155 matches
-
care el este considerat că l-a inventat. Aceste lucrări sunt în general considerate ca făcând parte din mișcarea Romantismului Întunecat, o reacție literară la Transcendentalism. Scrierile lui Poe reflectă teoriile sale literare: el nu a fost de acord cu didacticismul și alegoria. Sensul în literatură, a spus el în critica sa, ar trebui să fie un subcurent aflat chiar imediat sub suprafață; lucrările ale căror semnificații sunt prea evidente încetează să mai fie artă. Poe a urmărit originalitatea în opera
Bibliografia lui Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/336347_a_337676]
-
greșelilor, cu voie și fără de voie, poate fi intuit eșecul „Albatrosului” baudelaireian... Parcurgerea drumului inițiatic pe care ni l-a propus Fred Micoș ne-a purtat de la originile genezei biblice până la cele mai noi invenții umane moderne. Evitând pericolul unui didacticism ilustrativ, artistul s-a arătat interesat - cu deosebire - de surprinderea laturii ref lexive a discursului interpretativ. Realizată într-o manieră cât se poate de personală, chiar și cu r iscul asumat al unor posibile scăderi de ordin formal or i
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
acceptată. Cu toate acestea, există o dispută cu privire la modul în care ar trebuie să se interpreteze „Masca Morții Roșii”; unii sugerează că nu este alegorică, în special ca urmare a faptului că Poe a admis că are o antipatie față de didacticismul din literatură. În cazul în care povestirea are într-adevăr o morală, Poe nu o prezintă în mod explicit în text. Este posibil ca povestirea să fie doar o fantezie de răzbunare, în care bogații indiferenți își suferă soarta pe
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
care făceau parte poeți cum ar fi Stuart Merrill, Albert Samain și Jean Moréas. Ultimul a publicat manifestul mișcării în 1886, în ziarul "Le Figaro". În acel articol, Jean Moréas vorbește despre o artă care va fi inamica declamației, a didacticismului sau a falsei sensibilități și proclama că poezia trebuie să sugereze, nu să descrie. La acestea adaugă folosirea cuvintelor rare, a metaforelor rafinate și prețioase și a versurilor impare ce ar permite reînnoirea limbajului poetic. Deși simbolismul francez a durat
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
ortodox Ioan Lupaș. În 1902, a publicat noi tratate pe tema Transilvaniei și a Țării Românești: "Legăturile Principatelor române cu Ardealul", "Sate și preoți din Ardeal", "Despre Cantacuzini", "Istoriile domnilor Țării Românești". Iorga a devenit interesat de naționalism cultural și didacticism, conform unei scrisori deschise adresate revistei lui Goga, "Luceafărul", cu sediul în Budapesta. După mai multe intervenții ale lui Goga și ale lingvistului Sextil Pușcariu, "Luceafărul" a devenit principalul mijloc de exprimare din afara României. S-a întors la București în
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
funcții de conducere ale organizațiilor cineaștilor: vicepreședinte al Asociației Internaționale a Filmului de Animație, președinte al Asociației Cineaștilor din România (1969-1989), director al secției de film din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Funcțiile sale din cadrul OMS și al UNESCO explică didacticismul unora din desenele sale animate, cum ar fi "Alo, Hallo!" (1962). Deși realizările cinematografice ale sale, majoritatea irelevante estetic, provin dintr-un context istoric nefavorabil, Ion Popescu-Gopo este aproape întotdeauna unicul cineast român menționat în enciclopediile cinematografice. Marele cineast român
Ion Popescu-Gopo () [Corola-website/Science/297976_a_299305]
-
secolului al XX-lea și al secolului al XXI-lea au creat ilustrații bazate pe poem, inclusiv Edmund Dulac, István Orosz și Ryan Price. Poe a scris poemul ca o povestire, fără să creeze o alegorie sau să cadă în didacticism. Tema principală este cea a devotamentului veșnic. Naratorul este prins între dorința de a uita și cea de a-și aminti, părând că simte plăcere să se concentreze pe pierderea suferită. Naratorul presupune că „Nevermore” e singurul cuvânt pe care
