115 matches
-
a lucrat ca ziarist, apoi ca redactor la Editura Literatura Artistică. A debutat editorial cu placheta Poarta soarelui (1969). S-a impus prin volumul de versuri Trio (1970), în care surprinde succint și ingenios reacții, emoții și atmosfera de familie. Didacticist și cam neîndemânatic sub aspect stilistic, C. a scris și proză pentru copii. A tradus din J. Swift, Maxim Gorki, Ovanes Tumanean. SCRIERI: Poarta soarelui, Chișinău, 1969; Trio, Chișinău, 1970; Cerbul meu, Chișinău, 1971; Tata, Chișinău, 1973; Apă dulce de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286104_a_287433]
-
1907. Mai reușită e lirica intimistă, grațioasă și delicată. La fel, sonetele, concentrate și lipsite de retorism. Cu un lirism în deficit, prea cerebrală, poezia este a unui eminescianizant priceput în dramatizarea sentimentelor, bun psiholog, dar cu o irepresibilă pornire didacticistă, cu resorturi etice. Între proza și publicistica lui V. există un flux continuu de teme și atitudini. Scriitorul nu e, în fond, un imaginativ, uneori nu are altă sursă decât aceea a observației directe. La fel ca jurnalistul, consemnează datele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
detestă monotonia, rutina și conformismul. Cei mai mulți studenți ai săi își amintesc de puternica impresie pe care o făcea asupra lor, de eleganța demonstrației (și a simplei lui prezențe la catedră), de modernitatea atitudinii și a mentalității, de lipsa oricăror tendințe didacticiste. A fost, alături de Charles Drouhet, Basil Munteanu, Alexandru Marcu și Ovid Densusianu, unul din profesorii importanți de cultură europeană la Universitatea din București. Sfârșitul i-a fost tragic. Cei apropiați de el în anii de după război, mai ales în 1947-1948
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
Londra, 1967, p. 100). În opinia lui Jacques Goimard, de exemplu, cinematograful, ca și spectacolul cu caracter melodramatic, ar urmări să trezească în spectatori "le désir d'éprouver le grand frison". Criticul francez sancționează teoria genurilor și propune în locul delimitărilor didacticiste o perspectivă unificatoare asupra literaturii, valorizată exclusiv ca experiență a imaginației în acțiune (vezi Jacques Goimard, Critiques des genres, préface de Jean-Yves Tadié, Éd. Pocket, 2004). De la melodramă la romanul foileton și apoi la literatura science fiction și de aventuri
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
substanței epice, privilegiind în schimb tipologia personajelor, dintre care se detașează Nicolae Brateș și Călin Bourean, întruchipări ale patriotului loial, capabil de sacrificiu, viteaz și inteligent. Diferite ca factură sunt câteva romane apărute în foileton, Altare dărâmate („Drapelul”, 1909-1910), scriere didacticistă despre dragoste și prejudecăți sociale în lumea unui sat bănățean, Carnetul lui Radu Roman („Cosinzeana”, 1923-1924), încercare eșuată de analiză psihopatologică ș.a. Accidental, G. abordează și genul dramatic (O noapte la Oituz). În scrisul lui se observă efortul, remarcabil, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287171_a_288500]
-
au apărut în „Nistru”, unde debutează în 1955, „Limba și literatura moldovenească” ș.a., precum și în volume colective. S. consacră micromonografia Miracolul cotidianului, apărută în 1968, vieții și activității scriitorului Spiridon Vangheli. Nu lipsit de unele accente sociologizante și de note didacticiste, studiul reușește totuși să pună în evidență o formulă narativă specifică literaturii pentru copii. SCRIERI: Miracolul cotidianului, Chișinău, 1968. Repere bibliografice: Mihail Dolgan, Marginalii critice, Chișinău, 1973, 82-93; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 272; Femei din Moldova, îngr. Iurie Colesnic, Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290026_a_291355]
-
