300 matches
-
Dacă pleci în căutarea mea, Radu Sergiu Ruba "are o memorie și o cultură uluitoare", "este un povestitor cuceritor", virtuți așadar ce ele singure confirmă un comportament uman de o virilă cordialitate. Dacă mai adăugăm la toate acestea oralitatea unei dicțiuni poetice ce se ascultă în răsfrângeri paralele și ironice, botezate spontaneitatea înțeleasă și iluzia continuă, avem portretul unui artist ce nu pregetă să fișeze crepusculul modernității între avangarda noastră interbelică și surrealismul incisiv al anilor '90. În rândurile de față
Horoscop baroc by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16682_a_18007]
-
despre tentativa de aventură blagiană (panteistă) a celui cuprins subit de "genunea-nseninării", chinuit într-o gesticulație cu o reală gravitate de fond. Căutător al adevărului ultim, Nicolae Sinești probează calități reale de palpare a multiformului mister universal, fie și în dicțiune nichitiană: "Aer atomic respirăm./ Am degetele degerate/ de electricitatea ideilor!.../ În sânge, în oase, în suflet/ frigul cuvintelor./ Azi-noapte,/ cu gândul la tine,/ am inventat liniștea!.../ În această nesfârșire,/ în mine-i întuneric;/ noaptea se definește ca timp/ liniștea e
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
început să rîză..." * Altădată, la Șosea, într-un restaurant fără clienți, Nichita se ridicase de la masă cu o carte în mînă îndoită și citi din ea fără să ne spună de cine este, doar agitîndu-și larg brațele teatral și cu dicțiunea lui sîsîită, - îi căzuse un dinte din față: " Pe poarta unui han din orașul N.N.... intra o brișcă pe arcuri, nu prea mare, dar destul de arătoasă, de felul acelora cu care călătoresc de obicei burlacii... În brișcă ședea un domn
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
ori consistența demonstrației. Poate că unii cititori vor fi descumpăniți de însăși miza acestei discuții: ce-nseamă, în definitiv, a spune că literatura este sau nu este autonomă? Într-un excepțional studiu care a fost tradus și în românește, Ficțiune și dicțiune, Gerard Genette propune o distincție între teorii literare (poetici le numește el) esențialiste și teorii constitutive. Prima categorie pornește de la premisa că există o calitate intrinsecă a textelor - așa-numita "literaturitate", adevărată Fata Morgana a structuralismului - în virtutea căreia un text
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
să ocupe ' la nevoie ' cușca sufleurului. Prindeam orice sunet 'pe alături'; orice vorbă improvizată, așteptam săgeata do-ului natural (precum microbiștii un gol într-un match de fotbal. Venea, sigur, mai des!). Să fi avut minunații cântăreți de pe atunci atâta dicțiune încât am învățat, cu text, aproape tot repertoriul? Era bun, cuprinzător, de 'nivel european'. Chiar așa! Îi cunoșteam pe toți artiștii (atențiune, ei erau zilnic și în sală, alături de noi, atunci când alte echipe înfruntau scena; patimă profesionistă care nu mai
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
nu găsim nici un mecanism. Faptul că Dan Sociu a ales să reviziteze tocmai o perioadă în care, în poezie, inefabilul e suveran face ca gestul său să nu aibă nimic de paradă culturală. După un deceniu în care a exersat dicțiunea directă și numai aparent antimetaforică, el explorează pe neașteptate emoțiile de dincolo de expresie. Caracteristic pentru această încercare (adaug: reușită fără rest) e ultimul poem din carte, care începe cu o insolitare de toată isprava: „nu există emoții/ pentru ce simt
În arcane de pădure by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2797_a_4122]
-
Cluj-Napoca, 2006, 90), profesorul universitar Ioan }epelea ține să nea dea vești nu numai despre degradarea istoriei și a timpului individual și colectiv, ci și despre singurul remediu, fie el și homeopatic, al trestiei gânditoare de a-l boicota: frumusețea dicțiunii și a cogitației poetice. Împărțită în trei cicluri și impecabil diagnosticată de Ștefan Borbely, poezia din această carte se subsumează filonului durerii universale, de la Leopardi și Eminescu, la Bacovia, Montale, Virgil Mazilescu și Marino Piazzolla. Este experiența durerii ca acces
Dor de a cuprinde sfera by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8232_a_9557]
-
memorezi/ fiecare parte a corpului/ și ele se știu pe de rost/ și încă repeta,/ când cineva se oprește se produc asasinate./ agresiuni și ele câștiga/ o voce în plus/ și încă repeta." (pag. 50) Că totuși Pântea nu abandonează dicțiunea de dragul unui ipotetic proiect existențial masochist, e limpede din structura lingvistică a fiecărei angoase. Nimicul e de obicei rostit, nu înghițit pur și simplu că un hap amar, dar lucrativ: "Fiecare trăire este o burtă/ pentru o mulțime de nu
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