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
al prozei ficționale). În acest sens, Gh. Crăciun formulează un punct de vedere just: Poezia e un limbaj care interferează continuu cu alte limbaje: aforismul, proza, eseul, limba vorbită etc. Ceea ce simboliștii au alungat pe ușă (anecdotica, elocvența, contingentul, retorismul, didacticismul, epica) a revenit în poezia urmașilor prin fereastra larg deschisă a contaminării genurilor 223. Totuși, în privința binomului tranzitiv/reflexiv se pot formula, cum am arătat deja, anumite rezerve. În primul rând, trebuie precizat că, deși specialiștii au separat demult problemele
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ianuarie 1951 la Uniunea Scriitorilor denunța p. ca „trogloditism”; în primăvara aceluiași an, o plenară a Uniunii Scriitorilor, consacrată problemelor poeziei, va declanșa o campanie oficială de „luptă” cu p. și „reminiscențele” lui, identificate în lozincile versificate festivist, în „idilism”, „didacticism” și „schematism” și mai ales în „neglijarea meșteșugului” - prin care era vizată libertatea formală, simptom neliniștitor de anarhism pe frontul propagandei. Definițiile acestor pretinse maladii artistice fiind laxe, era perfect posibil ca, sub pretextul combaterii lor, să se interzică apariția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
Eseul final, Confesiunile unui fost cititor, în prezent critic literar, deplânge statutul ingrat al criticii de întâmpinare, pledând pentru lectura selectivă și pentru descurajarea autorilor de maculatură literară. Dintre toți comentatorii actualității literare, Alex. Ștefănescu este cel mai departe de didacticismul (oricât de bine ascuns) al cronicii tradiționale, și cel mai avansat pe drumul unei întâmpinări de tip jurnalistic, care are alte standarde și se adresează, în principiu, unui public nou. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Preludiu, București, 1977; Jurnal de critic, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
originale. Sunt conștienți că reîntoarcerea la o viață morală reprezintă singura temelie pe care o societate poate fi construită 1058, însă resping dogmatismul, idealizarea exagerată, punând pe prim plan autenticitatea, omenescul. Cu toate că schițează o decădere morală a lumii lor diegetice, „didacticismul direct este evitat, însă avem un excipit penitent: condamnarea păcatului, corectarea abuzurilor, incriminarea ipocriziei.”1059 Ei au reușit să arate că lumea nu este „o vale a plângerii”, ci un loc al liberului arbitru și al bucuriei de a trăi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
narațiunea istorică, elogiul naturii și al omului, lauda patriei și a limbii naționale - pot fi interpretate ca influențe ale barocului. Prin intuiția și talentul său, V. a reușit să deceleze acele structuri poetice ale textelor religioase înăbușite de un anume didacticism dogmatic sau de un simbolism nebulos. În Cazanie erudiția teologală și subtilitățile hermeneutice rămân în plan secund, preeminență au calitățile prozei artistice: claritatea narațiunii, bogăția imaginilor plastice și a ornamentelor stilistice (comparații, metafore), oralitatea și vigoarea frazei, elanul retoric, lirismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
întreținând iluzia solidarității spirituale planetare. Cicluri precum Orfeu îngenunchiat și Nopțile Albionului instaurează punți între mitologii diverse. Din Salonul olandez îi vorbesc (prin intermediul unor pânze faimoase) Rembrandt, Van Gogh, Vermeer van Delft și alții; se conturează siluete lirice (atinse de didacticism); îl interesează cromatica, ritmurile, compoziția. Pe Cavalerul Tristei Figuri îl zărește "plutind cu trupul profilat / pe cer / între crucea Caraimanului / și Vârful cu Dor" (Efect de lună cu Dor). Forme de dialog poetic întregind personalitatea poetului sunt, la rândul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
