117 matches
-
n-am mai simțit nicicum Iar inima răcită am prins să-mi încălzesc La focul vieții tale și astăzi mă-ntreb cum De îmi pierdusem pofta și rostul să trăiesc?! Însuflețit de tine, învăț să fiu iar eu, Încet, pe dibuite, încerc să mă găsesc... Eu cred că-n piept, la suflet, L-ascunzi pe Dumnezeu; Aș vrea să-mi poți deschide...aș vrea să Vă iubesc!... Referință Bibliografică: PARFUM ALBASTRU / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1749, Anul
PARFUM ALBASTRU de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372595_a_373924]
-
pe care îl purta în spate păstrase intact iepurașul în cădere. Pipăind din poziția culcată în care se găsea, simțise pielea fină a rucsacului undeva spre șoldul drept. Înfrângându-și orice teamă de întuneric și de întâmplarea recentă, desfăcuse pe dibuite rucsacul și aproape lăcrimă când își dădu seama că obiectul era întreg și funcțional. Răsuflând precipitat, acționă butonul și... se făcu lumină! Iepurașul era un radio portabil, cu o uriașă lanterna în loc de posterior. Înainte de călătorie tocmai îi schimbase bateriile; din
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
în poezie”. Tendenționismul de orice nuanță (socialist, poporanist sau creștin) este respins, fie și doar ca retorism gol. Și tot aidoma maestrului său, T. vede de la început (în eseul Un criteriu al selecțiunii valorilor naționale) mișcarea literară „îndreptându-se pe dibuite spre obârșia sufletului național, spre viața țărănească”. Relativ pauperele „generalități estetice” și raportări istorico-literare la curente (clasicism, romantism, realism „artistic” sau „brut”, simbolism) ori la scriitori (Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, I. Al. Brătescu-Voinești ș.a.) sunt suficiente totuși în
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
și mai vrednic de luat în seamă - porni fulgerător spre prova lui Pequod, ciocnindu-și fălcile prin spuma scînteietoare. Ahab se clătină și răcni, pleznindu-se cu palma peste frunte: Ă Orbesc! Oameni buni, veniți în fața mea, ca să pot merge pe dibuite! E pe-aproape? Ă Balena! Corabia! strigară vîslașii îngroziți. Ă La rame, la rame! Potolește-ți, mare, adîncurile, pentru ca Ahab să poată - pînă nu e prea tîrziu - să-și nimerească ținta, pentru ultima oară! Văd, văd corabia! Trageți la rame
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îngăimă cu greutate. Adaugă după un răstimp: — Mai bine ar fi... Occia primește cuvintele drept în inimă. Nici nu vrea să le deslușească înțelesul. La un moment dat, cineva o oprește: — E aici. Se lasă în genunchi și pipăie pe dibuite trupul inert, lungit pe jos. Începe de la cap. Ochii sunt deschiși și gura căscată. Inima bate încă. Dar nu vorbește, nu clipește măcar, nu dă vreun semn de viață. O zgâlțâie cu putere. — Asinia! Nici un răspuns. Doar un horcăit. Miroase
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
când pe celălalt. Oare ar fi bine să se ascundă? Să evadeze de aici coborând pe peretele exterior? — Ce fel de copil mi-au adus? se văicărește Khwaja-sara. De ce trebuie să fac eu totul? Se apleacă, încercând să găsească pe dibuite o pungă mică de sub faldurile îmbrăcăminții sale. Afundându-se din ce în ce printre cutele șalului negru enorm, încetează din nou să mai fie bărbat sau femeie, de parcă genul s-ar fi retras undeva într-un plan secund al existenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cuminte și mă lăsa s-o Îndrum, mi-a dat voie să-i depărtez genunchii, a fost ascultătoare, ce să zic, dar nu izbuteam: era strâmtă ca o scoică. Atunci, Într-o clipită, m-a fulgerat gândul cel bun: pe dibuite, am băgat degetele În candela stinsă și cu uleiul ăla am uns-o pe ea ușurel și l-am mânjit și pe Filaftache. Era acum ori niciodată. M-am potrivit la intrare, am apucat-o de umeri și am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În care ar fi trebuit să mă cațăr și trecea prin scheletul de fier, scuturând amarnic tablele de pe acoperiș. Nu vedeam aproape nimic, zăpada care gonea prin aer mă izbea și mă orbea. Nu-mi zăream vârfurile Încălțărilor, pășeam pe dibuite. În foișor nu voiam să mă cațăr, căci eram convins că urma să se prăbușească. Eram singur și orb În vijelia aia de sfârșit de lume. Dacă ar fi trecut un tanc la numai cinci pași de mine, nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cea mai neagră beznă. Eleva scoate un țipăt de surpriză și de teamă. Glasul blând al dascălului o liniștește, Însă. El Îi cere mâna, ca s-o poată mai ușor conduce prin beznă, și o Înconjoară cu vorbe bune. Pe dibuite, ținându-se de mână, cei doi se apropie de impunătoarea catedră. Profesorul se oprește brusc, iar eleva se lovește de el. Are treisprezece ani, sâni rotunzi și mari, șolduri arcuite de femeie Împlinită. Mai târziu, la proces, s-a consemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
