181 matches
-
45, 2004 -, Traian Ștef își concentra producțiile poetice sub forma acestei specii literare care apăruse în antichitate. Acum, în Didascaliile, recurge tot la o structură precisă, consacrată, de data aceasta, în dramaturgie. Îndrumările la care trebuie să se supună poetul Didascaliilor sunt constrângătoare, indicațiile regizorale presupuse de titlu nu încurajează, ci alienează: Acum dacă am intrat în distribuție/ Fie/ Dar eu sînt învățat/ Să povestesc despre călătoriile mele/ Pe cînd aici trebuie să mă supun didascaliilor/ ș...ț și mă înspăimîntă
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
trebuie să se supună poetul Didascaliilor sunt constrângătoare, indicațiile regizorale presupuse de titlu nu încurajează, ci alienează: Acum dacă am intrat în distribuție/ Fie/ Dar eu sînt învățat/ Să povestesc despre călătoriile mele/ Pe cînd aici trebuie să mă supun didascaliilor/ ș...ț și mă înspăimîntă ideea că de aici înainte/ Voi trăi pentru replica aceea" (Ca soldatul care așteaptă, p. 47). Ca în Epistolele către Alexandros, poetul nu se lasă redus la o singură ipostază, mizele poemelor sale ating zone
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
mă întreb cît mai pot să visez/ Că țin în brațe o femeie tînără/ Că zbor că umblu pe apă că țin în palme un bulgăre de jar" (Celălalt rac, p. 43). La antipodul spiritului religios, ultimul ciclu, cel al Didascaliilor, propune ipostaza eului social. Retragerea din scenă a poetului-actor e acum anticipată, numai sufleurul menținând aparențele vieții active (vezi Să dau înapoi, p. 56). Subtil și profund, prin volumul Didascaliile Traian Ștef se dovedește un poet matur.
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
p. 43). La antipodul spiritului religios, ultimul ciclu, cel al Didascaliilor, propune ipostaza eului social. Retragerea din scenă a poetului-actor e acum anticipată, numai sufleurul menținând aparențele vieții active (vezi Să dau înapoi, p. 56). Subtil și profund, prin volumul Didascaliile Traian Ștef se dovedește un poet matur.
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
dacă-i NAȚIONAL? Afrim „sparge” cu un obsedat sexual elvețian, iar Măniuțiu o ține pe anticii greci, deci numai fraierii (În frunte cu mine) se țin de „băștinoși”. Mea culpa, bre ! Alex Ștefănescu a scris bine despre indicațiile de regie (didascaliile) la (lui) Camil Petrescu. Am abordat și eu subiectul, cîndva, Într-o carte; el rămîne inepuizabil, se pare!... Ce spune criticul? „De fapt, scriitorul vrea să anticipe și să determine intervenția regizorului, să păstreze controlul asupra reprezentării scenice - ca și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
să fac un spectacol kabuki - japonez, ori românesc. Kabuki se face acolo, la mama lui. Călușarii se joacă aici. Punct. Un cuvînt care-i place lui Anton Pavlovici: tandrețe. Vișniec nu evită să-l repete, În piesa-i postmodernistă: o didascalie spune despre franjurii perdelelor că „ating cu tandrețe podeaua”(p.17); iar Arkadina „Îl sărută cu tandrețe pe Cehov, pe frunte”(p.32). În fine, Într-o paranteză, „Cehov Începe săi spele rana lui Treplev cu gesturi care au ceva
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Unchiul Vanea, Treplev e pus să tragă cu pușca (da, celebra pușcă a lui Cehov, care a făcut furori În teatrul mondial!): firește, ratează... Mai ridică o problemă textul acesta minunat, al minunatului Vișniec: zgomotul de scenă, propus În desele didascalii. Știm că Anton Pavlovici era enervat de multele interludii sonore care apăreau În piesele sale, la intervenția regizorilor vremii. Dar compatriotul nostru nu sesfiește să scrie paranteze care colcăie de zgomote, binevenite - zice practicianul din mine:„De afară se aude
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
CUPRINS Florin FAIFER-CUVÂNT ÎNAINTE 7 FĂT-FRUMOS DIN TEI (poveste obișnuită) 11 NĂZDRĂVĂNIILE LUI PREPELEAC 35 CUM DE S-A SUPĂRAT PRICINĂ-ÎMPĂRAT 95 SPECTACOL TOPÎRCEANU 145 BALADA AMINTIRII 147 ÎNTRE RAI ȘI ILINCA LUI DUDĂU 157 ÎNTOARCEREA DIN PUSTIU 195 1 Didascaliile din text sunt orientative. Regizorul va proceda cum va crede la tot ce nu ține de textul propriu-zis. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să dezvolt cu actorii o atmosferă de circ, de vodevil, o formă de teatru exploziv, total, care povestea nu o dramă psiho logică, ci o comedie umană”(p.182). Viziunea este valabilă, desigur, dar ea nu e , totuși, cuprinsă În didascaliile ceho viene ; de altfel, ar fi prea simplu ca un director de scenă din anul 2000 să facă o montare interesantă, doar res pectînd parantezele autorului...Șerban se mai alintă, fireș te, fiindcă tot el povestea că nu era de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ed. Cronica, 2008). Văzînd că mă codesc, Valeriu a plusat :”O să-ți placă!”. Și a avut dreptate. Mi-a plăcut, fără rezerve... Silvian Floarea are trei calități, indispensabile unui scriitor pentru scenă :1) are dialog ; 2) vede scenic (propu nînd didascalii acroșante); 3) oferă roluri generoase, acto rilor. În plus, gîndește economicos scenografia; plus distribuția a doua piesă a volumului, care, teoretic, are ne voie de peste douăzeci de actori, practic se poate rezolva cu cinci-șase... Primul text din carte poartă chiar
