115 matches
-
Ștefan Publicat în: Ediția nr. 1585 din 04 mai 2015 Toate Articolele Autorului Cartea albă- Umbra și aparența- Andrés Sánchez Robayna (traducere și prezentare: Eugen Dorcescu) Este o carte de stare și orice citat aș folosi aici ar avea conotații didacticiste ori sunt cărți care se citesc numai pentru a intra în lumea și atmosfera create de poet și atât. Sunt cărți absolute ce n-au nevoie de cronici ori recenzii. Cine este Andrés Sánchez Robayna? Un om cult, un om
UMBRA ŞI APARENŢA- ANDRÉS SÁNCHEZ ROBAYNA de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374866_a_376195]
-
să fie un caz de analiză pentru cititorul tânăr, cu privire la motivele unor consecințe ce se pot răsfrânge pozitiv sau negativ asupra celor două paliere ale vieții: latura socio-profesională și cea strict personală. Aici autorul își desconspiră formația sa pedagogică, uneori didacticistă, de tip cazon, cu specificul carențelor sistemului, căci metoda sa de convingere se rezumă adesea la doua palme zdravene peste fața celui care trebuia convins sau corijat. Cartea de memorii a dlui colonel Hanganu are și valențe monografice, căci ea
MEMORIILE COLONELULUI COSTACHI HANGANU, ÎN “COLECŢIA MEMORIALISTICĂ XXI”, PITEŞTI, 2012 de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346348_a_347677]
-
uneori în literatura autohtonă de meditație ortodoxă. Departe de el și subiectivismul juvenil-iconoclast în care câte un tânăr monah cinefil care, pentru a-și demonstra istețimea și "actualitatea gândirii", se ia la harță cu superproducțiile cinematografice de ultimă oră, pescuind didacticist evidențe ale moralei creștine, dar alunecând periculos pe cojile de banană ale texturilor subliminale. Care este veridicitatea istorică, umană și duhovnicească a episoadelor biblice și scripturistice supuse ecranizărilor? Care este unghiul de interpretare regizorală a mesajului evanghelic? Care sunt firele
PĂRINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345072_a_346401]
-
stării civile. “Feliile de viață” nu se desprind din întreg, iar din “dosarele de existență” sunt atașate, la sfârșitul cărții, fotocopii. Narațiunea, accesibilă și clară, fără înzorzonări, curge limpede, în matca firească a celei mai frumoase limbi “romanice”. Iar retorismul “didacticist” nu aduce stricare, ci augmentează autenticitatea. Nu putem trece cu vederea, cum nu putem rupe din magma epică, “cultul dascălului”, pe care Grigore Gociu îl practică onest, cu simț axiologic precis, în cele câteva schițe de portret - adevărate elogii esențiale
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
lui B. vor fi interferențele dintre elementele romantice și cele realiste. Eroii, trasați în tușe avântate, aspiră spre perfecțiune, au de multe ori calități excepționale. Cu unele accente de melodramă, Mărul licitează dualitatea bine-rău, sprijinindu-se pe un simbol ostentativ didacticist. Piesa în trei acte Sirena (1910) își propune dezvoltarea unei teme cu implicații sociale, în care timide introspecții psihologice atestă influențe din Ibsen. În același an, 1910, i se reprezintă, tot fără ecou, Jurământul. B. se impune în lumea teatrului
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
și a unor metode de acțiune practică,fundamentate Însă pe o nouă concepție filozofică, umanistă, În esență, pe ideea unității dintre teorie și practică, dintre școală și viață, dintre cunoaștere și acțiune. În general, pentru „școala modernă”, metodele tradiționale sau didacticiste, bazate pe comunicarea directă, ex cathedra, pe argumentarea demonstrațiilor etc. cu toată valoarea lor pozitivă care le-a asigurat un loc binemeritat În istoria școlii, prezintă numeroase neajunsuri și rămâneri În urmă față de cerințele și nivelul la care a ajuns
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
