54 matches
-
în această lumină. — Sheba? am zis, scoțând capul de după scară. Pot să te ajut cu ceva? — O, nu ea, în pula mea, a exclamat Polly. Umbra stacojie care-i cădea pe față îi dădea un aspect dramatic. Părea o mică diavoliță. — Să nu îndrăznești să vorbești așa cu o prietenă a mea, a țipat Sheba. M-am simțit flatată că Sheba mă apăra cu atâta vehemență. — Du-te dracului, a zis Polly. Sheba și-a încrucișat brațele. — Te rog, nu vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
impus repede. — Să trecem la momentul când calitățile au prisosit. — Nu știu, nu mai lucram la Radio. Știu că a trecut o vreme pe micul ecran. Era o promovare. O plăcere s-o vezi, s-o auzi. Chiar când cita, diavolița, din discursurile stim noi cui. Motivele pentru care nu mai e acolo? Am aflat cu întârziere și de la a patra mână, așa că nu sunt sigur. S-a vorbit de un pretext moral. Cum știi, în ultima vreme, ăsta e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mor, m-am molipsit. Nimeni n-o să mă regrete. Doar menajera mea. Dată dracului. Frumușică. Încă tânără, zău așa. Mă îngrijește, înțelegi. Ne îngrijim, din când în când. Mai pot, sunt încă viguros. N-am scăpat de păcatul ăsta, vigoarea. Diavolița profită. Mă lasă să profit, vreau să zic. Viguros, ca un nebun... Dar m-am molipsit și am 99 de ani. Microbi parșivi, ca timpurile astea, n-am să scap. Sunt pe moarte, ți-am spus. — Monstrul tricefal e oriental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tine. Știi bine cât sunt de rezervată în asemenea chestiuni. — Rezervată! Alt cuvânt al tău. Cum detest vocabularul! Nu exprimă decât putere, putere, dispreț, dispreț, și totul gravitează în jurul tău. Oh, Doamne, de ce-a trebuit să te întorci acum, diavolițo, tocmai când începusem și eu să-mi recapăt echilibrul. Nu știi ce-ai făcut, ai stricat totul, ai distrus totul, și ai făcut-o dinadins, ai auzit că am fost cu Diane la înmormântare. Nu-i așa, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ce? — Vulpile... au murit. Au venit oamenii și le-au omorât... acolo, în grădină... eu le-am arătat unde. Alex, cu buzele albite de spuma turbării, răcni: — Ce-ai făcut... i-ai lăsat să le omoare? Le-ai arătat unde? Diavoliță... fără să-mi spui mie... i-ai lăsat să omoare vulpile... aș putea să te ucid pentru asta... cum ai putut s-o faci... i-ai lăsat să-mi omoare vulpile mele... pentru ce nu mi-ai spus? — Dormeai, erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ai ceva de comentat, Îl provocă Desert Rose. Ți-am spus doar că-ți pot citi gândurile! Crezi doar că mi le poti citi, zise Charlie amuzat. — Te cunosc atât de bine, se lăudă ea și Îi zâmbi ca o diavoliță. Aș putea să pun pe hârtie chiar acum tot ce urmează să faci, știu cum funcționează mintea ta până la ultimul detaliu. Știu ce gândești, știu ce Îți place, știu ce urmează să spui. Știu totul despre tine. Era prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ar fi zburat șapca cu cozoroc mare rostogolind-o ca pe un balon umplut cu hidrogen de-a lungul drumului: odată, de două ori, poate de zece sau douăzeci de ori și nu s-a lăsat, nu s-a oprit, diavolița, decât hăt-departe, în fața unui automobil de teren nou-nouț, blindat, de mărimea unui tanc, ce tocmai oprise pentru a parca și care avea farurile deja stinse. Gâfâind, ca după o repriză de fotbal, se aplecă cu greu, își luă șapca mototolită
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
împotriva Adevărului rece al Scripturii. Vrăjitoarea farmecă momind, aspiră ca o ventuză, înmoaie și învăluie semnul viril și abstract într-o declivitate dulceagă. Imaginea este Rău și Materie, precum Eva. Nebuna casei* și Fecioara Nebună. Dăscăliță de eroare și falsitate**. Diavoliță de exorcizat. Cântec de sirenă. Ideea de a face idoli a stat la originea desfrâului", se spunea în mediile evreiești elenizate din secolul I. Tandemul aparență/concupiscență va persista, chiar în plin creștinism. Tertulian, cartaginezul care vedea în idolatrie "cea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
