224 matches
-
alegi acea moarte politicoasă a cercurilor selecte, care precede înmormântarea de clasa întâi și întregul șir al obiceiurilor ei minunate. Săracii se adună atunci în fața unei astfel de case și privesc pe săturate. Moartea lor, bineînțeles, e banală, fără toate dichisurile. Sunt fericiți dacă găsesc una care să li se potrivească cât de cât. Ce înseamnă a te deghiza dacă nu... a muri puțin? Cel care acceptă să poarte o mască învață, de fapt, să moară. Este un exercițiu de tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
dai un autograf atunci când termini cartea. Dar să scrii cu stiloul, nu cu pixul, impresionează-mă, îți iei unul de aur, ca să te fandosești la lansare, fără lansare nici nu te bag în seamă. Cu bufet, cu presă, cu tot dichisul. Și cu fomiști, fără ei nu se poate. Și femei pe care nu le mai regulează bărbații lor și cad repede în plasă. Să scrii așa: Pentru cel mai bun prieten al meu, omul care trece prin mocirla vieții fără
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
idei le supraviețuiesc chefurilor d'antan în doar cîteva rînduri pe-o felicitare. Format mic, unele cît niște cărți de vizită, felicitările interbelice abundă de culori și de acțiune: sănii, jucării, mai rar peisaje, case care scot fum pe hogeacuri, dichis. Departe sînt sclipiciurile lor de paloarea stereotipă a cărților poștale de prin '70-'80, cu o crenguță ninsă și o urare de circumstanță. Departe, însă, și de tabieturile de dinainte de primul război, cu felicitări în tonuri de gri, argintiu, cu
Cărțile Anului Nou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8932_a_10257]
-
pântec născător, să cresc acolo până la finit, să fiu întreagă, cum mă vor aceia toți ce au văzut în mine arcașul ce-l doreau cu-argint în vine. iar de-mi veți dărui un gând, nu-l rostuiți cu mult dichis, lăsați-l liber, nestrunit, cum crește iarba de la sine, cum curge apa de izvor, cum zburdă mânzul pe ponor. în gândul astfel nerostit, să-ncapă soarta-mi ca o cheie, în lacătul ce l-am găsit de-a lungul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
avut și alții și le-o trecut? Nu știu cu ce le-o trecut lor, dar mie nu-mi trece cu una cu două. Cu ce îți trece ție nodul acela, Pâcule? Ei! La mine îi chestie delicată...Treabă cu dichis...Numai eu îi știu descântecul. Nu cumva la descântecul tău trebuie și câteva chicușuri din balerca răzămată de hornoaica crâșmei? Măi Dumitre, ți-o ieșit un sfânt din gură. Ce mai? Ai pus degetul pe rană. Stiam eu cine-mi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dar gâtlejul îi stăpân, nu eu - a îngroșat Pâcu gluma. Au mâncat apoi în liniște, fără să uite că ulcele au fost umplute cu vin pentru a fi întrebate de sănătate...La sfârșitul mesei, Pâcu și-a meșterit luleaua cu dichis și, după ce și-a prins pofta de tutun, a pornit a vorbi, luând-o pe ocolite: Nu cred că vreți să vă povestesc vreo întâmplare în astă seară. V-aș spune cu dragă inimă, dar nu pot. De ce nu poț
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să-l asculți, Constantin Paiu, bădia Costache, e un rostitor cum nu sunt mulți. Cu glasu-i așezat, timbrat cum se cuvine și vorba mustind de umor, agrăirile lui cu inflexiuni de povestaș de demult sunt o delectare. Are omul un dichis în felul cum potrivește spusele, ale lui sau ale altora, în așa fel încât să-și păstreze coloritul și miezul de înțelepciune. Toate astea învelite într-o bună dispoziție ce se transmite, neapărat, publicului care îl urmărește. Cui nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fiecare bucățică. LIANA: Bine, jupâne Ceaun, citește, și-om vedea dacă suntem într-un gând. CEAUN: Am să citesc și are să-ți placă, jupâniță, că am zis toate în stihuri, care eu, când n-am altceva de făcut, așez cu dichis vorbele pe hârtie, încât sunt lăudat în toată cetatea pentru ăst dar și meșteșug al împerecherii acelor vorbe. Ia ascultă ce am eu de trebuință: Cincisprezece batali din cei mari, să-i strujească cincisprezece ucenici bucătari; buturi de porc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
