110 matches
-
plus de savoare peisajului încă liniștit din raza portului. Dacă de la Nissi Beach până spre port se întindeau plajele Vathia Gonia, Pernera, Katsarka ca niște insulițe de nisip ornamentate cu umbrele de toate felurile și dimensiunile cu baruri și cafenele dichisite în fel și chip, de la port spre Cape Greco se desfășoară plaja Pantahou, unde pe mai mult de un kilometru, în continuarea portului de pescuit te poți bucura de soare, de o cafea, o racăritoare sau o gustare și, de ce
AYIA NAPA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_cipru_9_ayia_nap_georgeta_resteman_1342200976.html [Corola-blog/BlogPost/347897_a_349226]
-
calde, vinuri dulci pentru doamne, aspre pentru domni.(...) Sosește friptura de căprioară, vînat rar din pădurile de la Horga-Bursuci. I se face loc între celelalte. În lumina poliedrelor de sus, fragedele bucăți de carne brună au reflexe de sidef". Peisajele sînt dichisite coloristic, lucrate cu o migală în care eufonia pare un ecou al imaginii picturale, precum la Radu Petrescu. Drept urmare, notațiile consacrate unor aspecte ale începuturilor de lume evoluează, prin materia lor, la o subtilitate melancolică, la tonurile de amurg: "Pămîntul
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
perete? Nimeni altcineva decât Joey. Știai că o să fie aici? am întrebat-o pe Jacqui. Nu. Văzând-o pe Jacqui, Joey s-a ridicat de îndată în capul oaselor și și-a dat părul pe spate, frenetic, încercând să se dichisească. —Hei! Jacqui! Ți-ai lăsat celularul aici aseară. Te-am sunat. Ai primit mesajul de la mine? Am zis c-o să te aștept pe-aici cu el dacă vrei. M-am uitat la Jacqui. Deci știuse că e aici. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a se putea opri. „Voi două!“ —Gura, a șuierat Lauryn. Și începeți să adunați oameni. Dar s-a dovedit imposibil: mare parte din cele care treceau plănuiau să ia parte la picnicul Salvați Elanul și nu voiau să arate prea dichisite pentru asta. Erau încântate să accepte o geantă de plajă Candy Grrrl și mostre gratuite, dar nu să și „poftească pe scaun“. Candace a lungit cât a putut ședința cu Mackenzie, dar în cele din urmă Mackenzie s-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
din bălegar pentru mușchii obosiți, ce răsunau de corzile pe care le săreau boxerii, de ușile trântite ale vestiarelor, camere întunecoase și pline de material uman polonez, italian, negru, cu mușchi de granit lucind de sudoare, unde se afla ceata dichisită de proprietari și socotitori de procente. După ce a reușit să-l ajute pe Nails să-și intre în mână, l-a luat în turneu, spre vest, cu autobuzul, cu bani împrumutați de la Einhorn, trimiși telegrafic în Salt Lake City, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
zis. Vizita la acest bărbat cu față blândă care era George nu era nici pentru mine ușoară. Așa că, după asta, când ne întorceam, cum aveam ceva bani în buzunar în zilele acelea, o luam pe Mama la un restaurant grecesc dichisit de pe Crawford Avenue și o tratam cu înghețată și prăjituri, încercând să o scot din starea aceea de amărăciune în care se adâncea precum o ghiulea care se scufundă, și unde, cred eu, majoritatea ființelor omenești și-au petrecut cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
referințe falsificate, ca să zic așa. Și eram foarte îngrijorat că Esther Fenchel ar putea afla acest lucru. M-am apucat să lucrez cu sufletul la gură, pentru a obține succesul cel mai însemnat, în perimetrul acestor limite. Petreceam ore întregi dichisindu-mă ca să arăt ca un îndrăgostit plin de ardoare. Cu o concentrare mută și eforturi imense de a mă face totuși observat. Era singurul mod în care, în dispoziția mea amoroasă înfierbântată și pitorească, eram în stare să mă imaginez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
vechi cetăți, ba încă și mai vechi; dorințe și ezitări zămislite în pântece, umeri, picioare, încă de pe vremea Raiului și a Căderii din Rai. Mai înalt decât restul, blond și ciocolatiu, a apărut și fratele meu cu înfățișare teutonă. Era dichisit ca de sărbătoare, cu jacheta scoțiană deschisă, strângând în fiecare mână mânerul unei genți de voiaj. Împrăștia frumusețe cu un fel de fierbințeală în albastrul ochilor săi, extraordinar; vedeai asta și pe obrajii lui, până în jos pe grumaz, o splendoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
