624 matches
-
spele/ greșeala cea cu fapta/ sau cu gândul.// dar și cuvântul/ greșeală, e, astăzi,/ greșit// aerul se sufocă/ din pricina mea. (Astăzi, ...nici o scăpare). Poemul pare a fi incantatoriu și hipnotic, o lungă zicere în egală măsură spontană și premeditată, ca și cum dicteul automat s-ar amesteca indisolubil cu cea mai atentă și minuțioasă arhitectură poetică, acest amestec stând sub semnul unei subiectivități trăite din exterior. Ca și cum ființa se privește din afară și se mulțumește să constate tot soiul de mici adevăruri cărora
Prezentul de ieri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10235_a_11560]
-
odată/ în nări un inel. (Femeia cafenie). Figurile lui Tonegaru, iubite, sau simple trecătoare, urmează rețeta avangardei: o schiță, un crochiu, fără forme, fără identitate, pe care înflorește, superbă, excrescența unui detaliu. Exercițiu de virtuozitate, ca perierea atentă a unui dicteu automat, în care cuvîntul zilnic și firesc rimează, singura rimă din strofă, cu o bucată de fantasmagorică identitate închipuită, este Ploaia: , În privirea mea timpul încetase să mai treacă/ iar de departe lupii se mai auzeau încă urlînd pe stepa
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
Că un prag/ stă,/ că semnul odihnei/ cu inima/ un cărăbuș de piatră" (Fotografie ce se voalează cu timpul). O senzorialitate intensă îi stă la îndemînă autoarei precum un idiom de care se poate folosi necurmat, cu articulațiile tonifiate de dicteul suprarealist: "Broscoii din nori duhnesc a păcat și se descaltă-n spume peste/ pita pămîntului caldă.// Tîrîtoare lipidice încearcă simțirea asfaltului duse de forțe giratorii/ minate de sfîntul cu nume bețiv ținut în carantină pînă acum.// Dansul lor înscriind volute neprevăzute
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
cosmic, acea absurditate stihială care umflă pînzele de corabie ale dezolării sale programatice. Notațiile suprarealiste poartă în genere pecetea unei încrîncenări, a unei durități ce le reduce gratuitatea plutitoare, vagul în care visul Neantului s-ar putea zbengui în voie. "Dicteului automat" i se adaugă, reflex, reacția obsedanta de criză a identității: "mi-am împrăștiat moartea pe drum/ cum lași noroiul de pe tălpi pe covorul din hol./ arăt că o vrabie care tocmai a înghițit un munte.// atunci se scurge în
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
cu un ermetism ămprumutat din poezia modernista:"intrând an detalii, trebuie precizat că/ soarele intrând an nori, umbrele s-au estompat/ și genunchiul s-a ăncrâncenat/ să despice aerul" etc. Amator de "teoreticale", Mihai Ignat ași construiește parodiile introducând un dicteu automat ce pare a fi parte integrantă a tipului de scriitura ales. De aici urmează firesc punerea an abis reprezentată de ciudatul personaj numit Klein: "Tentația ăntrezăririi./ Klein/ surprins de Klein?" ("ăntrezărim" și un mare ănaintas: Mopete). Klein este eroul
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
primul rând o demonstrație de ars combinatoria, de-a lungul a 185 de texte în care descoperim semantizările unui eu ultragiat, chinuit de impasul comunicării. Închis într-o armura albă, aseptica și impersonala, autorul emite lungă, materlanta suită de descântece, dicteuri și secvențe onirice, ca și posedat de orfism grafico-lexical. Mereu pare a se ascunde, deghizându-se și camuflându-se într-un necontenit palimpsest de meditații și cascade enigmistice. De aici și gradul destul de mare de dificultate al poeziei lui C.