un pas înapoi. Pârjol, dincolo de ușa întredeschisă.) PÂRJOL: Mă iartă de izbitură, frate Ceaun. Da' ce arăți așa plouat, ți s-a afumat mâncarea sau ți s-au ars plăcintele? (Face un pas în încăpere. E mustăcios și îmbrăcat cu dichis militar zornăitor. Trec amândoi spre rampă. Dialogul dintre cei doi continuă pe un ton scăzut, să nu audă Liana din încăperea alăturată) CEAUN: Ba-s afumat și ars eu singur, frate Pârjol. Ia-n te uită ici cam ce mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
alb! Bine-mi pare c-ai găsit adăpost și ocrotire la curtea cuscrilor noștri, și vă dau binecuvântarea mea ție și soțului tău. Osebit de aceasta, vei primi ca zestre, după cuviință și asemenea surorilor tale, trei harabale cu straie, dichisuri și sulimanuri, precum și a treia jumătate din împărăția mea. (rumoare, râsete) Degeaba râdeți domniile voastre, pentru că întocmai așa am să fac! Iară dacă mi-ți da și mie acuma un blid cu bucate omenești și-o ulcică de vin, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îi promisese coafeza, Doina primi invitația de a se așeza pe scaun, chiar mai devreme de cele zece minute, sub privirile întrebătoare ale unor femei care-și așteptau rândul. Coafeza începu printr-o migăloasă șamponare a părului urmând, cu tot dichisul, o suită de operații premergătoare coafării. Îi oferi clientei sale un jurnal cu diferite coafuri pentru a opta, dacă dorește, pentru una dintre acestea. Doina îi spuse că-i dă mână liberă să se joace cu părul ei cum crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
curcubeu, bluze ce le acopereau sânii înfierbântați pe care tronau podoabe de preț, șiraguri de mărgele din chihlimbar... În codițele împletite cu grijă erau înșirați bani găuriți de aur sau argint. La urechi le atârnau cercei scumpi, sunători. Toate aceste dichisuri le dădeau un aer de adevărate prințese, chiar dacă erau fără blazon. Din întreaga lor ființă, prin ochii negri, focoși ca niște ferestre iscoditoare spre lume, se detașa nestăvilită o tinerețe clocotitoare. Trupurile lor zvelte, purtate cu eleganța doamnelor de companie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
repede la serviciu, bănuind că vipia se va înteți cu fiecare clipă ce trece. Pretutindeni, lumea era alertată de căldura ce se anunța ca excesivă, de nesuportat, de-a lungul întregii zile. Vânzătorii de răcoritoare, cu tonetele pregătite cu tot dichisul, așezau cu grijă sucuri între calupurile de gheață, scontând pe o vânzare profitabilă. Unii trecătorii, fiind deja înfierbântați, se arătară tentați de o sticlă brumată cu o băutură răcoroasă pe care puteau să o bea din mers. În fața clădirii Judecătoriei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
al cupelor. Apoi, savurară rara băutură care, după gust și finețe, era tot ca o sărbătoare. - Acum, hai să vedem dacă stăpânului casei îi place ce au pregătit cele două gospodine, veni îndemnul mamei care, împreună cu Ina, așeză cu tot dichisul o sumedenie de bunătăți pe masa din sufragerie. Se înfruptară toți trei din antreurile apetisante, apoi trecură la ciorbă, ca în cele din urmă, Ina voind s-o scutească pe mama ei de un nou efort, scoase din cuptorul aragazului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
strivite vise, dorințe, doruri... Mergea fără țintă într-o lume care nu mai era a ei. N-a știut nici atunci, nici mai târziu cum a ajuns în fața unui magazin cu rochii de mireasă, cu podoabe de nuntă, cu toate dichisurile și artificiile cu care fetele obișnuiesc să se înzorzoneze la cea mai mare sărbătoare a vieții lor, ziua nunții. Le privi absentă. Nu era ceea ce ar fi vrut ea. Și de altfel, ce rost mai aveau acum astfel de gânduri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ceva anume. Apoi desfăcu arma, în cele trei piese componente: țevile, patul și piesa care le unea și le ținea strâns, pe celelalte. Așeză totul, cu mare atenție, sub movila de lemne de foc, pe care-o meșterise cu atâta dichis. Scăpără bricheta. Ațâță focul. Acesta se dezvoltă vertiginos. Veghe, până ce nu mai rămaseră intacte, decât părțile metalice din armă. Răscoli, cu toiagul, să se convingă că se realizase ce-și dorise a se realiza. Din armă, nu mai putea face
