181 matches
-
pe scenă) și limbajele scenice (forme nonverbale, specifice, de semnificare: jocul scenic al actorilor, decorul, recuzita, fundalul sonor, jocul de lumini etc.). 3.3.1. Opera dramatică. Discursul dramatic Opera dramatică însumează textul literar propriuzis (discursul dramatic), paratextul reprezentat de didascalii (cuprinzând lista de personaje și precizările care însoțesc numele acestora, indicațiile scenice propriuzise și notațiile privind unitățile compoziționale - acte, scene, tablouri) și metatextul alcătuit din elementele spectacolului dramatic (ansamblul mărcilor particulare ale artei dramatice: regie, scenografie - decor, cos tume, recuzită
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
barieră în calea iubirii. 6. În scena citată, caracterizarea directă a eroilor se realizează în indicațiile scenice, din perspectiva dramaturgului (această dăruire exaltată a ei), ori în replicile altui personaj (— Tu, imprudentă...)./ Caracterizarea indirectă vizează comportamentul, gestica, mimica, precizate în didascalii (tulburat [...] o privește totuși cu un zâmbet neînduplecat), precum și ideile formulate de personaje, limbajul lor, relațiile dintre ele: MARIA: Suntem oa meni... putem greși; GELU: [...] am văzut că totuși se poate trăi fără tine... timp de trei ani? 7. În
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
tine... timp de trei ani? 7. În textul dramatic citat, indicațiile scenice au rolul de a dirija jocul actorilor, prin precizarea elementelor paraverbale și nonverbale ale discursului [MARIA (înnebunită de durere/exasperată)]. 8. O trăsătură a genului dramatic este prezența didascaliilor, prin care se precizează elemente ale spectacolului teatral. Deși în număr redus, indicațiile scenice apar și în fragmentul citat: tulburat de această dăruire exaltată a ei, o privește totuși cu un zâmbet neînduplecat. O altă particularitate a genului este structurarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
încât numai când totul ia sfârșit spectatorul conștien ti zează caracterul iluzoriu al „realității“ scenice. 6. În scena citată, caracterizarea indirectă vizează numele eroilor (dramaturgul Samuel Beckett și personajul absent din piesa Așteptândul pe Godot), comportamentul, gestica, mimica precizate în didascalii (Godot: Pe umărul lui Samuel Beckett/Smiorcăinduse); de asemenea, trăsăturile de caracter pot fi sugerate și prin ideile formulate de personaje, prin limbajul lor, prin relațiile dintre ele. De exemplu, afirmația lui Samuel Beckett - Cel mai important lucru e să
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
7. În textul dramatic citat, indicațiile scenice au rolul de a dirija jocul actorilor, prin precizarea elementelor paraverbale și nonverbale ale discursului [Samuel Beckett (Privind stânjenit în jur, șoptind); Godot (Mirat, agitat)]. 8. O trăsătură a genului dramatic este prezența didascaliilor, prin care se precizează elemente ale spectacolului teatral. Deși în număr redus, indicațiile scenice apar și în fragmentul citat: Cei doi se îmbrățișează. O altă particularitate a genului este predominanța dialogului dramatic, ca mod principal de expunere. Fragmentul citat este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Ruscanu, tatăl lui Gelu. Ca prezență scenică, eroul asupra căruia se focalizează spectacolul se definește mai ales prin prezență scenică și discurs. Prima apariție a lui Gelu Ruscanu (actul I, scena III) este însoțită de un portret inițial schițat în didascalii: „Gelu e un bărbat ca la 27- 30 de ani, de o frumusețe mai curând feminină, cu un soi de melancolie în privire, chiar când face acte de energie. Are nervozitatea instabilă a animalelor de rasă. Privește totdeauna drept în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
surprinse prin constructul dramatic - monodrama -, prin discursul scenic (monolog aproape imposibil de structurat în acte, tablouri, scene) și prin asocierea diverselor limbaje scenice, de la comic și ironic la liric și tragic. Motivarea artis tică a acestor opțiuni este formulată în didascalii: Ca orice om foarte singur, Iona vor bește tare cu sine însuși, își pune întrebări șiși răspunde, se comportă, tot timpul, ca și când în scenă ar fi două personaje. Se dedublează și se „strânge“, după cerințele vieții sale interioare și tre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a IIa: (ființa) ta 5. Metafora din replica A fi tânăr înseamnă a fi de oțel sugerează ideea forței morale, a inflexibilității care ar trebui să caracterizeze tânăra generație. 6. În acest fragment predomină caracterizarea indirectă, realizată prin detalierea, în didascalii, a gesticii și mimicii, a comportamentului și vestimentației: Intră înzorzonat cu maniere de cavaler de curte. Face un salut grațios și sigur de el. Aceeași modalitate indirectă de caracterizare se concretizează în discursul personajului, prin ideile formulate, prin limbaj, prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de a dirija jocul scenic al actorilor, prin precizarea elementelor paraverbale și nonverbale ale discursului (zâmbind obosit, îi vor bește ușor, fără ură)/detalierea limbajelor scenice și a comportamentului scenic al actorilor. 8. Genul dramatic are multiple trăsături definitorii: prezența didascaliilor, predominanța dialogului dramatic, ca mod principal de expunere, structurarea textului în unități compoziționale specifice (acte, scene), precum și prezența limbajelor scenice, specifice artei dramatice (decor, sunet și lumini, jocul scenic al actorilor etc.). Toate aceste caracteristici sunt ilustrate și în textul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
