1,336 matches
-
corp slab amintește neverosimil de antica sculptură grecească, preotul ne apare interpretat de un magrebian cu puternic accent franțuzesc, iar, pe de altă parte, Pentheus, regele, apare ca un personaj lipsit de fantezie, cu toată agitația părului cărunt și gesturilor dictatoriale. Deoarece întreaga echipă defilează în fața publicului ca un fel de cortegiu sau taraf de lăutari, o orchestră în stilul ansamblului “Ciocîrlia”, nu este greu de ghicit cui aparține simpatia publicului. Dincolo de transparența ideologică a spectacolului, am văzut imagini pline de
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
exprime bucuria de a fi descoperit un mare scriitor. Urmă romanul Primul cerc, pentru publicarea căruia a fost nevoie de aprobarea lui Hrușciov. Opera găsește un ecou internațional și prin faptul că se dădeau în vileag atâtea dintre ororile regimului dictatorial din U.R.S.S., ca și pentru marele talent al autorului, care primește Premiul Nobel. Nu i se permite să participe la decernare, este exclus din Uniunea Scriitorilor, intră din nou în vizorul K.G.B.-ului, acuzat acum nu ca oponent politic
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
K. G. B.-ului. Din păcate, regimul s-a mulțumit cu serviciile băieților cu ochii albaștri, înveșmântați în costume gri, ce se învârteau prin centrul Capitalei, recrutați din centrele de orfani. încă o jumătate de măsură, contribuind la căderea perechii dictatoriale. De la sine înțeles, ceea ce de-abia se întrezărea cu două-trei decenii în urmă ni se înfățișează acum drept o curentă cucerire a geneticii. Aceasta va induce în bebelușii din pântecul matern gena asigurătoare a unui just simț civic, eliminând-o
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
imaginea neglijentei” - subliniază Eugen Ionescu, care, pentru a-i păstra doză necesară de credibilitate și de omenesc, îl descrie ca având “aerul obosit, somnolent”, nicidecum că pe un... matol în ultimul hal, emanând o nesiguranță totală. Nu știm cât de dictatoriale au fost indicațiile de regie date de Robert Wilson lui Valentin Mihali - și, prin extensie, lui Valler Dellakeza (Dudard), Constantin Cicort (Botard), Claudiu Bleonț (Jean), Angel Rababoc (Băcanul), Nicolae Poghirc (Domnul bătrân), George Albert Costea (Patronul cafenelei), Cosmin Rădescu (Dl
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
o urmezi. Trebuie! - Pentru care motiv? - Cetatea se află în proprietatea mea. Îi arătă actele doveditoare. Negrescu observă că erau autentice. Deocamdată, nu mai era nimic de făcut. Operațiunea lui și-o însușise generalul de arme, același care trimisese cuplul dictatorial în fața plutonului de execuție. Încă o dată, triumfa abilitatea lui. - În sfârșit, ai investit banii tiranului în ceva trainic!, exclamă cu amărăciune etnologul. - Durabil, e cuvântul potrivit, îl corectă Stănchescu. Albin Negrescu realiza că principalul complotist al revoluției, împiciorogat pe platou
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
analitic o fac să împartă bărbații în trei categorii, cu siguranța profesională a unui încercat shrink: „Îndrăgostiții, sportivii, cinicii. Nici unul nu-mi rezistă la început, dar ce-i departajează este comportarea de după. Cu îndrăgostiții, ai văzut, îmi place să fiu dictatorială. Îmi place să-i văd cum joacă pe sîrmă în fața mea. Mă amuză teribil. Sportivii îmi plac cel mai mult, sînt cei mai confortabili, dar nu înseamnă că ei sînt primii pe agenda mea. Rareori ajung în poziție de executivi
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
menționa doar că nici acestă din urmă teorie, nici altele avînd la bază ideea relativității nu au putut împiedica, în planul practicii sociale recrudescența diferitelor întruchipări ale tendințelor absolutiste. Căci ce este fundamentalismul religios, ce au fost regimurile totalitare și dictatoriale dintre care majoritatea s-au prăbușit sub ochii noștri după ce au lăsat în urma lor milioane de victime, decît entități bazate într-o formă sau alta pe ideea de absolut ce nu comportă și nu admite nici un fel de restricții, rezerve
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
fie că perorează ideile altora, preluate însă după chipul și asemănarea sa, fie că-și strigă propriile-i gînduri, el se instituie, de cele mai multe ori, în șef de școală, sărbătorind, cu fiecare ocazie, racolarea cîte unui prozelit. Originalitatea lui e dictatorială, sacrosanctă. Orgoliul lui, cu cît e mai profund, cu atît mai mult roade, ca unul dintre acei acizi ce curăță rana, devorînd însă țesuturile, ori ca o insolență a vanității îmbrăcată în haine de sărbătoare. Oglindă prea apropiată, în care
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