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
voi spune adevărul!” ( cerea Wilde). „Dați-mi o ...față și vă voi spune adevărul!”pare să implore Bacovia, cu silabe de plumb. Mască! Deci, iar se-ajunge la teatru...Una dintre poezii se intitulează chiar Decor. Versurile, pe alocuri, par didascalii ( indicații de regie) la un spectacol nenumit: „ Doi plopi, În fund, apar În siluete” ; iar figurația este definită, În cîteva cuvinte („o lume leneșă, cochetă”). Maladia per sonajelor teatrului nedeclarat scris ( doar văzut?) de poet, este un histrionism...melancolizat. Poză
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
prefectului din Scrisoarea...nu avem vreun indiciu că ar deveni frigid, În cazul doamnei Trahanache. Am iarăși rezerve În cazul lui Spiridon care, zice autoarea, „plînge pe Înfundate” din cauza bătăilor jupînului : Spiridon, În viziu nea mi personală, este un simulant, didascaliile comediei nearătîndu-ne contondențele evocate În monolog. În fine, aș mai avea o rezervă legată de imaginea nopții caragialiene :”una luminată vesel, zgomotoasă”(p.88) ;cred că mai există și o noapte terifiantă, născătoare de spaime și deliruri, În proză și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
puțin caraghios datorită oaselor prea lungi și mai ales a mâinilor neînvățate să se supună disciplinei, bălăngănindu-se subțiri pe lângă trupul deșirat. Fără toate aceste informații atât de trebuincioase, care nu puteau fi încadrate, decât de cele mai multe ori numai în didascalii, ca și altele, dramatizarea mea devenea superfluă, iar celelalte scene nu ar fi avut suficientă încărcătură dramatică. Când spuneam aceasta mă refeream mai ales la ultima scenă care trebuia să aibă, în contextul piesei, cea mai mare greutate. 6. Odată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Hust. Eu nu te îndemn, Gerard, să refaci dramatizarea. Eu te îndemn doar să ai în vizor toate astea. Informațiile astea despre Mihai pot fi inserate foarte bine pe ici pe colo, prinse în replici cheie sau dacă nu, în didascalii. Lărgește, te rog, mai bine, didascaliile, băiete... Cred că ar fi bine și așa. Așadar tovarășul Ilea nu mă obliga să desfac în bucățele piesa, ca pe-un torpedou de bicicletă germană cu trei-cinci viteze care se schimbă automat în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să refaci dramatizarea. Eu te îndemn doar să ai în vizor toate astea. Informațiile astea despre Mihai pot fi inserate foarte bine pe ici pe colo, prinse în replici cheie sau dacă nu, în didascalii. Lărgește, te rog, mai bine, didascaliile, băiete... Cred că ar fi bine și așa. Așadar tovarășul Ilea nu mă obliga să desfac în bucățele piesa, ca pe-un torpedou de bicicletă germană cu trei-cinci viteze care se schimbă automat în butuc, dar eu înțelegeam foarte bine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fascina de-a dreptul: reacțiile diferite, ale personajelor, la sunetul cornului, ca un semn nevăzut al Destinului. Pentru că sunetul acestui instrument arhaic nu suna numai în scenă. El suna peste tot. În viața de toate zilele. Acesta trebuia, precizat în didascalii (și eu îl omisesem), să marcheze, printre altele, și trecerea timpului. Sau îmbătrânirea, cu alte cuvinte... 7. În ciuda întârzierii unora dintre actori la repetiții, piesa noastră începuse a se înfiripa destul de promițător. Chiar dacă unii, e adevărat, băgau motive că nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
școală. Nu se naște nici el cancelar. Și dacă cititorul poate gusta din plin cristalizarea frumoaselor lui trăsături morale, spectatorul va fi văduvit de a le mai gusta în cazul în care eu n-o să includ în replici sau în didascalii, câte ceva din trimiterile discursului narativ. Cred că mă-nțelegi, nu? Și totuși, ce vrei să spui cu citatele astea? - mă întreabă șoferul sărind peste comentariul meu, ca și cum l-ar mai fi auzit de la altcineva sau ca și cum comentariul n-ar fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fabuliști ai epocii) știe să speculeze la maximum dubla calitate a personajelor sale, concomitent oameni și animale. Savuroase efecte se extrag din gesturile umane făcute de animale sau invers. Fiind vorba de o convenție aproape teatrală, nici un gest (funcționînd ca didascalie) și nici o replică nu scapă cititorului devenit spectator. "Auzind astea leul strînse a sa oștire: Lighioanelor, zise, viu să vă dau de știre Că astăzi dintre noi unul trebuie să murim; Așa va proorocul. Rămîne-acum să știm Cine este mai