târziu ca să mai citească sau să mai scrie. Cu toate acestea, drumul nu-i e deloc luminat de astrul nopții, un corn plăpând la acest sfârșit al lunii chawwal. De cum s-a Îndepărtat de vila cadiului, nu Înaintează decât pe dibuite, se poticnește de câteva ori, se agață de tufișuri, primește În obraz mângâierea aspră a unei sălcii plângătoare. De-abia ajuns În odaia sa, aude o voce, un dulce reproș: — Te așteptam mai curând. Pentru că se va fi gândit atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe vin Și, fără regret, pune-ți o tichie de lână! Apoi strecoară manuscrisul În ascunzișul său obișnuit, Între pat și perete. Când se trezește, vrea să-și recitească rubaiul, un cuvânt i se pare nelalocul lui. Mâna caută pe dibuite, prinde cartea. Și, deschizând-o, Omar descoperă scrisoarea lui Hasan Sabbah, strecurată Între două pagini În timpul somnului. Într-o clipă, Khayyam recunoaște scrisul și acea semnătură convenită Între ei de acum patruzeci de ani: „Prietenul Întâlnit În caravanseraiul din Kashan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
erai desemnat să iei premiul? Așa ți s-a spus? Foarte rău! Lumea vorbește vrute și nevrute. N-ai fost niciodată desemnat pentru premiul întâi! Nici vorbă de-așa ceva! Înaintea ei, pe masă, rămăsese deschis un catalog. Mâna doamnei Mușat căuta pe dibuite colțul unei file. Tocmai urma să întoarcă foaia. Sub ochii lui Rareș catalogul zăcea întins cu cele două aripi de carton încremenite în umbra cancelariei... Era oare cel din anul care se încheiase? Sau te pomenești că deja scriseseră catalogul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Bullet. Când porni motorul, radioul se trezi zumzăind la viață - postul cu muzică clasică pe care-l găsise când venise de la aeroportul Lincoln. Îl opri. Stai! îi spuse ea. Dă înapoi. Îl porni din nou și ieși din parcare pe dibuite, pe șoseaua pustie. Voci înalte, fără acompaniament, se împleteau unele cu altele, susținute de o perdea de alămuri. Muzică de pe altă planetă, antifonie, un mod de a gândi dispărut. —Dumnezeule, spuse ea. Părea bolnavă. O privi. În întuneric, avea fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
m-au scos de pe șosea. Găină cap de capră. M-au lăsat să mor. Măcar acum știu, în sfârșit, că am murit. Karin își aruncă haina pe ea, scotocind în poșetă după chei. Îi arăt eu anchetă. Căută ușa pe dibuite. Precipitându-se, și-o deschise în față și se lovi la buză. Mark se ridică de pe canapea. Vin cu tine. Nu! Se răsuci, furioasă, îngrozindu-se până și pe sine. Nu. Lasă-mă pe mine să discut cu el! Blackie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
clocească ouăle în propriul ei stomac și să nască pe gură puii complet dezvoltați. 4. În casă era mai răcoare, oricum, nu ne mai bătea soarele în cap, dar din cauza luminii prea puternice de afară acum abia vedeam, urcasem pe dibuite scara interioară. „Nu vrei să-ți fac un ceai ?“, m-a întrebat domnul Sima de undeva, de lângă mine, mai mult îl simțeam decât îl vedeam. „Nu, domnule Sima“, am spus, „nu vreau“. „Foarte bine“, a încuviințat domnul Sima, „atunci să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
revista la care e abonată mama, și totuși asta a fost fila care a ajuns în fața ochilor mei. Era prima oară că mă uitam pe ea, nici nu știu când a apărut în teanc. Am început s-o descifrez pe dibuite, era în sol minor, măsura ¾, nu era ușoară, nu nimeream toate notele, nici tempoul, dădeam chix, m-am tot bâlbâit, dar încet încet am prins tema muzicală și mi s-a făcut pielea de găină, de emoție, când mi-am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dragoste pentru că tuberculoza e un fel de afrodiziac, iar lupta medicului contra acestei boli e fără șanse. Despre sifilisul care mănâncă trupul cum aș putea să-ți spun ca să nu te îngrozesc pentru toată viața? Și medicii care merg pe dibuite, ca orbii, ajută aici, strică dincolo. Știi că până acum vreo 20-30 de ani, adică pentru părinții noștri, medicina mai mult dăuna decât folosea, era ca un șir de experiențe pe bietul pacient aflat într-un spital din care, de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