recuperator prin care a fost repus în circulație la cota meritată. Tot pe atunci s-a pus în discuție paternitatea Cântării României, decisă în favoarea lui Russo, măcar că încă mai sunt îndoieli până azi, din cauza diferenței tranșante de "stil", pe linia dicțiunii patetic-poematice. Însă nu se ține seama de natura contradictorie a scrisului său, între spirit critic și melancolie, paseism și iluminism, tradiție și înnoire, lirism și ironie, moderație și avânt... În vremea lui, scriitorul atât de rezervat s-a impus, într-
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
cu adevarat de ciclurile de poeme Timp înalt (1948), Aproximații, Caietele de la miezul nopții (ambele din perioada 1954-1960), Totul începe din nou (1956), Libertate libertate (1953-1955). Ceea ce frapează de la început este schimbarea, în multe privințe, a peisajului imaginar și a "dicțiunii" poemului. Are loc, în primul rând, un fel de de-naturalizare a peisajului, descrierea plastică a unei lumi exterioare "reale" cedând locul unei geografii emblematice, generice, care sugerează esențializarea experiențelor sufletești, desprinderea de contingentul precar, ancorarea într-un teritoriu al
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
și în limbajul personajelor sale - ca într-un lichid amniotic, trecând de la unul la celălalt (cum se întâmplă și în epistole) cu ușurința unui Ariel, care ia, la momentul potrivit, chipul textual al interlocutorului, mimându-i genial, până la completa identificare, dicțiunea ideilor, lexicul și stereotipurile de gândire. Astfel, avem un Caragiale berlinez foarte amuzat de vizita pe care - după insistențe repetate - i-o face Delavrancea (în scrisoarea din 7/20 iulie 1905 către doctorul Alceu Urechia) și, respectiv, un Caragiale lucid
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
în care a făcut parte și din programul stagiunii anterioare propriu-zise. După prima parte a avut loc pauza de concert. Conform uzanței instituite de autor însuși. Ansamblurile corale de la Boston cântă fără partitură. De această dată în limba germană. Iar dicțiunea este scrupulos urmărită. Ca și în partea de vest a Europei, și aici, în State, mare parte a membrilor ansamblurilor corale sunt amatori. Sunt doctori, profesori, avocați, melomani invederați care au beneficiat de o bună educație muzicală. Au făcut ulterior
Tanglewood - reședința de vară a marii muzici by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9363_a_10688]
-
programe școlare, curriculumuri naționale, curriculumuri la decizia școlii" (forum.portal.edu.ro), "poate da o formă mult prea accentuată curriculumurilor" (central.ucv.ro) etc. Formele curriculumuri, curriculumurile, curriculumurilor nu sînt însă ușor de pronunțat (reprezintă un fel de exercițiu de dicțiune, o "încurcătură de limbă"). Poate de aceea - sau dintr-o anume prețiozitate - unii preferă totuși pluralul latinesc curricula, cu acordul la plural: "reforma curriculară trebuie să înlăture curricula "provinciale" în favoarea unor curricula competitive" (ubbcluj.ro); "elaborarea acestor curricula se realizează
Curricula by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9402_a_10727]
-
doar că a doua zi de dimineață era bine să fie dusă la doctor; putea avea constipație; iar acum - curând era miezul nopții - să poftească frumos acasă, totul avea să fie În regulă. Copilul avusese un coșmar (pronunțând cauchemar În dicțiune franceză, foarte apăsat, de parcă astfel cuvântul În sine avea forță de convingere, ca un diagnostic medical pronunțat În latină), trebuia să i se dea sare amară („uite, luați‑o, puteți să păstrați tot flaconul, dar vă rog, doamnă Brener, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a elementelor compensatorii, cum ar fi gesturile, mimica, intonația, debitul verbal. Pentru ca vorbitorul să fie urmărit cu atenție, el va trebui să știe să se facă ascultat, prin adoptarea unei anumite poziții, prin adaptarea vocii la conținutul discursului, printr-o dicțiune corectă, prin supravegherea debitului verbal și, mai ales, printr-un joc de scenă adecvat, toate acestea aducând un surplus în comunicare. Într-un anume mod va fi citită o compoziție care descrie un peisaj din natură și în alt mod
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
exemplu, de soprana Emilia Petrescu, de tenorul german Peter Schreier. Condus de maestrul de cor Iosif Ion Prunner, Corul Academic al Filarmonicii probează - nu de azi, nu de ieri - virtuțile unui organism eficient față de muzică și indiferent față de text; or, dicțiunea clar formulată, indiferent de limbă, constituie o latură importantă a profesionalismului în domeniul artei cântului. Astăzi, oare câți dintre noi ne mai aducem aminte că în urmă cu trei sau patru decenii mențiunea pe afiș a prezentării acestor lucrări oratoriale
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]
-
își formulează opiniile și asupra interpretării actorilor: "D. A. Critico, în rolul protagonistului, a fost un Despot plin de tinerețe, mobil, nuanțat, elocvent, măreț în nefericire." De asemenea, "în rolul boemului de țară, d. N. Brancomir a adus prestanța sa fizică, dicțiunea fără greș și un temperament combativ, de impunătoare forță." Iar H. Polizu, "în rolul greu al nebunului, replică shakespeareiană, de a cărei susținere atârna în parte succesul dramei, și-a dovedit încă o dată se-riozitatea în compunere, aptitudinea de a pune