juxtapunerii de diluează, dacă nu se pierde iremediabil. Reducerea dimensiunilor clipei (În care palpită eternitatea) la instantaneu este asemănătoare cu aceea a statuării celor trei Întrebări la care ar trebui să răspundă orice haiku: ce, unde, cînd. Este o regulă didacticistă care Încearcă infructuos să ne dăscălească asupra revelației concretului. Asta mi-aduce aminte de mărturisirea pe care o făcea Simone de Beauvoir despre felul suficient și satisfăcut de argumentare al profesorului ei de filosofie din școală. Acesta rostea propoziția “ce
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
la volumul care îi era, din punct de vedere cronologic, anterior. Se respectă și aici întocmai tiparul biografic al narației: prezentarea în registrul comic a părinților, nașterea o parodie a genezelor miraculoase de altădată, copilăria prilej pentru a satiriza exacerbările didacticiste, adolescența și așa-zisele "fapte de vitejie" etc., iar de acum încolo, cele două opere vor fi tipărite împreună, în ordinea cronologic firească. Rabelais continuă însă și, în 1545, va obține privilegiul regal de tipărire a Cărții a treia despre
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ei", cf. Cizek, E., op. cit., p. 49. Deși satira lui Persius conținea o formulă specifică de autoadresare și o modalitate incomodă de ironizare a cititorului (fiind, de altfel, adresată prin titlu chiar Cititorului său), parodia atribuită lui Agamemnon capătă accente didacticiste, "îndulcind" înțepătoarele trimiteri ale lui Persius ("Neliniști ale lumii, sărmane vorbe goale,/ Nu-și pierde nimeni timpul cu scrierile tale!/( Ce fel de vorbă-i asta? Chiar nimeni? Ce rușine?/ Un cititor, doi, haide, or fi și pentru tine") după cum
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN DIDACTICISM. Termenul didacticism desemnează caracterul pe care îl pot avea unele tipuri/forme de discurs, altele decît cele destinate a instrui, a transmite cunoștințe, într-un cadru instituționalizat. Astfel, se poate vorbi despre o tentă didacticistă atunci cînd în diverse tipuri de discurs își fac loc generalizarea, modul explicativ, informațiile științifice, definițiile, exemplele etc., moduri/structuri discursive la care enunțătorul apelează cu intenția, implicită sau explicită, de a instrui, de a transmite cunoștințe prin care să
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cînd modurile descriptiv și narativ glisează spre explicativ, la anumite categorii literare (literatura pentru copii), pînă la contexte cotidiene. În a n a l I z a d i s c u r s u l u i, stabilirea caracterului didacticist al unui text/discurs se realizează urmărindu-se indici de ordin situațional, funcțional și formal. V. gen de discurs, text. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. OI DIDASCALIE. Pentru antici, didascalia era alcătuită din instrucțiunile pe care le dădeau actorilor autorii dramatici, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Se poate spune că încă de la început scriitoarea își dovedește calitățile ce o vor impune: dezinvoltură stilistică, coerență ideatică, finețe a analizei, capacitate de a descoperi în gesturi aparent banale semnificații cu ample rezonanțe în destinul personajelor. Fără a fi didacticiste, primele povestiri au o „morală” doar sugerată. De cele mai multe ori momentul surprins este de cumpănă, dând la iveală cele mai ascunse sentimente: de lașitate - din partea potentaților locali ai unui sat aflat sub apă, după inundații (Râmele), din partea modestului arhitect accidentat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
oprit asupra acestei capodopere romanești nu au făcut nicio observație legată de veridicitatea acestui erou al subteranei, ci notațiile lor au vizat finalul operei acuzând latura profund etică și vădit tendențioasă a acestuia 128. Eticheta de scriitor ardelean supus convenționalismului didacticist și etic, pusă cu ușurință va fi greu de scos. Opiniile care au făcut excepție, deși remarcabile, nu s-au impus. G. Călinescu scria: "Construcția (n.s. romanului) e sigură, bine rostogolită, cu nimic artificial nicăieri, iar încheierea vine când toate
