie psihologică
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
interiorul PNL. Liberalul a tras un semnal de alarmă cu privire la cum va arăta "România lui Ponta", arătând în același timp că prezidențiabilul PNL, Klaus Iohannis, nu se bucură de sprijinul său în lupta pentru Cotroceni. Crin Antonescu a lansat o diatribă împotriva fostului său partener din USL, Victor Ponta. De-a lungul emisiunii, liberalul a încercat să argumenteze teza conform căreia Ponta nu este adversarul regimului Băsescu, ci un rod al său. Un atac puternic a venit în legătură cu dosarul Voiculescu. Antonescu
Patru elemente-cheie ale interviului acordat de Antonescu la Realitatea Tv by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/21988_a_23313]
-
incitînd spiritul critic al nației! La urma urmei, s-ar putea scoate efecte literare și din spaima apocaliptică a unui autor față de critica pe care ar dori-o dusă la spînzurătoare. Din păcate, ex-președintele impostor scrie vulgar-lălîu, fără tensiunea trebuitoare diatribei, fără acea expresivitate dură pe care o dobîndește uneori chiar verbul nedrept, demonizat: "Deci, Ghiță G. Guițescu (așa scria pe burta lui) putea să mai fie ce fusese cîndva în insula cu porci, întîlnită de Călătorul înțelepțit în lunga sa
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
critică, deci o speță de literatură, deci o ficțiune sui generis. Ar fi o greșeală să considerăm biografia ca avînd o finalitate, fie și înalt moralizatoare, sublim pedagogică. Sau, dimpotrivă, una satirică, ofensatoare. Voltaire se temea de această accepție de diatribă pe care ar putea-o primi întreprinderea biografică, socotind-o drept "o otravă nouă ce a fost inventată de cîțiva ani în literatura inferioară; arta de-a ultragia pe vii și pe morți în ordine alfabetică". La polul opus, Noica
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
sau a micilor ecrane!) nu e un simptom prea încurajator pentru sănătatea morală a societății românești. Când un faimos moderator de televiziune, avându-l drept invitat pe un nu mai puțin faimos senator-tribun, se dedau fără pic de jenă la diatribe împotriva țiganilor, militând, printre metaforele deocheate, pentru trecerea la soluții radicale, ceva nu e în regulă cu acest popor! Las deoparte faptul că doar 2 la sută din cei chestionați nu și i-ar dori drept vecini pe românii înșiși
Xenofobia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17015_a_18340]
-
și duce cu siguranță!) la crearea unei realități paralele, mult mai puternică decât realitatea propriu-zisă. Ar fi fost suficientă o lectură calmă pentru ca dl. Andrei Ursu să mă plaseze în alt loc decât printre colportori. Articolul meu începea ca o diatribă la adresa regimului Constantinescu, pe care-l văd vinovat pentru obstrucționarea actului de justiție în "Cazul Ursu", și se încheia cu somarea d-lui Paul Barbăneagră de a aduce probe acuzațiilor de-o gravitate excepțională. Cred că o serie de cuvinte
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
Caragiale să învețe a respecta națiunea sa, iar nu să-și bată joc de ea". Nimic, așadar, de făcut cu oficialitatea politică, care-i lipise, la vedere, eticheta de antinațional. De aici, crede și dl Dan C. Mihăilescu, provine și diatriba antinațională din 1935, Ultimul ocupant fanariot, semnată de acel scandalos N. Davidescu, devenit, brusc, naționalist xenofob după o activitate onorabilă de literat (poet, critic literar, romancier). Să admitem că aici, la D.A. Sturdza, avem de-a face cu opinia unui
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
generație) un refuz categoric, o silă imensă, dar și amărăciunea constatării că poezia (adică literatura) e dată uitării o dată cu autorii ei, că scrisul nu mai interesează pe nimeni, că totul e schimbat și străin. Sonetele 28 și 29 sunt admirabile diatribe adresate unei lumi care a uitat de artă și de idei înalte. Dar fenomenul nu pare nou: el se repetă. Căci în 1938, G. Călinescu deplângea, în revista "Jurnalul literar" pe care o scotea la Iași, o situație oarecum similară
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
mă descopăr în chestia Eminescu". Și, totuși, a reluat articolul său în al treilea volum al Memoriilor, ca al doilea capitol al secțiunii Dezbateri literare, dîndu-i titlul Oiștea-n gard a abilității critice. E un semn indubitabil că nu uitase diatriba rău-voitoare și subiectivă a lui G. Călinescu. Recitit azi, cu prilejul recentei sale reeditări în celebra colecție "Biblioteca pentru toți", romanul Mite nu e, cum afirmase Călinescu, doar popularizarea unor documente rare, nici, cum credea Lovinescu, acel recreat Eminescu la
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
său de externe Geoană n-ar trebui să uite experiența prin care a trecut România în intervalul '90-'96, înainte de a face tabula rasa din greșeli flagrante, precum cazul Priboi. Dl Geoană, aflat la Londra, s-a lansat într-o diatribă împotriva trecutului, care ar trebui să fie uitat, de dragul viitorului. Dar cînd fantome ale trecutului sînt scoase în față de PDSR, precum acest Priboi, ce viitor îndrăgește actualul partid de guvernămînt? * La rîndul său, premierul Năstase a ajuns la concluzia că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
în departamentul de franceză, fascinîndu-și studenții mai cu seamă prin energie și vitalitate. Pentru Babbitt, nu existau monștri sacri, scriitori consacrați și autori în plină afirmare, ci doar "aspiranți" cărora el le decidea soarta, în clasă, aruncînd tunător laude și diatribe. Literatura devenea astfel un război, o permanentă încrîncenare a antinomiilor precum "clasic sau romantic", "antic sau modern". Un contestatar prin vocație, Babbitt trebuie să fi fost profesorul ideal pentru studenți tentați să accepte fără crîcnire, chiar dacă e posibil să fi
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
iconoclaste nu făcea decît să-și plătească polițele în fața unei epoci de la care nu se alesese decît cu stigmate: fără părinți, își va terfeli Austria natală cu o patimă de alogen, fără educație temeinică, își va acoperi cultura germană de diatribe ce îi atrag antipatia contemporanilor, și fără admiratori, se va năpusti asupra tot ce înseamnă tradiție catolică. Cei care îl vor lăuda îl vor folosi ca argument pentru degenerarea fibrei austriece, Bernhard fiind un exemplu perfect de intelectual renegîndu-și rasa
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
Bernhard poate fi citită în toate colțurile vorbitoare de germană din Europa. Și acum opera. De un talent indubitabil, a cărui expresie a prins contur cu precădere în romane, Bernhard e un apostol al veninului. Rețeta lui literară e o diatribă necurmată împotriva elementului germanic, cu detracarea elementului creștin și cu repudierea rasei ariene. Cadrul romanelor e precumpănitor autobiografic, Bernhard legînd imprecații în marginea unei copilării nefericite, trăite într-o ambianță pe care o consideră răspunzătoare de toate relele vieții. Atmosfera
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
e o fundătură. Voluptatea aceasta de a terfeli totul face ca orice detaliu legat de Austria să-i miroase rău: Biserica Catolică este instituția diavolului, localnicii sînt agramați, limba germană e bolovănoasă și greoaie. Din clipa în care prinzi rețeta diatribelor, atenția ți se mută de pe sensul cuvintelor, de o monotonie previzibilă, pe ritmul lor. Bernhard are un instinct prozodic care nu dă greș, de aici finețea de muzician baroc, cu o meticuloasă legare a frazelor. E genul de scriitor la
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]