și practica pedagogică de actualitate. O primă clasificare are În vedere un criteriu istoric, de raportare a metodelor la cerințele de ieri și de astăzi ale Învățământului, departajându-le În două grupe: - metode vechi, denumite și „tradiționale” sau „clasice”, „dogmatice” ori „didacticiste”, În esență cele care fac apel la comunicarea directă, În curs de transformare și ele, și - metode noi sau „moderne”, expresie a celor mai recente inovații pedagogice, În esență centrate pe elev, pe activitatea și dezvoltarea personalității acestuia. Adoptând această
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
curs de transformare și ele, și - metode noi sau „moderne”, expresie a celor mai recente inovații pedagogice, În esență centrate pe elev, pe activitatea și dezvoltarea personalității acestuia. Adoptând această diviziune, Robert Lafon (1963) subdivide metodele vechiîn: - metode așa-zis didacticiste - verbale prin excelență, centrate pe memoria reproductivă și lipsite de interes pentru elev; - metode atractive - bazate de obicei pe utilizarea jocului, fără să țină seama de efortul necesar Învățării; - metode așa-zis intuitive - fundamentate pe observarea lucrurilor și fenomenelor concrete
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
și „metode globale” (Flexman, Matheny, Brown). Călăuziți după criteriul sugerării activității științifice, M.N. Skatkin și I.Is. Lerner, Împart metodele de predare În ilustrative, de problematizare, de cercetare. În a sa Philosophie de l’éducation, J. Leif (1974) distinge metode: didacticiste, atractive, interogative, intuitive și active. O clasificare În funcție de dezvoltarea istorică a metodelor a dat naștere la trei categorii: metode obiective, metode verbale și metode practice (Okoñ, 1974). Reluând o idee mai veche, Întâlnită la J.A. Comenius și I.Fr. Herbart
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
crize de identitate; bonurile de ordine se eliberează până la numărul 7, însă Veterinarul decide că programul policlinicii nu poate începe decât cu posesorul bonului 8, care nu fusese repartizat nimănui etc. În schimb, dramele lui I. accentuează dimensiunea moralizatoare, chiar didacticistă, a conflictului. Nu suntem îngeri (reprezentată în 1975 la Teatrul Mic din București), inițial piesă-metaforă, transformată ulterior într-una realistă, după mărturisirile autorului („La început a fost proiectul unei piese scurte: un director general primește în audiență un ins care
IOACHIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287570_a_288899]
-
motive culturale, mitologia națională și cea universală (Poemul Yggdrasill). Spiritualizat, lirismul se vrea sobru și direct, încălzit de patosul participării, de tensiunea ideilor și de flacăra dragostei (chiar dacă uneori poemele sunt compuse, și acum, în stil de discurs declarativ sau didacticist). O particularitate esențială a poeziei lui I. este aptitudinea de a cânta pe mai multe „coarde”, împletind dezinvolt și inegal socialul cu intimitatea, civismul cu lirismul, notația peisagistică cu cea ontologică. A tradus din opera lui Pușkin, Lermontov, Lev Tolstoi
ISTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
substanței epice, privilegiind în schimb tipologia personajelor, dintre care se detașează Nicolae Brateș și Călin Bourean, întruchipări ale patriotului loial, capabil de sacrificiu, viteaz și inteligent. Diferite ca factură sunt câteva romane apărute în foileton, Altare dărâmate („Drapelul”, 1909-1910), scriere didacticistă despre dragoste și prejudecăți sociale în lumea unui sat bănățean, Carnetul lui Radu Roman („Cosinzeana”, 1923-1924), încercare eșuată de analiză psihopatologică ș.a. Accidental, G. abordează și genul dramatic (O noapte la Oituz). În scrisul lui se observă efortul, remarcabil, de
GASPAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287171_a_288500]
-
lirica de dragoste, cu supărătoare dulcegării, nu iese din nota convențională. Peisajul predilect e acela nocturn, mângâiat de razele lunii, dar autorul nu are un deosebit simț al naturii. Câte o încercare de alegorie sau de filosofare emană un iz didacticist. Câteva traduceri „imitative” din Schiller (în „Foiletonul Zimbrului”, „Almanah de învățătură și petrecere”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”) au defecte de rimă și infidelități de sens. O tălmăcire în proză din Lamartine apare în „Zimbrul”, o alta, din Plutarh
MELIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288084_a_289413]
-
Lugoj ori la publicații în limba română apărute în SUA, L. reface imaginea feministei de odinioară. Cu un talent firav, tânăra învățătoare compune versuri care vorbesc cu naivitate despre iubire, durere, credință, speranță. Romanul Elmira, ca și nuvelele, schițele, pronunțat didacticiste, indică preferința autoarei pentru schemele romanțioase. Descriind mici drame sentimentale, L. trece personajelor poate ceva din ființa ei: tristețe, resemnare, virtute neînțeleasă etc. În însemnările din timpul șederii la Sarajevo, unele rămase în manuscris, transpar emoții mult mai puțin convenționale
LUNGU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287920_a_289249]
-
reminiscențe autobiografice. Dacă anterior fusese investigat universul mirific al copilăriei, acum e urmărită adolescența. Obiceiuri brașovene, întâmplări și întrebări iscate de vârsta protagonistului ar fi putut suscita interesul lectorului dacă prozatorul nu le-ar fi înscris într-o exagerată tentă didacticistă. Ș. este și autorul a două piese de teatru nereușite: Cinstea noastră cea de toate zilele (1958) și Camera fierbinte (1962). SCRIERI: Bobocica, București, 1949; Soare de august, București, 1955; Omul de pe catarg, București, 1957; Cinstea noastră cea de toate
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
Se poate spune că încă de la început scriitoarea își dovedește calitățile ce o vor impune: dezinvoltură stilistică, coerență ideatică, finețe a analizei, capacitate de a descoperi în gesturi aparent banale semnificații cu ample rezonanțe în destinul personajelor. Fără a fi didacticiste, primele povestiri au o „morală” doar sugerată. De cele mai multe ori momentul surprins este de cumpănă, dând la iveală cele mai ascunse sentimente: de lașitate - din partea potentaților locali ai unui sat aflat sub apă, după inundații (Râmele), din partea modestului arhitect accidentat
SIPOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
Capacitatea de formulare a obiectivelor educaționale a3) Stabilirea planului de desfășurare a dezbaterii b) Pregătirea profesorului pentru oră b1) Documentarea (surse, modalități). b2) Prelucrarea datelor (ordine logică, conectată la datele științei și culturii, judecarea critică, personală a lor, evitarea caracterului didacticist, moralizator) b3) Material didactic folosit c) Logica desfășurării activității și strategiile utilizate: c1) Oportunitatea manierei de desfășurare în raport cu tema și vârsta (introducerea unor elemente de noutate în desfășurarea activității educative). c2) Mediul educațional. c3) Derularea conținutului de idei al temei
Caietul Dirigintelui by ROXANA VASILESCU () [Corola-publishinghouse/Science/539_a_846]
-
au apărut în „Nistru”, unde debutează în 1955, „Limba și literatura moldovenească” ș.a., precum și în volume colective. S. consacră micromonografia Miracolul cotidianului, apărută în 1968, vieții și activității scriitorului Spiridon Vangheli. Nu lipsit de unele accente sociologizante și de note didacticiste, studiul reușește totuși să pună în evidență o formulă narativă specifică literaturii pentru copii. SCRIERI: Miracolul cotidianului, Chișinău, 1968. Repere bibliografice: Mihail Dolgan, Marginalii critice, Chișinău, 1973, 82-93; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 272; Femei din Moldova, îngr. Iurie Colesnic, Chișinău
SUVEICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290026_a_291355]
-
tematic: proză istorică și de aventuri, legende eroice, basme și alegorii. Excelează în proza scurtă, prezentată uneori în foileton. Textele se înscriu în registrul fantastic și alegoric, precum și în cel naturalist și modernist, nelipsind, în același timp, o anume notă didacticistă. Lirica se încadrează stilistic într-un registru larg, de la poezia clasică (G. Coșbuc, Al. Vlahuță) la cea neoromantică ori simbolistă sau la genuri „minore” (precum fabula, epigrama etc.). Dimensiunea teoretică este absentă. Articolele de fond, prezente în fiecare număr, dezbat