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
groază de prieteni, admiratori, să-i sărbătorească succesele. în sala unui mare hotel din centru, unde, după ce el luase cuvântul, încet-încet începuse să se răspândească un miros fetid care creștea, creștea, în timp ce Mereuțeanu vorbea, oarecum crispat, palid și cu o dicțiune anevoioasă... Ceva insuportabil. La un moment dat se oprise și începuse să-și facă în cap ineluțe-ineluțe, părul pe care și-l păstra și acum tuns scurt, cu acea coroniță din jurul capului înconjurându-i-l asemeni unui cerc de inele
Un personaj... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7934_a_9259]
-
de ani. Și fără tradiție. Nu erau pe acest tărâm decât , Asachi (arcadic italienizant), Conachi ("vestit amorez", lacrimogen-ilar), Dimachi (libovnic și el, ca poet sub cota Conachi), Beldiman (greoi și monoton), Mumuleanu (moralist anacreontic), Ienache Văcărescu (galanterie fanariotă combinată cu dicțiunea petrarchizantă) . "Părintele literaturii", Ion Heliade Rădulescu, se ocupa, deocamdată, de societăți literare și reviste, de gramatică și de traduceri. Ei reprezintă "dimineața" devreme a poeziei noastre, dar ca despre începători ai literaturii moderne românești cu mare concesie protocronică se poate
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
personale, în deceniile de mijloc ale secolului trecut și până în zilele noastre. O sensibilitate prețios exprimată în cazul actriței Ilinca Goia, o gravitate șăgalnică captivantă, în cazul actorului Adrian Păduraru, o declamație vocală antrenantă în plan melodic, dar evitând importanța dicțiunii clarificatoare, în cazul sopranei Liana Podlovski, muzică pe versurile prietenilor apropiați, ale unor poeți care au populat universul de sensibilitate al lui Dan Mizrahy, aceasta a fost seara de muzică și de poezie pe care maestrul a oferit-o fanilor
Aniversările muzicale ale primăverii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7505_a_8830]
-
la persoana întâi . De altfel, mărturisirile despre sine în această privință sunt extrem de rare, oricât de subiectiv se consideră și este. Avem de-a face cu o eseistică a inteligenței inventive, o petrecere a spiritului de o specifică vioiciune a dicțiunii. Și adeseori de o "bunătate" creștină. Deci tot un contrast fulgurant, de o bogăție spectaculoasă, prin alăturări și disjungeri neașteptate, dar plauzibile. Nici mai mult, nici mai puțin, "secretul" Scrisorii pierdute se află în afara percepției satirice, în profunditatea "veseliei întru
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
fructe va da, / Dar nu și când se va hotărî / Să moară" (Secolul nostru). Fiorul și intensitatea întrebărilor cutremură "legenda somnului" unde încă se mai aude surd realitatea, pe care numai somnul primordial o mai poate da uitării. Și totuși, dicțiunea poetică e acum mai fermă, asemenea expresivitatea gândirii. Inocența devine gravitate autentică, euforia ajunge până la limita disperării. Căci lumea aceasta haotică pune în derivă însăși corabia poeților. Numai zeii sunt poeme, iar ceea ce scriu muritorii durează doar în clipita stării
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
deceniul doi al veacului XX, clasicizantul Montale, înrâurit de rezoluțiile ermetice ale unui Parronchi sau Luzi, interferează cu neorealismul unui Pasolini sau cu neoavangarda generației botezate i nuovissimi (Giuliani, Pagliarini, Sanguineti etc.). Cel din urmă avatar al scriiturii sale este dicțiunea profetică, epigraful și aforismul în chip de jurnal, marcate de biografism și sarcasm, comportamente tipice pentru cultura postmodernă. Montale slujește poezia veacului său vreme de 65 de ani ca martor, actor și senzor al unei crize istorice și existențiale (războaie
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
la Onești deși aș fi vrut să fiu de față la sărbătorirea lui Mircea Martin. Îmi propun să particip măcar de aici, profitând de spațiul pe care mi-l acordă, în această pagină, România literară. Voi transcrie câteva gânduri despre Dicțiunea ideilor, altă carte importantă a lui Mircea Martin. A fost retipărită recent de Editura ALL, cu unele modificări față de ediția din 1981. Sunt, iată, treizeci de ani de când Mircea Martin a lansat conceptul de dicțiune a ideilor, în cartea de
Idee și expresie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6050_a_7375]
-
Voi transcrie câteva gânduri despre Dicțiunea ideilor, altă carte importantă a lui Mircea Martin. A fost retipărită recent de Editura ALL, cu unele modificări față de ediția din 1981. Sunt, iată, treizeci de ani de când Mircea Martin a lansat conceptul de dicțiune a ideilor, în cartea de care vorbesc. Acum ne spune, în cuvântul introductiv la noua ediție, că a simțit nevoia să „reviziteze" conceptul, să-l pună „din nou la încercare", să-l abordeze „din altă perspectivă". Nu a rescris, pentru
Idee și expresie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6050_a_7375]