bățul scrijelește la suprafață praful mărunt din vatra de lut, și-ncepe cadențat descântecul nemaiauzit de răul copiilor, Ieși ceas rău, ieși tu rău, ceas rău cu speriet, spune descântul numind ceasurile rele, cu samcă, cu moroi, cu strigoi, cu diavolițe rele, și cu ce-or mai fi fiind, le numește baba Zamfira pe toate apoi le scoate din vârful capului, din creierii capului, din cleștele obrazului, le scoate din toate locurile firave în care răul se poate cuibări, din vederile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nopți, păstrez cascada sprintenă de râsete voioase, trupurile legănate în ritmul unui vals de Strauss, și mai cu seamă, acel ciripit de exclamații în clinchet, pornite ca din castaniete de cristal, ale copilelor blonde și cărămizii, cu ochii ca de diavolițe. E un farmec ce nu se poate reda, împreună cu patina singulară a clădirilor vechi și scunde, cu ferestrele lor, asemănătoare ochilor întunecați și triști, cu umbra zidurilor, dozată fantastic de lumina palidă a unei lanterne pusă parcă strâmbă pe deasupra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Mi-era imposibil să mă relaxez și să-mi caut ceva de îmbrăcat. Mi-era teribil de teamă ca nu cumva Kate să primească vreo lovitură-n cap sau vreun ghiont în coastele ei mici și moi de la una din diavolițele alea care încercau să ajungă la o rochie și care erau dispuse să recurgă la orice mijloace ca să pună mâna pe respectiva rochie. Oricum, n-aveam nici cea mai vagă idee ce căutam fiindcă-mi pierdusem complet imaginea de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o ia dracu’ și cu ea, pentru că mă credea la fel. Și, mai ales, s‑o ia dracu’ pentru că avea dreptate să mă creadă la fel. De ce naiba stăteam acolo să mă las chinuită și umilită și abuzată verbal de diavolița asta lipsită de bucuria vieții? Și, cine știe, poate că tot așa aveam și eu să vin la un asemenea eveniment, Însoțită doar de o asistentă care mă urăște de moarte și Înconjurată de o armată de oameni care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
bine, domne, să declarați asta deschis, ar fi mai simplu, am evita mii de suferinți, dom' profesor (șoaptă), v-am avertizat, chestia cu doaga, urmăriți cu atenție! Claudia, dă-l în bida mă-sii pe zdrelit, ăsta i-a legat diavolița chestia și a devenit imbotent, o tragedie care ne așteaptă și pe noi, dar jjj, mai târziu, nu foarte târziu, după chilele pe care le bagi în butoiul tău, strelitul are un suflet sensibil și eu o să-l salvez de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de aventuri înainte de final. Comparativ cu ceilalți, cele două femei trăiau regește. Numai că vremurile aduc modificări în organizarea socială, în gestionarea tuturor afacerilor. Cînd a venit Raul prima dată, au crezut că este un diavol care și-a omorît diavolița. Fetelor, de astăzi începînd, eu sînt peștele vostru. Nu, zău! Ieși afară cît nu ne supărăm. Un pumn a amuțit-o pe Zenaida. Pe Ernestina a prins-o de cap și cu un cuțit, i-a scrijelat fața. Vrea fata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Este și protectoarea animalelor și a fertilității. Cultul ei includea și prostituția sacră. Templele care-i erau închinate erau slujite de femei inițiate în arta dragostei, numite qadeshtu, considerate "cele pure", sacre. Karina / Ummu Sybyan este, în folclorul egiptean, o diavoliță temută, numită și "mama copiilor morți". Spirit malefic, ea lega uterele femeilor să nu rămână însărcinate iar dacă rămâneau însărcinate, făcea astfel încât foetușii să moară. Avea puterea de a împiedica vacile să fete, de a usca pășunile. Cândva era o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o zeiță a frumuseții, o divinitate solară, este adorată în temple și i se ridică altare pentru sacrificii. Face parte din triada feminină: Al` Alath, Al Manath (zeița destinului, a norocului), Al Uzzah (Steaua Dimineții sau Venus). Si'La sunt diavolițe care, în folclorul arab, prind călătorii și se joacă cu ei precum pisica cu șoarecele. Îi ispitesc pe bărbați cu aur, le cântă din fluier și-i face să danseze până la epuizare, până la moarte. Și ele, la rândul lor, sunt
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
iazurilor, în păduri, zboară din poiană în poiană, din livadă în livadă, cântând și dansând în horă, despletite, uneori goale, alteori în veșminte de zale ori în voaluri transparente și cu clopoței la picioare. Ele se aseamănă cu Si'La, diavolițe din folclorul arab, cu demonii sexuali feminini din mitologia indiană. Ielele sau Drăgaicele sau Sânzienele sau Șoimanele sunt zâne vesele, puse pe șotii, dornice să deruteze pe cei care vor să le vadă. Dacă, spre exemplu, găsesc un tânăr care
