300 matches
-
Richard al III-lea" de Shakespeare, „Din jale s-a întrupat Electra” de Eugen O'Neil, "Vlaicu-Vodă" de Alexandru Davilla, "Fântâna Blanduziei" de Vasile Alecsandri etc.). Interpretările lui excelau prin adâncimea înțelegerii rolului, distincția și eleganța ținutei, gestica sobră și dicțiunea exemplară. A fost director de teatru, animator, conducător de colective artistice. Ca actor de cinematograf s-a remarcat în filmul "Tudor". Spre sfârșitul vieți, a recitat la radio câteva dintre poemele lui Eminescu, între care și "Luceafărul". Prin Decretul nr.
George Vraca () [Corola-website/Science/307598_a_308927]
-
Din epoca apărării federalismului datează și simpatiile de cari Schuselka s-a bucurat între naționalități. Coloanele revistei sale erau pururea deschise și pentru cestiunile românilor din Austria, pe cari le-a apărat cu obicinuita lui putere de raționament și de dicțiune. [13 ianuarie 1879] ["CUM SUB OCHII PĂRTINIRII... "] Cum sub ochii părtinirii și sub logica pasiunilor virtuțile se schimbă în vicii și viciile în virtuți! Lessing - dacă nu ne înșală memoria - povestește cazul unui om din India care comisese un omor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a literaturii în specificitatea sa, însă „transcendența extratextuală” nu este niciodată ignorată. Nu este lipsită de legătură cu acest tip de „transcendență” nici demonstrația autorului dintr-un alt studiu, în care este adusă în prim-plan distincția între ficțiune și dicțiune. Dacă domeniul ficțiunii a fost dintotdeauna considerat drept „constitutiv literar”, domeniul pe care el îl denumește - din rațiuni ce țin și de simetriile taxinomiei - dicțiune (adică acela al literarității bazate pe criterii formale), se subîmparte, la rândul său, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
dintr-un alt studiu, în care este adusă în prim-plan distincția între ficțiune și dicțiune. Dacă domeniul ficțiunii a fost dintotdeauna considerat drept „constitutiv literar”, domeniul pe care el îl denumește - din rațiuni ce țin și de simetriile taxinomiei - dicțiune (adică acela al literarității bazate pe criterii formale), se subîmparte, la rândul său, într-un nucleu constitutiv literar (reprezentat de poezie) și o zonă amorfă, a textelor non-ficționale în proză, a căror literaritate este condiționată de anumiți factori externi. Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
spinări de lup, zburlite”, „văile ca niște pâlnii de turnat gaz”, „pătulele și magaziile vergeluite sunt ca limba de clopot gata-gata să facă bang”). În plus, nu poate trece neobservată rezerva scriitorului față de tot ceea ce este „contrafăcut”, oroarea față de artificialitatea dicțiunii poetice, de convenționalismul speciei ca atare, toate acestea conducându-l către valorificarea autenticității prozaice a rostirii. S-ar putea scrie apoi zeci, poate sute de pagini, despre ceea ce am putea numi „complexul prozei” la Marin Sorescu. Nu este vorba doar
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
survine când poetul descoperă că versul poate fi oprit oriunde și continuat de oriunde; cu alte cuvinte, când devine conștient de faptul că poezia poate dobândi, la rigoare, naturalețea prozei, că nu este obligatoriu ca ea să se sufoce în dicțiunea tradițională și nici în vreun alt gen de constrângeri. Pe scurt, descoperirea esențială a autorului Liliecilor ar fi aceea că poezia poate produce, la fel de bine ca și proza, „efecte de real”, de vorbire naturală. Faptul pare de natura evidenței și
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
memorezi/ fiecare parte a corpului/ și ele se știu pe de rost/ și încă repeta,/ când cineva se oprește se produc asasinate./ agresiuni și ele câștiga/ o voce în plus/ și încă repeta." (pag. 50) Că totuși Pântea nu abandonează dicțiunea de dragul unui ipotetic proiect existențial masochist, e limpede din structura lingvistică a fiecărei angoase. Nimicul e de obicei rostit, nu înghițit pur și simplu că un hap amar, dar lucrativ: "Fiecare trăire este o burtă/ pentru o mulțime de nu
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
ori consistența demonstrației. Poate că unii cititori vor fi descumpăniți de însăși miza acestei discuții: ce-nseamă, în definitiv, a spune că literatura este sau nu este autonomă? Într-un excepțional studiu care a fost tradus și în românește, Ficțiune și dicțiune, Gerard Genette propune o distincție între teorii literare (poetici le numește el) esențialiste și teorii constitutive. Prima categorie pornește de la premisa că există o calitate intrinsecă a textelor - așa-numita "literaturitate", adevărată Fata Morgana a structuralismului - în virtutea căreia un text
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
era formată din turiști curioși cum celebrează evreii, la Roma, sosirea Reginei Shabat, o bună parte dintre ei erau negri și, probabil, mulți creștini. Acustica de sub bolta înaltă a sinagogii era stridentă, iar eforturile de a descifra cuvintele pierdute în dicțiunea hazan31-ului nu prea dădeau roade și atunci mi-am adus aminte de seara de Yom Kippur și de Kol Nidre 32 în Sinagoga de la Padova, în urmă cu vreo cinci ani. Venisem la oficiul religios festiv cu cartea mea de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