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mic efect asupra nepăsătorului Anton, care nu catadicsi nici măcar să-l privească. Se așeză pur și simplu pe băncuță și scoase o sticluță cu cafea din tașcă, după care își aprinse tacticos o țigară. Suflă fumul albăstrui încetișor și cu dichis, formând câteva cercuri pe care le destrămă cu un gest molatic. Apoi, după ce sorbi puțină cafea, îl întrebă, oarecum visător pe agitatul Petrică: "Auziși, măi nea, că a murit mă-sa mare a lu' Obama?. În mod uimitor, deși păru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pentru că de pe atunci m-am dovedit gospodar și priceput la trebușoare de aiestea...Numai că trebuie să știi, Pâcule, că dacă nu te aveam pe tine alături, nu știu cum o scoteam la capăt. Cărăușia nu-i o joacă. Îi treabă cu dichis. Trebuie să ai grijă de oameni și de animale. Pe lângă asta, și de marfa pe care o ai în car. Că altfel ai feștelit-o. Da, da, are Chira socoteală... Are, sigur că are, dar tare aș pofti eu să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
el este șeful, chiar dacă nu mai merge la drum cu noi ca altădată. Și apoi pe Hliboceanu îl iubește de parcă i-ar fi fecior. Îl vedeam eu cum îi sticleau ochii când acesta reușea să facă o treabă mai cu dichis... Îi sufletul lui! Ce mai?” Numai ce și-a liniștit gândurile, că a și ajuns la poarta bătrânului. Hooo, băieții tatii! Îngăduiți oleacă, că avem o treabă la casa asta. Abia și-a sfârșit vorba cu boii și în prag
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tot ce zboară..., iar dacă ești puțin mai dur, poți să mănînci și coțofane. Ptiu!; ce prost că n-am halit-o pe madam Săteanu!; ce picioare, ce trup, ce piept, ce zîmbet!... Una ca ea trebuie mîncată încet, cu dichis, degustată îndelung, ca o cină la un restaurant de lux așa m-a învățat Doamna Ana, <<strunește-ți foamea cărnii, neam degenerat de haiduc ce te dai! Crezi că fetele lui Caraiorgu s-ar fi dat oricui, dacă bărbatul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ș mare și-l transformă pe dragul meu Știm într-un englez sau american sau australian banal, născut dintr-o mamă și dintr-un tată și botezat Tim, ca alte milioane de Tim, într-o biserică cu nași și tot dichisul. Cum am să mă apăr când el va spune (și, la o adică, o va chema pe mama drept martor) că nu ei, Știm și Ștam, erau cei care se auzeau vorbind, ci mai degrabă eu? Ce-o să mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În lături, Rowe văzu un pat dublu, o măsuță cu un telefon și o mică bibliotecă. — Ce-o fi aici? Întrebă el, deschizînd o ușă. Ia te uită, au chiar o bucătărie adevărată, cu sobă de gătit și cu tot dichisul! CÎnd locuiești Într-un astfel de apartament, urmă el Întorcîndu-se În salonaș, poți uita că nu ești la tine-acasă... Rowe Își pierduse, Însă, nepăsarea și calmul de acum cîteva minute. — Ai observat ceva? Îl Întrebă ea. — Ce anume? Un fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din orice casă țărănească veche, doar că pe pereți, de jur împrejur, printre icoane, scoarțe și ștergare, spânzurau la loc de cinste o sumedenie de găidulci, mai multe decât văzuse vreodată Culae, de diferite forme și mărimi, lucrate cu tot dichisul și meșteșugul. Ei, ia stai jos, nepoate, de te hodinește, că ești obosit, îl pofti bătrânul, așezându-se și el pe un scăunel cu trei picioare. Pe o măsuță erau o prescură în formă de cruce, cu o lumânare înfiptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de ajutor. Coborâră apoi niște trepte și se opriră în fața unei uși, pe care un alt militar, aflat acolo de pază, se grăbi să le-o deschidă. Intrară într-o încăpere spațioasă, cu tablouri prinse de pereții proaspăt și cu dichis zugrăviți. Bufetul partidului arăta ca un local select pentru oamenii cu obraz subțire din alte vremuri. În dreptul unei ferestre, la o masă încărcată de bunătăți la care mulți bucureșteni nu puteau decât să viseze cei trei nomenclaturiști cu funcții mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bășcălios cu apelativul "maestre" îi reținu atenția și-l făcu să rămână în continuare acolo, curios să vadă ce-avea să mai urmeze. Hărmălaia din hol îl scosese din amorțeală și pe portar, un tip țigănos și țanțoș, îmbrăcat cu dichis în uniformă ca de portar de hotel; iar lângă el se ivise și o țața Floarea, femeie de serviciu, cu măturoiul în mână, și mai încolo, în umbra coridorului care ducea spre secretariat, se aținea neclintit un individ în costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]