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în afara câmpului lor de influență sub pretextul că opera lui e infestată de corupție. Se luptă cu frigul, cu boala, cu timpul, cu zeii chinezilor, câteodată cu câte-o femeie aprigă asemeni lui pe care nu ezită s-o numească diavoliță. Singurul său combustibil este cherosenul credinței care biruie tot. Chiar și bătrânețea. Aproape singura emoție este extazul, iluminarea care inundă și imediata lui proximitate. Omul acesta împrăștie liniște, pace, mulțumire, fericire. Nu este măcinat de vreo îndoială, de vreo nemulțumire
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
se va evidenția în 1894 o carte anume, care va cunoaște un succes pe măsura scandalului pe care îl provoacă: Les Demi-Vierges, aparținând viitorului membru al Academiei Franceze Marcel Prévost. Caricatura seducătoarei În roman, scriitorul orchestrează un dans frenetic al diavolițelor și drăcușorilor, de-abia stingheriți de câte un înger care traversează când și când scena, în vârful picioarelor, parcă. În fundal, trăncănesc și "cotcodăcesc" o sumedenie de "destrăbălate nerușinate", care vorbesc cu bărbații care le însoțesc "ca la tavernă", rostind
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cel puțin un merit: joacă cu cărțile pe masă. Nu același lucru se poate spune despre sora ei, Maud, personajul principal al romanului, care adaugă la viciile destrăbălării și venalității pe cel al prefăcătoriei. Maud de Rouvre apare ca o diavoliță în carne și oase, lipsită de scrupule și păcătoasă ca Eva la începuturile lumii, antipodul idealului feminin. Maud de Rouvre este înzestrată cu acea frumusețe malefică a diavolului, care ia mințile bărbaților. În pletele ei lungi și negre ca abanosul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
noi modele feminine și masculine, puse și ele în circulație de către cea de-a șaptea artă. La începuturile sale, cinematograful moștenise desigur marile arhetipuri tradiționale. Până în anii '20, vor triumfa pe ecran vampele nimicitoare Theda Bara de pildă, o adevărată diavoliță distrugătoare de căsnicii, întruchipare a păcatului cărnii și reprezentările victoriene Mary Pickford, Lillian Gish, care dezarmează cu puritatea lor, cu ochii lor imenși și încrezători. Cu toate acestea, treptat-treptat stereotipul binar începe să se destrame. Polii senzual și spiritual ai
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
le fulgere Măria-sa c-o privire, c-au și căzut pe spate să le fericească Vodă! Stricate și proaste, minte la ele nici cât la o găină! "Poale lungi și minte scurtă!" Nu-i așa? clipește Țamblac. Pierzania lumii! Diavolițe! Ispita ispitelor! Numai ele sunt de vină! Niște ticăloase! Umblă cu farmece! Vă fac cu ulcica! Vă prostesc! Și voi, proștii, vă robiți unei fuste! Așa-așa! Ispită diavolească! Sărmanii de noi!... Cum să reziști! Peste poate! Robi vă suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
voastre tulburătoare! M-am pocăit. Mi-a dat popa canon o sută de mătănii; m-am ales cu o ruptoare. Suntem blăstămați s-avem parte d-aiastă spiță de-i zice muiere: cu voi rău; fără voi și mai rău. Diavolițe! Uit și de ruptoare, și pe ce lume mă aflu, uit... Sărăcuții de voi! îl căinează ea ironică, batjocoritoare. Năpăstuiții! Oropsiții!... Haida-de! Cum o mai sucești, cum o mai învârtești... Mare hoțoman ești unchiule! Țamblac râde încă, dar se potolește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noastre, insistă Cupcici. Negrilă schimbă vorba, pentru că îi păcănea în urechi cuvântul: "Salcie! Salcie! Salcie!"... Voi ați băgat de samă? Lui Vodă îi pică mucu' după fătuca Radului Vodă... Băgat, zâmbește răutăcios Alexa, făcând nerușinat cu ochiul. Se șoptește că diavolița i-a făcut cu ulcica de l-a scos din minți; și doar Vodă-i geambaș de muieri. Semn de bătrânețe când ți se aprind călcâiele după prospătură. Te pomeni că-i dragoste cu năbădăi, chicotește Negrilă. L-o pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ființa supranaturală care îndeplinește dorințele este uneori un călător venit din ceruri și că se numește Mercur, zeul Fo, Sfântul Petru sau Sfântul Pavel, sau bunul Dumnezeu, că el este uneori un geniu binefăcător și recunoscător, un demon familiar, o diavoliță, spiritul lui Python, o Zână..."153: ceea ce contează sunt învățăturile trase din aceste povești. Prima, dată de Ovidiu este că: "Zeii au grijă de cei pioși și cei care-au cinstit trebuie să fie cinstiți". A împlini actul de ospitalitate
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]