a face cu niște cârpe, și n-au ezitat să apese până la refuz pedala abuzului. Partea cu adevărat sinistră a tărășeniei e că indivizii care ne cereau să nu devenim o Ucraină deveneau ei înșiși susținătorii unei Ucraine abuzive și dictatoriale, condusă tocmai de mâinile de fier ale comunisto-kaghebiștilor. Ucraina aici, între Carpați și Dunăre? Ce glumă! Ce farsă! Proteste de stradă la București? Poate un concurs mondial de mers în genunchi și o olimpiadă a capetelor plecate! La astfel de
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
Să nu uităm că minerii încă-l așteaptă pe Miron Cozma (momentan la răcoare) și prea mulți români au brațele încremenite întru eternă cerșetorie. Că, ajutați de alde Năstase, ne vom bloca undeva între socialismul rahitic al ceaușismului (cu puseurile dictatoriale cu tot) și oazele de libertate și democrație, e limpede. Dar pentru toate astea poporul român ne-ucrainizat are și el partea sa de răspundere. Nu agenții destabilizatori de la Kiev i-au obligat să voteze cum au făcut-o, ci
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
români, au câștigat bătălia cu stupida poetică a "realismului socialist" creând, în consens cu orizontul de așteptare al lectorului vremii, un veritabil mit al literaturii. într-o "complicitate fertilă" (Ilie Constantin) cu cititorii prinși și ei în închisoarea unei realități dictatoriale și avizi de ficțiune, scriitorii anilor '60 au constatat că actul cultural, literar-artistic, a preluat în societatea contemporană lor funcția compensatoare ("opium pentru popor", cum ar fi spus Marx) a credinței într-o altă lume, mai bună și mai frumoasă
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
decât în visele sale grandomane. Doar băile de unanimitate populară astâmpără neliniștea eternă a acestor politruci care-au mușcat din mărul de aur al puterii și s-au îmbolnăvit definitiv. Pentru Adrian Năstase, viața a devenit de neconceput în afara stilului dictatorial. De aici i s-a tras mărirea, de aici i se va trage și pieirea. În clipa de față, el nu e decât cocoșul înfuriat pe care foștii susținători au uitat să-l aplaude. Într-adevăr, nu prea e nimic
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
c-aș fi avut mai mult respect față de domnitorul cel "iute vărsătoriu de sânge nevinovat" decât am pentru Iliescu și hoardele lui de mineri. Și nici mare simpatie n-am pentru că-i tăia pe boierii ce se opuneau vocii sale dictatoriale, exact pentru motivul pentru care n-am pentru Iliescu, astăzi, că nu-i "taie" pe baroni. Ce să fac, autoritarismul de orice tip îmi repugnă, oricât ar fi el de poleit cu litera de aur a "slovelor străbune". Îmi plac
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
secretarilor de la 1980, impilând fără milă și domnind discreționar asupra unei mase amorfe de "tovarăși" ce nu crâcnesc atâta vreme cât mai e ceva de furat prin fabrică sau pe câmp. Imputările sunt valabile, dar incomplete. Toți acești indivizi s-au comportat dictatorial pentru că le-a îngăduit-o sistemul. Or, sistemul e administrat, așa cum îl vedem astăzi, de câțiva oameni ce nu par să-și dea seama că sunt principalii culpabili pentru umilirea partidului. În principal, e vorba chiar de Adrian Năstase și
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
procesul de adaptare la exigențele NATO și UE va avea efecte rapide, însă aceasta implică asumarea curajoasă a ceea ce ni se cere să îndeplinim. O Românie respinsă de UE va putea fi teatrul de manevră al unor curente xenofobe și dictatoriale pe care, pentru moment, prefer să nu mi le imaginez. Populismul este întotdeauna prezent și uneori chiar victorios acolo unde există mari frustrări, umiliri, așteptări trădate. Ajungem deci din nou la responsabilitatea elitelor intelectuale și politice, o temă care merită
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
drum ni s-a oferit, din nou, în 1989. Mă uit în jur. Văd figuri sinistre și cunoscute pentru porcăriile de dinainte. Tot mai multe, mai puternice, cu pîrghiile puterii din nou în mînă, cu același comportament ca și înainte, dictatorial, arogant. Te opui acestei cotropiri, ai alte păreri, idei, argumente, ești insultat, turnat, izolat, se asmute o întreagă armată de lingăi asupra ta. Văd cum tronează azi în funcții și mai mari, cu bani și mai mulți, cu privilegii la
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
grăbit în acei ani să tipărească, să-și facă ideile generoase cunoscute în emisiuni radiofonice și de televiziune și a avut dreptate căci, din 1973, a devenit din nou persona non grata datorită programului său estetic și, implicit, politic. Regimul dictatorial bazat pe cultul personalității, național-comunismul, zelul activiștilor analfabeți și înăsprirea cenzurii îl fac să intre deschis într-un boicot: refuză orice funcție în cultură, respinge orice ofertă de a apărea în mass-media și le cere și colegilor săi să i
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