câțiva ani, viitor prorector. Restaurant vânătoresc, elegant, ne impresionează o doamnă care, după ce se aduc platourile, toate acoperite cu niște capace argintate, ne explică care e specificul fiecărui fel, cine l-a creat, cum se prepară. O lecție lungă, un didacticism rafinat. Facem și câteva plimbări prin oraș, lume grăbită, Îmbrăcată sobru, predomină negrul, seara la nouă totul e pustiu. Într-o seară, pe faleză, vedem două tipe splendide, elegante, În total dezacord cu peisajul local. Când ne apropiem, constatăm că
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
pentru „arta de catedră”, privită ca sacerdoțiu și har al oficierii. Personalitățile rostuite în sobre medalioane (Nicolae Iorga, C. Rădulescu-Motru, Ion Petrovici, Francisc Rainer, E. Lovinescu, Nicolae Cartojan, Tudor Vianu, Al. Claudian, Alice Voinescu, Nicolae Bagdasar ș.a.) se proiectează, conform didacticismului asumat al suvenirelor, în luminoase „modele de umanitate”, oferind „lecții de viață” filtrate de „esențe estetice și morale”. Ferindu-se de pitorescul ieftin, de anecdotica de colportaj, Z. evocă în „diapazon subiectiv”, sub semnul unei „alianțe spirituale”, oameni de seamă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
Gură de Aur, Fericitul Augustin, Sf. Ioan Damaschin, sunt mărgăritare scumpe ale pedagogiei creștine tocmai prin experiența și operele lor orientate în această direcție. Căci, cum ar putea sufletul omenesc să deprindă înțelesul noțiunii de sfințenie, când i se oferă didacticismul teoretic al cărților? Ori, dacă această noțiune o desprinde din însuși exemplul vieții celui ce-i face educație, are intuiția clară a Sfințeniei”. Pedagogii creștini ai epocii patristice, între care Fericitul Augustin ocupă un loc de cinste, n-au rămas
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
aprecierilor. Ca și atunci când analiza opera lui Zarifopol, se întrevede o tentativă de identificare cu ideile scriitorului asupra căruia își concentrează la un moment dat atenția. Este și cazul lucrării Mateiu I. Caragiale comentat de... (1996), sinteză la hotarul dintre didacticism și eseistică, prin intermediul căreia se conturează o bună schiță de portret. În schimb, Ion Creangă - spectacolul lumii (1996) își are punctul de pornire mărturisit în aserțiunile călinesciene referitoare la caracterul dramatic al prozei lui Creangă, analizată printr-o grilă care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290239_a_291568]
-
a sistemului, și cea actuală a rostirii, între cod și mesaj. Cu tot stilul înclinat mai degrabă spre expresivitate decât spre sistematizare, spre paradox mai mult decât spre un raționament urmat pas cu pas, cu tot "diletantismul" său structuralist opus didacticismului, este evident că structuralismul lui Roland Barthes este foarte apropiat de cel levi-straussian. Desigur, procedeele și tehnicile lecturii semiologice sunt mai mult sugerate decât explicate și rămân cel mai adesea, ca aspecte mai puțin savuroase, în afara discursului său. Ceea ce rămâne
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Blaga, Tudor Arghezi, O. Goga, Perpessicius, Șerban Cioculescu, I. Minulescu, Mateiu I. Caragiale, dar îndeosebi ardelenii aflați, în deceniul al patrulea, la început de drum: Emil Giurgiuca, George Boldea, Ion Șiugariu, Teodor Murășanu, Mihai Beniuc, Ștefan Baciu ș.a. Un anume didacticism, detectabil în insistența demonstrației și în parantezele, rare totuși, care colecționează ezitările de stil din operele discutate, nu împovărează discursul critic, remarcabil și, înainte de toate, individualizat prin ceea ce aduce profund și, adesea, nou. SCRIERI: Însemnări critice, îngr. și pref. Nae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286722_a_288051]