aveau o privire scandaloasă. Însă i-a spus pedant: Pe vremea reginei Elisabeta bărbierii aveau lăute și chitări în frizerii, astfel ca domnii care așteptau acolo să poată cânta după pofta inimii. Asta pentru că dura ceva vreme să ți se dichisească barba și pletele. În aceeași seară în care a făcut această observație blajină l-au apucat pandaliile și a smuls aparatul de taxat dintr-un taxi. Eu trebuia să cobor pe Strada Cincizeci și cinci, dar m-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Simon își admirau hainele unul altuia. Stella și Charlotte purtau etole de vizon, Simon un costum în carouri la două rânduri și pantofi din piele de crocodil, iar eu un pardesiu din păr de cămilă, așa că arătam cu toții așa de dichisiți că ai fi zis că eram și noi personaje din acele portrete italienești de grup în care oamenii erau acoperiți în aur și giuvaieruri. Du Niveau a spus: Îmi plac mult tablourile, dar nu pot să sufăr subiectele religioase. Nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
to Look a Lot Like Christmas“. Șosețelele din fetru roșu pe care mama le-a cusut pentru fiecare dintre noi, pentru Shane și pentru mine, atârnă de polița șemineului, fiecare cu numele noastre cusute de sus până jos, cu litere dichisite de fetru alb. Fiecare gâlmoasă de la cadourile îndesate înăuntru. E dimineața de Crăciun și toți stăm în jurul bradului, tata pregătit cu briceagul pentru panglicile înnodate. Mama are o pungă maro de cumpărături și zice: — Înainte ca lucrurile să scape de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cașa ori turta de mei rusească s-a Întins un continent de posibilități, fructificate deplin și cu fantezie neostenită de o umanitate mereu amenințată de spectrul foametei endemice. Astăzi Încă, copiii noștri mănâncă, bine garnisit cu zahăr și scorțișoară ori dichisit cu ciocolată Îndulcită ori gem de casă, griș preparat În variantele de bază: fiert În lapte sau perpelit la foc deschis. Este unul dintre alimentele care perpetuează amintirea unui tip de hrănire deschis tuturor, de la cei atât de mici Încât
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
episcop von lebărvurșt. (Erna icnește și se repede la Grete. Începe o încăierare nemiloasă. Mariedl încearcă să se roage, dar se întrerupe mereu din cauza sughițurilor. Brusc, luptătoarele încremenesc o clipă. Se depărtează încurcate una de alta și încep să se dichisească. Mariedl începe să se liniștească și strânge bucățile de păr căzute din coafura lui Grete. Erna și Grete zac pe podea fără o vorbă. În cele din urmă se ridică Erna și, ajutată de Mariedl, o ridică pe Grete cea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Era probabil tulburat. L-am privit iarăși pe Breeze. Îi păsa mai mult de-o grămadă. Ținea între degetele-i butucănoase una din havanele învelite în celofan și spinteca celofanul cu un briceag. L-am urmărit cum desface învelișul și dichisește capătul havanei cu lama briceagului, apoi pune briceagul la o parte, ștergând cu atenție lama de pantaloni. L-am urmărit cum a scăpărat un chibrit și și-a aprins havana cu grijă. A învârtit-o în flacără, apoi a îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
apărut în Almanahul „Tribuna”. Nu l-am citit încă, dar sunt convins că erați la fel de supărată dacă nu ar fi apărut! Sigur, e foarte bine că se scrie despre tine, dar e interesant să vezi și tu interviul după ce este dichisit. Poate îți mai aduci aminte de ceva, nu de alta... De ce ați vrea să vă aduceți aminte în această clipă? De nimic! Ce să-mi aduc aminte, că am ieșit din spital?! Înțeleg din cele spuse că faceți și sacrificii
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
azi dlui Radu Cârneci), n am mai găsit timp să-ți pot răspunde la amabila Dv invitație de a întreține, așadar, „Jurnalul lui Petronius.” Am și lipsit, între timp (plecat în U. R. S. S.) și abia întors trebuie să-mi dichisesc cursul pentru o „analiză”, care întîrzie din cauza mea. Ofuri dăscălești... Dacă dorești, scrie-mi totuși, în cîteva rînduri, cam ce-ați vrea voi să intre aci, „Jurnalul lui Petronius” putînd fi - prin titlu - ceva foarte larg și seducător. Eu mă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
făcea parte din categoria acelor oameni de bună-credință care devin o țintă pentru șarlatani. Cum ținea să cumpere fiicei sale din București un apartament, un avocat l-a convins să-i vândă lui vila din Iași pe care moșul o dichisise o viață. I-a făgăduit că-l va întreține până la moarte cu tot cu soție. Când s-a văzut stăpân pe acte, avocatul i-a scos pe bătrâni în stradă. Moș Tăutu a fost nevoit să facă rate pentru garsonieră. De nevoie