Un crepuscular by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17604_a_18929]
-
va avea decât sarcina de a opune informația nemijlocita din scrisori acelor corecturi ce-i vor aparține. În opinia noastră, el nu va avea de tratat o fire scindata, un eu abscons ce ar trebui cercetat altunde decât în propriul dicteu. Latura nedivulgata din viață, aceea care nu aparține corespondentei, contrapunerea cu valul Mayei, ar întregi, poate un portret somatic, însă cu acele trăsături pe care eternitatea le șterge. Cornelia Pillat care a avut uriașă răbdare și pregătirea de a desluși
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
vărul Reginei mamă Elena) cu Prințesa Elisabeta. S-au înapoiat, spre dezamăgirea guvernanților. La 30 decembrie 1947 Groza și Gheorghiu-Dej au cerut imediat audiență la Palat, anunțîndu-l pe Rege că timpul monarhiei s-a încheiat, somîndu-l să-și scrie - la dicteu - abdicarea. Regina mamă a luat din nou, drumul exilului, după șapte ani dramatici de la revenirea în țară. Autorul cărții pe care o comentez, Arthur Gould Lee, a scris ceea ce se numește o biografie autorizată, izbutind să înfățișeze cu dramatism, destinul
Un destin tragic (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16842_a_18167]
-
făpturi ubicue, spre disperarea mea la primul contact cu mediul academic american, the writer. Viziunea dascălilor de compoziție este de a "elibera" o voce interioară a fiecărui student în parte, care apoi să producă mai mult sau mai puțin sub dicteul unei inspirații misterioase, o scriitură fluentă și articulată, expresie, în plus, a identității studentului cu pricina. Așa-numitele teorii expresiviste ale scrisului au făcut vogă în Statele Unite în anii '80 și sînt încă departe de a fi date uitării. Dar
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
ci ca un activ și foarte personal înțeles conferit inadaptării la urît, la tot ce se asociază îngustimii provinciale, nefericirii, singurătății sterile, filistinismului. Prin excelență redusă la un fel de delir verbal, modernitatea nu înseamnă, evident, doar suprarealism vîscos și dicteu dadaist. Dilatarea mitică la Blaga, cu fericitul recurs la frumusețea rădăcinilor, a originilor, niciodată pierdute, nu anulează cît diferențiază reperele bacoviene. Frigul, umidul, astenicul terorizant, categorii obsesive într-o estetică fundamental compensatoare față cu realul demențial semnalează, prin Bacovia, cît
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
din muzee/ unde-am tăcut/ am alunecat, am murit/ cu un soldat și a milioana sa pereche de ghete// Împușcăturile sînt adăposturi sigure/ după fum se poate bea și iubi/ și urechile, urechile se pot lua la întrecere" (Moartea auzului). "Dicteul automat" nu e asumat integral, întrucît autorul respectă, în plină dezlănțuire suprarealistă, o ștachetă...realistă. În felul acesta d-sa ține a menționa un punct de plecare zero, afectiv și percepțional, precum un soi de alibi al mărturiei: "Trebuie să
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
povestea pe de rost?" Starea, chiar ideea, devine un substitut al limbii, limba domină totul. Poetul este posedat de cuvinte, e captivul propriei limbi. Oare poate fi considerat poetul un stăpîn cînd rimele îi cheamă cuvintele dincolo de voința lui, cînd dicteul toarnă pe hîrtie un conglomerat din care se configurează o lume suprareală căreia i se supune cu voluptate? Poate fi mediumul un stăpîn al transei sale? Este Dumnezeu un stăpîn sau un captiv al universului pe care l-a creat
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
de puținătatea cuvintelor pe care le are la dispoziție. Unde e cuvîntul ce exprimă adevărul?" Istoria literaturii cu toate curentele, orientările, experimentele, revoluțiile, nu e altceva decît o permanentă luptă a scriitorului cu limitele limbajului. Versul liber la vremea lui, dicteul suprarealist, asocierea unor cuvinte aparent incompatibile, insolitatea, deschid spații noi de explorare, rostirea orală, democratizarea poeziei prin acceptarea oricărui tip de exprimare, reabilitarea urîtului și a abjectului, renunțarea la complexele de orice tip, înmulțirea și diversificarea registrelor, toate fac limbajul
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
Volumele scrise în românește sînt, în primul rînd, dovada "slăbiciunii" pentru latura suprarealistă a avangardei românești. Principalul reproș este asincronismul demersului său (în 1969 cînd debutează, suprarealismul era istorie). Însă, ca și Gellu Naum, Reichmann crede într-un suprarealism tipologic; dicteul se transformă în alcătuiri sugestive de paradigme poetice, fronda este înlocuită de o mobilitate imagistică ieșită din comun și, în plus, experimentul ascunde nu de puține ori "mesaje" cu o altfel de miză: "derizoriile mașini ale puterii/ iluminate în zori
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
cu versuri kilometrice cu sentimente și idei kilometrice" - iată o mărturisire, o posibilă profesiune de credință. Un poet al cantității, al multului, terorizat de teama de a nu fi spus niciodată destul. Poezia lui Nicolae Țone se înscrie pe linia dicteului suprarealist debordant pe care adesea dorința de a epata îl trădează făcîndu-l să cadă într-un vid de lirism, substituit nu de puține ori prin tușe de culoare intense, imagini luxuriante, enormități altminteri bine încastrate în tabloul poetic. Iată o
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