z a d i s c u r s u l u i, stabilirea caracterului didacticist al unui text/discurs se realizează urmărindu-se indici de ordin situațional, funcțional și formal. V. gen de discurs, text. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. OI DIDASCALIE. Pentru antici, didascalia era alcătuită din instrucțiunile pe care le dădeau actorilor autorii dramatici, iar, pentru moderni, indicațiile de joc și de regie date într-o operă teatrală. În această a doua situație, didascalia devine o sumă de enunțuri intercalate
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
i s c u r s u l u i, stabilirea caracterului didacticist al unui text/discurs se realizează urmărindu-se indici de ordin situațional, funcțional și formal. V. gen de discurs, text. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. OI DIDASCALIE. Pentru antici, didascalia era alcătuită din instrucțiunile pe care le dădeau actorilor autorii dramatici, iar, pentru moderni, indicațiile de joc și de regie date într-o operă teatrală. În această a doua situație, didascalia devine o sumă de enunțuri intercalate în succesiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discurs, text. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. OI DIDASCALIE. Pentru antici, didascalia era alcătuită din instrucțiunile pe care le dădeau actorilor autorii dramatici, iar, pentru moderni, indicațiile de joc și de regie date într-o operă teatrală. În această a doua situație, didascalia devine o sumă de enunțuri intercalate în succesiunea de intervenții care constituie discursul dialogat, dar care nu sînt parte a acestui discurs. În teatrul clasic, didascalia era de dimensiuni reduse, limitîndu-se de obicei la jocul actorilor, ca la antici, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
joc și de regie date într-o operă teatrală. În această a doua situație, didascalia devine o sumă de enunțuri intercalate în succesiunea de intervenții care constituie discursul dialogat, dar care nu sînt parte a acestui discurs. În teatrul clasic, didascalia era de dimensiuni reduse, limitîndu-se de obicei la jocul actorilor, ca la antici, dar, în perioada modernă, a devenit de dimensiuni extinse, avînd numeroase indicații de decor și de regie, care alcătuiesc scenariul. Astfel, didascalia, care reprezintă un intertext în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acestui discurs. În teatrul clasic, didascalia era de dimensiuni reduse, limitîndu-se de obicei la jocul actorilor, ca la antici, dar, în perioada modernă, a devenit de dimensiuni extinse, avînd numeroase indicații de decor și de regie, care alcătuiesc scenariul. Astfel, didascalia, care reprezintă un intertext în raport cu textul dramatic propriu-zis, devine ea însăși un discurs eterogen din punct de vedere structural și de conținut. În general, ea conține indicații în legătură cu cel căruia îi este adresată o intervenție din textul dramatic, precizează contextul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vedere structural și de conținut. În general, ea conține indicații în legătură cu cel căruia îi este adresată o intervenție din textul dramatic, precizează contextul situațional în care se desfășoară acțiunea sau descrie acțiunile non-verbale din timpul desfășurării dialogului. Contrar dialogului însă, didascalia nu aparține decît textului scris, fiind asumată de autorul piesei ca prescripție (tehnică) în vederea transpunerii în scenă. De aceea, unele didascalii sînt indiferente în raport cu referentul, realizînd indicarea personajelor sau precizînd efecte sonore, locuri și decoruri etc. Unele piese, din ultimele
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
precizează contextul situațional în care se desfășoară acțiunea sau descrie acțiunile non-verbale din timpul desfășurării dialogului. Contrar dialogului însă, didascalia nu aparține decît textului scris, fiind asumată de autorul piesei ca prescripție (tehnică) în vederea transpunerii în scenă. De aceea, unele didascalii sînt indiferente în raport cu referentul, realizînd indicarea personajelor sau precizînd efecte sonore, locuri și decoruri etc. Unele piese, din ultimele două secole, conțin și didascalii autonome, care se adresează cititorului, avînd o funcție similară cu cea a comentariilor dintr-o povestire
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