REVISTA COPIILOR SI A TINERIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289194_a_290523]
-
de la poezia clasică (G. Coșbuc, Al. Vlahuță) la cea neoromantică ori simbolistă sau la genuri „minore” (precum fabula, epigrama etc.). Dimensiunea teoretică este absentă. Articolele de fond, prezente în fiecare număr, dezbat teme morale, sociale, politice, culturale, practicând un discurs didacticist asupra problemelor abordate. Sunt publicate versuri de Vasile Militaru, Petre Dulfu, Maria Pană, alături de aceștia aflându-se I. Gr. Periețeanu, Ilie Marin, S. Prunculeț, George Silviu, Ioan I. Ciorănescu, Elena Farago, Radu Boureanu, Victor Ion Popa. Aici apare poemul Lumânările
REVISTA COPIILOR SI A TINERIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289194_a_290523]
-
detestă monotonia, rutina și conformismul. Cei mai mulți studenți ai săi își amintesc de puternica impresie pe care o făcea asupra lor, de eleganța demonstrației (și a simplei lui prezențe la catedră), de modernitatea atitudinii și a mentalității, de lipsa oricăror tendințe didacticiste. A fost, alături de Charles Drouhet, Basil Munteanu, Alexandru Marcu și Ovid Densusianu, unul din profesorii importanți de cultură europeană la Universitatea din București. Sfârșitul i-a fost tragic. Cei apropiați de el în anii de după război, mai ales în 1947-1948
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
vizează pe Marcel Proust. Adept declarat al „metodei proustiene” în literatură, P. își construiește expunerea teoretică asupra romanului prin opoziție tranșantă față de „convenționalismul realist-naturalist” al secolului al XIX-lea, a cărui preferință compulsivă pentru „tipuri”, reflectată în orizontul de așteptare didacticist al cititorului comun, dar și al criticii de întâmpinare („Această pretenție de a «contura» un personaj [...] apare de altfel în cele mai multe cronici literare de azi, fără să mai vorbim de naivele manuale didactice, răsplătind cu laudă ori pedepsind cu reproș
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
drept unica reușită tipologică a Sufletelor tari - și mai cu seamă Danton - revoluționarul bonom și plin de pătrundere a antinomiilor vieții sufletești -, al cărui realism psihologic, determinat de resorturile unei intenții istoric reconstructive, a propulsat scrierea, în accepția criticii normativ „didacticiste”, la rangul celei mai de seamă realizări dramatice a scriitorului. În ordinea esențelor însă, cea care contează în demersul teoretic-demonstrativ al lui P., exemplar este, pentru destinul modernității pe cale de a se naște, Robespierre - revoluționarul pur, lipsit de scrupule și
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
culturală”. Redactor-șef este Const. V. G. Grigorescu. Publicație de interes local, N. apelează la „cărturarii satelor și orașelor” pentru „o luminare a tuturor problemelor ce interesează opinia publică”. Lipsită de un program clar, revista are un caracter eclectic: tradiționalistă, didacticistă, cultivând valorile rurale autohtone, pe de o parte, deschisă spre universalitate și modernism, cel puțin la nivelul expresiei, în ceea ce privește procedeele stilistice, pe de altă parte. Rămâne o publicație democratică, nefiind afectată de expansiunea dreptei și de impactul neosămănătorismului intolerant asupra
NAZUINŢA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288378_a_289707]
-
format de-a lungul secolelor. Totuși N. Iorga nu putea să nu integreze dezvoltarea națională, socială și culturală a României în curentele și tendințele europene. În general însă, colaboratorii revistelor lui Iorga produc o literatură epigonică, minor romantică, paseistă, idilică, didacticistă și mistică. Prin conservatorismul estetic al directorului și prin importanța acordată mesajului etic, și această publicație încurajează literatura minoră, cu atât mai mult, cu cât nu mai beneficiază de prezența constantă a unor scriitori precum Mihail Sadoveanu, St. O. Iosif
NEAMUL ROMANESC PENTRU POPOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288391_a_289720]