societăți de cititori, autorul fiind un cititor privilegiat al operelor altora, precum și al propriei sale opere. Câteva din teoriile literare sau estetice "formaliste" sunt deranjate de această evidență. Între limbă și stil, cum scrie Michel Butor? Sub efectul transei? Al dicteului? Al unei lucidități perfecte? Sub impresiile memoriei? Cum scriu? - mă întrebați. Cum pot. Și asta depinde mult de textul pe care îl scriu. Nici transă perfectă, nici luciditate perfectă. Scriu mai întotdeauna să alung uitarea. Scriu mereu contra uitării. Fie
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
Gheorghe Grigurcu Bestia neagră a suprarealismului (idee rimbaldiană!) a fost literatura. Poezia s-a vrut liberă de literatură, țîșnind zeiește din subconștient, prin mijlocirea dicteului automat, sustrasă oricărei tendințe organizatoare, oricărui control logic sau gramatical, precum o apoteoză a spontaneității. Dar închizîndu-se în direcția intenționalității artistice, s-a deschis în direcția comunicării/ amalgamării cu realul. S-ar zice că, în cruciada sa împotriva literaturii, s-
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
o asemenea aspirație are o acoperire estetică. Firește, esența artei rămîne ficțiunea. În ciuda tuturor tentativelor de happening, ea se regenerează prin propriile-i resurse, iar nu printr-o materie brută, principial opacă la condiția artei, fie că e vorba de dicteul automat, totalmente separat de conștiință, fie că e vorba de-o invazie a lumii fizice. E adevărat că libertatea rămîne obsesia creatorilor de tip avangardist. O libertate care se manifestă prin apelul la asociațiile cele mai diverse, prin recursul la
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
pe cineva pe dedesubt/ ca să te îmbrățișez, ar trebui să fiu, tot, numai brațe, ca să te sărut, ar trebui să fiu o morișcă de buze" (ibidem). Prefăcîndu-se devotat manierei adoptate, Paul Aretzu o înțeapă, o foarfecă, o compromite, transformînd neutralitatea dicteului în joacă, ingenuitatea lui în persiflare. Înclinația d-sale e către o fantazare supravegheată, care se privește în oglindă. În apele acesteia se răsfrînge o clovnerie degajat satirică, prevăzută cu accente livrești. În registru buf, poetul face și desface, cu
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
urla sau plîngea, sau cînta sau tăcea. Și mergea cu trenul. Adică e o întreagă chestie. Doamne, Dumnezeule, să nu te-apuci să te estetizezi surrealist! Dar este singura poetică în care cred și care mă satisface. Și, după acest dicteu automat, reveniți asupra textului? Firește. Dar pe niște lucruri mărunte. și-atunci sînt foarte atent, ca să stric sau să îmbunătățesc, dar ceea ce se numește estetică, în general, nu mă interesează. Așa se formează poemul și ajungi acolo unde vroiai și
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
preia atribuțiile îndeplinite pînă acum în instituție, în urma unei ședințe ,,de analiză a muncii" la care colega noastră n-a fost invitată. Fraza este expresia fidelă a aberațiilor în curs continuu la CNC-ul postceaușist reinstaurat în ianuarie 2001, sub dicteul clanului sau tandemului senator S. Nicolaescu - totpecerist Decebal(!) Mitulescu(!!). La prima agresiune (din februarie crt.) împotriva Cinematecii și Arhivei Naționale de Filme - în speță, destituirea directorului general B. T. Rîpeanu, datorită inobedienței față de șeful uzurpatorilor din branșă - am prezentat ,,Biroului
Somnul insulei filmice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15683_a_17008]
-
de energie a unei viziuni de laudă universală, de comuniune cu cosmosul. Izbucnirea vitalității care nu mai e reprimată, ci favorizată e teoria degajată (căci a existat o teorie represivă a suprarealismului, cu alibiul ,,eliberării" interioarelor energii obscure, prin rețeta dicteului automat) capătă uneori forme marțiale, precum dovezi ale unei lupte pe care poetul o duce împotriva truismelor ce încătușează nu atît idiomul specific (emanciparea acestuia a fost deja omologată), cît natura psihiei impulsive, gata a se revărsa agresiv: ,,dorm cu
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
critic""... În prima jumătate a volumului vom găsi o istorie a suprarealismului foarte bine pusă la punct. Aici, lejeritatea discursului se întîlnește cu informații multe și complexe. Suprarealismul a fost văzut de critica tradițională ca o ciudățenie cu cîteva constante: dicteu automat, vis sau... Breton. Tocmai aceste cuvinte cheie sînt dislocate din sintagmele osificate și sînt recontextualizate. Tot capitolul devine o lecție de înviere a unei perioade istorice. Sînt analizați amănunțit autori care nu prea au atras atenția specialiștilor în avangardă
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
ceva la fel de frumos ca și fumul", jurnalul atrage mai spre suprafață schițele viselor din interior. Desene stilizate, ca niște totemuri, întrerup, din cînd în cînd, coerența specială a mărturisirilor, organizate parcă pe un "calapod" romanesc. E vorba fie de un "dicteu" fie, mai degrabă, de misterioasa putere a morților asupra celor vii. Gabriela Melinescu scrie o carte a "regăsirilor", a întîmplărilor uitate, și recuperate apoi din plasa întinsă a nervilor, a oamenilor cu care se întîlnește, ca-ntr-o rețea: prieteni
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
această operație de "autopurificare" fără a-și știrbi profilul cu care critica de întîmpinare (critică ce, de obicei, remarcă prioritar "sistemul poetic") ne obișnuise. Altfel spus, poeții ce și-au intuit exact globalitatea forțelor creatoare, domolindu-și avînturile exterioare în favoarea dicteului lăuntric". Căci, așa cum nu ostenește a repeta antologatorul, "lirismul e, nu de puține ori, ceva ce nu ți-ai propus, o întîmplare norocoasă". Un fruct al spontaneității, "de care uneori nici măcar autorul n-are cunoștință", materializat într-un șir de
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]