-
combinație rectificatoare a celor două reacții posibile, care, fiecare în parte, exprimă un dezechilibru. Ca atare, nici unul dintre răspunsuri nu pare acceptabil, din punctul lui Jay Chapman de vedere: "atitudinea scandalizată este inacceptabilă pentru că reprezintă un exces de zel moral; didacticismul este inacceptabil pentru că reprezintă un deficit de zel moral"149. Astfel, efortul lui Chapman constă în tentativa sa discursivă de a combina cele două (tipuri de) răspunsuri de așa manieră încât "evenimentul să fie perceput având o culoare morală, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
debarasa de acțiune, de imboldul de a "trece la fapte" - și am văzut ce caracter pot avea faptele-consecințe directe ale acestui tip de răspuns la eveniment - reacția "clinică" pare, dimpotrivă, să "paralizeze acțiunea"153. Neavând implicații morale, răspunsul "clinic" sau "didacticismul", o "ilustrare concretă a unei idei abstracte"154, frizează, evident, indiferența. Dacă răzbunarea este expresia practică a (atitudinii - adăugirea mea) scandalizate, consimțământul reprezintă expresia practică a didacticismului"155, apreciază Black. Astfel, conchide criticul, didacticismul distruge însuși tipul special de inteligență
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
clinică" pare, dimpotrivă, să "paralizeze acțiunea"153. Neavând implicații morale, răspunsul "clinic" sau "didacticismul", o "ilustrare concretă a unei idei abstracte"154, frizează, evident, indiferența. Dacă răzbunarea este expresia practică a (atitudinii - adăugirea mea) scandalizate, consimțământul reprezintă expresia practică a didacticismului"155, apreciază Black. Astfel, conchide criticul, didacticismul distruge însuși tipul special de inteligență care îl face posibil, ca răspuns la evenimentul descris de Jay Chapman. Iată, deci, că adresa de la Coatesville modelează un tip aparte de raportare la eveniment, care
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Neavând implicații morale, răspunsul "clinic" sau "didacticismul", o "ilustrare concretă a unei idei abstracte"154, frizează, evident, indiferența. Dacă răzbunarea este expresia practică a (atitudinii - adăugirea mea) scandalizate, consimțământul reprezintă expresia practică a didacticismului"155, apreciază Black. Astfel, conchide criticul, didacticismul distruge însuși tipul special de inteligență care îl face posibil, ca răspuns la evenimentul descris de Jay Chapman. Iată, deci, că adresa de la Coatesville modelează un tip aparte de raportare la eveniment, care, în cuvintele lui Black, "moderează atitudinea scandalizată
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
însă neutralitatea absolută a camerei de înregistrare. În prim-planul prozelor se află o voce naratoare - vocea autorului: cel care urmează să scrie sau, eventual, o face în timp ce observă. Comportamentul degajat al prozei lui Caragiale e înlocuit de un anume didacticism, pe alocuri de un tezism mărturisit, iar implicarea (ca și explicarea) se numără printre atribuțiile ce incumbă unui personaj inconfundabil, subiect și uneori obiect al povestirilor. Numele generic pe care i-l dă autorul însuși este acela de Martor. Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
Pippidi: Dacă autorul Broaștelor nu cere pentru Euripide cucuta, explicația stă poate în faptul că poetul apucase să moară de moarte bună"125. Altă dată, în Norii, parodierea are ca scop împotrivirea la o "învățătură" propovăduită de Socrate (ridiculizând chiar didacticismul acestuia), al cărui susținător declarat fusese, de asemenea, Euripide. Un moment culminant îl atinge ridicolul din comedia Femeile la sărbătoarea Demetrei, unde Aristofan convoacă (sub forma unei parodii la Banchetul lui Platon) o "adunare a femeilor", care, maestre în conducerea
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]