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
din Convorbiri literare, și se încheie cu Mara tipărită în revista Vatra, număr de număr, pe parcursul anului 1894. Începând cu 1895 până în anul morții 1925 se întinde, susțin criticii, epoca nefastă a scriitorului Slavici marcată de obsesiile sale etice, instructive, didacticiste. E corectă această periodizare care a intrat de ani buni în manualele de școală sau nu? Să se fi produs atât de subit o trecere de la reușită la eșec, de la profesionalism la manierism? Nu intenționăm o reconstituire factologică și documentară
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
deschis" pe care, observă criticul, Slavici îl practică în mod curent, deși fără artificii stilistice menite să-l scoată în relief. Mara se termină cu propoziția: ,,în casă era liniște și Bandi râdea înainte". Nu e aici nimic din finalul didacticist de care au vorbit unii critici, ci acest final deschide perspectiva viitorului pentru personaje. Aceeași tehnică o folosește Slavici în Moara cu noroc (ultima frază: ,,Apoi ea/Bătrâna/ luă copiii și plecă mai departe"), în O viață pierdută (ultima frază
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și comprehensivă. Nu avem pretenția că am găsit formula ideală, dar credem că termenii de mai sus prind ceva din personalitatea - greu reductibilă la o unică formulă - a criticului. Și monografistul său, Serafim Duicu, după o minuțioasă analiză didactică și didacticistă a operei, ezită să ne dea necesarul portret final. Se lansează, în schimb, într-o serie de fastidioase justificări și explicații: „...investigația noastră este prima și ea trebuie să ducă, în primul rând, la cunoașterea cât de cât adecvată a
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
precum și un volum: Pagini de critică literară, Marginalia, Eseuri, Editura Fundațiilor Regale, 1938. G. Călinescu admite concesiv reticent: „Poetul a scris și eseuri, interesându-se de problema criticei, atingând felurite puncte de estetică poetică.”3 Divinul critic încheie cu sfaturi didacticiste: „În aplicări, eseistul va avea de reexaminat unele opinii prea cordiale ori prea reticente, precum va trebui să-și corecteze stilul oficios.”4 Optica rămâne neschimbată în Compendiu.5 Șerban Cioculescu a fost prietenul de o viață al lui Vladimir
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
lui B. vor fi interferențele dintre elementele romantice și cele realiste. Eroii, trasați în tușe avântate, aspiră spre perfecțiune, au de multe ori calități excepționale. Cu unele accente de melodramă, Mărul licitează dualitatea bine-rău, sprijinindu-se pe un simbol ostentativ didacticist. Piesa în trei acte Sirena (1910) își propune dezvoltarea unei teme cu implicații sociale, în care timide introspecții psihologice atestă influențe din Ibsen. În același an, 1910, i se reprezintă, tot fără ecou, Jurământul. B. se impune în lumea teatrului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
vizează pe Marcel Proust. Adept declarat al „metodei proustiene” în literatură, P. își construiește expunerea teoretică asupra romanului prin opoziție tranșantă față de „convenționalismul realist-naturalist” al secolului al XIX-lea, a cărui preferință compulsivă pentru „tipuri”, reflectată în orizontul de așteptare didacticist al cititorului comun, dar și al criticii de întâmpinare („Această pretenție de a «contura» un personaj [...] apare de altfel în cele mai multe cronici literare de azi, fără să mai vorbim de naivele manuale didactice, răsplătind cu laudă ori pedepsind cu reproș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