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
a supraviețuit epocii de aur a comunismului trecând în capitalismul românesc mai crud decât jungla lui cu crocodili, gorile, șerpi și alte lighioane, ajutând să supraviețuiască întregul nostru bagaj lingvistic. Nu pot să-i urez personajului cât și autorului acestei didascalii stupide decât un „Tot înainte, Rahan!" sau „Exploatați din toate triburile, Uniți-vă!" Fin de l'épisode.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6253_a_7578]
-
prieteni”. Este pentru prima dată cînd un asememenea text este publicat fragmentat de indicații de atmosferă. Din loc în loc, apar între paranteze rotunde următoarele cuvinte: „Aplauze furtunoase”, „Aplauze”, „Aplauze”, „Vii aplauze”, „Aplauze puternice, îndelung repetate”. După cum se vede, aceste curioase didascalii sînt cîteodată adjectivate, ba chiar se adaugă indici calitativi adverbiali. Este un caz cu totul aparte, singular aș spune în istoria publicației. Aceste indicații, împreună cu fotografia de foarte mari dimensiuni cu Gheorghiu-Dej în prim plan, în fața microfoanelor, aplaudînd el însuși
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5235_a_6560]
-
viață, nici emoțiile dinaintea marii treceri, nici ascultarea ploilor din ce în ce mai dese, nici exercițiile de stil, nici notele cotidiene. Mușina se înfățișează aici ba extrem de sever, ba cumplit de retractil; ba pe postament, ba între paranteze; ba ca dascăl, ba ca didascalie. El lucrează cu textul, dar e și adânc scufundat în text. Epopeea are refrene școlare, iar salutul consta în ridicarea sfioasă a două degete: "Hârtia e albă. Să trecem pe ea:/ Sânge și carne și muci și ofrande de aur
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
obligație în acest sens, la începutul imperiului un criminal era judecat acolo unde a comis crima care îi era imputată. Totuși, și alte texte decât cel evanghelic fac aluzii la o asemenea măsură procedurală, precum Faptele Apostolilor, Pseudo-evanghelia după Petru, Didascalia. Teza avea să fie confirmată juridico-istoric prin descoperirea unui text al jurisconsultului roman Celsus și a două texte din Digeste potrivit cărora, un guvernator sesizat cu un dosar putea, după instruirea acestuia, să trimită acuzatul spre judecare la conducătorul provinciei
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
de carte-epistolă la care lucrează (aici nu insist, Nora trebuie citită, nu explicată; cu un singur vers vă incit, cel ce atinge trecerea timpului: Uite cum zboară zdrențe negre la orizont, nu cumva arde timpul?). Cartea-interviu are viață și prin didascalii. Interesant mod de a conversa cu poeta și-a ales doamna Gîrmacea; în timp ce răspunde întrebărilor puse, autoarea o privește, se înnegurează ori explodează admirativ și toate detaliile acestea sunt viu punctate prin paranteze; iată de ce, involuntar aproape, am introdus și
O conversație încântătoare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/4709_a_6034]
-
de artificiul prin care poți așeza, între vieți diferite scrise diferit, drese cu sosurile vremii, bățul de chibrit pe care sari din una-n alta. De aici, o coerență de piesă într-un act, în care adăugirile Lianei Cozea par didascalii. Simetrice, discrete, eficiente. Așadar, ce ,umblă", aproape neschimbat, de la Jeni Acterian la Tia Șerbănescu, pe notele unui diapazon de doamne? Nemulțumirea. Nu, firește, cozeria măruntă, ca-ntre cucoane înfrînte de cine știe ce malumore, ci critica unui sine mereu neconform cu țintele
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
La sosire, / câștigă aurul. // Esențele nu se dezmint”. Câteodată, poemele aduc a tanka... tot fără formă fixă. „La sărbătoarea toamnei / eu vin tot flămând. Dar cum pot, oare, / să-mi pun alături / chipul meu de om plângând?!...” Multiple soluții creative. „Didascalie” duhovnicească în poezia „Năzuință”: „Când te rogi, / lacrima să-ți curgă râu, / până când păcatul / în iertare albește!” Optație de un patetism rezonabil: „TOAMNĂ, / Cumsecade, / anunță-mă-n cercul tău! // Onest, / dă-mi un loc pe măsura culorii! // Chibzuit, / potolește-mi
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]