deși, când e doar cu mine, pufăie narghilea, fiindcă îi face plăcere... Suntem în țara vieților duble, ai uitat? Nu vorbim niciodată deschis despre noi, despre bucuriile ori slăbiciunile noastre. Și acum, nu te uiți la ce facem? Mergem pe dibuite, după toți anii ăștia, atât de lungi, de anchete! Ghazal amuțise într-un fel care îi spunea că avea dreptate. Erau în ultima zi în care primiseră permisiunea să facă vizite la Evin și nu obținuseră mare lucru. Acum pricepeau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și geometrie, de bun-simț și decență. Impresia mea este că ne clătinam pe marginea unui abis. — Ignatius, mâine va trebui să merg la Casa de Credite. Nu vreau să avem de-a face cu cămătarii aceia, mamă. Ignatius căuta pe dibuite în borcanul în care țineau prăjituri. Până la urmă o să ivească ceva. — Ignatius, scumpule, ar putea să mă bage la-nchisoare. — Uite ce e, dacă ai de gând să faci una dintre scenele tale de isterie, va trebui să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
În momentul acela, este că știi că ai aflat prea târziu. Înțelegi totul când nu mai e nimic de Înțeles. Acum știu care este Legea Regatului, a acelui biet, disperat, deșucheat Malkuth În care s-a exilat Înțelepciunea, mergând pe dibuite pentru a-și regăsi propria luciditate pierdută. Adevărul lui Malkuth, unicul adevăr ce strălucește În noaptea sefiroților, e că Înțelepciunea se descoperă goală În Malkuth și descoperă că propriu-i mister stă În a nu fi, decât un moment, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
teanc de bancnote purtând chipuri străine cu chelii, mustăți, bărbi, cușme, fireturi, cioc. Dintre hârtii ceva cade pe jos, un obiect mic și tare care face zgomot când lovește dușumeaua. Femeia se așează în genunchi și începe să caute pe dibuite, nu vrea să aprindă lumina să trezească copilul. Felinarul din poartă ajunge. În sfârșit mâna pipăie ceva tare, la marginea preșului. Degetele știu deja ce e. ─ Prost am mai dus-o noi, omule, murmură nevasta. Și cu inelul de tinichea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
trăim și așa. Poate o să vă văd din nou la televizor... spuse bătrânul. — Cine știe... Pavel Avădanei se opri în ușă. — Să vă puneți la loc medalionul... L-am reparat unde se rupsese. Coborî cele câteva trepte de la intrare pe dibuite. Merse până la banca de lemn ținându-se de gardul de sârmă împletită. Se opri, cu umerii căzuți, și tuși îndelung, lăsându-se pe bancă. Rada îl privi pe fereastră, cum rămâne ghemuit acolo, săltându-și din când în când umerii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i bine, îl întrerupse popa. Roagă-te, nu întreba, că nu știi ce vine după aia... Hai, să trăiești... Își muiară buzele în vin. Popa îl privi cu familiaritate. Ca să termine, cu oarece caznă, cuvintele pe care le începea pe dibuite, vorbea rar și rotunjit. — Simțeam eu că te știu de undeva... — Oare sfinții au fost primii oameni ? întrebă Maca. Popa medită, privi parcă spre locul rămas gol de pe catapeteasmă și oftă iarăși : — Unii da, alții nu... Dacă ar fi fost
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ideea că sunt prea mulți amploiați în toate ramurile și că se pot face ștergeri cu ghiotura fără a se atinge mecanismul administrației materiale și juridice a țării. Noi din parte-ne avem opinia că la prima vedere și pe dibuite e greu, de nu imposibil de a deosebi sinecurele de posturile acelea cari îndeplinesc un serviciu real. Iluzia că cutari posturi ar fi de prisos se naște din împrejurarea că oamenii însărcinați cu ele nu pricep nimic din ceea ce au
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
iei rămas-bun, chiar dacă asta îți întristează inima. Vei lăsa să ardă ultimul grăunte de parfum, apoi vei lua făclia și, suflând ușor, o vei stinge. Apoi, în întuneric, cu făclia stinsă care se răcește în mâna ta, vei căuta pe dibuite ușa și vei ieși, și vei urca cele o sută douăzeci de trepte ale scării înainte ca zorii să lumineze nisipul“. Oare bătrânul preot chiar spusese toate astea, sau amintirile se amestecaseră cu visele lui neliniștite? Împăratul se întoarse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]