drept unica reușită tipologică a Sufletelor tari - și mai cu seamă Danton - revoluționarul bonom și plin de pătrundere a antinomiilor vieții sufletești -, al cărui realism psihologic, determinat de resorturile unei intenții istoric reconstructive, a propulsat scrierea, în accepția criticii normativ „didacticiste”, la rangul celei mai de seamă realizări dramatice a scriitorului. În ordinea esențelor însă, cea care contează în demersul teoretic-demonstrativ al lui P., exemplar este, pentru destinul modernității pe cale de a se naște, Robespierre - revoluționarul pur, lipsit de scrupule și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Români în 1944, din motive politice. Debutul în „Convorbiri critice” îi atrage elogiul lui Mihail Dragomirescu. Poemele care au reținut atenția criticului, Pe Golgota, În Sahara, Omul, sunt de ample dimensiuni (amintind, întrucâtva, de construcțiile romantice). Cu un pronunțat caracter didacticist, versurile dezvoltă tema relației dintre om și Creatorul Suprem ori narează, în stil macedonskian, o călătorie inițiatică spre moarte. G. revine mereu la ideea sfârșitului, adevărat laitmotiv al liricii sale: „Și grei deasupră-mi stropii bat/ Cu degete din infinit/ Lovind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287351_a_288680]
-
reminiscențe autobiografice. Dacă anterior fusese investigat universul mirific al copilăriei, acum e urmărită adolescența. Obiceiuri brașovene, întâmplări și întrebări iscate de vârsta protagonistului ar fi putut suscita interesul lectorului dacă prozatorul nu le-ar fi înscris într-o exagerată tentă didacticistă. Ș. este și autorul a două piese de teatru nereușite: Cinstea noastră cea de toate zilele (1958) și Camera fierbinte (1962). SCRIERI: Bobocica, București, 1949; Soare de august, București, 1955; Omul de pe catarg, București, 1957; Cinstea noastră cea de toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
de predare-învățare, a sarcinilor de lucru, a modalităților de lucru cu elevii, a tipurilor de interacțiune didactică; - de reglare-autoreglare a întregului proces de instruire; - de decizie și inovare a activității didactice - modele de proiectare (Cristea, S., 1998, pp. 386-387) Modelul didacticist Modelul curricular Este centrat: - pe conținuturi, pe acțiuni specifice procesului de predare; - conținuturile își subordonează obiectivele, metodologia și evaluarea didactică într-o logică a „învățământului informativ” - pe obiective, propunând acțiuni didactice de predare - învățare evaluare; - obiectivele constituie punctul de plecare
Teoria și metodologia instruirii și a evaluării: ghid pentru seminar by Sacară Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1796_a_92287]
-
b. antrenarea elevilor în rezolvarea sarcinilor de învățare; c. anunțarea finalităților educaționale în termeni accesibili; d. fixarea informațiilor, deprinderilor, comportamentelor învățate; e. crearea unei anumite stări de pregătire pentru învățare; f. măsurarea cât mai riguroasă a rezultatelor. 6. În cadrul modelului didacticist al proiectării, relațiile dintre elementele activității didactice sunt: a. nediferențiate; b. interdependente; c. unitare; d. de interacțiune. Item de tip asociere În coloana din stânga (A) sunt enumerate conceptele-cheie ale proiectării didactice, iar în coloana din dreapta (B) sunt precizate exemplele corespunzătoare
Teoria și metodologia instruirii și a evaluării: ghid pentru seminar by Sacară Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1796_a_92287]
-
Portofoliul Lecția de de fixare și sistematizare Generalitatea Lecția Efectul de ordine Concepte-cheie Categoria Obținerea performanței Flexibilitatea Învățarea prin dramatizare Dimensiunea funcțională Evaluarea sumativă Munca independentă Probele scrise Interacțiunea profesor-elev Efectul halo Ce voi face? Locurile didactice Testul docimologic Modelul didacticist Funcția de anticipare Învățământul elementar/primar Întâlnirile cu specialiști Aprecierea Integrarea teoriei cu practica Autoevaluarea Lecția de formare de priceperi și deprinderi Proiectarea globală Perfecționarea continuă a sistemului de învățământ Fotografiile, diapozitivele Paralelismul Sistemul Winnetka Povestirea Observarea sistematică a activității
Teoria și metodologia instruirii și a evaluării: ghid pentru seminar by Sacară Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1796_a_92287]