la o cauză generală și generoasă. Că la ora aceea - în 1940! - aceasta s-a numit pentru mine "comunism" - aceasta merită o mai lungă și mai nuanțată discuție. Oricum, această sonoritate e compromisă (prin instalarea, în numele ei, a unor regimuri dictatoriale și imperialiste, bazate pe teroare, minciună, răstălmacire, călcare în picioare a "comandamentelor" ideologiei înseși...). Astăzi, e dificilă, dacă nu chiar imposibilă, pomenirea ideii înseși. Rezultatele pozitive în formarea caracterului meu au fost: o mai coerentă privire asupra lumii, detașarea de
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
Cartea lui Panait Istrati, tipărită în 1929 în volumul-triptic colectiv Vers l'autre flamme, ce mai cuprindea două texte, de Victor Serge și Boris Suvarin, făcuse, cum se știe, mare vâlvă în acel moment, fiind prima contestare-demascare fermă a sistemului dictatorial instaurat de sovietici în 1917. Șocul produs de "spovedania" istratiană era cu atât mai puternic cu cât cel ce ajunsese să cunoască vreme de un an și ceva Uniunea Sovietică la fața locului, după un prim deceniu de "dictatură a
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
1933). Din ce apucase să publice până la amintitul "discurs" se putea deduce totuși că se afla departe de orice înregimentare de partid și înțelegea să se exprime ca o conștiință liberă, democratică și căreia-i repugnau, în orice caz, regimurile dictatoriale. Dovadă că, la începutul anului când Panait Istrati va fi invitat pentru festivitățile de la Moscova, Fundoianu publica în numărul 10 al revistei bucureștene de avangardă "Integral", din ianuarie 1927, un articol despre Louis Aragon ou le Paysan de Paris, în
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
sânul românilor și festa care li se pregătește. Dedublarea a redevenit forma obișnuită de manifestare a omului de rând. După deschiderea de la începutul anilor '90, am recăzut în practicarea vicioasă a minciunii. Dacă, pe de o parte, ca orice regim dictatorial, năstăsioții plesnesc de încântare constatând timorarea supușilor, pe de alta, ei nu mai controlează dimensiunea reală a sentimentor acestora. Orbiți de putere, iau de bun tot ceea ce le spun sondajele. Or, trebuie spus, acestea sunt falsificate încă din start. Adică
Mahalaua ca agent electoral by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12320_a_13645]
-
culturali oficiali, care aveau ordin Ťde susť să joace pe cartea sacralizării trecutului (Ťepuratť în prealabil, după cum se știe)". Rostul cronicii a sporit pe seama rolului său de "exercitare publică a spiritului critic", spirit ce depășea obiectul literar strict, pe măsură ce autoritarismul dictatorial s-a intensificat, străduindu-se a strangula orice manifestare de libertate în obștea românească. Puterea comunistă nici n-a interzis-o (pentru că "era o instituție", e de părere Ion Bogdan Lefter, însă cîte instituții n-au fost desființate?), nici n-
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
întreaga durată a desfășurării programului, disputele politice și de idei în jurul aflării originilor neîncrederii reciproce. Din nou glasul rațiunii pare a fi împăcat părțile. Michael Luders, expert în problemele Orientului Apropiat, a criticat atît politica inconsecventă a Occidentului față de regimurile dictatoriale din Orientul Apropiat și Mijlociu, cît și unele metehne ale intelectualilor arabi care fie că se refugiază în ideologii totalitariste, devenind poeți de Curte, fie că aruncă vina pentru actuala criză a lumii arabe în cîrca colonialismului și a politicii
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
nu reprezintă principalele cauze ale distrugerii unui scriitor: a devenit infinit mai periculoasă transformarea lui în mercenar al Puterii, trădarea propriei vocații pentru cîteva avantaje derizorii. Situația, valabilă pentru oricare societate și oricare tip de putere, devine acută în societățile dictatoriale. Puțini scriitori au reușit, în literatura noastră contemporană, să personifice trista paradigmă cu aceeași strălucire întunecată ca Titus Popovici. în cazul de față, ce-i drept, există unele circumstanțe atenuante, pe care istoricul literar le poate lua în considerare. Titus
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
evitat cu sistem a vorbi despre "problemele reale și obsedante" ale vremii sale, adică despre înăbușirea libertății, mistificarea realității prin ideologizare obligatorie și prin propagandă delirantă, falsificarea scării axiologice, decimarea agriculturii, ostilitatea față de Occident, cultul tot mai sufocant al personalității dictatoriale ș.a.m.d., "probleme" care circumscriau viața obștii românești? Oricât ne-am întreba, pentru a relaxa întrucîtva discuția, în ce grad autorul Desfășurării a crezut în forul său intim în "învățătura" comunistă și-n utopia propulsată de aceasta, nefiind imposibil
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]