aveau trecere, pentru că târziu s-a inventat iarba de pușcă. Ei, nu era rău evul mediu! Căci curajul și tăria fizică sânt prin natura lor, generoase. Oamenii slabi au însă toate defectele slăbiciunii lor. Invidia, nestatornicia, clevetirea, dușmănia ascunsă, lingușirea, dicțiunea sofistică, toate acestea se găsesc în oamenii caii n-au un ton fundamental hotărât, cari nu sânt întregi sufletește și poate nici fizic. La existența multora din ei e de vină și perfecționarea artei medicale. Înainte mai dădea vărsatul în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
acum nu voi mai iubi decât rochiile de mătase și poeziile triste". Interioritatea muzicală, peisajele autumnale, parcurile desfrunzite, lumea rafinată sau vulgară, boema artistică, ființele rătăcite, melancolice, "străzi cu grădini plouate" iată teme și motive din panoplia simbolistă, transpuse în dicțiune lirică. În amestecul de umbră și lumină, peisaj vesperal prielnic imaginilor și situațiilor stranii, un călugăr visează un cod coordonator, deși e un "patriarh al magiei negre"; doi pensionari comentează o dramă amoroasă; un nebun "mânca și cânta după gramofon
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o astfel de problematică, dominată de impulsuri inflamate, Theodor Codreanu ne invită, odată cu publicarea tomului Eminescu în captivitatea "nebuniei" (Editura Universul, Chișinău, 2011), la o analiză lucidă, remarcabil documentată, tranșantă, cu evidente merite în ceea ce privește expresia și tensiunea provenite din eșafodajul dicțiunii ideii, ceea ce atinge, în mod indiscutabil, prerogativele unei cărți de referință, paradigmatică, pentru înțelegerea celui mai discutat, cred, episod din istoria literaturii autohtone, o adevărată pată oarbă în biografia marelui poet. Demersul lui Theodor Codreanu, unul dintre cei mai autentici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
amploiați într-o păreche de ciubote" d-nul Alexandrescu a caracterizat în mod măiestru pe "Sfîșiuță " și cu greu s-ar găsi actor care să joace mai bine acel rol. Afară de aceea d-l Alexandrescu are glas puternic și o dicțiune foarte naturală în cântec, ceea ce se găsește rar. D. Manolescu are o voce simpatică în rolurile sale de servitor naiv și un joc de scenă foarte bogat și variat (precum în "Ordinul este de a sforăi" și în "Cei doi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
religioasă brahmanică e cea mai apropiată de rezultatele științei moderne, iar morala budhaistă are analogii multe în formarea de societăți în Europa pentru apărarea animalelor. Auditoriul, numeros și de astădată, a fost mulțămit atât cu cuprinsul prelecțiunei cât și cu dicțiunea vie a vorbitorului. [9 martie 1877] {EminescuOpIX 341} TEATRU ["REPREZENTAȚIA DE DUMINECĂ... "] Reprezentația de duminecă în beneficiul d-șoarei Dănescu a fost din cele mai succese. Vesela comedie în două acte "O palmă în sala teatrului", localizată cu îndemînare de d.
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Univers, București Frye, Northrop, 1972, Anatomia criticii, Univers, București Gaillard, Philippe, 1986, Precis de Journalisme, L’Institut International de la Presse, Strasbourg Gaillard, Philippe, 2000, Tehnica jurnalistului, Editura Științifică, București Genette, Gerard, 1970, Figuri, Univers, București Gentte, Gerard, 1994, Ficțiune și dicțiune, Univers, București Ghei, Nicolai, 1979, Semn și imagine, în „Poetică, estetică, sociologie”, Univers, București Geawitz, Madeleine, 1999, Lexique des sciences sociales, Dalloz, Paris Gross, Peter, 1999, Colosul cu picioare de lut, Polirom, Iași Grosu, Cristian, Avram, Liviu, 2004, Jurnalismul de
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
însă de acum și îl impune interesului estetic e un nonconformism propriu modului său poetic. Cartea are drept motto un citat din Gide: „Je parie que vous voyagez sans billet”. Într-adevăr, poetul „călătorește fără bilet”, sfidează, altfel spus, normele dicțiunii lirice. „Înger ascuns într-o piele de drac”, el formulează adesea provocator, recurge la asociații șocante. Asumându-și „logica absurdului”, flagelează sensibilitatea cititorului: „Păsările din cap zboară pe rând / Cu aripi crăpate de sticlă sunând”; „Văd inima odăii / Cum iese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
sintagmă "albaștri ca platina" survine semnificativ în text abia după ce, în notele de la subsol, se consemnează momentul îndemnului și al activării dorinței de a scrie: "Un scriitor fără stil frumos...fără nimic...? Stilul frumos, doamnă, e opus artei...E ca dicțiunea în teatru, ca scrisul caligrafic în știință. Acum e revoltată. Albastrul cald al privirii a devenit de platină, fixându-mă. Atunci, ce e un scriitor?"325 Metafora și metonimia sunt figurile de stil frecvente, așadar "instrumentele" privilegiate de care se