scris, fiind asumată de autorul piesei ca prescripție (tehnică) în vederea transpunerii în scenă. De aceea, unele didascalii sînt indiferente în raport cu referentul, realizînd indicarea personajelor sau precizînd efecte sonore, locuri și decoruri etc. Unele piese, din ultimele două secole, conțin și didascalii autonome, care se adresează cititorului, avînd o funcție similară cu cea a comentariilor dintr-o povestire. Din punctul de vedere al a n a l i z e i d i s c u r s u l u i
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
autonome, care se adresează cititorului, avînd o funcție similară cu cea a comentariilor dintr-o povestire. Din punctul de vedere al a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, didascalia prezintă particularitatea de a fi un discurs complementar ale cărui raporturi cu discursul dramatic sînt evidente, dar nu întotdeauna esențiale. V. intertext, intertextualitate. DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001. RN DIGLOSIE. Prin conceptul "diglosie" se redă situația folosirii a două variante
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Noul Testament (Historiae Testamenti Veteris et Novi), o culegere de douăzeci și patru de epigrame, compuse fiecare din trei hexametri (adică tristicha: grupuri de trei versuri): redactate într-un stil prețios și concis, acestea rezumă episoade biblice și urmau să aibă funcția de didascalii, probabil în maniera lui Prudențiu din Dittocheon. Opt din aceste epigrame reiau episoade din Vechiul Testament care sunt puse în paralel cu episoadele neotestamentare corespunzătoare (de exemplu: păcălirea Evei și Buna-Vestire a Mariei; Noe care ia toate animalele pe arca sa
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
reguli prestabilite, într-o parte și-n alta, conform strigăturilor unui conducător de joc. În afară de sursele comicului, alte mijloace de caracterizare a personajului sunt: dialogul, monologul, vorbele, faptele, gândurile (caracterizare indirectă), caracterizarea făcută de alte personaje sau de autor, prin didascalii, indicații scenice (caracterizare directă). SURSELE COMICULUI Comicul este principala modalitate de caracterizare a personajelor și de construire a situațiilor. Spre deosebire de umor, care provoacă râsul folosind ironia, comicul are un caracter moralizator, apelează la satiră sau la sarcasm și urmărește îndreptarea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mahala cu franțuzisme și neologisme deformate ("mitocanul", "pastramagiul", "bonsoar"). Veta este un personaj secundar, întruchipând tipul adulterinei de mahala, fiind soția lui Jupân Dumitrache și amanta lui Chiriac. Este tipul de amantă ștearsă și penibilă, tristă și absentă (precizări în didascalii), cu gândurile în altă parte. Ea face jurăminte amantului într-un limbaj de mahala: "să n-am parte de ochii mei, să n-am parte de viața ta, să nu mai apuc o zi fericită cu tine na ! ce mai
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
așezat în deschiderea volumului de versuri: "Jocul ideilor e jocul ielelor". Titlul sugerează crezul artistic al lui Camil Petrescu. Simpatizant al ideilor socialiste, director al ziarului Dreptatea socială, Gelu Ruscanu este personajul principal al dramei. Portretul fizic este reliefat în didascalii, un portret care scoate în evidență și trăsături morale: noblețea, onestitatea, calități de lider. Acesta este un intelectual lucid, însetat de absolut, inadaptat superior, orgolios, trăind în lumea ideilor pure, a iluziilor, dar care este un învins. El trăiește intens
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
9, 13, passim, V, 54, 62, passim, VI, 12, 21, passim; Dicț. esențial, 638-645; Ghițulescu, Istoria, 65-73; Nae Antonescu, Scriitori și reviste din perioada interbelică, Iași, 2001, 211-224; Adela Hagiu, Roman și mit la Camil Petrescu, Iași, 2001; Cipriana Petre, Didascalia în opera lui Camil Petrescu, Cluj-Napoca, 2001; Popa, Ist. lit., I, 680-687; Anton Adămuț, Ce nu este metoda lui Camil Petrescu, CL, 2002, 12; Săndulescu, Memorialiști, 200-203. L.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
și cazul fecioarelor, a căror existență în Biserica secolelor II și III, înainte de apariția monahismului, este atestată de multe documente. Dar noi știm că văduvele nevoiașe erau ajutate de către comunitate și că femeile repudiate erau și ele asistate. Într-adevăr, Didascalia, în traducerea siriană, dar și în reelaborarea grecească a Constituțiunilor Apostolice scrie, în privința văduvelor tinere, că ele nu pot fi primite în ordinul ecleziastic al văduvelor din cauza vârstei lor, dar că vor fi ajutate dacă se vor afla în nevoie
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
sau acceptați de rivalul său său, papa Calixt, cu adulterul sau a doua căsătorie după divorț nu este deloc evidentă. Pentru a putea exprima o judecată, îi reproducem pasajul: După astfel de îndrăzneli, acest șarlatan (Calixt) stabilește împotriva Bisericii o didascalie, învățând ceea ce urmează: primul a avut ideea de a acorda oamenilor tot ceea ce procură plăcere, zicând că ar fi iertat toate păcatele. Dacă vreunul comite păcat, spunea, până când aparține unei alte comunități (literal: care se reunește cu o altă persoană
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]