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
oameni deosebiți; cu totul deosebiți. Cinstiți, muncitori, pricepuți, sociabili, primitori și veseli; în mai puțin de șase luni de zile, au transformat o părticică din stepa Bărăganului într-o oază înfloritoare, cu multe fântâni, cu apă rece, case frumoase și dichisite pe care toți locuitorii din satele vecine le admirau. Încă ceva deosebit de important: deportații erau de religii diferite, dar fiecare îi respecta celuilalt zeul tutelar căruia îi aprindeau tămâie și lumânări, făcându-i adânci temenele și cucernice mătănii... Fiecare cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și argintii. Câți ani o avea? O fi bătând spre cincizeci, s-o ia dracu’, ea-i cea mai mică dintre câte-au mai rămas și uite-o legănându-se În scaunul-balansoar și pufăind ca o locomotivă din țigaretul ăsta dichisit de fildeș pe care-l Încarcă din cinci În cinci minute cu altă mărășească. Încă ai zice că a fost cândva ceva de capu’ ei, nu i s-au chircit trăsăturile, ci doar că s-au subțiat și nasul i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
apărut în Almanahul „Tribuna”. Nu l-am citit încă, dar sunt convins că erați la fel de supărată dacă nu ar fi apărut! Sigur, e foarte bine că se scrie despre tine, dar e interesant să vezi și tu interviul după ce este dichisit. Poate îți mai aduci aminte de ceva, nu de alta... De ce ați vrea să vă aduceți aminte în această clipă? De nimic! Ce să-mi aduc aminte, că am ieșit din spital?! Înțeleg din cele spuse că faceți și sacrificii
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
Câșlegilor se răspândi zvonul în sat că Ana lui Vasile Baciu ar fi însărcinată. Nimeni nu știa de unde a pornit vorba și mulți nu credeau. Vorba umbla din casă în casă, în șoaptă, ca un tâlhar. Femeile o înfloreau, o dichiseau cu voluptate. Când trecea Ana pe uliță, nenumărate perechi de ochi o pândeau de după toate gardurile și din toate ferestrele, în taină, măsurându-i mijlocul, pipăindu-i burta, cercetându-i mersul. Și cele mai șirete spuneau celor proaste: -Nu vezi
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
înroșeau, se învinețeau și mă dureau îngrozitor; așa că nu e de mirare că la vârsta de 14 ani eram deja posesorul unui reumatism poliarticular acut, care și astăzi mă "însoțește", provocându-mi dese și dureroase crize reumatismale. De aceea mă "dichisesc", ornându-mi cu migală ruina corporală câte zile voi avea de trăit cu o pereche de izmene flaușate pe care le port zi și noapte, vară și iarnă pentru a da cu tifla acelor vremuri când, pe un ger de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
veche, garduri vechi, decolorate de ploi. O bătrână stă pe o bancă, urmărind niște gâze care se îndreaptă către rădăcina unui copac, strănepotul Caisului de demult. Trece, rar, câte o mașină. Un vecin are un Trabant pe care îl tot dichisește; e liniște; numai când vin copiii strada se umple de țipetele lor. Bătrâna își amintește că alteori copiii se jucau de-a mitraliera, lovind cu liniile din penar în ostrețele gardurilor; atunci bătrâna își amintește și de caisul de odinioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
câteva case vechi... O bătrână stă pe o bancă strâmbă, urmărind niște gândaci care urcă pe rădăcina unui copac, un strănepot, probabil, al caisului titular. Trece rar câte o mașină rablagită. Un vecin are un Trabant pe care îl tot dichisește zilnic. E liniște; numai când vin copiii de la o școală oarecare, strada se umple de strigătele lor. Bătrâna își amintește că alteori copiii se jucau de-a mitraliera, lovind cu liniile din penar în ostrețele gardurilor. Atunci era într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care Marele Apucat intră președinte și iese papă. El însuși unul dintre cei mai zgomotoși lăutari ai „Ceahlăului gândirii” românești și a consoartei sale, „Savanta de renume mondial”, doamna Codoi, neînfricatul lider al tuturor fricilor clinice și patologice nu putea dichisi o infrastructură organizatorică mai potrivită decât cea bazată pe „Mache, zi-o p-aia cu «Afundă-mă, române, în visul meu de lepră...Ă”. Retoric ca un pisoar, contagios ca holera și etern ca moartea, de la o vreme pacientul național
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]