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
femei și în lume marchează debutul unui autor egal cu sine, a cărui poezie va urma un traseu ce nu procură surprize. Printre caracteristicile remarcate de critici se află o sensibilitate tensionată și interogativă, note de melancolie captate într-o dicțiune elegiacă.Tema dominantă la S. e erosul, corelat cu sentimentul obsesiv al solitudinii, cu durerea adesea mascată și cu revolta în fața ireversibilului, cu ideea crepusculului. Erotica revelează imposibilitatea comunicării și a comuniunii depline cu o iubită-himeră, întruchipată enigmatic (doamnă, nimfă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290011_a_291340]
-
și susținut în același timp de argumentul autorității opiniei pedagogului francez, G. Compayré: „fără a tinde să facem din elevii noștri niște declamatori, trebue să ne preocupăm de pronunțarea, de accentul, de puritatea articulațiunii lor și nu mai puțin de dicțiunea lor” (după Papadopol, 1925: 36). VI. Profesorul de limba română Deși în mod logic, imediat după abordarea lecturii ca proces oral, putea să fie discutată problema predării lecturilor, legată direct de problema anterioară, autorului i se pare mai curând că
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
care pe mulți, credem, îi cunoscuse îndeaproape erau cititori imperfecți - care nu ofereau elevilor modele de lectură artistică - și că în spiritul școlilor franceze, de exemplu, (ceea ce denotă că în Europa era aceeași situație), existau și la noi profesori de dicțiune. „Ce va face acesta?” se întreabă retoric Papadopol, oferind și răspunsul. „transportîndu-și bagajul intelectual din comună în comună, el va insinua profesorilor de mai sus [„cititori imperfecți” n.n. M:S:] prin scurte conferințe întovărășite de exerciții - arta de a citi
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
și analitic, Papadopol consideră că această soluție nu e o măsură eficientă, fiindcă înmulțește „numărul funcționarilor de la centru” și vede o rezolvare justă în a introduce la admiterea în facultăți examene orale, iar aprecierea candidaților să se facă și privind „dicțiunea”, dar insistă ca aceasta să nu fie singura măsură, și să se rămână la selectarea inițială, ci să existe în facultăți o preocupare continuă pe linia formării studenților ca lector justus, propunând: „examen preliminar, cursuri, exerciții și examene obligatorii”(Papadopol
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
elegiac confesional” ( G. Călinescu), marcat, cu intensitate variabilă, de momente succesive ale sensibilității lirice contemporane. Poetul revine mereu la un fond afectiv inițial („sufletul meu rămas la debut”), în cicluri de cântece, elegii, notații de jurnal liric, în a căror dicțiune preia și ecoul modelelor poetice consacrate (eminescian, arghezian, pillatian, voiculescian etc.). Desincronizat față de poeții de aceeași vârstă (Mihai Beniuc, Cicerone Theodorescu, Virgil Carianopol ș.a.), se afirmă alături de generația lui Gellu Naum, debutant (cu Drumețul incendiar) tot în 1936, și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
atestă desprinderea de „maniera care nu era a sa”. Cum observă Mihail Chirnoagă, poezia lui M. configurează „mai mult un fel de a reacționa la atingerea vieții” al unui „poet sincer, cald și-ndurerat”, decât fidelitatea față de un program liric. Dicțiunea elegiacă se individualizează pe o dimensiune cursivă, cantabilă. Elegie fragilă, Elegie, Cântec de toamnă, Cântec peste umăr, Sfârșit de poem ș.a. cristalizează blândețea franciscană a impresiei și o muzicalitate subtextuală: „Și dac-ar fi mai liniște în mine,/ Tristețea ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
ostaș din Întâlnirea cu focul este aproape uitată și înlocuită de aceea a „poetului agronom”. M. evoluează, în nota specifică sensibilității sale, ca „poet al unei noi georgice”, „glas original, mai ales în cântecele dedicate pământului și plantelor” (Emil Manu). Dicțiunea poetică păstrează discret legătura cu modernismul, însă vizează mereu, dincolo de asociația contrastivă și imaginea epatantă, densitatea senină, transparentă și simplitatea spontană, muzicală. În acest sens, reprezentative pentru efigia poetului sunt și versurile din Ultima pălărie (1984). SCRIERI: Odihna neagră, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
veacul neostenit după dânsul / Ca un pescar năvodul prea plin înspre mal / Când se anunță prin clopote tainice cina”, iar Bacovia „a suferit de boli pe care doctorii / nu le pot lecui. / Sărutul Poeziei / i-a strălucit totdeauna pe frunte”. Dicțiunea suferă o modificare importantă în Dați ordin să înflorească magnolia (1977), prin întoarcearea spre fețele actualității, în primul rând spre efectele civilizației mașiniste asupra umanității. Atitudinea devine polemică, demitizantă, iar modelele sunt acum versurile lui Geo Dumitrescu și ale lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]